OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 63

64 OBâRșiIA LUMINII

de simț”. Prin faptul că a dat substanță (fajhir) substanțelor (jawahir) se poate cunoaște că El nu are substanță”.

Prin faptul că El a cauzat contraste (mudaddah) între lucruri, se poate cunoaște că E] nu are ceva care să-l fie opus (didd)”. Prin faptul că El cauzează atașament (alăturare) (mugaranah) între lucruri se poate cunoaște faptul că El nu are ceva alăturat Lui (qarin).

71 Majlisi explică: „Atunci când EI creează organe de simț și le înzestrează pe creaturi cu acestea, se știe că EI nu are organe de simț. Aceasta este fie pentru că, așa cum am spus mai înainte, El nu posedă atributele creaturilor, sau pentru că, atunci când vedem că EI le-a înzestrat pe creaturi cu organe de simț, devenim conștienți de faptul că avem nevoie de acestea pentru a putea percepe realitatea înconjurătoare. De aici tragem concluzia că E] le transcende pe acestea, din moment ce este imposibil ca EI să aibă nevoie de ceva.

Aceasta poate să fie și pentru că rațiunea consideră că El este diferit de creaturile Sale în ceea ce privește însușirile” (p 237-8). Majlisi mai citează și o lungă discuție filosofică și metafizică asupra acestei fraze care-i aparține lui Ibn Maytham, unul dintre comentatorii cărții Nahj al- Balaghah (p. 238-9).

78 „Cu alte cuvinte, din moment ce realitățile lor au fost plăsmuite, iar calitățile și esențele lor au fost create, se știe că ele sunt ființe contingente. Dar orice ființă posibilă are o origine. Originea originilor nu va fi una dintre aceste realități (care au fost realizate din exterior)”

79 „Când vedem că El a creat contrarii și că acestea au nevoie de o anumită situație sau poziție pentru a se manifesta, realizăm faptul că EI nu este opus nici unui lucru, întrucât a avea nevoie de ceva vine în contradicție cu caracterul de Ființă Necesară (wujub). Ceea ce înseamnă că, atunci când vedem că pe pământ unul dintre cele două lucruri îl împiedică, îl respinge și îl neagă pe celălalt, realizăm faptul că EI le transcende. Și vedem că opoziția are loc acolo unde există delimitare, prin anumite limite care nu pot cuprinde alte limite, cum ar fi, de exemplu, în cazul anumitor culori sau însușiri, în timp ce El transcende toate limitele. În același mod, cum am putea spune că El, Creatorul, Se opune creaturilor Sale, sau Cel Care cauzează existența (al-fa'id) se opune celor ce au fost create (al-mafid)? lar dacă înțelegem opusul ca fiind ceva egal în putere, acest lucru ar însemna că există o altă Ființă Necesar, iar imposibilitatea acestui lucru a fost deja demonstrată mai sus” (Majlisi, p. 239).

Pagina 64

DesPRE UNICITATEA LUI DUMNEZEU 65

EI a făcut ca întunericul să fie opusul luminii, obscuritatea să fie opusul clarității, ceea ce e lichid să fie opusul a ceea ce e solid%, iar căldura să fie opusul frigului. EI îmbină acele lucruri care sunt potrivnice unele față de altele și le separă pe acelea care sunt apropiate. Acestea dovedesc existența Celui care le-a separat (mufarriq) prin despărțirea lor și existența Celui care le-a îmbinat (muallif ), prin îmbinarea lor. |

Acesta este înțelesul cuvintelor Sale - Puternic și Măreț este EI! - «Din fiece lucru am creat o pereche. Poate vă veți aminti!» (Coran 51: 49).

Așadar, El a separat «înainte» de «după» pentru a se putea cunoaște că pentru El nu există înainte sau după. Ele dovedesc prin dispozițiile (ghara'iz) lor că Cel Care le-a dat o înclinare nu are dispoziții. Ele arată prin faptul că sunt supuse timpului (tawgit) că Cel Care le-a supus pe ele timpului nu este, El Însuși, supus acestuia.

El a ascuns pe unele dintre ele celorlalte, astfel ca să se poată cunoaște că nu există nici un paravan între El și creația Sa, în afară de creația Sa. El era Domn când încă nu exista nimic peste care să domnească (marbub); El era Dumnezeu, când nu exista nimeni pentru care să fie Dumnezeu (ma'luh); El era Cunoscător (alim) când nu exista nimic care să poată fi cunoscut (mmalum) și El era Cel Care auzea, când nu exista nimic care să poată fi auzit (masmu)?

