SCURTĂ EXPUNERE A ÎNVĂȚĂTURILOR ISLAMICE

Pagina 63

frig și căldură; totul se întâmplă astfel datorită faptului că pricepem că aceste cerințe reclamă astfel de procedee în ordinea universului.

Astfel, comportamentul nostru (în această privință) este condiționat și ulterior față de cugetările noastre, iar cugetările depind de buna rânduială a lumii. În consecință, acțiunile noastre reprezintă două etape ce urmează ordinii universului. Pentru Allah însă, Cel Care proniază lumea sau o parte a ei, ordinea exterioară universală înseamnă acțiune. Ar fi ilogic să socotim că acțiunile Sale se petrec datorită premeditărilor din structura universului.

ATOTPUTERNICUL ALLAH POSEDĂ TOATE ÎNSUȘIRILE

PERFECȚIUNII

Ce este perfecțiunea?

O casă este ideală atunci când satisface toate necesitățile unei familii, începând de la numărul încăperilor destinate membrilor — cameră de zi, salon de primire a oaspeților, bucătărie pentru prepararea meselor,

baie și alte spații folositoare. Dacă i-ar lipsi aceste utilități, în mod direct proporțional, locuința ar fi nesatisfăcătoare.

DE CE OMUL NU ACCEPTĂ UNEORI REALITATEA?

Nu există niciun dubiu cu privire la această realitate evidentă chiar și pentru omul cu cea mai mică înclinație spre teoretizare, dar uneori omul devine atât de prins în mrejele luptelor sale cu existența, încât folosește toată puterea rațiunii cu care a fost înzestrat, pentru osteneli ce nu suferă amânare. El petrece tot timpul explorând viața, așadar, nu are timp să-și cheltuiască energia cu reflecții de acest gen. Drept urmare, devine nepăsător față de realitatea din jur ori captivat de fascinația aspectelor exterioare ale naturii, lasându-se în voia plăcerii și a desfătării. Întrucât atașarea față de aceste fenomene face imposibilă sporirea cumpătării față de lucrurile materiale, un asemenea om refuză în mod natural să accepte realitatea și înclinațiile ei, rămânând insensibil față de ea.

Sfântul Coran a acordat o atenție majoră, în diverse chipuri, prezentării mărturiilor privind creația făpturilor și orânduirii ce domină în

Pagina 64

rândul lor. Aceasta se întâmplă deoarece cei mai mulți oameni, în special cei care sunt alienați de aspectele fascinante ale naturii și văd bunăstarea în desfătarea și plăcerile lumești, sunt incapabili să gândească în mod filosofic și să instrumenteze pătrunzătoarele ipoteze logice, datorită atașamentului lor față de lucrurile materiale și concrete.

În orice caz, omul reprezintă un fragment din universul creației, dependent de starea altor elemente constitutive și de ansamblul particular și general care îl proniază. EI poate reflecta asupra universului creației și a rânduielii proprii acestuia în orice moment, pentru a descoperi existența Creatorului și a Stăpânului lumii.

Atotputernicul Allah spune:

„În ceruri, precum și pe pământ, sunt semne pentru credincioși.

În făptura voastră și a dobitoacelor pe care le-a răspândit sunt semne pentru un popor care crede cu tărie. În deosebirea noptii de zi, în apa dătătoare de hrană pe care Dumnezeu o trimite din cer dând prin ea viață pământului după moarte, în dezlănțuirea vânturilor, sunt semne pentru un popor ce are minte“ (45:3-5).

Interpretare: În Sfântul Coran, multe versete cheamă oamenii să mediteze asupra creației cerurilor, soarelui, lunii, stelelor, pământului, munților, mărilor, plantelor, animalelor și ființelor omenești. Coranul vorbește, de asemenea, despre uimitoarea orânduire care proniază fiecare dintre aceste creaturi. Într-adevăr, modul de funcționare al creației, rânduiala care dirijează diferitele mișcări ale universului către scopurile creației, precum și originile existenței, sunt surprinzătoare și minunate.

Sămânța de grâu sau sâmburele de migdală, sădite în pământ, se transformă într-un mănunchi de spice sau în copac roditor. Din momentul în care ele sunt adânc sădite în inima pământului, ele germinează, produc muguri verzi și își coboară rădăcinile albe în străfundurile gliei. Pentru ca ele să-și atingă menirea ultimă, sunt necesare procese complexe și grandioase, a căror importanță și imensitate surprind peste măsură rațiunea. Stelele din ceruri, soarele strălucitor, luna incandescentă, întregul pământ cu rotația sa ciclică, mișcarea și energia potențială împreună cu misterioasele forțe din sămânță sau sâmbure, cele patru anotimpuri ale anului, stările atmosferice, norii, ploile, vânturile, zilele și nopțile, toate contribuie la transformarea seminței într-un spic de grâu. Precum dăda-

Pagina 65

cele, acești agenți stimulează noul proces și îl leagănă dintr-o parte în alta până ce ajunge în ultima etapă a creșterii și dezvoltării.

