OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 138

textului original, pentru a vă putea forma o idee mai bună asupra stilului acestor rugi.

Autorul primei rugi este Imamul Husein, al treilea Imam, care a fost martirizat la Karbela și care este probabil cel mai important Imam în devoțiunea șiită curentă. Fără îndoială că zilele de doliu pentru el (mai ales tasua și „așura, zilele a noua și a zecea ale lunii Muharram), sunt încă cele mai solemne și mai respectate zile comemorative din calendarul șiit. Imamul Husein a rostit această rugă - una dintre cele mai cunoscute dintre scrierile șiite - în timpul pelerinajului la Mekka, în ziua de Arafah (a noua zi din luna Dhu-l-hijjah), și, de atunci, această rugă a fost recitată de șiiții evlavioși.

În această zi, pelerinii își petrec timpul pe Muntele Arafat, fiind preocupați de efectuarea rugăciunilor canonice, recitarea Coranului, a litaniilor, invocațiilor și rugilor.

Spiritul acestei zile este foarte bine reprezentat în ruga Imamului.* A doua și a treia rugă sunt luate din cartea celui de-al patrulea Imam, al-Sahifat al-Sajjadiyyah, despre care am vorbit în introducere.

Cât despre a patra și ultima rugă, aceasta a fost lăsată de al doisprezecelea Imam celui de-al doilea „reprezentant” al său (na'ib), Abu Jafar Muhammad ibn Uthman ibn Said, care a activat ca purtător de cuvânt al Imamului pentru mulți ani, până la sfârșitul vieții sale, în anul

Aici este important de înțeles, de către cei care nu sunt familiarizați cu doctrinele șiite, că al doisprezecelea Imam a intrat în „ocultație” la o vârstă fragedă, în anul 260/873-4, dispărând astfel din fața ochilor oamenilor,

3 A se vedea Shi'ite Islam, p. 210-11.

Pagina 139

140 OBÂRȘIA LUMINII

menținând contactul cu patru persoane, în mod succesiv, până când ultima dintre ele a murit în anul 329/940-1. Apoi

a început „ocultația majoră” (al-ghaybat al-kubra). El nu se va mai arăta până la sfârșitul veacurilor,

Pagina 140

IMAMUL AL HUSEIN,

AL TREILEA IMAM

RUGĂ PENTRU ZIUA DE ARAFAH

Slavă lui Dumnezeu, a Cărui hotărâre nimeni nu o poate anula și al Cărui dar nimeni nu-l poate stăvili.

Nicio plăsmuire a vreunui creator nu este ca plăsmuirea Sa și El este Mărinimos și le cuprinde pe toate.

EI a dat ființă feluritelor creaturi nemaivăzute și a desăvârșit, prin înțelepciunea Sa, tot ceea ce a plăsmuit.

Vestitorii nu sunt ascunși de El, iar ceea ce se încredințează Lui nu se pierde.

EI îi răsplătește pe toți cei care împlinesc ceva, îmbunătățește viața celor mulțumiți și se milostivește de toți cei care se smeresc.

4 Conform Coran 73: 20, »... și dați-I lui Dumnezeu un frumos împrumut. Binele pe care vi-l faceți voi înșivă înainte îl veți afla la Dumnezeu drept cea mai bună și mai mare răsplată”

Pagina 141

142 OBÂRȘIA LUMINII

El pogoară binefaceri și Cartea atotcuprinzătoare care răspândește lumină.

El aude rugile, îndepărtează nenorocirile, îi ridică pe unii în rang și îi doboară pe tirani.

Pentru că nu există nicio altă divinitate, în afară de El, nimic nu este egal cu El,

„Nimic nu este asemenea Lui!

El este Auzitorul, Văzătorul” (Coran 42: 11)

Cel Subtil, Cel Atoateștiutor și El „este Atotputernic!” (Coran 5: 120).

O, Dumnezeule, Tu ești ținta căutărilor mele, depun mărturie cu privire la Suveranitatea Ta, recunoscându-Te pe Tine ca Domn al meu și la Tine mă voi întoarce.

Tu m-ai creat, prin binecuvântarea Ta, mai înainte ca eu să fiu ceva despre care să se poată aminti.“

Tu m-ai creat din pământ, apoi m-ai așezat în rărunchii (înaintașilor mei), ocrotindu-mă de nesiguranța sorții

și de asprimile vremurilor și ale veacurilor.

