OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 53

54 OBâRșia LUMINII

Dumnezeu. Cu siguranță aceasta este limita a ceea ce vă cere (haqq) Dumnezeu.

Să știți că cei înrădăcinați în știință” sunt cei pe care Dumnezeu i-a eliberat de nevoia de a lua cu asalt porțile ferecate în spatele cărora se află cele nevăzute (al-ghuyub), recunoscând (iqrar) toate cele învăluite (ascunse), a căror interpretare nu o cunosc, spunând: «Noi credem! Totul vine de la Domnul nostru!» (Coran 3: 7). Astfel că Dumnezeu a lăudat faptul că au recunoscut neputința lor de a înțelege ceea ce nu pot cuprinde cu știința lor și a numit „înrădăcinare în știință” renunțarea lor la dorința de a pătrunde acolo unde nu este nevoie și nu li se cere. Așadar, limitați-vă la aceasta (la aceeași atitudine) și nu măsurați puterea lui Dumnezeu - Slăvit fie EI! — potrivit puterii rațiunii voastre, devenind astfel dintre cei care vor pieri.”

4. CEL MAI BUN CREATOR

S-a relatat faptul că Imamul Ali a rostit predica ce urmează în orașul Kufa. El stătea pe o piatră care fusese pregătită pentru el de Jadah ibn Hubayrah Al Makhzumi“.

41 Termenul acesta apare de două ori în Coran 3: 7: „Cei înrădăcinați în știință spun: «Noi credem! Totul vine de la Domnul nostru!“ și 4: 162:

„Acelora dintre ei care s-au adâncit însă în Cunoaștere, credincioșii care cred în ceea ce a fost pogorât asupra ta și în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, cei care își săvârșesc rugăciunea, cei care dau milostenie, cei care cred în Dumnezeu și în Ziua de Apoi, aceștia sunt cei cărora le vom dărui curând o mare răsplată”. În sufism și în șiism termenul este de obicei folosit pentru cei care, datorită nivelului lor spiritual ridicat, sunt autorizați să vorbească despre tainele divine.

43 Acesta era fiul surorii lui Ali, Umm Hani bint Abi Talib. Pentru câteva referințe bibliografice, a se vedea Bihar al-anwar, vol. 4, p.313 și Lughat-namah de Dihkhuda (Yeheran, începând cu ediția din 1325/ 1946).

Pagina 54

Imamul Ali purta un veșmânt din lână. Cingătoarea de care atârna sabia sa și încălțămintea lui erau confecționate din fibre. Fruntea sa era asemeni genunchiului unei cămile“.

EI a spus:

»Slavă lui Dumnezeu, Cel la care se întorc creaturile și toate lucrurile! Îl preaslăvim pentru marea Lui bunătate, pentru dovada (burhan) Lui limpede, pentru abundența binecuvântărilor Sale și pentru dărnicia Sa binevoitoare;

o laudă care să-l dea ceea ce Îi aparține de drept, care să-L mulțumească și care să ne aducă mai aproape de răsplata Sa și care să aibă ca rezultat sporirea considerabilă (a harului Său).

Ne rugăm Lui pentru ajutorul Său, cu rugăciunea celui care nădăjduiește în binefacerile Sale, prevăzând binele ce va veni de la EI, având încredere că El va îndepărta (răul), fiind recunoscători pentru binecuvântările Sale și supunându-ne Lui în fapte și în vorbe. Noi credem în El cu credința (iman) celui care nădăjduiește în EI cu con-

* Aceasta este o aluzie la semnul lăsat pe fruntea sa în urma prosternărilor repetate. Conform Coran 48: 29: „Tu îi vezi îngenunchind, prosternându-se, căutând harul lui Dumnezeu și mulțumirea Sa. Îi recunoști, căci pe chipurile lor se văd urmele prosternării”

