OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 32

EI le-a trimis profeți pentru ca aceștia să fie dovezi convingătoare pentru creaturile Sale? și astfel profeții Săi pot fi martori împotriva lor.

EI le-a trimis profeți care să le vestească și să-i prevină, «ca cel care piere să piară ca o dovadă vădită, iar ca cel care rămâne în viață să rămână ca o dovadă vădită» (Coran 8:42)

și ca slujitorii Săi să poată înțelege lucrurile în care au fost neștiutori cu privire la Domnul lor, să-L recunoască pe EI în calitatea Sa de Dumnezeu și să-I proclame Unicitatea, după ce se împotriviseră cu încăpățânare”

2. ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU

Ibn Abbas a relatat că un evreu pe nume Na'thal s-a înfățișat înaintea Profetului lui Allah și l-a întrebat:

»O, Muhammad, te voi întreba despre anumite lucruri care mă frământă de ceva timp. Dacă poți să-mi răspunzi, voi îmbrățișa islamul și voi avea încredere în tine”

Profetul a spus: „Întreabă, o, Abu Ummarah!”

Apoi acesta a spus: „O, Muhammad, descrie-mi-L pe Dumnezeul tău”

Profetul a răspuns:

„Cu adevărat, Creatorul nu poate fi descris decât prin ceea ce EI Însuși S-a descris pe Sine - și cum poate cineva să-L descrie pe Acel Creator pe care simțurile nu-L pot

7 Conform Coran 4:165 „Noi le-am dezvăluit profeților să vestească și să predice că, după venirea profeților, oamenii nu mai au nici o pricină să se impotrivească lui Dumnezeu” și 6:149 „Spune: «Dovada hotărâtoare este la Dumnezeu”

3 Conform Coran 22:78 „EI este Cel ce v-a numit supuși odinioară ca Profetul să fie martor asupra voastră”.

Pagina 33

34 OBÂRȘIA LUMINII

percepe, la care imaginația nu poate ajunge, pe care cugetul (khatarat) nu-L poate delimita, iar privirea nu-L poate cuprinde?

El este mai Mare decât ceea ce descriu cei care încearcă să-L reprezinte.

El este Îndepărtat în apropierea Lui și aproape în depărtarea Sa.

El dă formă (kayyaf) „modalității” (kayfiyyah), astfel că nu se poate spune despre El - „Cum?”(kayf).

El stabilește (ayyan) „unde” (ayn), astfel că nu se poate spune despre El - „Unde?” (ayn).

El alege „modalitatea” (kayfufiyyah) și „locul” (aynuniyyah), astfel că El este «Unul... Dumnezeul... Absolutul!» (Coran 112: 1-2), așa cum S-a descris pe Sine. Dar cei care încearcă să-L descrie nu reușesc să străbată până la descripția Sa. «EI nu naște și nu se naște, și nimeni nu-l este asemenea.»“ (Coran 112:3-4).

Nathal a spus: „Ai grăit adevărul. O, Muhammad, spune-mi despre afirmația ta, că «Într-adevăr EI este Unic, nu există nimeni ca (șabih) El.» Nu este Dumnezeu Unic, iar omul unic, de asemenea? Și, astfel, Unicitatea Sa (wahdaniyyah) poate fi comparată cu unicitatea ființei omenești?”

Profetul a răspuns:

„Dumnezeu este Unic, dar în sensul de Singur (0 singură esență) (ahadi al-mana), în timp ce ființa umană este unică, dar este duală în ceea ce semnifică ea (în esența sa este compusă din două părți) (thanawi al-mana), substanța materială (jism), evenimentele accidentale (arad), trupul (badan) și spiritul (ruh).

Pagina 34

Asemănarea (tașbih) aparține doar sensurilor”

Na'thal a spus: „Ai grăit adevărul, o, Muhammad!”

