Sari la conținut
Bibliotecă
← OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Text recunoscut automat; poate conține erori. (OCR)

Pagina 43

44 OsBâRșIA LUMINII

sincerității față de EI stă în negarea însușirilor (nafy al-sifat)

Sale, întrucât fiecare însușire este o dovadă că aceasta nu este cel căruia îi este ea atribuită (al-mawsuf), iar cel descris printr-o însușire nu este acea însușire.

Astfel, oricine Îl descrie pe Dumnezeu (Slăvit fie EI!)

I-a atribuit un partener (prin însușirea atribuită Lui). Oricine Îi atribuie un partener, declară că EI este doi (tathniyah).

Oricine declară că El este doi ajunge să admită părți ale Sale. Oricine admite părți ale Sale, nu-L cunoaște. (Oricine nu-L cunoaște, arată înspre EI). Oricine arată înspre El, Îi admite limite. Oricine Îi admite limite, Îl poate măsura.

Oricine spune: „În ce este El?” L-a îngrădit. Oricine spune: „Pe ce este El?” l-a scos în afara (lucrurilor).

EI este o ființă (ka'in), însă nu ca rezultat al originii temporale (hadath), un existent (mawjud), dar care nu provine din nonexistent (adam).

EI este cu fiece lucru, însă nu apropiat fizic (muqaranah); El este diferit de orice lucru, însă nu separat fizic (muzayalah).

El acționează (fa'il), însă fără mișcare sau unelte. El vedea chiar și atunci când nu exista nici o creatură care să poată fi privită.

EI era Singur (mutawahhid) atunci când nu exista nimeni care să Îi fie aproape și în a cărui absență să se simtă însingurat.

E] a întemeiat toată creația, de la început, plămădind-o din nimic, fără o reflecție prealabilă, fără să recurgă la vreun experiment, fără să facă vreo mișcare (harakah, în Sine)

sau fără ca vreo grijă (hamamah nafs) să Îl tulbure.

3 Această frază nu apare în Bihar al-anwar, dar se găsește în câteva pasaje din Nahj al-balaghah și pare necesară în context.

Pagina 44

DESPRE UNICITATEA LUI DDUMNEZEU 45

EI dă tuturor lucrurilor un timp al lor?, îndreaptă nepotrivirile, le imprimă dispozițiile naturale și le face să corespundă obiectelor lor.

El deține știința referitoare la ele încă înainte ca ele să existe, le cuprinde limitele (hudud) și sfârșitul (intiha”) și cunoaște relațiile dintre ele (qara'in) și aspectele lor (ahna)”

3. STABILIREA FERMĂ ÎN CUNOAȘTERE

Abu Abdallah a povestit că, într-una din zile, pe când Emirul drept-credincioșilor, Imamul Ali, le vorbea de la amvon locuitorilor din Kufa, un bărbat s-a ridicat și i-a spus:

»O, Emir al drept-credincioșilor! Descrie-ni-L pe Dumnezeul 'Tău - binecuvântat și transcendent e El -— pentru ca dragostea (hubb) noastră pentru El și cunoașterea (marifah) noastră în ceea ce-L privește să crească”

Emirul drept-credincioșilor s-a mâniat și a strigat:

„Adunați-vă pentru rugăciune!” Oamenii s-au adunat până când moscheea s-a umplut. Apoi el s-a ridicat, culoarea chipului i s-a schimbat și a spus:

»Slavă lui Dumnezeu al Cărui belșug nu sporește prin aceea că refuză să ofere ajutorul cuiva și nici nu sărăcește prin aceea că dăruiește, în timp ce bogăția tuturor celor care dăruiesc, în afară de EI, se micșorează!

EI deține pe deplin foloasele binecuvântărilor și câștigurile plinătății. Prin generozitatea Sa, El asigură cele trebuincioase creaturilor Sale.

3! „Un soroc”, conform Coran 3: 145, „Nimeni nu poate muri de-cât cu îngăduința lui Dumnezeu și când ceea ce îi este scris ajunge la soroc?.