50 În Coran se subliniază faptul că „Întru Dumnezeu este devenirea!” (35: 18) sau „Ascultăm și ne supunem! lertarea Ta, Domnul nostru, căci întru Tine este devenirea!” (2:185) și „Dumnezeu însuși vă previne, căci întru Dumnezeu este devenirea” (3; 28). De asemenea, Imamul Ali folosește aici aceeași expresie care apare în Coran 22: 41, „Sfârșitul a toate este la Dumnezeu” și 31:22, „Cel care își supune fața lui Dumnezeu și săvârșește fapte bune, apucă toarta cea mai trainică, căci la Dumnezeu este urmarea lucrurilor!”

5i Conform Coran 42: 26: „EI răspunde celor care cred și săvârșesc fapte bune. El sporește harul Său asupra lor”

5 Trimitere la Coran 1: 4: „Ție ne închinăm, Ție îți cerem ajutorul”

Pagina 55

56 OBânșiaA LUMINII

vingere, care se întoarce la EI cu evlavie, care se smerește în fața Lui cu supunere, care mărturisește cu sinceritate Unicitatea Sa (akhlas muwahhidan), care Îl preamărește glorificându-L și care caută adăpost la El, tânjind după El și străduindu-se pentru EI (raghiban mujtahidan).

«EI nu naște» (Coran 112: 3) — Slăvit fie El! - ca să împartă puterea Sa cu cineva «și nu se naște» (Coran 112:

3), ca să moară sau să piară. Timpul (waqt) nu-L precede, nicio durată nu-L cuprinde, iar creșterea și descreșterea nu-L afectează și nu-L transformă în succesiunea lor.

El Se dezvăluie rațiunii prin semnele orânduirii Sale perfecte pe care ni le-a arătat și ale hotărârii Sale de neclintit. Astfel că printre dovezile creației Sale se numără crearea cerurilor fără stâlpi de susținere*?, care stau fără să se sprijine pe ceva. El le-a chemat și ele I-au răspuns, ascultându-L cu supunere, fără să șovăie sau să întârzie“.

Dacă ele nu L-ar fi acceptat și recunoscut (iqrar) pe El ca Stăpân și dacă nu ar fi dorit să 1 se supună Lui, El nu le-ar fi ales pe acestea ca tărâm al Tronului Său, nici ca locuință pentru îngerii Săi, nici ca loc spre care să se ridice cuvintele bune și faptele drepte ale creaturilor Sale”. EI a ales ca stelele lor să fie indicatoare care să-l călăuzească pe drumețul dezorientat pe multele cărări ale pământului.

Grosimea cortinei întunecate a nopții nu le împiedică să strălucească și să-și răspândească lumina, iar negura veș-

53 „Dumnezeu a ridicat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți” (Coran 13: 2 și 31: 10).

54 "Trimitere la felul în care au fost create: „... când vrem ceva, singurul Nostru Cuvânt pe care-l spunem este «Fii!» și atunci este”

55 Trimitere la Coran 35: 10, „Către EI urcă cuvântul cel bun și fapta cea bună pe care El o înălță.”

Pagina 56

DesPRE UNICITATEA LUI DUMNEZEU 57

mintelor nopții întunecate nu poate să întunece strălucirea luminii lunii care radiază pe cer.

Așadar, slavă Lui, Cel în fața căruia nu se poate ascunde nimeni în întunecimea amurgului neguros, nici în tăcerea nopții, nici în prăpastiile pământului, nici pe culmile munților învecinațiss; nu se poate ascunde nici ceea ce trăsnetul răsfrânge în Zariștea cerului, nici ceea ce dispare în fulgerul norilor”, nici frunza care cade, îndepărtată din locul său de furtuna pricinuită de stele (al-anwa)5 și de căderea ploii. El cunoaște locul în care a căzut stropul de ploaie și unde a rămas acesta, El cunoaște traseul desenat și parcurs de minuscula furnică (pe pământ), El cunoaște câtă hrană este suficientă pentru un țânțar* și ceea ce poartă femeia în pântecele ei.50

Slavă lui Dumnezeu, Cel Existent (al-ka'in) înainte de a exista un Piedestal (kursi) sau un Tron (arș), sau ceruri, sau pământ, sau jinn-i, sau omul. EI nu poate fi întrezărit Prin imaginație (wahm) sau apreciat de rațiune (fahm).

