OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 178

B.

ALIZAYN AL ABIDIN,

AL PATRULEA IMAM

I. SLĂVIREA LUI DUMNEZEU

Slavă lui Dumnezeu,

Cel Dintâi, înainte de Care nu a existat un început, și Cel din urmă, după Care nu există un sfârșit,

Ochii privitorilor nu reușesc să-L vadă, imaginația celor care încearcă să-L înfățișeze nu-L poate descrie.

EI într-adevăr a plăsmuit toate creaturile prin puterea Sa și le-a făurit potrivit voii Sale, în chip desăvârșit.

Apoi le-a făcut să umble pe făgașul dorit de EI - și le-a trimis pe calea dragostei Sale.?

—————

7% În Talkhis al-riyad, un comentariu al culegerii Sahifah (Teheran, 1381/1961-2, p. 34) Al Sayyid „Alikhan Al Șirazi (d. 1120/1708-9) menționează faptul că unii ar putea fi tentați să obiecteze spunând că „pronumele «ei» se referă la toate creaturile, dar cum unele dintre creaturi sunt potrivnice lui Dumnezeu, această afirmație nu poate fi corectă. Răspunsul este Că în natura sa esențială și primordială, cu care a fost creat, fiecare suflet iubește și caută binele, iar tot ceea ce este bine izvorăște din bunătatea lui

Pagina 179

180 OBÂRȘIA LUMINII

Ele nu pot da înapoi când El le mână înainte, nici nu pot să înainteze când El le oprește.

EI a împărțit (creaturilor) din proviziile Sale, fiecărui suflet, o hrană știută și măsurată de E.

Nimeni nu poate împuțina ceea ce EI sporește și nimeni nu poate spori ceea ce El face să se împuțineze.

Apoi, pentru fiecare suflet, El rânduiește o anumită durată a vieții,

El stabilește sorocul fiecăruia spre care se îndreaptă fiecare în zilele vieții sale și la care ajunge după un anumit număr de ani.

Dumnezeu, întocmai cum întreaga existență izvorăște din Ființa Sa (conform Coran 30: 30, «Ridică-ți fața către Lege ca un drept-credincios, după firea cu care Dumnezeu a plăsmuit oamenii. Nimic nu se va schimba în creația lui Dumnezeu. Aceasta este Legea cea dreaptă, însă cei mai mulți oameni nu știu.» ). De aceea, în realitate, creaturile Îl iubesc numai pe EL chiar dacă dragostea lor este în concordanță cu Numele Lui, «Cel Manifesb», în ceea ce privește frumusețea și bunătatea exterioară, sau poziția socială, sau averea, sau orice altceva-”

Apoi al-Șirazi îl citează pe Ibn al-Arabi, din cartea sa Futuhat almakkiyyah: „Fiecare Îl iubește numai pe Creatorul său, dar El este ascuns de acesta sub vălul lui Zaynab, Suad, Hind și Layla (nume de femei), sub vălul dirhamilor, al dinarilor, al poziției sociale și al tuturor lucrurilor existente în lume, pentru că unul dintre motivele pentru care iubim este frumusețea - care-l aparține doar Lui - din moment ce frumusețea insuflă dragoste prin însăși natura sa. Dumnezeu este Minunat și El iubește frumusețea (acesta este un hadit profetic) și astfel EI Se iubește pe Sine. Un alt motiv al dragostei este virtutea (îhsan), iar virtutea este perfectă numai când vine de la Dumnezeu: nimeni nu este virtuos în afară de Dumnezeu (la muhsin illa-llah). Așadar, dacă iubiți frumusețea, nu-L iubiți decât pe Dumnezeu, pentru că El este Minunat, iar dacă iubiți virtutea, nu-L iubiți decât pe El, pentru că El este Cel Virtuos. În fiecare caz, obiectul dragostei nu este altul decât Dumnezeu” Aceasta este una dintre temele lucrării Lamaat a lui Fakhr al-Din „rai, tradusă de W. C. Chittick și P. L. Wilson, New York.