În textul din Nahj al-balaghah apare „aha!” în loc de „ajjal, ceea ce ar schimba traducerea după cum urmează: „EI transformă lucrurile la timpul lor (potrivit)”

Pagina 45

46 OBâRșiA LUMINII

El netezește calea năzuințelor (talab) celor care ÎI consideră pe EI ținta căutărilor lor.

El nu este mai generos în ceea ce se cere de la EI decât în ceea ce nu se cere. Timpul, în trecerea sa, nu se schimbă pentru EI, astfel ca să I se schimbe starea în funcție de acesta.

Dacă ar da unora dintre slujitorii Săi tot argintul, toate lingourile de aur curat din respirația minelor din munți” și toți sacii de perle din zâmbetul scoicilor, dărnicia Sa nu ar fi nicidecum afectată, nici întinderea bogăției Sale nu s-ar micșora. La E] se află comorile răsplăților generoase, care nu sunt secătuite de lucrurile cerute și de care nu trebuie să se îngrijească, în ciuda abundenței lor, pentru că EI este Cel Darnic, ale Cărui bogății nu se împuținează când dăruiește, iar El nu devine zgârcit în urma insistenței supărătoare a celor care cer. Și «porunca Sa, când voiește un lucru, este în a spune: Fii! Și el este.» (Coran 36: 81).

Îngerii, în ciuda apropierii lor de tronul dărniciei Lui, în ciuda dragostei lor mari și arzătoare (walah) pentru El, în ciuda slăvirii măreției puterii Sale și în ciuda apropierii lor față de împărăția Sa nevăzută (ghayb malakutih), pot cunoaște numai ceea ce i-a învățat El din acțiunile Sale, cu toate că, în ceea ce privește rangul lor, ei aparțin Sfântului Său Regat. Aceasta se datorează faptului că ei Îl cunosc în limitele stabilite de El, așa cum spun: «Mărire Ție! Noi nu avem știință decât de ceea ce Tu ne-ai învățat»

5 „Aici se vede legătura dintre această figură de stil și ideea că mi-neralele s-au format din vaporii pământului (Majlisi, p. 278).

3în legătură cu învățătura islamică potrivit căreia îngerii, deși sunt de esență luminoasă, sunt ființe „marginale, din moment ce aceștia cunosc doar unele dintre Numele lui Dumnezeu, în timp ce omul este o ființă

Pagina 46

Așadar, ce crezi, o, tu, cel care ai pus această întrebare, despre Cel Care este astfel?

Slavă și laudă Lui! El nu a luat ființă, astfel ca schimbarea și mișcarea să poată fi posibile în EL. E] nu este afectat în Esența Sa de repetarea stărilor și a eonilor, iar pentru El nu există succesiunea noapte-zi. El este Cel Care a plăsmuit creația fără să aibă vreun model (mithal) pe care să-l copieze sau să-l măsoare (migdar), fără să imite o divinitate (mabud) existentă dinaintea Sa. Nu 1 se pot atribui însușiri, ca nu cumva să fie mărginit de limite (hudud), ca rezultat al definirii lor. El — «Nimic nu este asemenea Lui!»

(Coran 42:11) — nu încetează să transcendă atributele creaturilor.

Ochii sunt împiedicați să-L vadă, ca nu cumva să poată fi descris, fiind văzut cu claritate (bi-l-iyan), și ca nu cumva să fie cunoscut de creaturile Sale în Esența Sa, pe care nimeni în afară de EI nu o cunoaște. Prin înălțarea (uluww) Sa deasupra tuturor lucrurilor, El evită presupunerile celor care și-L imaginează (rnutawahhimin). Esența intimă a grandorii Sale (kunh) transcende cuprinderea gândirii neputincioase a celor care meditează la EL. El nu suportă nici o comparație, astfel ca vreo creatură să-l poată semăna. Pentru cei care-L cunosc, El este mereu dincolo de asemănări și contrarii.

