SCURTĂ EXPUNERE A ÎNVĂȚĂTURILOR ISLAMICE

Pagina 73

De asemenea, este limpede că un profet:

1) Trebuie să fie scutit și ferit de greșeală. În scopul de a comunica fără greșeală și rătăcire către oameni ceea ce i-a fost descoperit, el ar trebui să fie ferit de uitare și alte slăbiciuni mintale; altminteri, îndrumarea divină nu își va mai atinge scopul, iar autoritatea călăuzirii generale nu se va mai bucura de posibilitatea de a fi pusă în practică, pierzând astfel puterea de a influența oamenii.

2) Trebuie să fie neatins de greșeală și păcat atât în fapte, cât și în vorbire, deoarece pecabilitatea nu are niciun efect pozitiv în vederea răspândirii mesajului. Oamenii nu respectă cuvântul unei persoane a cărei comportare și discurs sunt îndoielnice. Ei chiar consideră faptele acestuia drept mitomanie și impostură argumentând că, dacă vrea să vadă împlinirea învățăturilor pe care le transmite, ar trebui să acționeze în conformitate.

Prin exprimarea simultană a acestor aspecte într-o expresie, putem spune că un prooroc trebuie să fie ferit de greșeli și păcate pentru a face posibilă propovăduirea și răspândirea mesajului său. În cuvintele sale, Atotputernicul Allah se referă, de asemenea, la această problemă și spune:

„EI cunoaște Taina întru totul, însă nu descoperă nimănui Taina Sa, numai celui de care-i mulțumit ca trimis. El va mâna în fața lor și în spatele lor o pândă ca să afle dacă ei propovăduiesc soliile Domnului

Trebuie să aibă virtuți morale precum modestia, curajul, dreptatea ș.a., pentru că acestea sunt considerate însușiri lăudabile. Cine este ferit de orice păcat și urmează religia într-un mod desăvârșit, nu va fi niciodată murdărit de patimi.

PROFEȚII PRINTRE OAMENI

Istoria menționează că au existat printre oameni prooroci care au răspuns chemării lui Allah; totuși, amănuntele vieții lor nu sunt clare.

Numai detaliile vieții Profetului Muhammad (SA) sunt lipsite de ambiguitate. Sfântul Coran, cartea divină dată de Profet (SA), care conține mărețele intenții dumnezeiești, a clarificat chemarea profeților în trecut și a zugrăvit menirile și misiunile lor.

Pagina 74

Sfântul Coran precizează că mulți prooroci au fost destinați de Allah să conducă oamenii; toți aceștia au chemat în mod consecvent oamenii la monoteism și la adevărata religie. După cum spune Allah:

„Noi nu am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să i-o fi dezvăluit: „Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinați-vă ' (21:25).

PROTO-PROFEȚII (ULUL 'AZM ANBIYĂ ”) ȘI TOȚI CEILALȚI PROFEȚI

Există cinci profeți care au primit cărți dumnezeiești și învățături de sine stătătoare. Ele au fost puse pe seama lui Noe (Ni) (AS), Avraam (brâhim) (AS), Moise (Masă) (AS), lisus ('Îsă) (AS) și Mahomed (SA), în următorul verset:

„El v-a rânduit vouă Legea cea pe care i-a poruncit-o lui Noe, cea

pe care Noi ți-o dezvăluim ție, cea pe care le-am poruncit-o lui Abraham, lui Moise și lisus: „ Țineți-vă Legea! Nu vă învrăjbiți asupra ei!“ (42:13).

Acești cinci profeți, care au primit cărți și învățături religioase, sunt numiți proto-profeți (Ulul 'azm anbiyă ”). Trimișii lui Allah nu se limitează la acești cinci profeți, mai exact, fiecare comunitate (umma) are un trimis.

Mulți prooroci au fost trimiși de Allah să conducă oamenii, dintre care doar numele a mai puțin de douăzeci au fost menționate în Sfântul Coran.

Atotputernicul Allah spune:

„.„.Despre unii dintre ei ți-am povestit, despre alții nu ți-am

De asemenea, spune:

„Fiecare adunare are un trimis... “ (10:47).

Allah afirmă:

„și fiece popor are o călăuză “ (13:71).