În plus, venirea pe lume a unui copil este mult mai complexă decât îmbobocirea unei plante sau decât oricare alt fenomen, deoarece este rezultatul a milioane, mai bine zis, a miliarde de ani de activitate sistematică și complicată a mecanismului creației. Viața cotidiană a omului, în afară de legăturile exterioare cu universul creației, apare dintr-o rânduială uimitoare înlăuntrul ființei sale, care a dezorientat mințile receptive ale savanților lumii, angajați mai degrabă în examinarea detaliilor ei exterioare. Cu fiece zi, alte taine sunt descifrate, însă nivelul cunoașterii necunoscutului rămâne neînsemnat.

Dacă o ființă omenească posedă ceea ce este absolut necesar să existe în ansamblul făpturii unui om obișnuit, atunci ea este perfectă.

Dacă, în schimb, îi lipsește o parte din corp, cum ar fi o mână, un picior sau un ochi, atunci ea este infirmă.

În acord cu cele spuse, constatăm că atributul perfecțiunii este acela care satisface unele necesități ale existenței și elimină neajunsurile. De pildă, atributul cunoașterii înlătură întunericul necunoașterii și explică elevului ceea ce este știut. La fel, guvernarea împuternicește o persoană cu autoritatea necesară atingerii scopurilor și satisfacerii solicitărilor sale, recunoscându-i competența în această privință. Alte atribute sunt viața, înțelegerea etc.

Conștiința noastră apreciază că Ziditorul universului (Cel de la Care își are obârșia existența lumii și a făpturilor, Care împlinește orice necesitate ce ar putea fi închipuită și dă binecuvântare și desăvârșire) posedă toate atributele perfecțiunii, în aceeași manieră în care, practic vorbind, nu s-ar putea admite niciodată că cineva, care posedă un atribut natural, ar putea să-i împiedice pe ceilalți de la însușirea acestuia.

Atotputernicul Allah menționează toate atributele perfecțiunii Sale și Se arată pe Sine Însuși Neprihănit și Pur de orice greșeală sau defect:

„Domnul tău este Bogatul, Stăpânul Milostivirii“ (6:133).

Allah spune:

„Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de EI! Ale Lui sunt cele mai frumoase nume! “(20:8).

Pagina 66

(Allah este Viu, Înțelept, Clarvăzător, Auzitor, Puternic, Creator și Liber de orice necesitate). Astfel, Atotputernicul Allah posedă toate atributele desăvârșirii, iar Prezența Sa Sfântă este Pură și Neprihănită.

Căci dacă EI ar fi avut vreo lipsă, ar fi fost dependent de altcineva în acea privință, iar un zeu superior i-ar fi împlinit neajunsurile.

e

„+... Mărire și înălțare Lui asupra celor pe care L-i alăturați

PUTEREA ȘI ȘTIINȚA LUI ALLAH

Constatarea elementelor înrudite ale acestui univers măreț, uimitoarea sa ciclicitate periodică, structurile interrelaționale și detaliile uimitoare aflate în funcțiune ici și colo, ca urmare a unor fenomene diferite ce înaintează într-un mod extrem de organizat către un scop specific și o destinație particulară, demonstrează fiecărui om înzestrat cu înțelepciune că existența și supraviețuirea universului creației, cu tot ceea ce este legat de el, își are obârșia în Puterea Unică și Veșnică.

Acest Cineva Veșnic a creat universul și toate făpturile ce sălășluiesc în el, prin Puterea Sa Nemărginită și Cunoașterea Absolută.

Așezând făpturile Sale în leagănul evoluției, EI le conduce prin binecuvântarea Sa către idealul desăvârșirii. El are viață veșnică și este Atotputernic și Atotștiutor.

Atotputernicul Allah spune:

„A Lui este împărăția cerurilor și a pământului. El dăruiește viață și dăruiește moartea. El asupra tuturor are putere. El este Întâiul și Ultimul, Cel din afară și Cel din lăuntru. El este Atotcunoscător * (5T:2-3).

De asemenea, Allah spune:

„A lui Dumnezeu este împărăția cerurilor și a pământului și a ceea ce se află între ele. EI crează ceea ce voiește. Dumnezeu asupra tuturor are putere" (5:17).