9 „Asemănarea” sau „comparația” (tașbih) este un termen specific important în teologia islamică și în sufism. El denotă credința că atributele lui Dumnezeu pot fi comparate cu cele ale omului și ale creaturilor. Datorită acestui lucru, savanții au tradus adesea acest termen, tașbih, prin „antropomorfism”. EI este opusul caracterului incomparabil atribuit divinității (tanwih), credința că atributele lui Dumnezeu nu sunt în nici un fel similare cu cele ale creaturilor. Așa cum am arătat în introducere, Imamii au subliniat această ultimă poziție în textele de față, fără să eșueze în a se folosi de prima concepție pentru a explica punctele lor de vedere. În teologia și în sufismul de mai târziu, s-a încercat adesea să se găsească un echilibru între cele două poziții, afirmându-se că Dumnezeu nu este nici comparabil în întregime creaturilor Sale, dar nici total incomparabil, sau că El este atât comparabil, cât și incomparabil, în același timp. De exemplu, Ibn al-'Arabi încearcă să găsească acest echilibru în cel de-al treilea capitol al celebrei lui lucrări Fusus al Hikam. A se vedea W. Chittick, Ibn ,Arabis own Summary of the Fusus: The Imprint of the Bezels of Wisdom, Sophia Perennis, vol. |,

Pagina 36

B.

HADIT-URI TRANSMISE DE LA ALI,

PRIMUL IMAM

1. TRANSCENDENȚA LUI DUMNEZEU

Ali ibn Musa Al Rida, al optulea Imam, a relatat un hadit transmis de Imamii care l-au precedat, aparținând lui Al Husein ibn Ali, al treilea Imam, care a spus: „Emirul drept-credincioșilor (Amir Al Muminin) s-a adresat celor din moscheea din Kufa spunând:

«Slăvit fie Allah, Cel care nu-Și are originea în nimic, nici nu a creat cele existente din ceva.” Faptul că este fără de început este dovedit de temporalitatea (huduth) lucrurilor, puterea Sa este dovedită de neputința acestora, cu care le-a mărginit, iar veșnicia Sa (dawam) este dovedită de nimicirea lor (fana), prin care le-a constrâns. Niciun loc nu este neocupat de EI, astfel ca să poată fi distins prin localizarea (ayniyyah) spațială, niciun obiect (șabah) nu e ca EI, ca să poată fi descris de calități (kayfiyyah), nici nu e absent din nimic, ca să poată fi cunoscut prin situație (haythiyyah).!

10 Așa cum semnalează Majlisi (p. 223-4), aceasta este o „respingere a opiniilor celor care spun că orice existență temporală (hadith) trebuie să provină dintr-o substanță pre-existentă (maddah)”

!! Cuvintele ayniyyah, kayfiyyah și haythiyyah ar putea fi traduse în mod literal prin „localizare! „modalitate” și „situație” Majlisi explică înțelesul acestui hadit astfel: „Cu alte cuvinte, EI nu este localizat într-un anumit spațiu, fiind în acel loc fără să fie în altul, cum se întâmplă în cazul

Pagina 37

38 OBÂRȘIA LUMINII

El este diferit (muba'in) în ceea ce privește atributele Sale față de tot ceea ce a creat, fiind inaccesibil percepției datorită esențelor schimbătoare (ale lucrurilor) pe care le-a creat,2 și este dincolo de întregul domeniu (tasarruf)

al stărilor schimbătoare (halat), datorită grandorii și măreției Sale. Interzisă este delimitarea Sa (tahdid) înțelegerii pătrunzătoare, descrierea (takyif) Sa adâncimilor copleșitoare ale cugetului, reprezentarea Sa (taswir) căutării iscoditoare a intelectului. Datorită măreției Sale, locurile nu-L cuprind, datorită maiestății Sale, măsurile nu-L pot măsura, iar datorită grandorii Sale, nu există model după care să poată fi cercetat.

Este cu neputință ca imaginația (awham) să-L pătrundă, gândirea (afham) să-L înțeleagă sau mintea (adhhan) să și-L imagineze.

lucrurilor caracterizate de determinare spațială (mutamakkinat). Astfel că nu poate fi perceput ca ceva care posedă o poziție în spațiu sau un loc. O asemenea realitate (mudarrad) se raportează în același mod față de toate locurile. Nici un loc nu este neocupat de El în ceea ce privește faptul că El le cuprinde în cunoașterea Sa, El este cauza lor și E] le menține și le susține.

