SCURTĂ EXPUNERE A ÎNVĂȚĂTURILOR ISLAMICE

Pagina 213

(ID) TIMPUL

Următoarea condiție necesară pentru rostirea sa/ăt este timpul.

Salawăt trebuie să fie rostite într-o ordine. Safăt al-Zuhr (rugăciunea de amiază) și Salăt al- 'Asr (rugăciunea de după amiază) au particularități și un timp propriu. Timpul specific pentru Sa/ăt al-Zuhr este la începutul zuhr (Dacă o bucată de lemn sau un obiect asemănător este ridicat pe o suprafață plană, umbra ei este aruncată către vest, când soarele începe să răsară dimineața. Cu cât mai mult se ridică soarele, umbra aceasta devine mai mică. Umbra devine cea mai mică la zur sau amiază. Cum trece zur, umbra își schimbă direcția și se îndreaptă către est. Cu cât soarele se mișcă mai mult către vest, cu atât crește umbra mai mult. Astfel, când umbra ajunge la cea mai mică lungime și începe iarăși să crească, ea indică zuhr. Dar ar trebui să amintim că, în unele orașe precum Makkah, umbra dispare cu totul la amiază. În orașe precum acesta, momentul în care umbra reapare indică zuhr) sau amiază, până la timpul impus pentru rostirea Salăt al-Zuhr. Dacă o persoană rostește Salăt al- 'Asr, chiar și necugetat în acest timp, rugăciunea va fi fără efect. Vremea specifică pentru Salăt al- 'Asr este momentul de dinaintea serii, suficient de exact ca să se rostească Sa/ăt al- '4sr. Dacă o persoană nu a rostit Sa/ăt al-Zuhr până atunci, Salăt al-Zuhr său a devenit gadă și ar trebui să rostească Sa/ăt al-'4sr. Între timpul definit pentru Salăt al-Zuhr și vremea proprie a Salăt al-'Asr, este momentul particular pentru rostirea ambelor. Dacă cineva rostește fără chibzuială Sa/ăt al- 'Asr înaintea Salăt al-Zuhr, în timpul acestui moment comun, rugăciunea (sală?) sa este acceptată, iar după aceea ar trebui să rostească Salăt al-Zuhr.

Salăt al-Maghrib (rugăciunea de seară) și Salăt al- 'Ishă” (rugăciunea de noapte) au fiecare un timp general și determinat. Vremea specifică pentru Salăt al-Maghrib (Maghrib este aproximativ la cincisprezece minute după apusul soarelui; se identifică odată cu dispariția culorii roșii care apare la răsărit, după apusul soarelui) se întinde de seara până la timpul necesar pentru rostirea Salăt al-Maghrib. Timpul particular pentru Salăt al-'Ishă” este perioada dinaintea miezului nopții (Miezul nopții din punct de vedere islamic este la unsprezece ore și cincisprezece minute după zuhr), suficient de exactă pentru a rosti Sa/ăr al- Ishă . Dacă o per-

Pagina 214

soană nu a rostit Salăt al-Maghrib până la acest timp, ar trebui să rostească mai întâi Salăt al- 'Ishă” și apoi Salăt al-Maghrib.

Între timpul particular pentru Salăt al-Maghrib și timpul definit al Salăt al-'Ishă' este momentul potrivit pentru rostirea ambelor. Dacă în timpul acestei perioade, cineva în mod nechibzuit rostește Salăt al- Ishă' înaintea Salăt al-Maghrib, rugăciunea (salăt) sa este primită, iar după aceea ar trebui să rostească Salăt al-Maghrib.

Timpul pentru Salăt al-Subh (rugăciunea dimineții) este de la începutul precis al zorilor sau de la prima lumină a aurorii (La apariția zorilor, o albeață în ceruri se mișcă în sus, de la răsărit, fiind numită prima sau falsa auroră. Când albeața se răspândește, apare adevărata auroră și timpul pentru Adhân (chemare) pentru Salăt al-Subh, acum este începutul răstimpului pentru Sa/ăt al-Subh), până înainte de răsăritul soarelui.

(II) ÎMBRĂCĂMINTEA

A treia condiție necesară pentru rostirea sa/ăt este îmbrăcămintea persoanei care rostește sală. Îmbrăcămintea ar trebui să satisfacă următoarele condiții:

(î) Îmbrăcămintea ar trebui să fie mubăh. Ar trebui să aparțină persoanei care rostește rugăciunea. În caz contrar, proprietarul ei ar trebui să fie dispus să-i permită să rostească salăr îmbrăcat cu ea.

