SCURTĂ EXPUNERE A ÎNVĂȚĂTURILOR ISLAMICE

Pagina 203

că ar trebui să înfăptuiască o lingușeală și să facă orice (corect, incorect, cuviincios, necuviincios) i se solicită sau i se poruncește.

EI ar trebui să se abandoneze pe sine însuși oricărei desconsiderări și batjocuri. Trebuie să-și facă un obicei din xenofilie (iubirea față de tot ceea ce este străin), să fie de acord să înfăptuiască orice nedreptate și asuprire și, în cele din urmă, să considere toate opreliștile și legile omenești ca fiind neimportante.

Cererea de ajutor în cazuri inutile este harâm în Islam. Dania financiară pentru nevoiași, care face parte din prevederile islamice, se aplică numai acelor oameni, al căror câștig este mai mic decât cheltuielile sau celor care sunt neputincioși.

Pagina 204

PORUNCILE

și învățăturile Islamului sunt împărțite în trei categorii:

dogme, norme morale și porunci. După cunoașterea lui Allah, trebuie să îndeplinim acte precum rostirea rugăciunii (sală?) și respectarea postului (șawm), care sunt semne ale adorării și supunerii lui Allah. Acum, ar trebui să lămurim principiile rugăciunii (salăr), urmate de regulile de conduită ale postului (saw).

D upă cum am menționat la începutul acestei cărți, preceptele

ROSTIREA RUGĂCIUNII

Atotputernicul Allah spune:

„Cine v-a mânat în Focul cel mistuitor? Ei vor răspunde: „Noi nu am fost dintre cei rugători“ (74:42-43).

Sfântul Profet (SA) spune: „Rugăciunea este un stâlp al credinței.

Dacă este primită de Allah, celelalte acte de adorare vor fi și ele primite, în caz contrar, nici celelalte închinăciuni nu vor fi primite“. Întocmai precum își îndepărtează murdăria și necurăția de pe corp, prin spălarea lui de cinci ori pe zi într-un râu, un om se purifică de păcate prin rostirea rugăciunii (sală?) de cinci ori pe zi.

Desigur, ar trebui să fie știut că cel care rostește rugăciunea (salăt), dar nu îi acordă nicio importanță acesteia, este asemenea celui care nu rostește rugăciunea.

Atotputernicul Allah spune în Sfântul Coran:

„Vai acelor rugători ce în rugăciunea lor stau nepăsători “ (107:4-5).

Pagina 205

Într-o zi, Sfântul Profet (SA) a intrat în moscheie și a văzut un om ce rostea rugăciunea, dar fără îndeplinirea cuvenitei ruki “ (o parte a salăt, în care cineva se închină adânc; metanie) și sujiid (actele prosternării în salăt sau adorarea lui Allah). Sfântul Profet (SA) a spus: „Dacă omul acesta moare în această stare, nu va muri ca un musulman.

Astfel, un om ar trebui să rostească rugăciunea (sală?) cu umilință și venerație. Ar trebui să-și dea bine seama către cine se adresează când rostește salăt. Ar trebui să îndeplinească rukii', sujiăd și alte acte în mod corect, în scopul de a se folosi de cele mai minunate binefaceri ale rostirii salăt.

Atotputernicul Allah spune în Sfântul Coran:

„căci rugăciunea îi îndepărtează pe oameni de la mârșăvie și

Acest fapt se adeverește, deoarece regulile rostirii rugăciunii (sală?)

sunt concepute în așa fel încât, dacă sunt respectate, persoana care rostește rugăciunea (sală?) nu va îi niciodată ispitită către fapte rele.

De exemplu, una dintre regulile rostirii rugăciunii (sală?) face referire la locul și la hainele în care este rostită rugăciunea (salăt); ele nu ar trebui să fie obținute în mod fraudulos sau ilicit. Rugăciunea (salăt)

nu este primită nici dacă un singur fir din materialul hainelor celui care se roagă este însușit pe nedrept. Cineva care se ferește astfel de lucrurile harăm (interzise), nu va folosi vreodată avuția sau bunurile harâm (interzise) și nu va contesta drepturile celorlalți. De asemenea, rugăciunea (salăt) va fi primită cu condiția ca omul să se mențină el însuși departe de zgârcenie, pizmă și alte însușiri rele sau necuviincioase. Este evident că sursa tuturor necuviințelor stă în aceste însușiri rele. Dacă cineva care rostește rugăciunea (sală!) se menține departe de aceste trăsături, el va fi în mod categoric ferit de toate faptele rele și necuviincioase. Dacă unii oameni îndeplinesc fapte imorale, chiar și în cazul în care rostesc rugăciunea, aceasta se datorează nerespectării regulilor obligatorii ale rostirii rugăciunii (salăt). Drept urmare, rugăciunile (salawă?) nu sunt primite, iar ei nu se bucură de minunatele foloase ale rostirii lor.