«Nu există nici un obiect ca El», care să existe la nivel exterior (fi-l-kharij) sau mental (fi-l-adhhan), ca să poată fi descris ca deținând vreo însușire referitoare la corporalitate sau posibilitate. Este posibil ca prin <însușire» să se înțeleagă «forma cognitivă» (al-surat al-ilmiyyah). «EI nu este absent din nimic» în ceea ce privește cunoașterea, ca cineva să poată deduce că EI ar poseda vreo înfățișare (hayth) sau vreun loc (makan). lar cu privire la lucrurile caracterizate de loc, stă în natura lor să fie absente din alte lucruri și să nu le cuprindă pe acestea în cunoașterea lor. Această frază pare să o evidențieze pe cea precedentă ei. Este posibil ca «înfățișare»

(aspect) să se refere și la timp.” (p. 224).

12 „Esențele (naturile) schimbătoare ale lucrurilor ÎL fac inaccesibil minții... fie pentru că, dacă mintea L-ar putea percepe, El ar fi - asemenea ființelor imaginare (contingente) — caracterizat de atribute care se schimbă, și, de aceea, El ar avea nevoie de cineva care să-L poată reprezenta (de un Creator); dar, pentru că rațiunea ne spune că Creato-rul trebuie să fie diferit în atribute de ceea ce este creat, El nu poate fi perceput la fel ca lucrurile create” (Majlisi, p. 225).

Pagina 38

Puterea rațiunii (uqul), cu aspirația sa înaltă, rămâne deznădăjduită, năzuind să-L înțeleagă, oceanele cunoașterii rămân secătuite fără să poată să se refere la El în profunzime,!? iar distincțiile realizate de cei care dezbat (acest subiect) alunecă din elevare în trivialitate în încercarea de a-l descrie puterea.

El este Unul (wahid), dar nu în ceea ce privește numărul (adad); Veșnic (da'im), dar fără durată (amad); Înălțat (qa'im), fără ceva care să-L susțină (umud).

'El nu ține de o categorie (jins), ca celelalte esențe să fie la egalitate cu EL, nici (nu este) un obiect, ca obiectele să fie asemenea Lui, nici nu este ca lucrurile, ca să I se poată conferi atribute.

Puterile rațiunii se rătăcesc în mijlocul valurilor perceperii Lui, imaginația e uluită când încearcă să-și reprezinte faptul că EI este fără de început, înțelegerea este împiedicată să conștientizeze aspectele puterii Sale, iar mințile sunt înecate în adâncimile cerului regatului Său (malakut).!*

EI este Stăpânul tuturor binecuvântărilor, Inaccesibil prin grandoarea Sa și Suveranul tuturor lucrurilor.

Timpul (al-dahr) nu-L îmbătrânește, nici descrierea nu-L poate cuprinde.

13 Conform Coran 18:109: „Spune: «Dacă marea ar fi cerneală pentru cuvintele Domnului meu, marea se va sfârși înainte să se sfârșească cuvintele Domnului meu, chiar dacă vom mai aduce încă pe atâta cerneală.»“

14 Nu va trece neobservat faptul că transcendența esenței divine este evidențiată aici prin faptul că omul rămâne uluit chiar și atunci când are un mic acces la teofanii (manifestările lui Dumnezeu). Puterea rațiunii umane este oprită de valuri, neajungând nici măcar la curentul în sine. Simpla menționare a veșniciei lui Dumnezeu năucește închipuirea.

Pagina 39

40 Osânșia LUMINII

Cele mai neclintite încrâncenări, în limitele constanței lor, sunt smerite în fața Sa și supuse Lui sunt cele mai ferme baiere din tăriile cerului.!*

Martore ale autorității Sale (rububiyyah) sunt toate esențele (al-ajnas, esențele creaturilor), martore ale Puterii Sale sunt neputințele (creaturi)lor, martor al veșniciei (qidmah) Sale este faptul că acestea au fost create (futur), iar martoră a permanenței (baqa'”) Lui este trecerea lor în neființă (zawal).

Astfel că ele nu au niciun refugiu în fața strânsorii Sale (idrak), nicio ieșire din cuprinderea Sa (ihatah), niciun mod de a se ascunde de socotirea Sa (ihsa”) și nicio cale de a evita puterea Lui asupra lor.