(ii) Nu ar trebui să fie najis.

(iii) Nu ar trebui să fie făcută din pielea unui stârv, indiferent dacă pielea aparține animalelor a căror carne este halăl sau harăm pentru mâncare.

(iv) Nu ar trebui să fie din lâna, părul sau puful unui animal a cărui carne este harăm pentru mâncare, dar este posibil să se rostească salăt cu o îmbrăcăminte de blană.

(v) Îmbrăcămintea unui persoane de sex bărbătesc, care rostește salăt, nu ar trebui să fie făcută din mătase și fire de aur. Ar trebui, de asemenea, să nu poarte podoabe sau îmbrăcăminte făcută din aur sau mătase în timp ce rostește salăr. Purtarea unui veșmânt de mătase și folosirea decorațiunilor făcute din aur sunt harăm pentru bărbați, chiar și în timp ce nu rostesc sală.

Pagina 215

(IV) LOCUL

Câteva condiții se referă la locul în care cineva rostește salăr:

(î) Trebuie să fie mubăh, și anume, el nu ar trebui să fie obținut în mod nedrept.

(îi) Locul pentru rostirea rugăciunii ar trebui să fie fix. Dacă cineva este constrâns să rostească sa/ăt în vehicule mobile, cum ar fi automobilele sau vapoarele, el poate să facă acest lucru cu condiția să încerce să se roage către Qiblah. Dacă direcția vehiculului se schimbă în timpul salăt, ar trebui să-și schimbe de asemenea poziția, astfel încât să fie orientat spre Qiblah.

(iii) Dacă locul unde cineva rostește rugăciunea este najis, el nu ar trebui să fie așa de umed încât umezeala să pătrundă până la îmbrăcămintea și corpul său. Dar dacă locul unde așează fruntea este najis, salăt este bătil, chiar dacă locul poate fi uscat.

(îv) Locul unde cineva își așează fruntea ar trebui să nu fie mult mai jos de patru degete strânse sau mai înalt decât locul unde își pune genunchii și degetele de la picioare la momentul săvârșirii sujid.

(V) DIRECȚIA RUGĂCIUNII (OIBLAH)

Ka“bah, situată în orașul sfânt Makkah, este Qiblah musulmanilor și oricine rostește salăt trebuie să se orienteze mereu către Qiblah. Dar dacă o persoană, care este departe de ea, stă în picioare sau se așează într-un asemenea fel încât se spune că el rostește sa/ăr în direcția Qiblah, rugăciunea (salâr) este primită. În mod similar, alte acte, cum ar fi sacrificarea animalelor, trebuie să fie făcute stând cu fața către Qiblah.

Dacă nu este posibil pentru om să rostească salăt nici în poziția șezută, el ar trebui să se întindă pe partea sa dreaptă, astfel încât partea frontală a trupului său să fie orientată către Qiblah. Dacă nici aceasta nu este posibil, ar trebui să se așeze pe partea stângă astfel încât, din nou, partea din față a trupului său să fie îndreptată către Qiblah. Dacă nu sunt posibile ambele variante, ar trebui să se așeze pe spate, astfel încât tălpile picioarelor să fie îndreptate către Qib/ah.

Dacă cineva care dorește să rostească sa/ăt nu poate să ghicească direcția Qiblah, după o căutare amănunțită, trebuie să-și găsească locul

Pagina 216

orientându-se după sanctuarele musulmanilor sau mormintele lor, sau prin alte metode aflate la îndemâna lui.

ACTE OBLIGATORII ÎN TIMPUL ROSTIRII SALAT

Următoarele unsprezece acte sunt obligatorii în momentul în care cineva rostește salăr:

(î) Nivyah; (ii) Takbirat al-ihrăm (primul takbir, adică Allăhu Akbar — Allah este Mare — spus la începutul salăr imediat după niyyah); (iii)

givăm (ținuta verticală în timpul rostirii salăt), (iv) giră 'ah (rostirea coranică în cadrul rugăciunii); (v) ruki $ (vi) sujid;, (vii) tashahhud [mărturisirea Unicității (Tawhid) lui Allah și a profeției Profetului Muhammad (SA)]; (viii) salâm; (îx) tartib, adică rostirea salăr în conformitate cu ordinea prescrisă, fără schimbarea rânduielii desfășurării;

(X) tuma 'ninah, adică rostirea salăt cu pietate și liniște; (xi) muwălăt — rostirea tuturor părților sa/ăt, în succesiune, fără o întârziere exagerată.