Bineînțeles că profeții care au venit după fiecare dintre U/u/ 'azm anbivă” au îndemnat oamenii să urmeze legile divine religioase ale acelorași profeți. În acest fel, misiunea profetică și chemarea au continuat

Pagina 75

până ce Allah a numit pe Profetul Muhammad (SA) ibn Abdillah să aducă misiunile profetice anterioare la perfecțiune și să transmită ultimile porunci și cele mai desăvârșite legi religioase dumnezeiești. Cartea sa dumnezeiască a devenit ultima carte și, în consecință, religia Profetului Muhammad (SA) va dăinui până la Qiyămah (Înviere), principiile sale religioase rămânând veșnic neschimbate.

(1) PROOROCUL NUH (AS)

Nâh (AS) (profetul Noe) a fost primul prooroc numit în misiunea profetică și trimis de Allah Cel Milostiv către omenire drept povățuitor al legilor divine religioase și a cărții dumnezeiești.

Nâh (AS) a chemat oamenii acelor vremuri la monoteism și credința în Unicitatea lui Allah și le-a cerut să se păzească de politeism și idolatrie.

După cum reiese deslușit din relatările despre el din Sfântul Coran, Niăh (AS) a luptat cu tărie să aplaneze deosebirile de clasă și să desființeze nedreptatea și barbaria. EI a adus la cunoștință oamenilor învățăturile lui pe calea argumentării raționale, fapt cu totul nou pentru acele timpuri.

După o vreme îndelungată de suferință, datorată neștiinței, îndărătniciei și neascultării oamenilor, Niih (AS) a călăuzit numai o mică ceată de oameni. În acest fel, prin Potopul lui Nâh (AS), Atotputernicul Allah a nimicit necredincioșii și a curățat pământul de existența lor profanatoare. Nâh (AS), împreună cu o ceată de adepți care au fost salvați, a reașezat temelia orânduirii religioase.

Acest Sfânt Profet (SA) este întemeietorul principiilor religioase ale monoteismului și primul trimis profetic care a luptat împotriva barbarii, nedreptății și răzvrătirii. Datorită prețioaselor sale strădanii închinate credinței dumnezeiești, Allah L-a consacrat salutului și laudei, o preaslăvire care va rămâne vie și veșnică atât timp cât va exista omenirea.

„„Pace lui Noe, în toate lumile!“ (37:19).

(2) PROOROCUL IBRAHIM (AS)

A trecut o lungă perioadă de timp după Năh (AS). Cu toate că mulți profeți, precum Hiăd, Sălih și alții, au călăuzit oamenii către dreptate și

Pagina 76

către Allah, politeismul și idolatria au înflorit zi de zi, în cele din urmă devenind universale. Prin înțelepciunea Sa măreață, Atotputernicul Allah, l-a chemat pe Ibrâhim (AS) (proorocul Avraam) ca profet...

Ibrăhim (AS) a fost un exemplu desăvârșit de om cu înclinație înnăscută în căutarea adevărului, prin ființa sa pură și curată. El a descoperit unicitatea lui Allah și a luptat toată viața împotriva politeismului și nedreptății.

Din cele descoperite în Sfântul Coran, confirmate și prin tradițiile (ahădith) Imamilor Ahl al-Bayt (membrii familiei Profetului Mahomed [SA]), Ibrâhtm (AS) și-a petrecut copilăria într-o peșteră, departe de tulburarea oamenilor și tumultoasa viață orășenească; vedea, din când în când, numai pe mama, sa care îi aducea mâncare și apă.

Într-o zi a ieșit afară din peșteră, pentru a o însoți pe mama sa spre oraș pentru a-l vizita pe unchiul său Adhar, în același timp, descoperind cu surprindere lucruri noi și interesante. În imensitatea de tulburări și uimiri, cu maximă nerăbdare și liniște sufletească, firea sa neprihănită s-a concentrat asupra lucrurilor pe care le vedea, încercând să deslușească taina existenței și justificarea creației lor. El a văzut idolii pe care Adhar și ceilalți îi ciopleau și pe care îi adorau. Ibrăhim (AS) 1-a întrebat despre aceștia, dar explicația pe care a obținut-o, privind divinitatea lor, nu a fost convingătoare. EI a văzut o ceată de oameni care o adorau pe zeița Venus, alții care adorau luna, și încă un grup care adora soarele. Divinitatea lor era de neconceput pentru Ibrâhim (AS), deoarece fiecare dintre acei idoli rămâneau nemișcați după adorare.