Sfânta religie a Islamului a acordat o asemenea importanță rugăciunii (salăz), încât a făcut-o obligatorie (wăjib) pentru fiecare musulman în

Pagina 206

toate împrejurările, chiar și în momentul morții. Dacă cineva nu poate rosti Sirat al-Hamd, alte sărah și dhikr (cuvinte pentru aducerea aminte de Allah) ale sală, el ar trebui să le treacă pe acestea prin lăuntrul inimii sale. Dacă este neputincios să rostească salăt în picioare, ar trebui să rostească salăt stând jos. Dacă nu este capabil să rostească salăt nici chiar stând jos, ar trebui să o facă culcat. În orice caz, în nicio împrejurare, omul nu este scutit de rugăciune. Dacă cineva care dorește să rostească salăt nu se poate orienta cu fața către Qiblah (să stea cu fața către Kab'ah în timp ce rostește salăt) în regim de război, de teama dușmanului sau în cazuri de necesitate, poate rosti rugăciunea fără să se orienteze către

Qiblah, în orice situație se află și în orice direcție.

RUGĂCIUNILE OBLIGATORII (WAJIB SALA WAT)

Există șase rugăciuni obligatorii (wâjib salawăt):

(î) Al-salăt al-yawmiyyah (rugăciunile zilnice);

(îi) Salăt al-ăyăt (rugăciunea semnelor creației lui Allah);

(iii) Salăt al-mayyit (rugăciunea pentru o persoană care a murit);

(iv) Salăt al-wăjib tawăf (rugăciunea rituală a înconjurării

Kaabei);

(v) Qadă (onorarea salawăt care nu au fost îndeplinite la timp), Salawăt ale tatălui care devin wăjib asupra fiului celui mai mare după moartea tatălui; |

(vi) Salawăt care devin wăjib pentru o persoană, datorită primirii

de bani de către aceasta pentru rostirea lor (ijărah), votului (nadhr), jurământului (qasam) și făgăduinței ('ahd).

CONDIȚIILE NECESARE PENTRU RUGĂCIUNE (SALÂT)

Rostind rugăciunea (sală), poziția înaintea lui Allah, exprimarea supunerii față de EI și adorarea Lui impun anumite condiții. Rugăciunea (salăb) nu este validă până ce aceste premise obligatorii nu se întrunesc.

Ele sunt: (i) tahărah (metoda de purificare specific islamică), (îi) timpul, (iii) îmbrăcămintea, (iv) Jocul și (v) direcția rugăciunii (Qiblah).

Aceste condiții necesare vor fi lămurite aici, în cele ce urmează.

Pagina 207

(D) PURIFICAREA (TAHÂRAH)

Cel care rostește rugăciunea (sală?) ar trebui să fie tăhir; adică, ar trebui să rostească salăt conform exigențelor, și anume: prin îndeplinirea wudii' (spălarea rituală prevăzută de lege în conformitate cu Shari ah islamică) înainte de salăt, sau prin wâjib ghusl (îmbăierea potrivit cu Shari 'ah islamică) sau prin tayammum (spălarea islamică prevăzută de lege cu pământ, nisip etc.); de asemenea, îmbrăcămintea și trupul lui nu ar trebui să fie murdare de necurății (najăsah).

MATERII DIN PUNCT DE VEDERE RITUAL NECURATE (NAJIS)

Există câteva materii najis (prin natura lor necurate). Ele sunt următoarele:

Prima și a doua: Urina și fecalele animalelor(organul de eliminare al urinei trebuie să fie făcut făhir numai cu apă, dar locul de eliminare al fecalelor poate să fie spălat cu apă sau curățat cu trei pietre și îngrijit la fel, chiar dacă procesul de eliminare a fecalelor nu a avut loc; în alte privințe, nu poate fi curățat cu nimic altceva afară de apă; ar mai trebui amintit că, dacă fecalele nu sunt curățate prin trei bucăți de piatră, mai multe bucăți de piatră pot fi folosite pentru o curățare completă), a căror carne este interzisă (harâm) pentru mâncare și al căror sânge țâșnește afară, adică animalele al căror sânge murdărește atunci când sunt înjunghiate, precum pisicile, vulpile, iepurii etc. În condițiile în care carnea păsărilor sau animalelor a devenit harăm pentru mâncare, datorită consumării de către acestea a fecalelor, atunci urina și fecalele lor sunt, de asemenea, necurate (najis).