Cinci dintre cele unsprezece puncte menționate sunt numite arkan (părți fundamentale) ale sală. Adăugirile sau omisiunile intenționate sau neglijente ale arkan vor aduce sală: în stare de ,„băti] “. Dar restul punctelor nu sunt arkan . Înseamnă că adăugirea sau eludarea acestor elemente (altele decât arkan ) nu vor face salăt „bătil“, afară de cazul în care ele sunt făcute în mod intenționat.

PĂRȚILE FUNDAMENTALE (ARKAN) ALE SALĂT

Arkan ale salăt constau din: (î) niyyah; (ii) takbirat al-ihrăm; (ii)

givăm, adică ținuta verticală în timpul rostirii takbirat al-ihrăm și, de asemenea, qiyâm, chiar înainte de rukii *; (iv) rukiz! și (v) cele două sujid.

(î) Niyyah: Niyyah înseamnă că unicul scop al persoanei care rostește salăt este să caute gurbah (plăcerea lui Allah) înaintea lui Allah și să se supună poruncilor Lui. Nu este obligatoriu să treacă niyyah prin inimă sau, spre exemplu, să menționeze: „Rostesc patru raka 'ăr (părți ale sală?) ale Salăt al-Zuhr cu intenția de a căuta plăcerea lui Allah“.

(îi) Takbirat al-ihrăm. Salăt începe imediat după Adhăân (formulele specifice strigate la momentul sa/ă?) și Iqgămah (formulele

Pagina 217

specifice, aproape asemănătoare celor de la Adhăn, rostite după aceasta, înaintea începerii sală?), cu niyyah și spunând A/lăhu Akbar. Întrucât la acest moment, câteva acțiuni precum mâncatul, băutul, râsul și întoarcerea cu spatele la Qiblah devin harăm, acest takbir (enunțul 4/lăhu Akbar - Allah este Mare) este numit „fakbirat al-ihrâăm“. Este mustahabb să se înalțe amândouă mîinile în timpul rostirii takbirat alihrăm. Prin această acțiune, noi luăm în considerație Măreția lui Allah și socotim pe toți ceilalți, în afară de Allah, fără importanță și nu le oferim nicio atenție.

(ui) Qiyyam. Qiyyam în timpul rostirii takbirat al-ihrăm și, de asemenea, qiyyam chiar înainte de rukis ' este una dintre arkan ale salăt, dar qivyăm sau ținuta verticală în vremea rostirii Sărat al-Hamd și a altor siirah, precum și qivyam după ruki nu sunt arkan. Astfel, dacă cineva uită să îndeplinească rukii * și își aduce aminte de ea înaintea atingerii pământului pentru sujiid, acela ar trebui să stea în picioare și apoi să îndeplinească rukă '. Dacă el îndeplinește rukii * într-o poziție înclinată, rugăciunea (sală?) sa este bătil, deoarece nu a făcut giyăm, cum este necesar chiar înainte de îndeplinirea rukiă '.

(iv) Rukii“. După giră 'ah, ar trebui să-și încline trupul într-un asemenea mod încât palmele lui să atingă genunchii. Această acțiune este numită rukii '. În vreme ce se înclină în cadrul rukiz “ cel care rostește salăt, trebuie să spună o dată: „Subhâna Rabbiyal- 'Azimi wa bihamdih (toată slava și lauda este pentru Domnul meu, cel Puternic)“ sau trebuie să spună de trei ori: „Subhânallăh (toată slava i se cuvine lui Allah)“. După împlinirea rufii “, respectivul trebuie să stea permanent în picioare înaintea îndeplinirii sujud.

(v) Sujiid. Îndeplinirea sujizd înseamnă că cineva ar trebui să-și pună fruntea, palmele și genunchii săi, precum și vârfurile degetelor de la picioare, pe pământ. Apoi, ar trebui să spună o dată: „Subhăna Rabbiyal-A 'lă wa bihamdih (toată slava și lauda este pentru Domnul meu Cel Preaînalt)“ sau să spună de trei ori: „Subhănallăh (toată slava i se cuvine lui Allah)“. După completarea primului sajdaf, el trebuie să se așeze înaintea îndeplinirii celui de-al doilea sajdah și repetării enunțului precedent.

