REVOLȚIA IMAMULUI HUSSEIN (AS)

Pagina 45

i de Ashura

ile

Seara z

Pagina 46

CAPITOLUL IV

Imamul Hussein (as) în Vechiul și Noul Testament (al-Tawrat wa'l Injeel)

xistă atât în Vechiul cât și în Noul Testament referiri

despre Imamul Hussein (as). Dacă privim în ansamblu

în câteva cărți ale Vechiului și Noului Testament, vom observa veștile bune despre Profetul Mohammad (s) și cei Doispreceze Imami (as). A fost transmis în cartea Geneza că Dumnezeu a spus lui Ibrahim (as): „Eu voi stabili alianța mea cu el, o alianță veșnică, pentru urmașii săi de după el. Și cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic și îl voi înmulți foarte mult; el va da naștere la doisprezece principi și voi face din el un popor mare”s8.

Biblia a consemnat un număr mare de mesaje ale profeților și trimișilor (as) despre Imamul Hussein (as), durerile sale și ce nenororciri îl vor lovi.

Numele Imamului Hussein (as) în Vechiul Testament este Shabeer, iar în Noul Testament este Tab“. A fost consemnat că profetul Zaharia (as) a jelit și a plâns pentru chinurile Imamului Hussein (as). Asupra sosirii lor la Kerbala, Profetul (s) și Trimisul

% Ibn Shahrashub, Managib Ali b. Abi Talib, vol. 4, p. 85; al-Tabari, Dalail'ul Imama, p. 73.

% Ibn Shahrashub, Managib Ali b. Abi Talib, vol. 4, p. 92.

Pagina 47

Isa (lisus) (as) și apostolii săi, de asemenea, au plâns, iar Isa (as)

a spus: „Acesta este pământul unde fiul Trimisului Ahmad (5) și fiul nobilei și virtuoasei femei (al-batoul), care este asemenea mamei mele, va fi îngropat. Lutul pământului său este mai bun decât moscul pentru că este locul de îngropare al unui martir.

Așa cum sunt mormintele profeților și cele ale fiilor profeților”.

De asemenea, există numeroase enunțuri în cartea Psalmii”?

care se referă la Imamul Hussein (as), precum: „Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul”7, „ochii mi s-au împăienjenit căutând ajutorul'”*, „Pentru tine îndur batjocură”%5, „Am ajuns un străin pentru frații mei, un necunoscut pentru fiii mamei mele”76, „Cei ce mă urăsc fără motiv s-au înmulțit mai mult decât firele de păr de pe capul meu; s-au întărit dușmanii mei mincinoși care vor să mă facă să tac. Ei sunt puternci și vor să ma ucidă”.

Omeiazii au ucis pe nepotul Profetului Mohammad (s) nu dintr-un alt motiv, afară de îngrijorarea pentru domnia și viața lor lumească. După martiriul său, au urmat Abasizii, cărora le-a părut rău că nu au participat la uciderea sa; de aceea i-au distrus mormântul (236 A.H.)”€.

„Dacă cineva prezintă reputația unui conducător omeiad sau abasid drept exemplu, pur și simplu pentru a denigra islamul, forța morală a Imamului Hussein (as) se ivește de îndată în apărare, în fața lui, în paginile istoriei islamice””?.

" Al-Sadug, Amali al-Sadug, p. 479.

"2 Mazameer Dawood

73 Psalmii 69, 3; Abdul Razzaq al-Mugarram, Maqtal al-Hussein, p. 271.

7+ Psalmii 69, 3; al-Arbali, Kashf al-Ghumma, vol. 2, p. 261.