Cei care Îi atribuie rivali lui Dumnezeu (al-adilun billah) propovăduiesc minciuni când ÎI fac asemeni celor din categoria lor, Îl împodobesc în imaginația lor cu podoabele creaturilor, Îi atribuie părți, după măsurile rezultate din ideile care-i preocupă pe ei, măsurându-L prin capa-

„centrală”, din moment ce cunoaște toate Numele Sale; a se vedea E Schuon, The Transcendent Unity of Religions, Londor,, 1953, p.70-72.

Pagina 47

48 OBÂRȘIA LUMINII

citatea puterii intelectului lor, fiecare, potrivit aptitudinilor sale intelectuale.**

34 „Puterea intelectului” este o traducere a cuvântului „uqul, pluralul lui „aql. O traducere mai stângace, dar poate mai exactă, ar fi „rațiuni?

Mulți savanți traduc cuvântul „aq! prin „intelect” sau „inteligență” Desigur că toate aceste traduceri sunt posibile, din moment ce toate aceste înțelesuri diferite sunt cuprinse într-un singur termen arab, dacă cititorul va recunoaște cu adevărat că există mai mult de un sens de bază, pentru că, în gândirea modernă, distincția dintre rațiune (ratio) și intelect (intellectus) a fost în mare parte ignorată.

Totuși, se poate spune că acest cuvânt arab, „aql, are cel puțin două semnificații, depinzând de context. Poate semnifica Intelectul Universal, care este echivalentul Celui mai Mare Spirit, al Luminii lui Muhammad.

Este prima creație a lui Dumnezeu care posedă cunoaște-rea adevărată și detaliată cu privire la toate lucrurile, inclusiv cunoașterea lui Dumnezeu.

Poate să însemne însă și „rațiunea” care reprezintă oglindirea (reflectarea)

Intelectului Universal în plan uman. Dar în cazul oamenilor obișnuiți rațiunea este separată de Intelectul Universal. Numai despre profeți și mistici (sfinți) se poate spune că și-au realizat la anumite niveluri „intelectul. Cu alte cuvinte, au realizat o unitate interioară cu Intelectul Universal.

În aceste texte, Imamii vorbesc de obicei despre „aql ca fiind separat de sursa sa spirituală și iluminatoare. El limitează și contractă Adevărul infinit, păstrându-și sensul de bază („aqala = a lega, a uni). Prin urmare, traduc acest cuvânt prin „rațiune” sau „puterea rațiunii”. Când Imamii vorbesc despre realizarea intelectului omului, ei se referă la „inimă” (qalb).

Rațiunea nu-L poate înțelege pe Dumnezeu, dar, așa cum vom vedea în continuare, inima poate să-L vadă. Majoritatea sufiților adoptă această terminologie, cum ar fi membrii școlii lui Ibn Al Arabi (a se vedea studiul care va fi publicat în curând despre Sadr Al Din Al Qunawi). Dar cu toții sunt conștienți de caracterul dual al lui „aq. De aceea, Rumi scrie că: „Intelectul individual („aql-i juzwi- rațiunea) a pângărit Intelectul” (Mathnawi, V, 463).

Cu toate acestea, Imamii nu ignoră rolul pozitiv pe care „agl — iar aici probabil că cea mai bună traducere ar fi „inteligența” - îl poate avea și îl poate juca în religie, în păstrarea importanței fundamentale pe care o are cunoașterea în islam (a se vedea E. Rosenthal, Knowledge Triumphant, Leiden, 1970). Primul volum din partea referitoare la usul a cărții lui Al Kulayni, al-Kafi, este intitulat Cartea intelectului (Aql). Aceasta conține hadit-uri cum ar fi: „Inteligența este cea prin care omul 1 se închină Milostivului Dumnezeu și prin care acesta dobândește Paradisul” (Imamul Jafar).