50 Într-o notă de subsol autorul menționează că în unele copii ale cărții Uyun akhbar al-Rida, una dintre sursele acestui fragment, apare aljaff (uscăciune) în loc de al-jasu (solid).

Pagina 65

66 OsâașiA LUMINII

Apoi Imamul Ali a compus pe loc următoarele versuri:

„Domnul meu este cunoscut întotdeauna prin slava Sa, Domnul meu este descris întotdeauna de generozitatea Sa.

El exista când nu era nici o lumină a cărei iluminare să poată fi căutată și niciun întuneric care să se aștearnă peste orizont.

Prin urmare, Domnul nostru este altfel decât creaturile Sale, toate la un loc, și altfel decât orice poate fi descris de imaginație.

Oricine dorește să-L descrie comparându-L cu ceva se întoarce învins și împiedicat de propria-i neputință.

Iar urcând treptele spre El, puterea Sa răspândește un val care orbește ochii spiritului.?

Așadar, lăsați-l pe cel care se ceartă cu voi în ceea ce privește religia să se piardă în adâncuri, pentru că îndoiala sa i-a stricat vederea,

și alăturați-vă celui credincios, care este iubit de Stăpânul său, fiind înconjurat de binecuvântările Protectorului său: surâzător, el a devenit pe pământ însemnul călăuzirii (dalil al-huda), iar în Rai, el este împodobit și recunoscut.”

si Treptele (al-maarij) sunt menționate în Coran 70: 3, pe. căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor”. Se pare că înțelesul este acela că, în momentul morții, dacă spiritul celui care L-a comparat pe Domnul său cu lucrurile încearcă să urce spre El, acesta este orbit de puterea Sa.

A se vedea Rumi: „Obișnuiește-te să privești Lumina din pahar fără pahar, pentru ca, atunci când paharul se va sfărâma, să nu existe orbire (în tine)” «Mathnawi, V, 991).

Pagina 66

După aceea, Dhilib a căzut la pământ, leșinând. Când și-a revenit, a spus: „Nu am auzit niciodată asemenea cuvinte. Nu mă voi mai întoarce niciodată la ceea ce credeam înainte”

Pagina 68

C.

HADIT-URI TRANSMISE DE LA IMAMUL

AL BACIR, AL CINCILEA IMAM

DOMNUL INCOMPARABIL

Abu Basir a relatat că cineva a venit la Abu Jafar (al cincilea Imam) și l-a întrebat pe acesta: „O, Abu Jafar, spune-mi despre Domnul Tău! Când a fost El?”

Acesta a răspuns:

»Vai ție! Cu siguranță «Când a fost el?» se poate spune despre un lucru care nu era, apoi a fost. Dar Domnul meu (Binecuvântat și Preamărit fie EI!) este Veșnic Viu fără să se poată spune «cum» sau «a fost». Ființa Sa (kawn) nu este caracterizată de «cum» (modalitate), nici de «unde». El nu a fost în ceva sau pe ceva.

EI nu a creat un loc (makan) pentru Ființa Sa (kan).

El nu a devenit mai puternic după ce a dat ființă lucrurilor, nici nu era mai slab înainte să creeze lucrurile. Iar El nu era cuprins de însingurare (rmustawhiș) înainte de crearea lucrurilor. El nu seamănă cu nimic din ceea ce a fost creat. El nu era lipsit de putere asupra împărăției Sale, înainte de crearea acesteia, ca să se poată spune că va fi lipsit de suveranitate după nimicirea acesteiat?. El rămâne

52 Aici apare „el! în loc de „Împărăție”, dar pentru a evita ambiguitatea textului, am repetat acest substantiv. În limba arabă, pronumele masculin nu poate să se refere la substantivul feminin „putere”, cu toate

Pagina 69

70 OBÂRȘIA LUMINI

Viu fără să aibă o viață (care să fi fost creată), era un Suveran puternic înainte de a crea ceva (peste care să domnească) și rămâne un Stăpânitor atotputernic (malik jabbar) după ce a creat universul (al-kawn). Nu se poate spune despre Ființa Sa «cum» sau «unde», nici nu are vreo limită. El nu poate fi cunoscut prin ceva cu care să fie comparat. El nu îmbătrâneșște în decursul existenței Sale îndelungate. El nu este trăsnit de nimic. Nimic nu-L face să se înspăimânte. Dar toate sunt trăsnite de teama Lui”

„EI este Viu fără să aibă viață temporală, fără să aibă o ființă (kawn) care să poată fi descrisă de atribute, fără să aibă o stare care să poată fi definită (kayf mahdud), fără o urmă care să poată fi urmărită și fără un loc asociat. El este Cel Viu care cunoaște și un Rege Veșnic. Ale Lui sunt puterea și suveranitatea.