Trei: Stârvul unui animal al cărui sânge a țâșnit afară (dacă este tăiat), indiferent dacă este hală] sau harăm pentru consum. Dar unele părți ale carcasei, precum lâna, părul și copitele care sunt neînsuflețite, sunt zăhir.

Patru: Sângele animalului care țâșnește afară (dacă este tăiat), fie că este sau nu hală] sau harăm carnea lui pentru mâncare).

Cinci și șase: Toate părțile corpului raselor canine și porcului, chiar și blana lor, sunt najis.

Pagina 208

Șapte: Vinul și orice lucru care otrăvește omul și este esențialmente în formă lichidă.

Opt: Berea.

MATERIILE CURĂȚITOARE (MUTAHHIRAT)

Orice lucru care purifică (și face tăhir) materii najis este numit mutahhir (curățitor de najis). Mutahhirăt sunt, după cum urmează:

(î) Apa face tăhir toate materiile najis, cu condiția ca apa să fie pură (mutlaq). Astfel, apa eterogenă (mudă/), precum sucul de pepene și apa de trandafir, nu sunt mutahhirăt și nu fac tăhir najăsah. Nici wudă”

și nici ghusi nu sunt valide cu apă mudăf [Există două feluri de apă: kurr și galil (în cantitate mică, adică mai puțin decât kurr)]. Apa kurr este o anumită cantitate de apă, care poate face tăhir orice obiect najis, atât timp cât culoarea, gustul și mirosul ei nu a fost alterat. Ea este în cantitate de 128 mann-i de Tabriz (Mann fiind o unitate de măsură de aproximativ 3 kg) fără 20 mithqăl — unitate de măsură de circa 4,6 g — și este egală cu 384 kg. Apa kurr nu devine najis dacă un obiect najis o atinge. Apa galil, mai puțin decât kurr, devine najis, dacă un obiect najis o atinge.

Tahărah-ul ei este condiționat de intrarea ei în contact cu apa curgătoare, cu cea de ploaie sau de adăugarea apei kurr peste ea).

(ii) Pământul. Face zăhir tălpile pantofilor și picioarelor.

(iii) Soarele. Pământul najis și saltelele de paie devin făhir prin expunerea la razele soarelui.

(îv) Istihălah (Transformarea sau schimbarea caracterului unui obiect). În acest proces chimic, părțile folositoare ale obiectului najis se transformă și devin tăhir, de exemplu, un câine care se îneacă într-un lac de sare și se transformă în sare.

(v) Transfuzia de sânge. Înseamnă transferul sângelui omului sau a sângelui unui animal, care țâșnește afară, în corpul unui animal al cărui sânge nu se varsă afară, cum ar fi trecerea sângelui omului într-un țânțar, fluture etc.

(vi) Eliminarea najăsah din părțile periferice ale animalelor sau din părțile interioare ale omului. De exemplu, dacă posteriorul animalului sau nările omului devin najis cu sânge, va deveni tâhir după ce sângele este îndepărtat, nefiind nevoie ca apa să curgă peste ele.

Pagina 209

(vii) Când najis devine tâăhir ca urmare a transformării najisului în tâhir. De exemplu, dacă un kăfir devine musulman, copilul său va deveni tăhir prin urmarea lui.

(viii) Reducerea, adică pierderea a două treimi din volumului sucului unui strugure. Dacă sucul de strugure este fermentat devine najis.

Totuși, dacă pierde două treimi din volumul lui, drept rezultat al fermentării, partea rămasă este făhir.

ABLUȚIUNEA (WUDU') ȘI NORMELE SALE

Este recomandat (mustahabb) pentru o persoană să-și spele dinții și să-și clătească gura cu apă curată înainte de îndeplinirea abluțiunii (wudii”). Este de asemenea recomandat (mustahabb) pentru un om să inspire apă tăhir în nările sale.