Pagina 180

Apoi, când ajunge la sfârșit, își primește ceea ce i-a fost orânduit, Dumnezeu îl ia la răsplata bogată sau la pedeapsa de temut la care l-a chemat,

„EI îi va răsplăti pe cei care fac răul după ceea ce fac, precum îi va răsplăti și pe cei care fac binele cu și mai bine”, (Coran 53:31), potrivit dreptății Sale.

Sfinte sunt numele Lui, iar binefacerile Sale sunt vădite.

„EI nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebați” (Coran 21:23).

Slavă lui Dumnezeu, căci de ar fi ascuns față de slujitorii Săi știința de a-L preamări pe El pentru bunătatea Sa neîncetată cu care i-a încercat”

și pentru binefacerile Sale vădite”

pe care le-a revărsat cu dărnicie asupra lor, ei ar umbla înconjurați de bunătatea Sa fără să-L laude și și-ar întinde mâinile spre proviziile Sale fără să-l mulțumească.

Atunci ei ar încălca limitele umanității, ar ajunge pe hotarul animalității,

"4 Aluzie la versetul din Coran: 89: 15.

75 Conform Coran 89: 15-16, „Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l și copleșindu-l cu daruri, atunci spune: «Domnul meu mă cinstește!»“

Pagina 181

182 OBÂRșIA LUMINII

devenind așa cum a descris EI în textul neschimbat al Cărții Sale:

„Ei sunt, asemenea dobitoacelor, ba chiar mai rătăciți de la Cale” (Coran 25: 44).

Slavă lui Dumnezeu, pentru că ne-a dat adevărata cunoaștere despre EI, pentru că ne-a insuflat dorința de a-L sluji, pentru că ne-a deschis porțile cunoașterii suveranității Sale, pentru [că ne-a dat] sinceritatea față de EI în mărturisirea Unicității Sale către care ne-a condus și pentru că ne-a întors de la rătăcire și îndoială în ceea ce privește poruncile Sale;

o slavă prin care să putem primi o viață lungă printre cei care-L preamăresc pe El, dintre creaturile Sale, și prin care îi vom ajunge din urmă pe cei care au înaintat către ceea ce este pe placul Său și spre iertarea Sa;

o slavă prin care să ne lumineze umbrele lumii dintre cele două lumi (barzakh),”

prin care să ne ușureze momentul Învierii”

76 Literal, „raportat la treburile Sale (amr). Al-Șirazi explică „treburile Sale” ca însemnând „fie cunoașterea naturii și a atributelor Sale, fie religia Sa și șariah” (p. 56).

7! Aici intervalul sau „istmul” (barzakh) se referă la perioada de timp dintre moarte și înviere. La aceasta se face referire în Coran 23: 100, „În spatele lor este o stavilă până în ziua când vor fi sculați” A se vedea Shi'ite Islam, p. 164-5 și Encyclopedia of Islam (ediție nouă), vol. |, p. 1071-2.

7% Potrivit unui hadit profetic, „Cu adevărat, trecerea din mormânt spre Câmpul Adunării („arsat al-mahșar) în Ziua Învierii va fi apăsătoare pentru unii și plăcută pentru alții” (citat de al-Șirazi, p. 62).

Pagina 182

și prin care să ne înalțe

în locul în care vor sta Martorii,?

în ziua în care fiecare suflet va fi răsplătit pentru ceea ce a agonisit.

„Ei nu vor fi nedreptățiți” (Coran 45: 22)

în ziua în care stăpânitorul nu va fi de niciun folos slujitorului său (Conform Coran 44: 41)

și în care oamenii nu vor fi ajutați;

O slavă care se va înălța de la noi până în cel mai înalt cer al Illiyun-ului% și care va fi scrisă într-o carte despre care pot mărturisi cei care sunt aproape de Dumnezeu. (Conform Coran 83: 20-21).

O slavă prin care ochii să ni se poată odihni atunci când vederea va fi fulgerată,!

prin care fețele să ni se lumineze atunci când fețele vor fi întunecate;%?