E] creează ceea ce dorește prin voia Sa (mașiyyah). E nu este nici limitat, nici divizat în mai multe părți și El nu piere. El a fost Cel Dintâi, fără să se poată spune «cum» și EI va fi Cel din urmă, fără să se poată spune «unde». Și «Totul este pieritor în afară de Fața Sa.» (Coran 28: 88);

«Nu ale Lui sunt Facerea și Porunca? Binecuvântat fie Dumnezeu, Stăpânul lumilor!» (Coran 7: 54).

Vai ție, cel care ai pus această întrebare! În ceea ce-L privește pe Domnul meu, cu adevărat închipuirea nu-L

că, dacă cineva ar studia fraza asemănătoare din acest hadit relatat de cel de-al șaptelea Imam, „putere” ar fi alegerea logică, în calitate de antecedent. Sensul este că, înainte de crearea universului, Dumnezeu a avut putere asupra lui, iar după ce acesta va înceta să mai existe, Dumnezeu încă va mai poseda această putere. Faptul că universul există sau nu, este irelevant pentru Dumnezeu.

8% Conform Coran 52: 45, „Lasă-i până când vor întâlni Ziua în care vor fi irăsniți”.

Pagina 70

poate cuprinde, îndoiala nu-L atinge, El nu este asuprit de nimeni, nici nu există cineva care să-l fie alăturat, fenomenele nu-L afectează, Lui nu 1 se cere socoteală despre ceea ce face“, El nu revine asupra niciunui lucru$, «Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodată!» (Coran 2: 255).

«Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer și pământ și cele de sub țărână.»“ (Coran 20: 6)”

54 Conform Coran 21: 23, „EI nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebați” .

»e,

%5 La yaqa' ala șay. Sensul nu este întru totul clar. Autorul semnalează într-o notă de subsol că (p. 300) în cartea Usul min al-kafi, în textul acestui hadit apare yandam în loc de yaqa, „EI nu se căiește (regretă) de nimic”.

Pagina 72

D.

HADIT-URI TRANSMISE DE LA JAFAR

AL SADIQ, AL ȘASELEA IMAM

]. A-L VEDEA PE DUMNEZEU

Abu Basir a povestit că l-a întrebat pe Abu Abdallah:

„Vorbește-mi despre Dumnezeu, Cel Puternic și Măreț.

Oare credincioșii ÎI vor vedea în Ziua Judecății?”

Acesta a răspuns: „Da, și L-au văzut chiar înainte de Ziua Judecății”

Abu Basir l-a întrebat: „Când?”

Imamul a răspuns: „Când EI le-a spus: «Nu sunt eu Domnul vostru? Ei spuseră: Da, așa mărturisim!»“%6

El a rămas tăcut pentru un timp. Apoi a spus:

„Cu adevărat, credincioșii Îl văd în această lume înainte de Ziua Învierii. Nu Îl vezi acum?”

Abu Basir l-a întrebat apoi: „Să mai spun și altora asta (în afară de tine)?

EI a răspuns: „Nu, pentru că dacă spui acest lucru, cel care nu cunoaște înțelesul celor spuse de tine, va tăgădui acest lucru. Apoi el va presupune că este vorba de o

%6 Acest verset vorbește despre legământul făcut de Dumnezeu cu omul înainte de crearea lumii. A se vedea S. H. Nasr, Ideals and Realities of

Pagina 73

74 OBânșia LUMINII

comparație și despre necredință (kufr). Dar a vedea cu inima (al-ruyah b-il-aalb) nu este la fel cum ai vedea cu ochii (al-ruyah bi-l-ayn). Preaînalt este Dumnezeu și dincolo de ceea ce descriu cei care-L compară (mușabbihun) și ereticii (mulhidun)!”