WVUDU” ȘI REGULILE SALE

În îndeplinirea abluțiunii (wudă”), în primul rând, fața trebuie să fie spălată prin luarea de apă în mână și ștergerea ei, începând din locul de unde crește părul (frunte), în jos, către bărbie. Apoi, cotul drept ar trebui să fie clătit prin luarea de apă în mâna stângă și ștergerea lui din josul cotului către unghii. Această procedură ar trebui să fie îndeplinită, de asemenea, pentru cotul stâng, folosind mâna dreaptă. Apoi, în ce privește mash (ungerea), partea frontală a capului trebuie să fie miruită. După aceea, piciorul drept, urmat de piciorul stâng, trebuie să fie clătite din vârful degetului piciorului până la partea superioară a ambelor picioare, împreună cu degetele. Următoarele elemente ar trebui să fie respectate în săvârșirea abluțiunii (wudă ”):

(I) Părțile corpului legate de abluțiune (wudă ”) trebuie să fie făhir în timpul îndeplinirii wudă ”

(2) Apa pentru wudă trebuie să fie tâhir, muțlag și mubăh (permisă).

(3) Nivyah (intenția), adică abluțiunea (wudii ”) trebuie să fie îndeplinită pentru plăcerea lui Allah; dacă cineva îndeplinește wudiz' în intenția de a se relaxa sau pentru orice alt scop, nu va săvârși wudii” în mod corect.

(4) Zartib (ordinea, așa cum este prescrisă de Shari 'ah islamică), adică wudii' trebuie să fie îndeplinită în ordinea prescrisă. Întâi, trebuie

Pagina 210

să fie spălată fața, apoi mâna dreaptă, urmată de spălarea mâinii stângi.

Capul și picioarele ar trebui să fie spălate după aceea.

(5) Muwălăt (îndeplinirea elementelor unui act islamic în succesiune, fără o întârziere necuvenită) înseamnă că abluțiunea (mud ) trebuie să fie îndeplinită după rânduială, fără o întârziere nejustificată. N-ar trebui să se permită o pauză între spălarea sau clătirea părților următoare, astfel încât părțile precedente să se usuce. Totuși, dacă abluțiunea (wudă ”) este săvârșită, iar umezeala se usucă datorită vremii calde, a temperaturii mari a corpului sau altor pricini asemănătoare, abluțiunea (wudii ”) este validă.

Observație: În timpul îndeplinirii ungerii (mas/), nu este necesar a se umezi scalpul, mai degrabă este corect a se unge părul părții frontale a capului. Dar dacă părul din alte laturi ale capului se adună în partea frontală, atunci aceste șuvițe ar trebui împinse înapoi. Dacă firele de păr din partea frontală a capului sunt foarte lungi și chiar și pieptănate ajung până la față, atunci rădăcina părului trebuie să fie clătită sau părul ar trebui să fie despărțit și clătit scalpul.

LUCRURILE CARE FAC FĂRĂ EFECT ABLUȚIUNEA (MUBTILĂT WUDU )

Lucrurile sau actele care fac abluțiunea (wudi”) fără efect sunt numite mubtilăt (lucruri sau acțiuni datorită cărora, salăt, șawm, wudă”

etc. devin fără valoare). Există opt elemente care fac abluțiunea (wudi inoperantă: (î) urina; (ii) fecalele; (iii) flatulența (acumularea de gaze în stomac sau intestine), aceasta având loc când evacuarea gazelor se declanșează prin orificiul obișnuit sau prin altul care este schimbat datorită bolii și operației chirurgicale; (iv) inconștiența; (v) beția; (vi) toropeala, când ochii nu văd și urechile nu pot auzi; totuși, dacă ochii nu pot vedea, dar urechile pot auzi, wudiz” nu este bătil (inoperant); (vii) nebunia; (viii)

janăbah (o impuritate rituală majoră sau al-hadath al-akbar, cauzată de copulație ori de ceva asemănător), rezultând dintr-o relație sexuală sau scurgerea seminală și alte lucruri pentru care cineva ar trebui să îndeplinească ghusi. De asemenea, istihădah (sângerarea menstruală) în clipa în care este observată de femei, face wudi fără efect (bări]).

Pagina 211

SPĂLAREA (GHUSL,)

Ghusl poate fi săvârșit în două moduri: ghus] tartibi (săvârșirea ghusl prin spălarea corpului parte cu parte, cum este precizat în Shari ah islamică) și ghusl irtimasi (îndeplinirea ghusi prin afundarea întregului trup în apă). |

Ghusl tartibi ar trebui să fie îndeplinit în ordinea recomandată, și anume ar trebui să fie spălate cu apă mai întâi capul și gâtul, apoi partea dreaptă a corpului și, la sfârșit, partea stângă.