După aceste întâmplări, Ibrâhim (AS), fără teamă, și-a declarat adorarea față de Atotputernicul Allah și dezgustul său pentru politeism și idolatrie. El nu s-a gândit la nimic altceva decât la lupta împotriva idolatriei și politeismului; s-a războit în mod neobosit și neabătut împotriva idolatrilor și i-a chemat către monoteism.

În cele din urmă, a găsit o cale către templul idolatru și a sfărâmat idolii. Datorită acestei fapte, pe care oamenii au privit-o ca pe o mare ticăloșie, a fost pus la grea încercare. După îndeplinirea procedurilor, Ibrâhim (AS) a fost aruncat în foc, dar Allah l-a mântuit și a ieșit din foc nevătămat.

După o vreme, Ibrăhim (AS) a plecat din Babilon, patria sa, către Siria și Palestina, continuând chemarea sa la monoteism.

Pagina 77

În ultimele zile ale vieții, el a fost binecuvântat cu doi copii: /shăq (AS) (Proorocul Isaac), tatăl lui Jsră'i/ (AS) și Ismă “il (AS) (Proorocul Ismael), tatăl lui “4rab Mudar. Prin porunca lui Allah, încă din copilărie, Ismă'il (AS) și mama sa au fost duși în Hijaz de Ibrâhim (AS). Ei au fost așezați în jurul Muntelui Tuhămab, într-un loc sterp și neroditor, fără locuitori. În acest fel, Ibrâhim (AS) a chemat arabii nomazi la monoteism.

Apoi a construit Ka“bah și a prezentat ceremoniile pentru Hajj (pelerinajul la Makkah), care s-au răspândit printre arabi până la venirea Islamului și chemarea Profetului Mahomed (SA).

Ibrâhim (AS) a fost înzestrat cu evlavie înnăscută. Conform exprimării explicite a Sfântului Coran, el a primit o carte dumnezeiască. A fost prima persoană care a numit religia dumnezeiască „Islam“, iar pe adepții ei „musulmani“. Într-adevăr, religiile lumii susținătoare ale monoteismului, precum iudaismul, creștinismul și islamul, își fixează punctul de început în Ibrâhim (AS), întrucât Misă (AS), Isă (AS) și Profetul Mahomed (SA), liderii celor trei religii menționate, au fost toți descendenți din Ibrâbim (AS) și au urmat calea chemării și apelului lui la monoteism.

(3) PROOROCUL MUSĂ (AS)

Măsă (AS) (Proorocul Moise) ibn “Imrân, al treilea dintre Ulu/ 'azm Anbiyă , a fost înzestrat cu o carte și legi religioase dumnezeiești (Shar ah).

EI a fost urmașul lui Isră'il (AS) sau Y'aqab (AS) (Proorocul Iacob).

Miăsă (AS) a avut o viață agitată. S-a născut într-o perioadă în care israeliți trăiau în Egipt, printre egipteni, într-o stare de robie și mizerie, și când feciorii lor erau decapitați din porunca lui Faraon (Fir 'awn).

Mama lui Măsă (AS), potrivit poruncii primite în timpul unui vis, l-a așezat pe Misă (AS) într-un cufăr de lemn și l-a lăsat să plutească pe fluviul Nil. Apa l-a purtat astfel către palatul lui Fir 'awn. Din porunca lui Fir'awn, cufărul a fost adus la mal, iar când l-au deschis, au descoperit în interior copilul.

Datorită stăruinței reginei, Fir'awn a renunțat la ideea suprimării pruncului și, pentru că nu aveau un fiu, l-au adoptat ca pe propriul copil, dându-l în grija unei doici (care era întâmplător adevărata mamă) .

Până la vârsta tinereții, Măsă (AS) a trăit în palatul lui Fir 'awn, Apoi, după o crimă accidentală, a fugit departe de Egipt; a mers către

Pagina 78

Madian și l-a întâlnit pe proorocul Ietro (Shu 'ayb) (AS). S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Shu“ayb și i-a păscut câțiva ani turmele. După o vreme, amintindu-și de locul de naștere, și-a luat soția și s-au strămutat în Egipt, luând cu ei toate averile. Pe drum, când a ajuns la Muntele Sinai, în timpul nopții, a fost chemat de Atotputernicul Allah pentru misunea profetică. Fusese numit de Allah să cheme pe Fir 'awn la religia Unicității (Tawhid), să elibereze israeliții de sub jugul egiptenilor și să-și desemneze fratele, pe Aaron (Hăriin), reprezentantul său. Dar după ce și-a anunțat însărcinarea și a transmis vestirea dumnezeiască, tatăl său adoptiv, Fir'awn, care era un idolatru și care, de asemenea, se instituise pe sine însuși drept unul dintre zeii poporului din Egipt, nu a primit chemarea profetică a lui Măsă (AS) și a refuzat să acorde libertate israeliților.