56 Literal, »vecinătățile de un roșu închis”, așa cum explică Muham-

mad Abduh în comentariul său la Nahj al-Balaghah (vol. II, p. 126), este o trimitere la munți, cu referire la culoarea lor văzută de departe,

57 Majlisi remarcă: „Dacă Spui, «Slavă Lui - Cel Ce cunoaște ceea ce luminează și ceea ce nu luminează fulgerul, deci de ce ar trebui să specifice Imamul ceea ce dispare în fulger?», aș răspunde: «Pentru că știința Sa cu privire la acele lucruri care nu sunt luminate este mai deosebită și mai minunată. Din moment ce ceea ce este luminat de fulger poate fi văzut și poate fi cunoscut de oricine are vedere bună.»* (p. 316).

5% Trimitere la credințele străvechi ale arabilor cu privire la influența lunii în diferitele ei stadii asupra vremii. A se vedea articolul „Anwa” din Encyclopaedia of Islam (ediție nouă), vol. |, p. 523-4.

5 Conform Coran 2: 26, „Dumnezeu nu se rușinează să dea drept pildă un țânțar”

% „Dumnezeu știe ce poate fiece femeie în ceea ce mitrele slăbesc și în ceea ce sporesc” (Coran 13: 8).

Pagina 57

58 OBâRșiA LUMINII

Cei mulți care Îi cer ajutorul nu-L fac să fie ocupat, iar faptul că dăruiește nu micșorează cu nimic ceea ce El posedă.

EI nu poate fi observat de ochi, nici nu poate fi delimitat spațial («undeva», ayn); nici nu poate fi descris în perechis!. El nu creează la cerere, El nu poate fi perceput de simțuri și nu Se poate compara cu omul.

E] este Cel care I-a vorbit direct lui Moise? și i-a arătat acestuia unul dintre semnele Sale mari“ fără să aibă organe (jawarih), unelte (adawat), vorbire sau gâtlejs. Dacă vorbești adevărul, o, cel care ești interesat să-L descrii pe Domnul Tău, atunci descrie-i pe Gabriel, Mihail și descrie oștirile îngerilor care au fost aduși aproape (de Dumnezeu)

și se închină în sfintele sanctuare (hujarat al-quds), cu intelectul uluit, încercând să-L delimiteze pe «Cel mai Bun Creator».

Cu siguranță, pot fi percepute prin intermediul însușirilor numai cele ce posedă forme și unelte și care sfârșesc pierind atunci când ajung la capătul sorocului lor. Nu

m

6! Mailisi comentează: „... «El nu poate fi descris în perechi», de J p p!

exemplu atribuindu-l asemănări sau deosebiri, sau prin însușirile perechilor; sau nu există nimic în EI care să rezulte în urma căsătoriei sau a îmbinării dintre două lucruri.” (p. 316).

62 Jlaj. Dacă ar fi așa, ar însemna că există ceva la comanda căruia lucrează sau în fața căruia Se conformează. Ci „... spune doar: «Fiib și el

63 Conform Coran 4: 164, „Cu adevărat Dumnezeu a vorbit lui Moise”

4 Conform Coran 20:23, „ca să-ți arătăm din semnele Noastre mari”

65 Literal, „uvula”, lahawat.

6 Un nume al Lui Dumnezeu care apare în Coran 23: 14: „Binecuvântat fie Dumnezeu, Cel mai bun creator!” și 37: 125: „Îl chemați pe Baal și Îl părăsiți pe bunul Creator”

Pagina 58

DesPRE UNICITATEA LUI DUMNEZEU 59

există altă divinitate în afară de El. E] luminează cu lumina Sa orice întuneric și întunecă cu întunecimea Sa orice

x»

lumină:

5. EXISTĂ UN SINGUR DUMNEZEU

S-a povestit că, în ziua în care a avut loc Bătălia cămilei“, un beduin a venit la Imamul Ali, Emirul dreptcredincioșilor, și i-a spus: „O, Emir al drept-credincioșilor!