Este suficientă perfecțiunea cu care le-a creat!€ — ca semn (ayah), compunerea structurii lor firești - ca dovadă, originea temporală (huduth) a naturii lor — ca argument pentru veșnicia Sa, iar legile creației care le guvernează — ca lecție.”

Lui nu 1 se poate atribui niciun fel de mărginire, nu | se poate atribui nicio asemănare și nimic nu este ascuns de El. El este cu adevărat dincolo de comparații și atributele create!

15 potrivit lui Majlisi, aceasta se referă la „baierele” (asbab) sau treptele lui Faraon. „Faraon a spus: «O, Haman! Zidește-mi un turn! Poate voi atinge baierele cerurilor și să urc la Dumnezeul lui Moise.»“ (Coran

16 Aceleași cuvinte, itqan al-sun, sunt folosite împreună în Coran 27:88: „Aceasta este zidirea lui Dumnezeu, Cel ce face totul desăvârșit”

"7 Faptul că semnele și dovezile existenței lui Dumnezeu sunt arătate de creația Sa este desigur accentuat peste tot în Coran și în islam, fiind baza întregii cosmologii islamice. Mai mult decât atât, pentru musulman, tocmai această ordine și regularitate a universului și a legi-lor naturii dovedesc existența lui Dumnezeu. A se vedea S. H. Nasr, Science and Civilization in Islam, Cambridge (Mass.), 1968.

Pagina 40

DESPRE UNICITATEA LUI DUMNEZEU 4l

Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de EI, având credință în autoritatea Sa și împotrivindu-mă celor care-L tăgăduiesc; mărturisesc că Muhammad este robul și trimisul Său, fiind așezat în cel mai bun sălaș, provenind din cea mai nobilă sămânță și din cele mai neprihănite pântece, ales dintre cei mai nobili descendenți ai neamului meu, avându-și originea în cele mai nobile vlăstare, provenind din cele mai inaccesibile înălțimi și din cele mai onorate rădăcini ale arborelui (genealogic) din care Dumnezeu i-a plăsmuit pe profeții Săi și din care i-a ales pe oamenii Săi de încredere!*: un arbore dintr-un lemn ales, cu o formă armonioasă, cu ramificații semețe, cu ramuri înflorite, cu fructe pârguite, de esență nobilă, sădit în generozitate și cultivat într-un loc sfânt.

Acolo și-a ridicat ramurile și a adus roade, a devenit puternic și de nezdruncinat, iar apoi l-a dat pe acesta (profetul Muhammad), elevat și plin de calități, până când Atotputernicul și Mărețul Dumnezeu l-a distins cu un duh credincios!?, cu o lumină strălucitoare (revelația) și cu o Carte limpede (Coranul).

EI i l-a dat pe Buraq%, iar îngerii l-au salutat pe acesta?!

Prin acesta EI i-a îngrozit pe demoni și a răsturnat idolii și dumnezeii care erau venerați în afară de El.

18 Potrivit lui Majlisi, prin „arbore” se înțelege în primul rând linia genealogică a profeției lui Avraam, apoi tribul și familia Profetului - Qurayș și Banu Hașim (p. 227). Descrierea care urmează se referă la arborele genealogic al profeției și la profeții care provin din el.

19 Conform Coran 26: 192-194: „El este o pogorâre de la Domnul lumilor. Duhul lui credincios a pogorât cu el asupra inimii tale ca tu să fii dintre predicatori”,

*0 A nimalul care l-a purtat pe Profet spre Ceruri în timpul călătoriei sale nocturne (miraj).

“în timpul călutoriei (miraj) Profetului.

Pagina 41

42 Osânșia LUMINII

Tradiția (sunnah) Profetului Său reprezintă integritatea (rușd), conduita sa (sirah) reprezintă dreptatea, iar hotărârea sa reprezintă adevărul.

El a propovăduit ceea ce i s-a poruncit de către Domnul său 2 și a transmis ceea ce i s-a încredințat?” până când misiunea sa a devenit clară prin doctrina Unicității (lui Dumnezeu) și până când a demonstrat creaturilor că nu există altă divinitate în afară de Singurul Dumnezeu și că EI nu are niciun partener; până când Unicitatea Sa a devenit limpede, iar autoritatea Sa - absolută.