2. NUMELE CARE POATE FI NUMIT...

S-a povestit că Abu Abdallah a zis:

„Numele lui Dumnezeu este altceva decât Dumnezeu, iar tot ceea ce poate fi numit, dându-i-se numele unui lucru (șay'), este creat, în afară de Dumnezeu." De aceea tot ceea ce exprimă limbile și tot ceea ce lucrează mâinile este creat.5 Dumnezeu este scopul celui care Îl numește pe Acesta ca scop al său, dar scopul stabilit (al-mughayya, în mintea omului) este altceva decât scopul (real).* Scopul posedă însușiri (mawsuf), iar tot ceea ce posedă însușiri a fost plăsmuit (masnu). Dar Plăsmuitorul (sani) lucrurilor nu posedă însușirile niciunei limite stabilite (hadd musamma).

37 Dumnezeu este menționat adesea ca „lucru” (șa) în literatura hadit-urilor, precum și în teologie și filosofie, dar sensul cuvântului „lucru” în limba arabă nu se limitează la ceea ce există în mod exterior, concret (fizic). Mai degrabă, el desemnează o realitate, o entitate sau o esență care se poate afla la orice nivel al existenței, de la cel mai sublim până la nivelul cel mai concret.

% Majlisi interpretează această expresie astfel: ,... ceea ce e scris de mână” (p. 162). Nici numele rostit, nici cel scris nu este Cel Numit.

59 înțelesul acestei fraze este neclar în limba arabă, iar Majlisi oferă cel puțin opt interpretări posibile (p. 162-3), unele dintre acestea fiind foarte apropiate între ele; cea mai probabilă dintre acestea a fost menționată aici. Interpretarea de față este dată și de autorul cărții

al-Tawhid, p. 58.

Pagina 74

EI nu a luat ființă, astfel ca Ființa Sa (kaynunah) să poată fi cunoscută prin plăsmuirea ei (sun) de către altcineva în afară de EI. El nu este determinat de o limită, pentru că aceasta ar fi altceva în afară de El. Cine înțelege acest principiu (hukm) nu va greși niciodată. Aceasta este doctrina autentică a Unicității (al-towhid al-khalis), așadar credeți în ea, confirmați-o și înțelegeți-o bine, cu voia Puternicului și Mărețului Dumnezeu.

Cine spune că Îl cunoaște pe Dumnezeu prin intermediul vreunui văl (hijab) sau al vreunei forme (surah), sau al vreunei înfățișări (mithal), Îi atribuie asociați (este politeist, mușrik), pentru că vălul, înfățișarea și forma sunt altceva decât El. El este în mod absolut și este Singurul. Așadar, cum ar putea să mărturisească Unicitatea cel care spune că Î! cunoaște prin intermediul altor lucruri în afară de EI? Cu siguranță, Îl cunoaște pe Dumnezeu numai Cel Care Îl cunoaște prin intermediul lui Dumnezeu (billah). De aceea oricine Îl cunoaște prin intermediul a altceva în afară de EI, nu-L cunoaște. Dimpotrivă, el cunoaște doar ceea ce este diferit de El. Nu există nimic între Creator și ceea ce a fost creat.

%0 Majlisi menționează că această frază a fost interpretată astfel:

„Dumnezeu nu a luat ființă. Dacă ar fi fost așa, atunci ar însemna că a fost creat de altcineva, iar Ființa Sa și însușirile originii Sale ar fi cunoscute de cel care L-a făcut, prin intermediul plăsmuirii Sale, întocmai cum efectele sunt cunoscute după cauzele lor” Dar el adaugă: „În opinia mea, înțelesul este că EI nu a fost plăsmuit și de aceea EI nu poate fi cunoscut prin comparația cu ceva ce a fost plăsmuit” (p. 163). Potrivit acestei interpretări, fraza ar trebui tradusă astfel: „EI nu a luat ființă, astfel ca Ființa Sa să fie cunoscută prin ceva ce a fost plăsmuit”

9! Majlisi comentează: „Între Creator și creaturile Sale nu există nimic în comun (maddah) sau nu există o realitate (haqiqah) care să le permită creaturilor să ajungă la cunoașterea Lui, ci El le-a creat din ceea ce nu exista” (p. 65). Acest pasaj poate fi interpretat în concordanță cu ceea