„Prietenul loial ai fiecărui om este inteligența sa, în timp ce vrăjmașul său este ignoranța lui” (Imamui Ali Al Rida). „Cel care posedă inteligență, deține religia, iar cel care deține religia intră în Grădina (Paradisului)”

Pagina 48

Și cum ar putea plăsmuirile imaginației să-L măsoare pe Cel ale Cărui dimensiuni nu pot fi determinate, când cu siguranță conceptele rațiunii au dat greș în înțelegerea Esenței Sale cele mai adânci? Pentru că El este mai măreț decât ceea ce ar putea delimita mințile oamenilor prin cugetare (tafkir), îngerii neputând să-L înțeleagă, în ciuda apropierii de împărăția puterii Sale.

Slăvit fie EI, El e mai presus de a avea un egal (kufw)

cu care să fie comparat, pentru că EI este Cel Subtil: când imaginația dorește să depășească limitele posibile și să pătrundă în adâncurile nevăzute ale împărăției Sale, când gândurile (fikar), eliberate de orice insinuare străină, caută să-l cunoască Esența, când inimile sunt aruncate într-o confuzie năucitoare încercând să-L cuprindă pornind de la atributele Sale, când căile raționale de abordare devin obscure, din moment ce nu-l pot fi atașate atribute prin care ei să poată accede la cunoașterea divinității Sale, atunci ele (imaginația, gândurile, inimile și căile de abordare) sunt stăvilite, căzând în dizgrație, în timp ce traversează abisurile întinderilor întunecoase ale lumilor nevăzute, renunțând la toate pentru EI — Slăvit fie El!

(Imamul Jafar). „La Judecata Zilei de Apoi Dumnezeu îi va cerceta pe slujitorii Săi numai în măsura în care le-a dat inteligență în această viață”

(imamul Musa). Primul fragment selectat din hadit-urile Imamului Ali Rida care vor urma mai departe în această carte se referă în câteva locuri la funcția pozitivă a intelectu-lui („aq]).

Cele două roluri ale lui aq] la care face aluzie Imamul, pozitiv și negativ, provin din principiul enunțat de Profet în hadit-ul: „Meditați la binefacerile lui Dumnezeu, dar nu la Esența Sa” Intelectul (,44]) trebuie să fie capabil să vadă că universul manifestă, chiar prin natura sa, o Realitate existentă dincolo de acesta. O inteligență sănătoasă, una care reflectă direct în plan uman Intelectul Primar, va vedea în mod firesc semnele lui Dumnezeu în toate lucrurile. Dar de îndată ce „aq încearcă să înțeleagă Esența lui Dumnezeu, își întrece limitele și se rătăcește, apucând pe o cale greșită.

Pagina 49

50 OBâRșiA LUMINII

Ele se întorc, fiind împinse înapoi, acceptând faptul că nu se poate ajunge la cunoașterea Esenței Lui adânci prin rătăcirea și devierea lor (de la cale) și că nici o noțiune a puterii și maiestății Sale nu se poate forma în mintea celor care cugetă, întrucât El este dincolo de a putea fi cuprins de facultățile intelectuale ale ființelor mărginite. Pentru că El este în contradicție (Khilaf) cu creația Sa și nu există nimic care să-l semene dintre creaturi, din moment ce fiecare lucru este comparat doar cu cel asemenea lui (adil). Cât despre ceea ce nu are asemănare, cum poate să fie comparat cu ceva ce este diferit de asemănarea sa (mithal)? lar El este Începutul (al-badi) înaintea căruia nu a existat nimic și Sfârșitul (al-akhir) după care nu va exista nimic.

Ochii nu-L pot vedea în splendoarea puterii Sale (jabarut). Când El întunecă ochii, acoperindu-i, aceștia nu pot pătrunde dincolo de grosimea vălurilor așezate peste ei, nici nu pot străbate dincolo de tăria învelitorilor Sale pentru a putea ajunge la Stăpânul Tronului%, din a Cărui voință provin toate și în fața Căruia, din pricina impunătoarei sale maiestăți, mărirea celor trufași este mistuită.

Capetele se apleacă dinaintea Sa, iar chipurile se smeresc, cu teamă de El. În minunățiile (bada'i) create de EI se văd urmele (athar) înțelepciunii Sale (hikmah), iar toată creația Sa devine o dovadă (hujjah) a Sa, fiind atribuită Lui.