Tu spui că Dumnezeu este Unul?” Oamenii s-au repezit la el spunându-i: „O, beduinule! Nu vezi că inima Emirului drept-credincioșilor este împovărată (de griji)?”

Emirul drept-credincioșilor a spus: „Lăsați-l, pentru că, neîndoielnic, ceea ce dorește beduinul (cunoașterea lui Dumnezeu) este ceea ce dorim și noi oamenilor” Apoi el a spus:

»O, beduinule! A spune că Dumnezeu este Unul (wahid) poate avea patru înțelesuri, dintre care două nu sunt admise în cazul Puternicului și Mărețului Dumnezeu, iar celelalte două sunt consacrate Lui.

În ceea ce privește înțelesurile care nu pot fi admise în cazul Lui, primul este acela când cineva spune «Unul»

și are în minte categoria numerelor. lar aceasta nu este permis, întrucât Cel care nu are un al doilea nu intră în categoria numerelor. Nu ai văzut că acela care spune că El este «al treilea din trei» face parte dintre necredincioși?58

$? Renumita bătălie a cămilei a avut loc în anul 36/656 între adepții

lui Ali și oamenii lui Talha și Zubayr. A se vedea Encyclopaedia of Islam (ediție nouă), Djamal, vol. II, p. 414-16.

68 Aceasta este o trimitere la versetul coranic: „Cei care spun: «Dumnezeu este al treilea din trei» sunt tăgăduituri. Nu este dumnezeu afară de

Pagina 59

60 OBÂRȘIA LUMINII

[ar al doilea este atunci când cineva spune (referitor la un om), «EI este unul din neamul omenesc», însemnând că el este o categorie dintre mai multe categorii”. Acest lucru nu este permis pentru că este o comparație, iar Domnul nostru este mai măreț și mai presus de ea.

Cât privește cele două înțelesuri care Îi sunt consacrate Lui, primul este atunci când cineva spune: «El este Unul, nu există vreo asemănare (șabah) cu vreun lucru.»

Astfel este Domnul nostru. Iar cel de-al doilea înțeles este când cineva spune: «Cu siguranță El, Puternicul și Mărețul, este Singur în semnificație (ahadi al-mana), intenționând să spună prin aceasta că El nu este împărțit în esența Sa, în rațiune sau imaginație”. Astfel este Domnul nostru,

Puternicul, Mărețul”!.”

Dumnezeu, Unul. Dacă nu se leapădă de ceea ce spun, o osândă dureroasă îi va atinge pe cei care tăgăduiesc dintre ei” (Coran 5: 73). În legătură cu „neînțelegerea” coranică a trinității creștine, a se vedea E. Schuon, The Transcendent Unity of Religions, p. 40.

5 primul tip de „unitate” care este respins este unitatea numerică sau ideea că, atunci când spunem: „El este un Dumnezeu”, ne referim la ceva ca atunci când spunem: „Aceasta este o nucă”, ca și cum s-ar putea să existe doi dumnezei, trei dumnezei. Al doilea fel de unitate se referă la similaritatea speciilor, ca și cum am spune: „Aceasta este o pisică” (Aceasta este o rasă de pisică), însemnând că mai există și alte rase de pisici. În comentariul lui Majlisi: „Când se spune despre un bizantin, în sensul că el reprezintă unul dintre neamurile omenirii, se înțelege că neamul său este unul dintre neamurile de oameni sau că este un neam între alte neamuri” (p. 207). Aceasta este tașbih, întrucât Îl comparăm pe Dumnezeu cu ceea ce face parte din categoria pe care I-o atribuim. Din moment ce El este Unul din acea specie (neam), înseamnă că trebuie să se asemene celor care aparțin acelei specii (neam).