Pentru ghusl irtimasi, cineva ar trebui să-și afunde corpul în apă în același timp și în întregime. Există două tipuri de ghust: wâjib și mustahabb. Mustahabb ghusul sunt numeroase în Shari 'ah islamică, iar wâjib ghusul sunt șapte: (1) ghusl al-janăbah; (îi) ghusi al-mayyit (îmbăierea trupului mort); (iii) ghusi mass al-mayyit (îndeplinirea ghusl datorită atingerii unui trup mort); dacă cineva atinge un trup mort după ce acesta s-a răcit și înaintea ghus! al-mayyit al acestuia, el trebuie să îndeplinească ghus] mass al-mayyit, (iv) săvârșirea ghus! pentru împlinirea nadhr, ahd sau qasam; (v) ghusl al-hayd (îndeplinirea ghus! după menstruație); (vi) ghusl al-nifas (îndeplinirea ghusl după perioada lăuziei);

și (vii) ghus! al-istihadah. Primele patru ghusul sunt wâjib, atât pentru bărbați cât și pentru femei, iar ultimele trei sunt wâjib numai pentru femei.

În timp ce cineva este în starea de janăbah, următoarele acte sunt harâm pentru el: (i) atingerea și scrierea Sfântului Coran, numelui lui Allah, numelor Profetului (SA) și celor ale Imamilor neprihăniți (AS);

(ii) intrarea în al/-Masjid al-Harăm și în Masjid al-Nabi în Madinah; (iii)

șederea în alte moschei și lăsarea unor lucruri în ele; și (iv) rostirea oricăreia dintre cele patru suwar ale Sfântului Coran, care impun wâjib sajdah, și anume, suwar al Najm, Iqra Alif-Lam-Mim Tanzil și Ha-Mim Tanzil. Pentru alte povețe cu privire la janbaf, hayd, nifăs și istihadah, ar trebui să se facă apel la a/-Risalah al- Amaliyyah.

Observație: La fel ca și în cazul wudă ”, niyyah este de asemenea necesară în timp ce săvârșim hus]. Trupul ar trebui să fie fâhir înainte de îndeplinirea ghusl și nu ar trebui să fie nici o piedică pentru apă să atingă întregul trup.

Pagina 212

ABLUȚIUNEA ISLAMICĂ STATUTARĂ CU ȚĂRÂNĂ,

NISIP ETC, (TAYAMMUM)

Dacă o persoană nu poate să îndeplinească wudii' sau ghusl pentru rostirea sală! și a celorlalte, datorită lipsei de timp, bolii, indisponibilității apei și altele asemenea, ar trebui să săvârșească tayammum (abluțiunea islamică statutară cu țărână, nisip etc.).

REGULILE PENTRU 7ZAYAMMUM

Există patru factori obligatorii pentru îndeplinirea /ayammum:

(0) Nivyah;

(ii) Atingerea concomitentă a ambelor palme de țărână sau de ceva pe care fayammum este valabil;

(iii) Coborârea ambelor palme pe toată fruntea, începând de la linia părului până la sprâncene și vârful nasului. Este preferabil, de asemenea, să trecem mâinile peste sprâncene.

(îv) Apoi, trecerea mâinii stângi pe întregul dos al mâinii drepte (de la încheietura mâinii până la vârful degetelor). După aceea, trecerea palmei drepte asupra întregului dos al mâinii stângi; aceasta este întrucâtva suficient, atunci când tayammum este îndeplinit în loc de wudii . Totuși, dacă tayammum se săvârșește în loc de ghus, respectiva persoană ar trebui să atingă încă o dată ambele palme de pământ și să le treacă peste dosul mâinilor, după cum s-a precizat anterior.

RECOMANDĂRILE REFERITOARE LA TAYAMMUM

(î) Tayammum ar trebui să fie îndeplinit pe un pământ tăhir. Dacă nu se găsește pământ, tayammum poate fi executat pe nisip sau prundiș.

În lipsa prundișului, poate fi făcut pe pietre. În cazul în care nu se găsește niciuna dintre toate aceste posibilități, tayammum poate fi îndeplinit pe praful adunat într-un loc.

(ii) Tayammum nu este valid pe var sau pe alte minerale.

(iii) Dacă apa este vândută la un preț mare, iar cineva are posibilitățile necesare să o cumpere, nu este permis să se îndeplinească fayammumn;

el trebuie să achiziționeze apa și să săvârșească wudii” și ghusi.