Fruntea trebuie să fie așezată pe pământ sau pe ceva din pământ.

Sujiid nu este jă iz (permis) pe produse alimentare, materiale pentru confecții sau minerale.

Pagina 218

MĂRTURISIREA LUI ALLAH (TAWHID) ȘI A PROFEȚIEI PROFETULUI MUHAMMAD (SA) (TASHAHHUD)

ȘI SALUTUL (SALAM)

Dacă salăt este alcătuită din două raka ăt, ar trebui să stea în picioare după îndeplinirea a două sujiid și ar trebui să rostească Sirat al-Hamd și alte siirah. Trebuie apoi să săvârșească quniit [După rostirea Siirat al-Hamd și a altor sirah, în a doua raka 'ah a salăt, își ține palmele înaintea feței lui și rostește orice dhikr sau cerere. De exemplu, el poate spune: „Rabbană ătină fiddunyă hasanah wa fil-Akhirati hasanah waqină '“adhăbannăr (O, Domnul nostru, dă-ne blândețe în această lume și în cea de dincolo și salvează-ne de suferințele focului)] și rostește tashahhud [Următoarele formule ar trebui să fie rostite în tashahhud: „Ashhadu an Tă ilăha illalăh, wahdahi lă sharika lah, wa ashhadu anna Muhammadan “abduhii wa rasăluh, allăhumma salli 'ală Muhammadin wa ăli Muhammad (Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Allah; El este Unul, pentru Care nu există niciun asociat; Mărturisesc fără șovăire că Muhammad (SA) este slujitorul și Profetul Lui; O, Allah, Care îți arăți binecuvântările asupra lui Muhammad (SA) și asupra urmașilor lui)“] și salăm [Cele ce urmează ar trebui să fie spuse în salăm: „Assalămu 'alayka ayyuhan- Nabiyyu wa rahmatullăhi wa barakătuh; assalămu '“alaynă wa “ală Ibădillăhissălihin; assalămu “alaykum wa rahmatullăhi wa barakătuh (Pacea fie asupra ta, O, Profetule (SA) și milostivirea și binecuvântările lui Allah, Pacea fie asupra noastră și asupra tuturor slujitorilor lui Allah care se păzesc de rău. Pacea fie asupra voastră, a tuturor, împreună cu mila și binecuvântările lui Allah)]“ după rukă și ambele sujid. Dacă salăt este de trei raka ăt, ar trebui să stea în picioare după rostirea tashahhud și să rostească doar Sărat al-Hamd sau să spună de trei ori „Subhănallăhi walhamdu lillăhi wa lă ilăha illallăhu wallăhu akbar (Toată slava și lauda către Allah, și nu este dumnezeu afară de Allah, iar Allah este Mare)“, să săvârșească rukii și două sujiid și să rostească tashahhud și salăm. Dacă salăt este alcătuită din patru raka ăt, cineva trebuie să săvârșească patru rak 'ah asemănătoare celei de-a treia rak 'ah și să rostească fashahhud și salăm.

Pagina 219

RUGĂCIUNEA SEMNELOR LUI ALLAH (SALAT AL-AYÂT)

Salăt al-Ayăt (salăt ca urmare a operei sau semnelor lui Allah)

devine wâjib sub oricare dintre următoarele patru condiții: (î) eclipsă solară;

(îi) eclipsă lunară, chiar dacă poate fi eclipsă parțială și nu produce neliniște printre oameni; (iii) cutremur, chiar dacă nu produce teama cuiva;

(1v) tunet, fulger, vânturi negre și roșii, sau furtuni și altele asemenea ce produc groază între cei mai mulți oameni.