75 Psalmii 69, 8; al-Qanduzi, Yanabiul Mawada, vol. 2, p. 174.

75 Ibn Shahrashub, Managib Ali b. Abi Talib, vol. 4, p. 72; Ibn Khallikan, Wafayat

72 Ali Naqi Saheb, Karbala the Altar and the Shrine, p. 26.

Pagina 48

După această scurtă paranteză, să revenim la Psalmii pentru a vedea ce s-a întâmplat Imamului Hussein (as) pe pământul Kerbalei. „Ei mi-au pus venin în mâncare și, când îmi era sete, mi-au dat să beau oțet”, „Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut; din sânul mamei mele, tu ești Dumnezeul meu”*!, „Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală și limba mi se lipește de gâtlej”*2, „O bandă de răufăcători mă împresoară”5, „Ei mă privesc și se uită după mine”, „Își împart între ei hainele mele și au aruncat sorții pentru tunica mea”*. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu Imamul Hussein (as) pe 10 muharram. L-au dezbracat de hainele sale după martiraj și le-au împărțit printre ei înșiși. A fost consemnat că în acea zi Imamul Hussein (as) le-a cerut rudelor și însoțitorilor săi să-i aducă să poarte haine nedorite de nimeni pe sub hainele sale obișnuite, pentru că urma să fie ucis și să fie dezbrăcat de hainele sale. Potrivit mențiunilor istoricilor, după ce a fost omorât, turbanul său a fost luat de Jabir b. Yazid al-Azdi, cămașa sa de Ishaq b. Haywat al-Hadrami, veșmintele sale de Qays b. al-Asath, pantalonii de Bahro b. Ka'ab al-Tamimi, arcul de al-Rahil b. Khaythama al-Joua'fi, încălțămintea de al-Aswad al-Awsee și sabia sa de un om din Bani Nahshalt.

Este important de menționat că rugăciunea de implorare a Imamului Hussein (as) din 10 muharram împotriva celor care l-au trădat și s-au aliat oamenilor care au luptat împotriva lui este foarte apropiată în sens și în stilul de exprimare de ceea ce este menționat în cartea Psalmii: „Să li se întunece ochii, ca să nu vadă și rărunchii lor vlăguiește-i pentru totdeauna! Revarsă peste

5 Abu Makhnaf, Waq'at al-Taf, p. 290; Ibn Shahrashub, Managqib Ali b. Abi Talib,

Pagina 49

ei indignarea ta. Să fie locuința lor devastată și să nu mai aibă cine locui în corturile lor! Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor și să nu ajungă la îndreptățirea ta. Să fie șterși din cartea celor vii și să nu mai fie scriși împreună cu cei drepți!”*”.

Mai departe, când cercetezi cartea Isaia, aceasta arată că oamenii îl trădează și părăsesc, dar el îndură aceste nenorociri și necazuri. Niciunul nu vine să îl salveze și să îl mântuiască de dușmanii săi [desigur, cu excepția rudelor apropiate, precum fiul său Ali al-Akbar și fratele său Abu Fadl al-'Abbas și însoțitorii săi, ce și-au sacrificat viețile lor pentru cauza Imamului Hussein (as), care este cu adevărat cauza Atotputernicului Dumnezeu]. „Era disprețuit și noi nu l-am luat în seamă. Iar el a purtat suferințele noastre și durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit”88

Cât despre martiriul Imamului Hussein (as), aceeași carte descrie bătălia de la Kerbala și modul în care armata conducătorului nedrept, Yazid b. Muawiya, l-a tratat. Dar „chinuit și umilit, el nu și-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu și-a deschis gura [...] deși nu făcuse nicio violență și nu fusese înșelăciune în gura lui”%.

Domnul spune că: „i-a plăcut să-l zdrobească prin suferință [...] va vedea o descendență care-și va lungi zilele și dorința Domnului, prin mâna lui, va avea succes. Din truda sufletului său va vedea și va fi satisfăcut în cunoașterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăți pe mulți [...] De aceea, îi voi face parte cu cei mari [...] pentru că și-a dat sufletul la moarte”.

Când cercetăm tradițiile Profetului Mohammad (s) despre Imamul Hussein (as) și interpretările acestui verset al Sfântului

% Psalmii 69, 24, 26,28, 29; Abu Makhnaf, Waq'at al-Taf, p. 288-298; al-Tabari, Tarikh, vol. 5, p. 450; al-Baladhuri, Ansab al-Ashraf, vol. 3, p. 201..

Pagina 50

Coran: „și el a făcut un cuvânt care să rămână pentru urmașii săi”*!, constatăm că el corespunde cu spusele Profetului Isaia (as).

S-a transmis că Profetul Mohammad (s) a spus: „Allah a făcut imamatul prin mijlocirea descendenților lui Hussein (as). Nouă Imami vor coborâ dintr-însul. Unul dintre ei este Mahdi, cel bine călăuzit al cestui popor”*?.