Dumnezeu a demonstrat raționamentul său (al Profetului) prin declararea Unicității Sale și l-a înălțat în rang prin supunerea (al-islam) sa. Dumnezeu, Atotputernicul și Mărețul, i-a dăruit Profetului Său din pacea, puterea și mijloacele Sale - Pacea lui Dumnezeu fie asupra sa și a familiei sale curate!.

2. VIA NEGATIVA - EOLOGIA APOFATICĂ

Ali a spus:

„Slavă lui Dumnezeu, a Cărui proslăvire nu poate fi desăvârșită de vreun vorbitor?*, ale Cărui binefaceri nu pot fi numărate de vreun socotitor? și al Cărui drept (haqq)

2 Conform Coran 15: 94, „Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit și împotrivește-te închinătorilor la idoli”

2% Conform Coran 5: 67. „O, trimisule! Propovăduiește ceea ce ți-a fost pogorât ție de la Domnul tău”

2 potrivit unui hadit al Profetului: „Nu pot enumera toate slăvirile ce ȚȚi se cuvin; Tu ești așa cum Tu Însuți ai spus”

25 Conform Coran 14:34, „Dacă ați vrea să numărați binefacerile lui Dumnezeu, nu le-ați putea socoti” și 16:18, „Dacă veți număra binefacerile lui Dumnezeu, nu le veți putea țir.e socoteala”

Pagina 42

nu I-l pot da cei ce se străduiesc, pe Care nu Îl pot ajunge cele mai ambițioase gânduri și nu Îl pot percepe cele mai adânci înțelegeri.

Atributele Sale (sifah) nu dețin limite stabilite (hadd mahdud), nici vreo descriere care să existe (na't mawjud), nici vreo perioadă determinată de timp (wagt madud), nici vreun răgaz stabilit (ajal mamdud).

El este Cel ce plăsmuiește creaturile prin puterea Sa?%, dezleagă vânturile prin îndurarea Sa? și întărește pământul mișcător cu stânci.2

Prima treaptă a religiei este de a-L cunoaște (marifah)

pe El. Desăvârșirea cunoașterii Lui este mărturisirea Lui (tasdiq). Desăvârșirea mărturisirii Lui stă în credința în Unicitatea Sa (tawhid). Desăvârșirea credinței în Unicitatea Sa stă în sinceritatea față de EI (;khlas)?. Iar desăvârșirea

% Conform Coran17:51, „Ei vor spune: «Cine o să ne aducă înapoi?» Spune: «Cel ce v-a creat și prima oară.»“

21 Conform Coran 30:46, „Dintre semnele Sale: EI trimite vânturile binevestitoare ca să vă dea să gustați din milostivenia Sa, ca să plutească

x

corabia din porunca Sa și voi să căutați harul Său”, și alte versete similare.

2% Conform Coran 16:15, „E a aruncat pe pământ munții ca niște stâlpi, ca pământul să nu se clatine cu voi”, precum și 21:31, „Noi am pus pe pământ munți ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei” și 31:10 „El a creat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți, a înfipt munții pe pământ ca să nu se clatine cu voi și a împrăștiat pe el vietăți de tot soiul”

Autorul comentează în felul următor într-o notă de subsol:

„De-săvârșirea mărturisirii Unicității Sale constă în susținerea faptului că El nu este forțat să acționeze în felul în care acționează și că este lipsit de orice greșeală, în declarația că EI este dincolo de orice defect, neputință sau imperfecțiune și în mărturisirea faptului că EI nu are nimic din ceea ce aparține creaturilor sau din ceea ce le afectează pe acestea, precum corporalitatea, compoziția și alte atribute negative (salh)” (p. 251). Sinceritatea constă în mărturisirea Unicității Sale într-un mod desăvâr-șit, astfel că, în cele din urmă, la sfârșitul drumului realizării spirituale și al desăvârșirii (al-tariqah), toate urmele contingenței sunt înlăturate atât din gândirea, cât și din ființa credinciosului.