MODUL DE ROSTIRE AL SALAT AL-AYAT

Salăt al-Ayăt este alcătuită din două raka 'ât. Există cinci rukii “în fiecare rak'ah. Modul de rostire al Salăt al-Ayăt este următorul: După nivyah și formularea takbirat al-ihrăm, cineva ar trebui să rostească Sirat al-Hamd și altcineva completează sirah. Trebuie apoi să se săvârșească rukii “. Stând în picioare la acest moment, ar trebui să se rostească încă o dată Sărat al-Hamd și altă sirah și să se săvârșească rukii . Această procedură ar trebui să fie repetată de cinci ori. După încheierea celei de-a cincea rukii , ar trebui să se stea în picioare și apoi să se săvârșească două sujiid. În acest moment, prima rak 'ah este încheiată. Apoi, ar trebui să se stea în picioare și să săvârșească a doua rak ah, întocmai ca cea dintâi. Salăt al-Ayăt este încheiat după rostirea tashahhud și salăm.

În Salăt al-Ayăt, după nivyah, takbirat al-ihrăm și rostirea Siirat al-Hamd, este posibil pentru cel care rostește sa/ăr să împartă Ayăt ale siirah în cinci părți și să citească un Ayah sau mai multe înaintea săvârșirii rukă '. El ar trebui apoi să stea în picioare și să rostească partea a doua a siirah, citită parțial, fără rostirea Sărat al-Hamd. Apoi ar trebui să îndeplinească ruki '. După aceea, ar trebui să urmeze întocmai această procedură, până la a cincea rukii ' și să încheie până atunci sirah. Apoi, trebuie să săvârșească rukii ' și două sujiid. A doua rak'ah a salăt este îndeplinită în același mod precum cea dintâi.

RUGĂCIUNEA (SALAT) CĂLĂTORULUI

Un călător trebuie să rostească două raka ăt în schimbul celor patru rak 'ah salawăt sub următoarele șase condiții:

Pagina 220

(î) Călătoria sa trebuie să acopere nu mai puțin de opt farasik (fiecare farsakh este de aproximativ 5,6 km); alternativ, dacă parcursul său acoperă patru farasikh și întoarcerea lui egalează patru farasikh.

(ii) Trebuie să aibă intenția de a călători opt farasikh înainte de a-și începe călătoria.

(iii) Trebuie să nu-și schimbe gândurile în timpul călătoriei.

(iv) Călătoria sa nu ar trebui să fie întreprinsă cu intenția de a comite un păcat.

(v) Nu trebuie să fie un călător de profesie. Astfel, o persoană a cărei profesie impune călătoria (precum un șofer), trebuie să rostească rugăciunea (sală?) sa în mod complet. Totuși, dacă el stă în casă timp de zece zile, pentru cele trei călătorii, el trebuie să rostească cea de-a patra rak'ah salawăt drept gașr (rostirea a două raka ăt în locul celei de-a patra rak ah salawăt).

(vi) Când atinge limita de tarakhkhus, adică o distanță, de la orașul de domiciliu sau dintr-un loc unde a intenționat să stea timp de zece zile, de unde nici nu poate să vadă zidurile orașului și să audă Ad/ăân a orașului.

RUGĂCIUNEA CONGREGAȚIONALĂ (SALĂT AL-JAMĂ '4H)

Este mustahabb pentru toți musulmanii să rostească al-salăt al-yawmiyyah în forma salăt al-jamă 'ah. Răsplata lui Allah (71 hawăb)

pentru salât al-jamă 'ah este de o mulțime de ori mai mare, decât răsplata (fhawăb) pentru salăt rostită în mod particular.

CONDIȚIILE PRIVITOARE LA SALAT AL-JAMĂ AH

(î) Imam al-jamă 'ah (conducătorul sau imamul rugăciunii congregaționale) trebuie să fie mulallaf (cel care ajunge la vârsta maturității și devine astfel responsabil pentru îndeplinirea îndatoririlor islamice), credincios, drept și născut legitim. EI trebuie să rostească sală cum se cuvine. Dacă ma 'miin (cel care ascultă imamul în salăt al-jamă ah) este un bărbat, imamul salăt al-jamă 'ah trebuie să fie de asemenea un bărbat.

Pagina 221

(ai) Nu trebuie să fie nicio perdea, balustrade sau obstacole între imam și ma'miin, încât ma 'midn să fie incapabil să vadă imamul. Dar dacă ma 'miin este o femeie, o perdea sau altceva similar este permis.

(iii) Locul unde stă imamul trebuie să nu fie mai înalt decât cel al ma 'miin-ului său, dar nu este nicio obiecție dacă locul este puțin mai înalt (aproximativ înalțimea a patru degete sau mai puțin) decât cea a ma 'miin.