De ar fi o creație tăcută, dovada Lui ar vorbi prin ea, prin cârmuirea Lui (tadbir).”

35 Majlisi interpretează „rătăcirea și devierea” drept „rațiunea, a cărei natură este deviantă și rătăcită” (p. 281).

36 Acest Nume al lui Dumnezeu apare de câteva ori în Coran, de exemplu 40:15; „El, sus Așezatul pe trepte, Stăpânul Tronului, aruncă duhul prin Porunca Sa asupra cui voiește dintre robii Săi ca să prevină asupra Zilei Întâlnirii”

37 După cum afirmă Coranul de multe ori, atât în mod explicit, cât și implicit, „El cârmuiește totul (Coran 13: 2).

Pagina 50

El hotărăște ce să creeze și face ca hotărârea (taqdir)

Lui să fie de neclintit, așază toate lucrurile la locul lor, prin subtilitatea cârmuirii Sale, și le dă un sens.* Nimic nu ajunge în preajma stațiunii Sale (spirituale). Nu eșuează mai înainte de a săvârși voia Sa și nu se dă în lături de la a-l îndeplini dorința, atunci când i se poruncește.

El nu suferă de oboseală, aceasta nu poate să-L atingă“, nici nu este înșelat de cel care-i încalcă poruncat!,

- Așadar, creația Sa este desăvârșită și 1 se închină Lui cu supunere. Respectă timpul stabilit, când este adusă la viață de EI, timp care nu poate fi amânat de ezitarea celui zăpăcit, nici de întârzierea celui care zăbovește. El a îndreptat ce era deformat în lucruri, a conturat limitele marginilor lor, a armonizat contradicțiile dintre ele prin puterea Sa, a unit mijloacele prin care acestea se leagă între ele (asbab gara'iniha), a făcut ca diversele lor feluri să fie de dimensiuni diferite și le-a împărțit în mai multe Soiuri, a dat creaturilor pe care le-a plăsmuit diferite înclinații firești și înfățișări minunate. EI le-a creat după —————

38 Conform Coran 2: 148: „Fiecare se îndreaptă către o zare” Majlisi citează hadit-ul: „Tuturor li se ușurează calea către ceea ce a fost creat pentru ei”, care amintește de versetul coranic „Dintr-un strop de sămânță! L-a creat și i-a dat o soartă; i-a făcut calea ușoară; apoi l-a lăsat să moară și a pus să fie înmormântat” (Coran 80: 19-21).

%9 Atât autorul, într-o notă de subsol trimițând la ediția publicată a cărții al-Tawhid, cât și Majlisi, bazându-se în comentariul său pe un pasaj similar din Nakhj al-balaghah, Sugerează că interpretarea corectă a lui mahdud este hudud. Traducerea este în conformitate cu acest lucru.

10 Conform Coran 50;38: »Noi am creat în șase zile cerurile, pământul și ceea ce se află între ele, iar osteneala nu Ne-a ajuns!”

11 Comentatorul precizează faptul că în unele manuscrise apare cuvântul mukabadah în loc de mukayadah, ceea ce ar schimba traducerea ultimei fraze după cum urmează: „... nici de dificultatea provocată de cel care-l încalcă porunca” (p. 280).

Pagina 51

52 OsâRșIA LUMINII

cum a dorit și? le-a dat viață. Prin cunoașterea Sa a rânduit felurile creației, iar rânduiala Sa le-a dat cel mai bun curs.