Deși, timp de mai mulți ani, Miăsă (AS) a chemat oamenii la unicitatea dumnezeiească (rawhid) și a săvârșit multe minuni, Fir 'awn și poporul lui n-au dat niciun răspuns, în afară de o atitudine ursuză și îndărătnică.

În cele din urmă, prin porunca lui Allah, Măsă (AS) i-a convins pe israeliți să emigreze din Egipt, în toiul nopții, către deșertul Sinai.

Când au ajuns la Marea Roșie, Fir 'awn și-a venit, în fire și i-a urmărit cu armată lui.

Printr-o minune, Măsă (AS) a despărțit apa mării și a traversat-o împreună cu poporul său, iar Fir 'awn și armata sa au fost sortiți înecului.

După această întâmplare, Tora (Tawră?) i-a fost revelată lui Miăsă (AS)

de Allah, Care a instalat printre israeliți și Legea (Shari 'ah) lui Măsă (AS).

(4) PROOROCUL “ISA (AS)

Proorocul “Isă (lisus) (AS) este al patrulea dintre Ulu/ 'azm Anbiyă'”

înzestrat cu o carte și shari'ah. Datele cu privire la nașterea lui au fost neobișnuite. Mama sa, Maryam, o fecioară evlavioasă, se închina lui Allah (în Ierusalim) când Riihu/qudus sau Jibril (Gabriel) a coborât din ceruri, aducându-i buna vestire a nașterii lui “Isă (AS); și, prin suflarea lui Jibril asupra acoperămintelor ei, Maryam a devenit însărcinată cu “Isă (AS).

După nașterea sa, “Isă (lisus) (AS) a început să vorbească în leagăn, întru apărarea mamei împotriva defăimărilor nedrepte puse pe seama ei.

De asemenea, a vestit oamenii în legătură cu Nubuwwah și cartea sa

Pagina 79

dumnezeiască (Injil). Mai târziu, în tinerețe, a continuat să cheme oamenii să-l urmeze și să reînsuflețească, cu mici adăugiri, shari ah lui Măsă (AS). E a trimis propovăduitori din rândul ucenicilor (hawăris) către regiunile din jur. După ce chemarea sa a fost răspândită printre oameni, iudeii (ummah sa) s-au angajat să-l omoare, însă Allah l-a izbăvit, căci au prins și crucificat pe altcineva în locul lui.

Ar trebui precizat aici că Atotputernicul Allah, în Sfântul Coran, întărește cartea dumnezeiască numită „Injil ” de “Isă (AS), care i-a fost revelată acestuia. Ea este diferită de Evangheliile scrise după “Isă (AS), referitoare la viața și chemarea sa. Dintre ele, patru Evanghelii redactate de Matei, Marcu, Luca și loan, sunt recunoscute oficial de creștini.

(5) PROOROCUL MUHAMMAD (SA) IBN “ABDILLAH

Biografia Sfântului nostru Profet Muhammad (SA) ibn Abdillah este mai explicită decât cele ale tuturor proorocilor premergători lui, deoarece, ca urmare a scurgerii timpului și transformărilor istorice, cărțile, legile religioase dumnezeiești (shar7'ahs) și chiar personalitățile le-au fost deformate, iar relatările vieților lor au devenit neclare.

De altfel, nu există documente neechivoce, altele decât acelea împărtășite nouă mulțumită cărții dumnezeiești a Islamului, Coranul, precum și cuvântărilor și afirmațiilor Profetului Mahomed (SA) și Ah al-Bayt (AS). Totuși, există o cronică limpede cu privire la viața Profetului Muhammad (SA), care îi înfățișează așa cum se cuvine existența.

Sfântul Profet (AS) al Islamului este ultimul prooroc numit de Atotputernicul Allah să conducă popoarele lumii.

Cu paisprezece veacuri în urmă, omenirea trăia într-o asemenea stare, încât nimic nu mai era păstrat din Tawhid, cu excepția numelui, iar oamenii se abătuseră întru totul de la Tawhid și teism. Modul de comportare cuviincios și dreptatea omenească se stinseseră în societatea lor. Sfânta Ka“bah fusese transformată într-un templu idolatru, iar religia lui Ibrăhim (AS) se preschimbase în idolatrie.