O slavă prin care să putem fi mântuiți de focul arzător al lui Dumnezeu și prin care să putem intra în vecinătatea ocrotitoare a lui Dumnezeu;

O slavă prin care să-i putem vedea pe îngerii din

79 Locul în care vor sta Martorii (mawagif al-așad) este locul în care se află îngerii, profeții, imamii și credincioșii care vor fi martorii fapteior oamenilor din timpul vieții acestora, conform Coran | 1:18, 40:51.

% Conform Coran 83: 18. Illiyun a fost interpretat în diverse moduri. De exemplu, s-a spus că acesta ar fi cel mai înalt nivel zl Raiului sau un loc în cel de-al șaptelea cer în care sufletele credinciușilor sunt luate după moarte, sau cartea din cel de-al șaptelea cer în care sunt scrise faptele ingerilor și ale oamenilor și jinn-ilor drepți și credincioși.

5! Conform Coran 75: 7.

% Conform Coran 3: 106.

Pagina 183

184 OBÂRșIA LUMINII

apropierea Sa

și prin care să ne putem alătura profeților

și trimișilor Săi

într-un sălaș al veșniciei din care

nu vom fi alungați,

într-o locuință a milostivirii Sale neschimbătoare.

Slavă lui Dumnezeu,

Care a ales pentru noi calitățile frumoase ale creației Sale,

Care ne-a dăruit lucrurile plăcute din ceea ce a pus E la dispoziție”

și ne-a dat meritul de a stăpâni asupra tuturor celorlalte creaturi;

fiecare creatură a Sa este supusă nouă, prin puterea Sa și se apleacă în fața noastră, prin autoritatea Sai

Slavă lui Dumnezeu,

Care a ferecat porțile [la care încercăm să găsim implinirea] nevoilor noastre, lăsând-o deschisă doar pe cea care duce la E.

% Conform Coran 40: 64, „El v-a plăsmuit pe voi și v-a dat vouă chip frumos și v-a înzestrat pe voi cu bunuri”

84 Pe lângă numărul mare de versete coranice care arată poziția centrală” pe care o ocupă omul în univers datorită calității sale de a fi reprezentantul și califul lui Dumnezeu și ființa care împărtășește din Numele și Atributele divine, există multe alte versete care indică una dintre consecințele principale ale rangului său special: stăpânirea pe care o deține asupra întregului univers. De exemplu 16: 12, „El v-a supus vouă noaptea, ziua, soarele și luna. Și stelele vă sunt supuse vouă la Porunca Lui” și 31: 20, „Nu vedeți că Dumnezeu v-a supus vouă cele din ceruri, precum și cele de pe pământ?” A se vedea și 14: 33, 45: 13,

Pagina 184

VIAȚA SPIRITUALĂ: RUGĂCIUNILE ȘI RUGILE 185

Așadar, cum L-am putea preaslăvi?

Când I-am putea mulțumi cu adevărat?

Cu adevărat, Când?

Slavă lui Dumnezeu,

Care a așezat în noi organele care se dilată, ne-a înzestrat cu cele care se contractă,8 ne-a făcut să ne bucurăm de energia vieții,

55 În limba arabă apare expresia la mata, care, potrivit lui al-Șirazi, poate fi interpretată ca însemnând „Nu (este posibil să-I mulțumim), când (ar putea fi posibil?)” sau „Nu (este corect să spunem) când, (pentru că asta ar presupune că este posibil să-l mulțumim)” (p. 75).

8 potrivit lui al-Șirazi aici se face referire la dilatarea și contractarea organelor copului omenesc, cum ar fi mușchii, nervii, venele, arte-