PN

5 Conform Coran 40: 43, „Întoarcerea noastră este la Dumnezeu”. În alt loc, folosind o altă formă a rădăcinii verbului „a se întoarce”, in Coran se afirmă, într-un verset menționat adesea în lumea islamică: „Noi suntem ai lui Dumnezeu și la El ne vom întoarce!” (2: 156).

* Conform Coran 76: 1, „Nu a trecut oare peste om o vreme când nu este nimic amintit?”

Pagina 142

Am fost un călător, din rărunchi în pântece, dintr-un timp străvechi al vremurilor și al veacurilor trecute.

În blândețea, bunătatea și milostivirea Ta față de mine,

Tu nu m-ai trimis în împărăția celor necredincioși, în țara celor care au rupt legământul față de Tine și care i-au socotit mincinoși pe trimiși, ci m-ai trimis acolo unde există călăuzire, pe care ai orânduit-o pentru mine, ușurându-mi drumul și crescându-mă pe calea călăuzirii.

Și, înainte de aceasta, Tu ai fost Bun cu mine, m-ai plăsmuit în îndurarea Ta și mi-ai dăruit multe binecuvântări.

M-ai creat la început dintr-o picătură de sămânță lepădatăt și m-ai făcut să locuiesc în trei întunecimi, înconjurat de carne, sânge și piele.

7 Păcatul încălcării legământului cu Dumnezeu este adesea descris în Coran. De exemplu, „Cei care încalcă legământul încheiat cu Dumnezeu, cei care rup legăturile pe care Dumnezeu le-a poruncit să le păzească, cei care seamănă stricăciune pe pământ, aceia sunt pierduți!” (2: 27).

Și faptul de „a-i socoti pe trimiși mincinoși” este adesea menționat ca un păcat grav al popoarelor din trecut, de exemplu: „Și poporul Noe!

Când îi socoteau pe trimiși mincinoși, Noi i-am înecat, făcând, astfel, din ei un semn pentru oameni” (25: 37).

8 Conform Coran 75: 36-37, „Socoate omul oare că va fi lăsat de izbeliște? N-a fost el oare o picătură de sămânță lepădată?”

„9 Trimitere la Coran 39: 6, „El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre: creație după creație, în trei întunecimi”

Pagina 143

OBÂRȘIA LUMINII

Martor plămădirii mele nu m-ai făcut'*, nici nu mi-ai încredințat nimic în ceea ce mă privește.

Apoi m-ai scos în lume, ca să am parte de indrumarea pe care ai orânduit-o pentru mine, de o călăuzire deplină și desăvârșită.

Tu m-ai ocrotit în leagănul în care mă aflam, prunc fiind, mi-ai asigurat hrana, un lapte îndestulător și hrănitor și ai pus în inima doicilor dragoste pentru mine.

Tu le-ai încredințat răspunderea creșterii mele mamelor pline de compătimire, m-ai ocrotit de nenorocirile pricinuite de jinn-i și m-ai ferit de orice fel de surplus sau de lipsuri.

Tu ești Preaînalt, o, Milostive! O, Cel Îndurător!

Apoi, când am început să vorbesc, ai desăvârșit mulțimea binecuvântărilor Tale față de mine, m-ai crescut an de an, până la desăvârșirea ființei mele și până când am prins putere, mi-ai arătat dovada existenței Tale,

Insuflându-mi cunoașterea despre Tine, uimindu-mă cu minunile înțelepciunii Tale și trezindu-mi conștiința în fața minunățiilor

creației Tale,

10 Conform Coran 18: 51, „Eu nu i-am luat ca martori la crearea

cerurilor și a pământului, și nici măcar la crearea lor înșiși”

Pagina 144

VIAȚA SPIRITUALĂ: RUGĂCIUNILE ȘI RUGILE 145

pe care le-ai înmulțit și risipit în Cer

și pe pământ,'!

și m-ai învățat să-Ți mulțumesc și să Te pomenesc, și m-ai făcut să mă supun și să mă închin Ție, căci Tu m-ai făcut să pricep ce-au adus

ai Tăi Trimiși

și m-ai făcut să accept cu ușurință ceea ce-Ți este Ție pe plac.

Ai fost Binevoitor față de mine în toate acestea, prin ajutorul și bunătatea Ta.

Apoi, din moment ce m-ai creat din cel mai bun pământ,!?

binecuvântare, fiind lipsit de cealaltă.

Mi-ai oferit hrană felurită, multe veșminte și copleșitoarea, minunata Ta milostivire, bunătatea Ta veșnică față de mine.

Iar în cele din urmă, când ai desăvârșit fiecare binecuvântare față de mine și de la mine ai alungat necazurile toate, ignoranța și îndrăzneala mea nu Te-au împiedicat să mă călăuzești spre ceea ce mă va apropia de Tine

sau să mă faci să reușesc să mă apropii de Tine.