Interpretare: când spunem că o anumită persoană are capacitatea să cumpere un automobil, înțelegem că dispune de orice este nevoie (suficienți bani) să facă asta. Dacă spunem că o anumită persoană este

Pagina 67

capabilă să ridice o greutate de aproximativ șaizeci de kilograme, înțelegem că are forța să ridice o greutate de șaizeci de kilograme.

În general, stăpânirea capacității și puterii asupra unui lucru este condiționată de perspectiva exigențelor lui. Întrucât exigențele oricărui fenomen din universul existenței pot fi îndeplinite prin puterea divină a Atotputernicului Allah, se poate spune că EI este Măreț și Atotputernic peste toate creaturile, Ființa sa Sfântă fiind izvorul existenței.

De asemenea, El spune:

„Nu cunoaște El ceea ce a creat...? (67: 14).

Cu alte cuvinte, întrucât prin creația și ființarea sa, fiecare făptură se bizuie pe Natura Infinită a Atotputernicului Allah, nu este cu putință să existe vreo piedică sau separare între ea și Allah. Nu este posibil nici ca ființa creată să se ascundă de El, deoarece El este Știutorul și Veghetorul tuturor tainelor.

DREPTATEA

Atotoputernicul Allah este Drept și Cinstit, pentru că dreptatea este una dintre însușirile desăvârșirii. Allah deține toate atributele perfecțiunii.

Prin cuvintele Sale, EI a lăudat în repetate rânduri dreptatea și a mustrat nedreptatea și primitivismul. El poruncește oamenilor să înfăptuiască dreptatea și îi oprește de la nedreptate. Cum ar fi posibil ca Allah să dețină însușirile pe care EI le socotește necuviincioase sau să-l lipsească orice E! consideră bun și la locul lui?

Atotputernicul Allah spune:

„Dumnezeu nu va nedreptăți pe nimeni nici cât greutatea unui

El spune, de asemenea:

„...Domnul tău nu va nedreptăți pe nimeni“ (18:49).

Allah spune:

„Dumnezeu nu voiește nici o nedreptate robilor Săi!" (40:31).

Pagina 68

De asemenea, spunc:

„Orice bine care ți se întâmplă vine de la Dumnezeu, orice rău care te lovește vine de la tine însuți... “ (4:79).

De asemenea, Allah spune:

„Care a făcut frumos ceea ce a creat... * (32:7).

Astfel, orice fenomen, în sine, a fost creat într-o manieră particulară.

Orice grozăvie, inechitate, anomalie sau defecte care pot fi văzute la unele creaturi, pot fi probate doar pe calea comparației și în raport cu alte ființe.

De exemplu, șerpii și scorpionii sunt răi în raportul lor cu oamenii. În comparație cu florile, mărăcinii nu impresionează deloc, însă tot și toate sunt, în felul lor, creaturi nemaipomenite și admirabile.

Într-adevăr, Atotputernicul Allah consideră unele dintre faptele voluntare ale omului dăunătoare sau rele, din punct de vedere religios, și poruncește omului să se ferească de săvârșirea lor. Ele enumără păcate precum politeismul, neascultarea față de părinți, uciderea celui nevinovat, consumarea băuturilor alcoolice, jocurile de noroc și alte acțiuni ce contravin obligațiilor religioase.

Aceste tipuri de manifestări, care sunt numite păcate, sunt fapte rele și nu pot fi puse pe seama lui Allah, deoarece ele reprezintă dovada înfruntării și refuzului datoriei (expresia tăgăduirii). În cazul în care faptele amintite sunt realizate de bună voie de oamenii angajați să urmeze calea religioasă, atunci ele vor fi atribuite făptuitorilor, făcându-se astfel responsabili și pasibili de pedeapsă.

BINECUVÂNTAREA

Când vedem un sărman neputincios, încercăm să-i satisfacem nevoile potrivit dăruirii noastre celei mai mari. Ajutăm un om lovit din plin de sărăcie sau luăm de mână un orb și îl conducem la destinație.

Apreciem aceste fapte drept compătimire și binecuvântare și astfel le privim ca fiind fapte lăudabile.

Acțiunile realizate de Allah Cel Destoinic și Autonom nu pot fi nimic altceva în afară de binecuvântări. Prin oferirea îndurărilor sale

Pagina 69

nesfârșite, El îngăduie fiecăruia să se bucure de ele. Fără a fi dependent de cineva, Allah asigură o parte din trebuințele creaturilor. Allah spune:

„„.„Dacă ați vrea să numărați binefacerile lui Dumnezeu, nu le-ați putea socoti... (14:34)

De asemenea, spune:

„...Milostivenia mea se întinde asupra tuturor...“ (7:156)

ALTE ATRIBUTE ALE DESĂVÂRȘȘIRII

„Domnul tău este Bogatul, Stăpânul milostivirii... “ (6:133).