Arabii duceau un mod de viață tribal și chiar unele dintre orașele lor din Hijăz, Yemen sau de altundeva, erau conduse în același stil tribal; trăiau în cele mai nenorocite și mai înapoiate condiții. În locul civilizației și culturii, ei se lăsau târâți în imoralitate, senzualitate, alcoolism și jocuri de noroc;

Pagina 80

își îngropau fetele de vii. Cei mai mulți oameni se întrețineau din hoție, tâlhărie, omor și jefuirea reciprocă a bunurilor, turmelor și vitelor. Ferocitatea și vărsarea de sânge erau considerate drept cea mai mare valoroasă reputație.

Într-o asemenea atmosferă, Allah cel îndurător a numit pe Profetul Muhammad (SA) să reformeze și să conducă popoarele lumii. Allah i-a revelat Sfântul Coran, care este alcătuit din pedagogia dumnezeiască, teism, mijloacele de aplicare a dreptății și sfaturi folositoare. Allah l-a însărcinat să cheme lumea la omenie și la stricta respectare a adevărului, folosind Coranul (Our 'ân), această Carte dumnezeiască autentică.

Profetul Muhammad (SA) s-a născut în orașul Makkah (Mecca), în 570 AD (53 de ani înainte de Hijrah), în cea mai distinsă și onorabilă familie arabă.

Tatăl lui Muhammad (SA) a murit înainte ca el să se nască, iar mama și-a pierdut-o când avea șase ani. După doi ani, bunicul său (Abdul Muttalib), care i-a fost tutore, a murit. Atunci Profetul (SA) a fost pus sub protecția bunului său unchi, Abi Tâlib (tatăl lui “Ali [SA], Conducătorul Drepteredincioșilor).

Abii Tălib l-a crescut ca pe unul dintre copiii săi. Până aproape cu câteva luni înainte de Hijrah, el a avut grijă, în permanență, să îi ofere lui Muhammad (SA) sprijin și tot ceea ce era mai bun, dând dovadă de o atenție deosebită.

Arabii din Makkah, ca și alți arabi, se îndeletniceau cu creșterea oilor și a cămilelor. Uneori obișnuiau să facă negoț cu țările vecine, în special cu Siria. Erau oameni neșștiutori de carte, care nu făceau niciun efort să-și cultive copiii.

La fel ca semenii lui, Profetul (SA) nu a învățat să scrie sau să citească, însă, încă din primii ani ai vieții sale, a avut avantajul cultivării unui întreg șir de trăsături demne de laudă. Niciodată nu se închina idolilor, nu mințea, nu săvârșea hoții sau viclenii. Se ferea de păcat, impolitețe și purtări necuviincioase, era înțelept și destoinic. De aceea, într-un timp scurt, a dobândit o simpatie însemnată în rândul oamenilor și a devenit cunoscut drept „Muhammad al-Amin“, adică „Muhammad cel cinstit“.

Adesea, arabii îi încredințau bunurile personale și vorbeau despre cinstea și istețimea sa. La vârsta de douăzeci de ani, o doamnă bogată din Makkah, Khadijah al-Kubră, l-a numit reprezentantul său în afacerile comerciale. Ca urmare a sincerității, onestității, înțelepciunii și destoini-

Pagina 81

ciei sale, ea a obținut beneficiu semnificativ de pe urma afacerii. Desigur, a fost atât de încântată de personalitatea și noblețea Sfântului Profet (SA), încât i-a propus să se căsătorească cu ea. După aceea, vreme de mai mulți ani, ei au continuat împreună activitățile comerciale.

Fiind considerat drept un om din popor, Sfântul Profet (SA) a avut o legătură obișnuită cu oamenii până la vârsta de patruzeci de ani.

Bineînțeles, el se deosebea de ei prin aceea că avea o purtare decentă și lăudabilă și se păzea de faptele și atitudinile necuviincioase care îi vătămau pe ceilalți. EI nu cunoștea brutalitatea sau asprimea și avea conștiința curată, astfel că a câștigat respectul și încrederea oamenilor. A fost în așa fel, încât atunci când arabii au reconstruit Ka“abah și a izbucnit un conflict și controversă între triburi asupra ridicării Al-Hajar Al-Aswad (Piatra Neagră), oamenii l-au ales în unanimitate pe Sfântul Profet drept mediator. Atunci el le-a poruncit să întindă un acoperământ, pentru a aranja locul A4/-Hajar Al-Aswad în interior. Nobilii triburilor au ridicat laturile unui înveliș și Sfântul Profet (SA) a așezat Al-Hajar Al-Aswad la locul său, încheind astfel conflictul fără niciun măcel sau vărsare de sânge.