!! Conform Coran 16: 13, „Ceea ce v-a zidit vouă pe pământ este felurit la culoare. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce chibzuiește”

12 Aluzie la faptul că Imamul Husein este descendent al Profetului.

Pagina 145

146 OBÂRȘIA LUMINII

Căci ie de m-am rugat, Tu mi-ai răspuns;

dacă Ți-am cerut, mi-ai dat;

dacă i-am dat ascultare, Ți-ai arătat mulțumirea față de mine, iar dacă Ți-am mulțumit, mi-ai dăruit și mai mult.!?

Prin toate acestea Ți-ai desăvârșit binecuvântările și bunătatea față de mine.

Așadar a Ta fie toată Mărirea! A Ta fie toată Mărirea!

Căci Tu ești, Slăvitule, Cel Care dă la iveală și Cel Care duce înapoi!“ și Vrednic (ești) de laudele toate!

Sfinte sunt Numele Tale și fără de măsură sunt darurile Tale.

Așadar, pe care dintre binecuvântările Tale,

Dumnezeule, aș putea să le înșir, socotindu-le și amintindu-le?

Pentru care dintre darurile Tale aș putea să-Ți mulțumesc?

Din moment ce ele, Doamne, sunt mai multe decât ar putea număra cei care socotescis sau decât ceea ce pot dobândi prin cunoaștere cei ce se încred în memoria lor.

13 Conform Coran 14: 7, „Dacă sunteți mulțumitori, eu voi înmulți

x»

binefacerile Mele asupra voastră:

14 Conform Coran 30: 11, „Dumnezeu dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi. Către EI veți fi întorși” Și 29: 19, „Ei nu au văzut cum Dumnezeu dă la iveală făptura și apoi o duce înapoi? Aceasta îi este lesne lui Dumnezeu!”, sau 30: 27 15 Conform Coran 14: 34 și 16: 18, „Dacă ați vrea să numărați binefacerile lui Dumnezeu, nu le-ați putea socoti.”

Pagina 146

Nenorocirile și încercările ce de la mine le-ai întors și depărtat, o, Dumnezeule, mai multe au fost decât sănătatea și fericirea care mi-au fost date.

Și mărturisesc, Dumnezeule, prin sinceritatea credinței mele, prin neclintirea convingerilor mele, prin mărturisirea Unicității Tale pure și clare prin ceea ce este ascuns adânc în conștiința mea, prin legăturile căilor luminii ochilor mei, prin liniile frunții mele, prin deschizătura nărilor mele prin care respir, prin laturile nasului cele moi, prin căile urechilor și prin buzele ce acoperă și apasă, prin mișcările limbii când vorbesc, prin întâlnirea dinapoi a fălcilor, prin mătcile dinților mei, prin locul în care îmi înghit hrana și prin care beau, mărturie dau prin ceea ce poartă creierul meu, și prin căile goale ale vânelor din ceafă, prin ceea ce se află în coșul pieptului meu, prin ceea ce-mi susține aorta, prin locurile de care se prinde învelitoarea inimii mele,!5 [și mărturie dau] prin bucățelele de carne ce-nconjură ficatul,

prin tot ceea ce cuprind coastele mele,

6 „învelitoarea inimii” (hijab al-aalb) este pericardul.

Pagina 147

OBÂRșIA LUMINII

prin încheieturile articulațiilor,

prin încordarea membrelor mele mărturie dau, prin vârfurile degetelor,

prin carnea mea,

prin sângele meu,

prin părul meu,

prin pielea mea,

prin nervii mei,

prin trecătoarea aerului,” și prin oasele mele mărturie dau,

prin creierul meu,

prin vinele mele

și prin toate mădularele mele,

Și prin ce s-a împletit deasupra lor în zilele când

eram un prunc alăptat la sân și prin ce pământul a-ndepărtat de la mine;

dau mărturie prin somnul meu,

prin umbletul meu,

prin nemișcarea mea,

prin mișcările plecăciunilor și prosternărilor mele, mărturisesc prin toate acestea că,

Oricât aș fi îndurat și oricât m-aș fi străduit,

timp de veacuri și epoci întregi,

chiar dacă viața mea ar fi fost prelungită foarte mult,

tot nu aș putea să-Ți întorc mulțumiri

Nici măcar pentru o singură binecuvântare dintre

toate binecuvântările Tale,

11 “fraheea nu este menționată în unele ediții ale cărții Mafatih al-jinan.