Interpretare: Orice virtute și frumusețe existente în lume și orice însușire a desăvârșirii care poate fi imaginată sunt dovezi de bunăvoință, pe care Atotputernicul Allah le-a revărsat asupra creaturilor Sale, prin aceste mijloace împlinind una dintre necesitățile creației. Cu siguranță, dacă I-ar lipsi perfecțiunea, El ar fi incapabil să dăruiască semnele sale de bunăvoință celorlalți și să aducă o contribuție la trebuințele oamenilor. Astfel, Allah posedă toate atributele perfecțiunii și este înzestrat cu toate însușirile desăvârșirii, precum viață, cunoaștere, putere etc., fără să primească nici măcar o singură dimensiune a desăvârșirii de la ceilalți și fără să le ceară să ÎI susțină. Atributele nedesăvârșirii și pricinile lipsurilor și mizeriei, precum slăbiciunea, neștiința, moartea, necazul etc., nu își găsesc drum până la Sfânta Sa Prezență.

PROFETISMUL (NUBUWWAH)

Deși autonom în orice privință, Atotputernicul Allah, cu nesfârșita Sa putere, a creat universul existenței și diferitele sale făpturi, îngăduindu-le să se bucure de nenumăratele Sale binecuvântări.

Din prima zi a creației, până în ultima zi a existenței, omul și celelalte creaturi se află sub pronia lui Allah. Ei sunt conduși către un scop cunoscut și determinat cu o rânduială și ordine foarte exactă; merg mai departe spre menirile lor, fiind în același timp călăuziți pe calea aleselor Sale binecuvântări.

Pagina 70

Dacă vom reflecta și delibera asupra etapelor vieții noastre, mai exact la timpul fragedei pruncii, copilăriei, tinereții și vârstei senectuții, cugetul nostru va mărturisi desăvârșitele binefaceri ale lui Allah față de noi. Când devenim mai conștienți de acest lucru, experiența vieții va socoti fără îndoială că Făcătorul lumii este mai milostiv față de făpturile Sale decât oricine altcineva. Datorită acestei milostiviri și bunăvoințe, Allah are în vedere totdeauna preocupările oamenilor și niciodată nu încuviințează denaturarea și tulburarea treburilor lor fără folos și înțelepciune.

Omenirea este una dintre creaturile lui Allah. Știm că bunăstarea și câștigul omului sunt întreținute de modul său realist și binevoitor de a fi; cu alte cuvinte, trebuie să aibă convingeri autentice, purtare vrednică de laudă și fapte bune.

Se poate spune că omul are capacitatea să deosebească între bine și rău prin înțelepciunea dăruită de Allah și poate recunoaște un bine dintr-o anumită împrejurare.

Ar trebui să fie știut, însă, că singură experiența vieții nu poate surmonta această problemă și nu poate conduce omul către înțelepciune și bunăvoință. Toate aceste dominante necuviincioase și acțiuni nedrepte observate în societatea omenească sunt înfăptuite de cei care posedă înțelepciune și discernământ, însă, drept o consecință a egoismului, căutării de profit și voluptății, judecata le-a fost copleșită de propriile sensibilități, cedând poftelor materiale ce îi îndrumă pe căi greșite. De aceea, Atotputernicul Allah trebuie să ne îndrepte și să ne cheme la progres prin alte câteva căi și mijloace, care nu pot fi biruite de dorințele materiale sau care nu produc șovăieli sau greșeli în cadrul călăuzirii lor. Această cale nu este alta decât calea profetismului (Nubuwwah).

RAȚIUNEA CE STĂ LA BAZA PROFETISMULUI (NUBUWWAH)

Din cea ce am analizat cu privire la monoteism, devine evident faptul că, întrucât Allah a creat toate lucrurile, evoluția acestora depinde de El. Cu alte cuvinte, Atotputernicul Allah este orânduitorul și cârmuitorul mișcării oricărui fenomen sau făpturi pământești ce se zbate pentru supraviețuire încă de la bunul început al ființării sale, care luptă să înlăture una după alta nevoile și neajunsurile, transformându-se atât cât reușește

Pagina 71

într-o ființă independentă și autonomă și deplasându-se, într-un mod sistematic, în direcția supraviețuirii și existenței propriu-zise.