înainte de 4/-Bit'that al-Nabawiyyah (numirea pentru profeție), cu toate că Sfântul Profet (SA) I-a cinstit pe Allah și s-a păzit de idolatrie, oamenii nu și-au făcut griji în privința lui, întrucât el nu luptase vădit împotriva credințelor superstițioase ale idolatriei. Același lucru se aplica și celora ce aparțineau altor religii, precum evreii și creștinii, care locuiau în mod cuviincios printre arabi, fără a fi tulburați de aceștia.

ÎNTÂMPLAREA LEGATĂ DE MONAHUL BUHAYRA

În vreme ce Sfântul Profet (SA) locuia cu unchiul său, Abii Tâlib, și încă nu ajunsese la vârsta adolescenței, Abii Tălib a plecat în călătorie la Damasc cu afaceri, luând și pe Sfântul Profet (SA) cu el.

Era o caravană imensă ce se deplasa spre Siria și a intrat in orașul Busră, cu un număr mare de oameni ce călătoreau și o mulțime de mărfuri.

În apropierea unei mânăstiri, ei au instalat cortul pentru a se odihni. Un călugăr, căruia i se spunea „Buhayră', a ieșit din mănăstire și i-a invitat la un ospăț. Toată lumea a primit invitația lui Buhayră și a intrat în mânăstire. Lăsându-și lucrurile în grija nepotului Muhammad (SA), Abii Tălib a mers împreună cu ceilalți la masă.

Pagina 82

Buhayră a întrebat: „Este toată lumea prezentă?“. Abii Tâlib a răspuns: „Toată lumea este aici, în afară de un băiat care este și cel mai tânăr dintre toți“. Buhayră a zis: „Aduceți-l aici!“. Abii Tâlib a chemat pe Sfântul Profet (SA), care se afla sub un măslin, și s-a apropiat de monah.

Buhayră a aruncat o privire fugară către Sfântul Profet (SA) și a spus: „Vino puțin mai aproape, am ceva să-ți spun“. Atunci, l-a luat pe Sfântul Profet (SA) deoparte. Abi Tălib a mers, deopotrivă, lângă ei.

Buhayră i-a spus Sfântului Profet: „Vreau să-ți pun o întrebare și, jurând pe Lăt și 'Uzză, mi-ai răspunde?“ (Lăt și 'Uzză erau cele două zeițe idolatrizate de poporul din Makkah).

Sfântul Profet (SA) a precizat: „Acestea două sunt pentru mine cei mai nesuferiți idoli“.

Buhayră a spus: „Jurând pe Allah, ai spune adevărul?“. Sfântul Profet a zis: „Mereu am grăit adevărul și nu am spus niciodată vreo minciună; pune întrebarea ta“.

Buhayră a întrebat: „Ce îți place cel mai mult?".

Sfântul Profet (SA) a răspuns: „Singurătatea“.

Buhayră a întrebat: „Ce privești cel mai mult și ce îți place să cercetezi?“. |

Sfântul Profet (SA) a spus: „Cerul și stelele de pe bolta lui“.

Buhayră a întrebat: „Ce îți imaginezi?“.

Sfântul Profet (SA) a rămas tăcut, dar Buhayră, cu multă atenție, a aruncat o privire fugară către fruntea sa.

Buhayră a întrebat: „Cum ațipești și cu ce gânduri?“.

Sfântul Profet a spus: „Când îmi fixez ochii pe bolta cerului, văd stelele și le descopăr în poala mea, iar eu însumi deasupra lor“.

Buhayră a întrebat: „Revezi aievea visul?“.

EL a precizat: „Ceea ce întrezăresc în vis, același lucru văd în vreme ce sunt treaz“.

Buhayră a întrebat: „Ce visezi, de pildă?“.

Sfântul Profet (SA) a păstrat tăcerea, iar Buhayră, de asemenea, a rămas tăcut.

După o vreme, Buhayra a întrebat: „Pot să arunc o privire la mijlocul umerilor tăi?“.

Sfântul Profet (SA), în timp ce medita încă, a spus: „Vino și vezi“.

sl