Ibn Hammad un poet arab a luat tradiția Profetului (s) și a compus un poem versificat. El spune: „Acest Imam este fiul unui Imam de la care noi avem un Imam în fiecare epocă”*.

În cartea Profetului leremia (as) observăm o altă descriere a bătăliei de la Kerbala: „Spre nord, pe malul râului Eufrat, s-au poticnit și au căzut”.

Este important de observat că după o atentă examinare și cercetare a anumitor cărți ale Vechiului și Noului Testament, se poate spune cu siguranță că Imamul Hussein (as) și Ahl-ul Bayt (as) au fost menționați în cărțile divine care au fost revelate și coborâte Trimișilor lui Allah, în ciuda modificărilor care au avut loc în aceste cărți de-a lungul istoriei, chiar în timpul vieții lui Moise (as). Pe de altă parte, dacă facem o comparație a versetelor Vechiului și Noului Testament cu viața Imamului Hussein (as), în special pe data de 10 muharram 61 A.H./685, vom constata că aceste întâmplări se potrivesc doar Imamului Hussein (as).

„Critica învățaților nemusulmani nepărtinitori a dovedit acest lucru dincolo de orice dubiu. Ceea ce s-a descoperit astăzi despre scripturi, după laborioase eforturi ale cercetării obiective de învățați independenți, fusese deja dezvăluit de Sfântul Coran cu mai mult de o mie patru sute de ani în urmă, anume că scripturile

* Sfântul Coran, sura Az Zukhruf, versetul 28.

“2 Ibn Shahrashub, Managib Ali b. Abi Talib, vol. 4, p. 53.

% Ibn Shahrashub, Managib Ali b. Abi Talib, vol. 4, p. 84.

Pagina 51

au fost modificate”*. „Oare năzuiți ca ei să creadă cu voi, când o parte dintre ei au auzit cuvântul lui Allah, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput. Cu bună-știința lor?”%, „O, oameni ai Scripturii! A venit la voi Trimisul Nostru ca să vă arate multe lucruri dintre cele pe care voi le-ați ascuns din Scriptură, trecând peste multe altele. V-au venit vouă o lumină și o Carte limpede de la Allah””.

Tânguirea femeilor după bătălia de la Kerbala

%S. V. Mir Ahmed Ali, The Holy Qur'an, trad. engleză din textul arab cu comentarii conform versiunii Ahl-ul Bayt (as).

% Sfântul Coran, sura Al Baqarah, versetul 75.

% Sfântul Coran, sura Al Ma'idah, versetul 15.

Pagina 52

CAPITOLUL V

Cum au văzut învățații musulmani și nemusulmani revoluția Imamului Hussein (as)?

einab bint Ali, curajoasa soră a Imamului Hussein (as),

a avut un rol însemnat pe scena evenimentelor

politice ale statului islamic. Numele ei este legat de istoria islamică și umană în tragedia bătăliei de la Kerbala, despre care, în mod unanim, cronicarii sunt de acord că a fost una dintre cele mai importante și hotărâtoare bătălii din istorie.

Cu siguranță, nimeni nu a ignorat contribuțiile aduse de ea în tragedie, iar unii dintre ei au numit-o „eroina de la Kerbala', deoarece a fost prima femeie care apare în acest tulburător eveniment îngrijind răniții, încurajând orfanii și înfuriindu-se că trupurile martirilor fuseseră părăsite pe nisipurile de la Kerbala, sub căldura dogoritoare a soarelui.

Este drept să apreciem că atitudinea ei după masacrul de la Kerbala a oferit tragediei un loc permanent în istorie. Zeinab nu a trăit mult după zguduitoarea întâmplare. În acest scurt interval, a fost capabilă să aprindă în sufletele musulmanilor focul pentru cauza martiriului Imamului Hussein (as).

Cuvântările ei din Irak, după masacrul de la Kerbala, și atitudinea ei la curtea guvernării omeiade de la Damasc” au

Pagina 53

schimbat cursul istoriei islamice și au ațâțat flăcările revoltei împotriva conducătorilor omeiazi. Aceasta din urmă a dus la decăderea dinastiei omeiade și a reînsuflețit amintirea Ahl-ul Bayt de-a lungul istoriei islamice până astăzi.