10 Cum arată Majlisi, primul sens acceptat al Unicității Divine este că El este Unul în sensul că El nu are vreun secund, vreun asociat sau vreun partener. Numai El există cu adevărat. lar al doilea sens este că El nu are niciun fel de părți (p. 207).

7! Diferențele dintre traducerea de față și același pasaj care se găsește în Shirite Islam, p. 127, se datorează faptului că în Shi'ite Islam traducerea

Pagina 60

6. DISCERNĂMÂNTUL

În altă predică Imamul Ali a spus:

„Ceea ce arată spre EI (daliluh) sunt semnele Sale (ayat)?;

a-L percepe (wujuduh) înseamnă a mărturisi despre EI (a-l confirma existența) (ithbatuh)3; a-L cunoaște pe El înseamnă a declara Unicitatea Lui, iar a declara Unicitatea Lui înseamnă a-L distinge (tamyiz) de creația Sa. Norma (hukm) distingerii este separarea (baynunah) în ceea ce privește atributele, nu în ceea ce privește distanța (uzlah).

Cu siguranță, El este un Domn Care creează (rabb khaliq), dar care nu are Domn și Care nu este creat. Orice poate fi conceput (cu gândirea) este diferit de El”

După aceea el a spus: „Cine este cunoscut în sine (binafsihi) nu este Dumnezeu; acesta este indicatorul care arată spre EI (al-dalil alayh) și aceasta este ceea ce duce la cunoașterea Lui”

7. OcHu INIMII

Abu Abdallah a relatat următoarele: „Emirul dreptcredincioșilor vorbea în moscheea din Kufa când un om

fragmentului s-a făcut din varianta în limba persană a cărții lui Allamah Tabatabai, care include și comentariul său.

"2 Semnele lui Dumnezeu sunt expuse în întreaga creație, așa cum este menționat în multe pasaje din Coran, precum în versetul: „În deosebirea nopții și a zilei, în ceea ce Dumnezeu a creat în ceruri și pe pământ sunt semne pentru un popor temător” (Coran 10: 6).

15 Traducerea acestei fraze este în conformitate cu prima interpretare oferită de comentator. Potrivit celei de-a doua interpretări, care pare mai puțin probabilă din punct de vedere al contextului, wujud ar însemna „existență”, cu sensul pe care-l are acest termen în mod obișnuit, însemnând:

„Existența Sa (fiind manifestată în mod evident) necesită confirmarea Lui

(dovedindu- i)

Pagina 61

62 OBÂRȘIA LUMINII

pe nume Dhilib s-a ridicat în fața sa. Avea o limbă ascuțită, o vorbire aleasă și era curajos. El a spus:

«O, Emir al drept-credincioșilor! L-ai văzut pe Domnul tău?»

Acesta a răspuns: «Vai ție, o, Dhilib! Nu m-aș închina unui Domn pe Care să nu-L fi văzut.»

El a spus: «O, Emir al drept-credincioșilor! Cum L-ai văzut? »

E] a răspuns: «O, Dhilib! Ochii nu-L văd prin puterea de observație a privirii, dar inimile Îl văd prin adevărurile credinței (haqaiq al-iman). Vai ție, o, Dhilib! Cu adevărat, Domnul meu este subtil în subtilitate (latif al-latafah), dar nu poate fi descris de subtilitate (lutf); imens în imensitate (azim al-azamah), dar nu poate fi caracterizat de imensitate (izam); grandios în grandoare (kabir al-kibriya'), dar nu poate fi descris de grandoare (kibr); măreț în măreție (jalil al-jalalah), dar nu poate fi caracterizat de măreție (ghilaz). Înainte de toate lucrurile, El era; nu se poate spune că nimicul exista înaintea Sa. După toate lucrurile El va continua să fie; nu se poate spune că El are un «după»”f. El a voit toate lucrurile, dar nu printr-o hotărâre (himmah). El percepe toate (darrak), dar nu prin vreun mijloc (Khadiah). EI este în toate lucrurile, dar nu amestecat (muta-mazij) cu ele, nici separat (ba'in) de ele.