O, tu, cel care întrebi! Află că oricine ÎL compară pe Domnul nostru Măreț cu deosebirea reciprocă a elementelor creației Sale și cu legăturile care le unesc, ascunse prin orânduirea înțelepciunii Sale, cu siguranță nu și-a consolidat în conștiința sa interioară (ghayb damirih)

cunoașterea despre El, iar inima lui nu a mărturisit (mușahadah) cu convingere că El nu are tovarăș. Este ca și cum nu ar fi auzit de slujitorii care au tăgăduit ceea ce urmau, spunând: «Pe Dumnezeu! Noi ne aflam într-o rătăcire vădită când ne socoteam deopotrivă cu Domnul lumilor!»* (Coran

Oricine Îl egalează pe Domnul nostru cu ceva, I-a atribuit rivali acestuia, iar cel care I-a atribuit rivali este necredincios, așa cum au revelat versetele Sale limpezi“ și cum au vorbit martorii semnelor și dovezilor Lui clare.

Pentru că El este Dumnezeu, care nu poate fi definit de rațiune, ca să poată fi caracterizat prin puterea cugetului lor sau să fie limitat și transformat în gușa gândirii sufletelor ambițioase.*

42 Conform notei de subsol din text, într-un alt manuscris apare „când EP în loc de „și”.

43 Acestea sunt cuvintele celor care au fost duși în rătăcire de slujitorii ui Iblis, certându-se cu aceștia în Iad. Pasajul continuă astfel: „Numai cei nelegiuiți ne-au rătăcit! Noi nu avem nici un mijlocitor, nici un prieten zelos! Dacă ar mai fi pentru noi întoarcere, atunci am fi credincioși!” (Coran 26: 99-102).

44 Versetele din Coran cunoscute ca fiind „limpezi”, clare (muhkam), sunt cele ale căror înțeles este evident. Ele contrastează cu alte pasaje cunoscute ca fiind „ambigue” (rnutașabih), care pot avea diverse interpretări chiar în ceea ce privește înțelesul exterior, literal al textului.

45 Comentatorul remarcă: „Subtilitatea comparației dintre gândire sau minte, unde are loc meditația, reflecția, cu gușa unei păsări nu trebuie sd scape cititorului” (p. 284).

Pagina 52

EI este Plăsmuitorul feluritelor lucruri fără să fi avut nevoie de o reflecție anterioară sau de o înclinație inerentă, sau de o experiență a evenimentelor câștigată în urma trecerii timpului, sau de vreun partener care să-L ajute să creeze minunățiile lucrurilor. Atunci când cei care Îi atribuie rivali ÎI compară cu creaturile, ale căror însușiri sunt împărțite și limitate și ale căror niveluri dețin zone și regiuni diferite — iar EI, Puternicul și Mărețțul, este Cel existent prin Sine Însuși, nu prin uneltele Sale (adah) - ei nu-L pot măsura cu adevărata Sa măsură. Așa cum a spus EI, declarându-Se de necomparat cu eventualii parteneri asociați Lui și deasupra socotelilor celor necredincioșși dintre slujitorii Săi, care-L măsoară, delimitându-L, «Ei nu I-au dat lui Dumnezeu adevărata Sa măsură. Pământul întreg, în Ziua Învierii, va fi în pumnul Său, iar cerurile vor fi împăturite cu dreapta Sa. Preamărire și Înălțare Lui asupra celor care L-i alăturați!» (Coran 39: 67). Așadar, urmați Coranul în ceea ce vă îndrumă el cu privire la atributele Sale, pentru a stabili o legătură între voi și cunoașterea (marifah) Lui. Luați-l ca exemplu (Coranul) și căutați să vă luminați prin lumina călăuzirii sale; cu siguranță, el este o binecuvântare și o sursă a înțelepciunii care v-a fost dată, deci primiți ceea ce vi s-a dăruit și fiți recunoscători.*

Iar în ceea ce privește lucrurile la care vă îndrumă Satana, cele în care Coranul nu vă obligă și la care nu există aluzii (athar) în tradiția Profetului și a Imamilor călăuzirii, lăsați cunoașterea lor Puternicului și Mărețului

—————

46 Conform Coran 2: 231: „Amintiți-vă de binefacerile lui Dumnezeu asupra voastră și de ceea ce a pogorât asupra voastră din Cartea și din înțelepciunea pe care E] vi le propovăduiește” și 2: 269, „Cel căruia i s-a dăruit înțelepciune se bucură de mult bine”