După martiriul Imamului Hussein (as), dinastia omeiadă a înfruntat numeroase insurecții, care au izbucnit împotriva ei, unele dintre ele cu multă ardoare pentru Ahl-ul Bayt. Conducătorii acestora s-au încadrat într-o linie și s-au orientat întru totul în direcția detronării conducătorilor nedrepți, care nu ascultă de Creator și nu practică Sunna Profetului (s). Revoluțiile au fost întemeiate pe respingerea tuturor sensurilor neislamice și au organizat, în germene, principiile islamice. Ele au luptat împotriva împilării și au lansat acțiunile lor împotriva barbariei și exploatării, folosind dictonul: „Nu vă supuneți creaturii în pofida Creatorului”.

Au existat și alți factori care au contribuit la căderea domniei omeiade. Nemulțumirea unui mare număr de nearabi care deveniseră musulmani, creșterea dezbinării printre triburile arabe și sporirea influenței politice a grupurilor tribale.

În afară de aceste mișcări de rezistență, care au dus la căderea domniei omeiade, au apărut o serie de secte religioase toate susținând diferite ideologii și sprijin față de deținătorii puterea.

Hasan al-Basri (12-110 A.H./ 642-728), învățat și personalitate prominentă a primului secol după hegira, a fost neînfricat în a-și exprima dezaprobarea, când i-a fost consultată părerea despre succesiunea lui Yazid”.

Ibn Khaldun (732-808 A.H./1332-1406 afirmă că revoluția Imamului Hussein (as) împotriva lui Yazid a fost dreaptă, datorită păcătoșeniei și destrăbălării acestuia, iar Imamul Hussein (as) a fost îndrituit să se răscoale!%,.

% Sahih Muslim, vol. 1, p. 81, cu note explicative în lb. engleză alcătuite de Abdul. H. Sidiqgi 1% [bn Khaldun, al-Muqaddima, p. 216.

Pagina 54

Egipteanul 'Abd al-Qadir al-Mazini (1889-1949), primul scriitor sunnit din timpurile moderne, care analizează intențiile Imamului Hussein (as) în revolta sa împotriva lui Yazid, concluzionează ca Imamul Hussein (as) a fost sincer, deschis spre sacrificiu de sine și, în niciun caz, un visător exaltat.

El afirmă că Imamul Hussein (as) a înțeles de la început că sorții erau din plin împotriva lui, dar, pentru că a susținut că regimul omeiad era imoral, s-a simțit obligat ca un revoluționar onest să facă tot ce-i stă în putință, dacă nu să-l răstoarne, cel puțin să-l submineze. Yazid a adoptat o politică despotică și a comis toate cruzimile în timpul bătăliei de la Kerbala. Imamul Hussein (as) a reușit să genereze o oroare profundă față de Yazid în rândul poporului. De aici înainte, fiecare strop de sânge, fiecare literă a numelui său, orice evocare a amintirii sale a devenit o mină explozivă la temelia statului omeiad, în cele din urmă pulverizându-l în bucățele!“.

Aceeași temă a fost preluată și dezvoltată de alt autor egiptean modern, Abbas Mahmoud al-Aqqad (1889-1864), în cartea sa Abu'l shuhada al-Hussein b. Ali. Al-Agqgad accentuează profunda contradicție dintre personalitățile Imamului Hussein (as) și cea a lui Yazid, precum și faptul că antagonismul lor a fost, în mod incipient, cel dintre două concepte: imamatul religios (al-Imama) și statul temporal (dawla)!?.

Thomas Carlyle, istoric scoțian (1795-1881), a spus : „Cea mai bună învățătură pe care o obținem din tragedia de la Kerbala este că superioritatea numerică nu contează atunci când este vorba de adevăr și falsitate. Victoria lui Hussein mă fascinează”19.

Charles Dickens (1812-1870) a remarcat: „Nu înțeleg de ce sora, soția și copiii l-au însoțit. Este, prin urmare, de la sine înțeles că el s-a jertfit întru totul pentru islam”1%.

1% Hamid Enayat, Modern Islamic Political Thought, p. 186.

12 Hamid Enayat, Modern Islamic Political Thought, p. 186.

1% Hussein Revivalism Magazine, Issue No. 2, p. 14.

:%4 Hussein Revivalism Magazine, Issue No. 2, p. 15.