(iv) Ma mun trebuie să stea în spatele imamului sau în rând cu el (cei mai mulți dintre 'ulamă consideră că ma 'miin ar trebui să stea în spatele imamului).

REGULILE DE CONDUITĂ PRIVITOARE LA

SALÂT AL-JAMĂ AH

(î) Ma 'min trebuie să rostească toate părțile sa/ăr el însuși, cu excepția Sărat al-Hamd și a altei siirah după ea. Dar dacă prima și cea de-a doua raha 'ăt a sa corespund celei de a treia și a patra a rugăciunii (sală?) imamului, trebuie să rostească Siirat al-Hamd și, de asemenea, o altă siirah. Dacă, în urma citirii altor siirah, observă că nu s-ar coordona cu imamul în rukii , el ar trebui să citească doar Sărat al-Hamd și să săvârșească rukii “concomitent cu imamul. Dacă nu izbutește să facă așa, ar trebui să îndeplinească în mod individual rugăciunea (sală?) sa.

(îi) Ma "min trebuie să îndeplinească rukii , sujiid și alte părți ale salăt concomitent cu imamul sau la scurt timp după imam, dar negreșit trebuie să spună takbirat al-ihrăm și să rostească salăm numai după ce imamul a făcut aceasta.

(iii) Dacă cineva începe iqtidă' sau urmează imamul în timp ce el este în starea de rukii' și ajunge pe imam din urmă în ruki , rugăciunea sa este corectă și este socotită drept o rak ah a sală.

POSTUL (Ș4YM)

SȘawm este una dintre Furi* al-Din (îndatoririle ce trebuie să fie săvârșite potrivit cu Shari 'ah islamică) a sfintei religii a Islamului. Este wăjib asupra cuiva care ajunge la vârsta maturității și este responsabil de săvârșirea obligațiilor islamice (mukallaf) să respecte sawm în luna

Pagina 222

Ramadan. În scopul de a se supune poruncii lui Allah, de la timpul pentru Salăt al-Fajr până la momentul pentru Salăt al-Maghrib, ar trebuie să se păzească de la anumite acte mujtirăt (care rup sau invalidează șawm)

sau care fac sawm bătil.

În Islam, a fost acordată o foarte mare importanță pentru șawm.

Islamul oferă o mare apreciere acestui act sfânt. Răsplata și recompensa postului (șawm) este atât de importantă în Islam, încât Atotputernicul Allah, fără să precizeze prealabila Sa zhawâb și recompensă a saw, pune răsplătirea acestuia pe seama Lui Însuși.

Sfântul Profet (SA) a relatat că Allah a spus:

„Sawm este pentru Mine, iar eu voi acorda răsplată pentru el“.

Prin particularitățile sale, sawm are, în mod excepțional, un rol eficace în eliberarea omului de robia vanităților, a patimilor trupești, precum și în curățirea sufletului de păcate.

Sfântul Profet (SA) i-a spus lui Jăbir ibn “Abdillâh al-Ansâri:

„O, Jabir, aceasta este luna Ramadanului și cel care respectă sawm în timpul zilei și stă treaz noaptea pentru a comunica cu Allah, se abține de la consumarea mâncărurilor harâm și se păzește de răutăți și de folosirea vorbelor de ocară, scapă de păcate precum lasă în urmă luna Ramadan“.

Jăbir a spus: „O, Profetule (SA) al lui Allah, ce veste bună este aceasta!“

Sfântul Profet (SA) a răspuns: O, Jâbir, cât de mult efort presupun și cât de aspre sunt dispozițiile pentru sawm!“

Al-"Imăm al-Sâdiq (AS) a afirmat: „Sawm slujește ca o armură puternică împotriva focului iadului“.

RAMADAN — LUNA LUI ALLAH

În tradițiile islamice (ahădith), multe nume însemnate și vrednice de laudă precum „luna norocoasă“ și „cea mai bună perioadă pentru rostirea Coranului“ au fost pomenite cu privire la luna Ramadan. Dar numele de „luna lui Allah“ este cel mai remarcabil și cea mai frumoasă denumire care a fost utilizată pentru luna Ramadan.

În pofida faptului că fiecare lună este „luna lui Allah“, această lună este în mod particular intitulată „luna lui Allah“, datorită însemnătății ei majore. Astfel, însuși acest nume a investit această lună cu o superio-