87 Sau „suflarea de viață”. Al-Șirazi comentează: „Arwah poate fi

pluralul lui ruh, care înseamnă spirit, iar în acest caz înțelesul este explicat de hadit-ul transmis de Imamii Ali, Al Baqir și Al Sadiq (Pacea fie asupra lor!): „Există cinci spirite pe care le au «cei apropiați» (conform Coran 56: 10-11, «Cei înainte mergători. Înainte mergătorii, ei vor fi cei apropiați.»): spiritul sfințeniei, prin care ei cunosc toate lucrurile; spiritul credinței, prin care Îl adoră pe Dumnezeu; spiritul puterii, prin care participă la lupta sfântă împotriva dușmanilor și prin care se îngrijesc de obținerea celor trebuincioase traiului; spiritul pasiunii, prin care se bucură de hrană și de căsnicie și spiritul trupului, prin care se mișcă și se dezvoltă. Există patru spirite deținute de «însoțitorii dreptei» (conform Coran 56: 8, «Cei de-a dreapta! Cine vor fi oare cei de-a dreapta?»), din moment ce acestora le lipsește spiritul sfințeniei și există trei spirite pe care le au « însoțitorii stângii» (conform Coran 56: 9, «Cei de-a stânga! Cine vor fi oare cei de-a stânga?») și animalele, din moment ce acestora le lipsește spiritul sfințeniei și spiritul credinței.

Arwah mai poate fi și piuralul lui rawh, care înseamnă «adiere de vânt». Arterele trupului au două raișcări, de contracție și de dilatare. Rolul lor este de a extrage vaporii «fiuunuirii, murdari» din inimă cu mișcările lor de contracție și de a atrage cu mișcările lor de dilatare adierea, suflul aerului proaspăt și curat, prin care inima este împrospătată, iar căldura sa naturală este îndepărtată. Prin intermediul acestei «brize de aer» funcția vitală și căldura naturală sunt propagate în tot organismul. Astfel, această

Pagina 185

186 OBÂRșIA LUMINII

ne-a dat mădularele cu care putem munci, ne-a hrănit cu bunătățile puse la dispoziție de EI, ne-a scăpat de nevoi prin binefacerile Sale

și ne-a dat scăpat de nevoi prin bunătatea Sa.

Apoi, El ne-a dat poruncile Sale ca să ne încerce supunerea față de El și ne-a oprit de la cele neîngăduite, pentru a vedea cât de recunoscători Îi suntem.%

lar noi ne-am întors de la calea poruncilor Sale și ne-am împotrivit Lui, neținând seama de cele care ne-a prevenit.*

Cu toate acestea, El nu S-a grăbit să ne pedepsească,”

nici să ne arate mânia Sa.

Nu, El a avut răbdare cu noi în mila Sa, în dărnicia Sa, așteptând să ne întoarcem (la El), prin îngăduința și blândețea Sa.

Slavă lui Dumnezeu,

adiere de aer prin care inima este împrospătată reprezintă «suflul vieții».

Dacă aceasta este întreruptă pentru o anumită perioadă de timp, viața va înceta și ea” (p. 75).

8 Al-Șirazi citează aici un hadit al Imamului Jafar Al Sadiq: „Recunoștința pentru binecuvântările primite constă în evitarea lucrurilor nepermise” (p. 77).

3% AI-Șirazi explică faptul că aici termenul „calea” este folosit la singular, iar „cele nepermise” sunt la plural, deoarece „calea cea dreaptă” este una singură, în timp ce căile care duc în rătăcire sunt multe: „Aceasta este calea Mea cea dreaptă. Urmați-o! Nu urmați cărările care vă îndepărtează de calea lui Dumnezeu” (Coran 6: 154).

% Conform Coran 10: 11, „Dacă Dumnezeu ar grăbi răul oamenilor așa cum aceștia se grăbesc să caute fericirea, sorocul vieții lor ar fi fost încheiat”

Pagina 186

Care ne-a arătat calea spre căință la care nu am fi putut să ajungem decât prin bunătatea Sa.

Chiar dacă aceasta ar fi singura binecuvântare primită de la EL, judecata Sa ar fi bună, binefacerea Sa ar fi mare!

iar darul primit de la EI, imens, pentru că cei de dinaintea noastră nu s-au căit.*?