Din această idee generală se poate trasa următoarea concluzie: oricare dintre diferitele tipuri de fenomene ale universului se remarcă printr-un proces evoluțional specific în vederea dăinuirii sale, proces înfăptuit prin propriile strădanii. Altfel spus, pe calea subzistenței, făpturile pământești din toate grupurile specifice au o seamă de funcțiuni distincte atribuite de Allah. Referitor la acest fapt, Sfântul Coran afirmă:

„Domnul este Cel ce a dat fiecărui lucru făptura sa și apoi l-a

Această rânduială este aplicabilă, fără nicio excepție, tuturor elementelor creației. Ea cuprinde stelele, pământul, constituenții lor, structurile care dau naștere fenomenelor originare, plantele și animalele.

Statutul omului nu se distinge de cel al altor creaturi din univers, totuși există o diferență între el și ceilalți.

DIFERENȚA DINTRE OM ȘI CELELALTE CREATURI

Se presupune că pământul a fost creat cu milioane de ani în urmă.

El angajează toate energiile și eforturile lui tainice în mediul existenței sale, până la măsura îngăduită de forțele opuse. EI își manifestă atributele entității sale de sine stătătoare în sfera mișcării proprii de rotație și tranziție, susținându-și astfel dăinuirea. Cu excepția cazului în care va întâlni o forță opusă mai puternică, el va continua această mișcare și nu va scădea din intensitatea efectuării oricăreia dintre funcțiunile sale.

De exemplu, din momentul în care un migdal prinde rădăcină dintr-o sămânță și până ce devine un pom pe deplin dezvoltat, el ia asupra sa sarcini, precum obținerea substanțelor necesare desfășurării proceselor vitale, creșterea etc. (altfel spus, el îndeplinește aceste sarcini pentru a-și continua cursul existenței). El nu se va abține de la îndeplinirea lor decât în cazul în care este împiedicat de o forță opusă mai puternică. Procesul acesta este aplicabil, de asemenea, oricărui alt fenomen. Însă, omenirea săvârșește de bună voie activitățile sale specifice, iar acțiunile ei provin din gândurile și hotărârile proprii. Marea majoritate a timpului, omul se abține de la o sarcină completamente conformă cu interesele sale și care nu este stânjenită

Pagina 72

de o putere opusă, preluând, în mod conștient și intenționat, o obligație ce îi este cu desăvârșire dezavantajoasă. Uneori, el se înfrânează de la băutul antidotului, iar altădată bea o cupă de otravă și se sinucide.

Este cât se poate de evident că pentru o făptură ce s-a născut cu voință liberă, călăuzirea divină universală nu este imperativă. Cu alte cuvinte, profeții au comunicat oamenilor mesajul Atotputernicului Allah despre bine și rău, bunăstare și mizerie, avertizându-i pe credincioși în legătură cu pedeapsa lui Allah, dar credincioșii au fost întodeauna liberi să îmbrățișeze ceea ce au crezut de cuviință. Este drept că, în general, omul percepe binele și răul, beneficiul și dezavantajul, prin prisma judecății personale, însă, pentru că adevărata rațiune pierde adesea din puterea ei, el ia în considerare poftele materiale și comite greșeli. De aceea, în afară de calea rațiunii, călăuzirea divină ar trebui să fie dobândită categoric prin intermediul unui altfel de agent, care este în întregime intangibil față de păcat și greșeală. Adică, pe lângă metoda rațiunii, Atotputernicul Allah întărește poruncile Sale printr-un agent.

Acest agent este mijlocul profetismului, anterior menționat, prin care Atotputernicul Allah descoperă poruncile Sale unuia dintre slujitorii săi, prin intermediul revelației divine (way), orientând omenirea spre bunăstare. Allah îl desemnează să comunice poruncile Sale oamenilor și să-i silească să le urmeze prin speranță, deznădejde, încurajare și amenințare.

Atotputernicul Allah spune:

„Noi ți-am dezvăluit ție, precum le-a dezvăluit și lui Noe și profeților de după el... Noi le-am dezvăluit profeților să vestească și să predice că, după venirea profeților, oamenii nu mai au nici o pricină să se împotrivească lui Dumnezeu “ (4:163, 165).

ATRIBUTELE PROFETULUI

Din ceea ce am discutat, reiese limpede că Atotputernicul Allah este necesar să înzestreze pe unii dintre slujitorii Săi cu învățăturile Lui dumnezeiești, cu cunoaștere intuitivă și legi care garantează bunăstarea omului și trebuie să-i trimită să fie călăuze lumii.

O persoană care dobândit însărcinări dumnezeiești este numită profet (nabi) și trimis al lui Allah, iar întregul ansamblu de învățături de la Allah pe care el le-a transmis oamenilor este numit „religie“.

TI