E este evident (zahir), dar nu potrivit explicației că ar fi imediat (perceptibil prin simțuri: mubașarah); este manifest (mutajallin), dar nu înfățișându-Se (istihlal ruyah);

este detașat, dar nu prin distanță (masafah); apropiat (qarib), dar nu prin apropiere (fizică) (mudanah); subtil, dar

14 Editorul notează că în ediția tipărită a cărții al-Tawhid apare:

„Ca să nu se spună că după El este nimicul”

Pagina 62

nu în ceea ce privește corporalitatea (tajassum); existent (mawfud), dar nu după nonexistență (adam); activ (fail), dar fără să fie silit (idtirar); El hotărăște (mugaddir), dar nu prin mișcare (harakah); El dorește (murid), dar nu în urma unei decizii (hamamah); El aude (sami), dar nu prin intermediul a ceva (alah) și vede (basir), dar nu cu ajutorul organelor (adah)”.

Locurile (amakin) nu-L cuprind, timpul (awqat) nu-L petrece, atributele (sifat) nu-L pot delimita, iar ațipirea (sinat) nu-L cuprinde”.

Prin faptul că EI a dat simțuri (tașir) organelor de simț (mașair) se poate cunoaște că El nu posedă organe

75 Precum în alte hadit-uri asemănătoare ale Imamilor, scopul acestui pasaj este de a confirma atât „asemănarea” lui Dumnezeu cu creaturile, cât și „incomparabilitatea” (imposibilitatea de a fi comparat) cu acestea, afirmându-se că atributele Sale nu trebuie înțelese în sensul obișnuit al cuvintelor. În mod normal, când spunem „evident”, înțelegem ceea ce este perceptibil direct de către simțuri, dar în cazul lui Dumnezeu, „caracterul manifest” este de altă natură. Majlisi comentează în detaliu asupra acestui pasaj. Putem cita aici remarcile sale cu privire la câteva fraze care sunt mai puțin clare: „Interior nu în ceea ce privește distanța spațială, în sensul că EI s-ar deplasa dintr-un loc în altul pentru a deveni ascuns sau în sensul că ar intra în interiorul creaturilor pentru a le cunoaște. Ci El este ascuns în esența Sa, de rațiunea omului, iar El cunoaște interiorul omului și secretele lui... Apropierea Sa nu este una spațială, dobândită prin apropierea de lucruri, ci provine din cunoașterea Sa, relația Sa cu creaturile în ceea ce privește cauzalitatea constă în faptul că EI le face să crească și să se dezvolte, cuprinzându-le cu mila Sa. El este subtil (insesizabil), dar nu având un trup cu o constituție firavă sau de dimensiuni mici, sau cu o structură ciudată sau bizară, sau nu prin faptul că ar fi incolor, ci prin faptul că El creează lucruri subtile (insesizabile) pe care le cunoaște sau prin lipsa corporalității și prin naturalețea Sa (tajarrud). Nefiind silit, adică E este liber și nu este constrâns la ceva... Nu prin activitatea gândirii: cu alte cuvinte, când EI hotărăște lucrurile nu are nevoie de înșiruirea gândurilor, a raționamentelor sau de activitatea intelectuală” (pp. 236-7).

16 Trimitere la Coran 2: 255, „Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de E], Viul, Veșnicul! Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodată!”