EI a ridicat de pe umerii noștri ceea ce noi nu am avut putința să purtăm,* ne-a încărcat numai potrivit puterilor noastre,"

9! Bala, tradus aici prin „binefacere”, înseamnă în mod obișnuit „test”, „încercare” sau „nenorocire”, dar aici acest termen este folosit ca în Coran 8: 17, „Nu tu ai aruncat când ai aruncat, ci Dumnezeu a aruncat ca să-i pună pe credincioși la o frumoasă încercare de la EI, unde Arberry traduce astfel, ținând cont de comentariile exegeților: „ca să poată acorda credincioșilor un câștig bun” A se vedea al-Șirazi, p. 81.

%2 Potrivit lui Al-Șirazi (p. 81), aceasta este o aluzie la diferența dintre atitudinea lui Dumnezeu (sunnah) în ceea ce privește pocăința musulmanilor și atitudinea Sa față de evrei. De la primii El dorește doar părere de rău, regret (al-nadam), dar de la cei din urmă, pe lângă regret, El le mai cere „să se omoare” (qatl anfusihim) așa cum arată Coran 2: 54, „Moise spuse poporului său: «O, poporul meu! Pe voi înșivă v-ați nedreptățit alegând vițelul. Căiți-vă dinaintea Plăsmuitorului vostru și omorâți-vă, căci mai bine vă va fi vouă la Plăsmuitorul vostru, iar EI se va întoarce către voi, căci El este De-căință-primitorul, Milostivul.»“

% Conform Coran 2: 286, „Domnul nostru! Nu ne da nouă o povară asemenea celei pe care le-ai dat-o celor dinaintea noastră! Domnul nostru!

Nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem duce!”

9% Conform Coran 2: 286, „Dumnezeu nu împovărează nici un suflet peste ceea ce ar putea duce” Potrivit lui al-Șirazi, această frază este o aluzie la obligațiile pe care - conform credinței musulmanilor - Dumnezeu le-a impus evreilor, cum ar fi „efectuarea a cincizeci de rugăciuni canonice pe zi, p.ata unui sfert din averea lor ca milostenie” Aceasta este » aluzie și la

Pagina 187

188 OBÂRȘIA LUMINII

ne-a impus numai ceea ce este ușor“ și nu ne-a lăsat să avem vreo scuză sau vreun pretext.

Așadar cel care piere dintre noi, piere în ciuda (voii) Lui,”

iar cel fericit, care izbândește dintre noi, este cel care ] se roagă Lui.

Iar slava Îi aparține lui Dumnezeu, împreună cu toate laudele îngerilor Săi, care se află cel mai aproape de EL, cu laudele creaturilor socotite de El ca fiind cele mai nobile și cu laudele celor care Îi sunt pe plac;

o slavă care întrece alte laude, pentru că Domnul nostru e mai presus de toate creaturile Sale.

versetul din Coran 4: 160, „Noi le-am oprit evreilor multe bunuri ce odinioară le erau îngăduite din pricina nedreptății lor și a îndepărtării de la calea lui Dumnezeu”. A se vedea al-Șirazi, p. 82-83.

9% Conform unor versete coranice cum ar fi 22: 78, „EL este Cel ce v-a ales. El nu v-a pus nimic neplăcut în Lege”

% Conform Coran 4: 165, „Noi le-am dezvăluit profeților să vestească și să predice că, după venirea profeților, oamenii nu mai au nici o pricină să se împotrivească lui Dumnezeu” Și 66: 7, „O, cei ce tăgăduiți! Nu vă dezvinovățiți astăzi! Voi veți fi răsplătiți doar pentru ceea ce ați făcut!”

97 „În ciuda Lui” (alayh) înseamnă, potrivit lui al-Șirazi: „În ciuda faptului că lui Dumnezeu nu-l place că acesta va pieri, pentru că Lui nu-l place ca vreunul dintre slujitorii Săi să piară. Astfel, El își revarsă îndurarea peste ei și nu Se grăbește să-i pedepsească, ci este Răbdător cu ei în mila Sa și așteaptă ca aceștia să se întoarcă la EI, în bunătatea Sa. El le deschide poarta căinței, le ridică de pe umeri povara pe care nu o pot purta și le cere numai potrivit puterii lor. Așadar oricine piere din cauza faptelor lui rele, piere în ciuda faptului că Dumnezeu ar vrea ca el să nu