OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 126

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 127

ceea ce privește tranzacțiile. Îndepărtează cauza acestor lucruri prin înlăturarea mijloacelor prin care se ajunge la aceste situații. Nu oferi niciun teritoriu vreunei persoane din anturajul tău sau dintre rudele tale, nici nu le lăsa să râvnească la dobândirea vreunei feude“, lucru care ar aduce prejudicii locuitorilor din acel teritoriu, fie că este vorba despre accesul la apă sau de un angajament colectiv a cărui povară ar cădea asupra lor.*? Acest lucru va fi în interesul celor care au dobândit pământul și nu în interesul tău, iar vina pentru că ai permis aceasta va fi a ta atât în această viață, cât și în viața viitoare.

Să impui ceea ce este corect (al-haqq) fiecăruia, atunci când trebuie, fie că se înrudește cu tine sau nu.5 Fii răbdător când trebuie să faci asta și privește la clipa când va trebui să dai socoteala finală (muhtasib)5, chiar dacă acest lucru s-ar putea să-i supere pe cei care-ți sunt rude sau pe favoriții tăi. Să-ți dorești până la final să impui ceea ce este corect, lucru care are o mare greutate, pentru că rezultatul va fi demn de laudă.

5! Cuvintele „dobândirea vreunei feude” (i'tiqad ;uqdah) pot fi traduse literal prin „stabilirea unui contract” Comentatorii, precum Ibn Abil-Hadid, (vol. 17, p. 97) Ibn Maytham și Muhammad Abduh (vol 3, p.

11) explică așa cum am tradus (igtina” dayah sau tamlik dayah).

52 „Cuvintele sale... explică metodele prin care se pot înlătura pricinile care se referă la: oferirea unei feude cuiva din anturajul său sau dintre rudele sale și dorința acestei persoane de a obține un teritoriu, lucru care va pricinui necazuri oamenilor care locuiesc în el în ceea ce privește accesul la apă sau la un bun comun - o clădire, de exemplu - în timp ce acea persoană ar impune ca povara acestui angajament să cadă asupra oamenilor. Acestea sunt cauzele situațiilor menționate mai sus” (Ibn Maytham)

55 Sau „fie că îți este apropiat (qarib) sau îndepărtat (ba'id)” Adică, oricine ar fi el, să-l aduci în fața justiției pe cel care a comis o nedreptate.

5 Înțelege că vei fi răsplătit în viața de apoi.

Pagina 127

128 OBÂRȘIA LUMINII

Dacă vreunii dintre supușii tăi te bănuiesc de vreo nedreptate, caută să le explici motivele tale. Astfel, vei îndepărta îndoielile lor. Prin aceasta îți vei instrui sufletul (nafs), vei acționa cu blândețe față de supușii tăi, iar prin explicațiile tale vei obține ceea ce voiești - aducerea lor pe calea adevărului.

Niciodată să nu refuzi pacea la care te cheamă dușmanul tău și care duce la mulțumirea lui Dumnezeu, pentru că pacea înseamnă liniște pentru soldații tăi, ușurarea grijilor tale și siguranță pentru țara ta. Dar fii precaut, foarte precaut față de dușmanul tău, după ce ai încheiat pacea cu el, pentru că vrăjmașul s-ar putea să se apropie, folosindu-se de neglijența ta. De aceea să fii prevăzător și să ai îndoieli în ceea ce privește încrederea în dușmanul tău, în acest aspect.

Dacă stabilești un acord între tine și vrăjmașul tău sau dacă faci un legământ prin care să-i oferi protecție acestuia (dhimmah), păstrează-ți angajamentul cu loialitate și păzește legământul cu fidelitate. Fă-te un scut în fața acelui lucru pe care I-ai acordat”, pentru că nimic nu-i unește pe oameni mai mult, dintre obligațiile impuse lor de Dumnezeu, decât importanța acordată loialității față de angajamentul lor“, în ciuda dezbinării dintre grupările lor și a deosebirilor de păreri. Închinătorii la idoli (al-mușrikun) au înțeles să-și onoreze angajamentele dintre ei înaintea musulmanilor, pentru că au văzut consecințele

55 „Asta înseamnă că, chiar de-ar fi să pieri, să nu trădezi” (Ibn Abil-

55 Importanța respectării angajamentelor este amintită adesea în Coran. A se vedea, de exemplu, 16: 91: „Țineți legământul cu Dumnezeu atunci când l-ați făcut. Nu încălcați jurămintele ce le-ați întărit luându-L pe Dumnezeu chezaș între voi. Dumnezeu știe prea bine ce faceți” A se

Pagina 128

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 129

nefaste ale trădării. Așadar, niciodată să nu trădezi legământul tău de protecție, niciodată să nu-ți încalci angajamentul și niciodată să nu-ți înșeli dușmanul, pentru că nimeni nu este mai obraznic în fața lui Dumnezeu decât un nerod ticălos.

Dumnezeu a făcut ca angajamentul Său și legământul Său de protecție să ofere siguranță, pe care a răspândit-o printre supușii Săi prin îndurarea Sa, și să fie un adăpost sub a cărui protecție aceștia să se odihnească și în a cărui apropiere să se poată dezvolta.” În el nu există stricăciune, trădare sau înșelare.

Să nu închei un acord care să aibă lipsuri și să nu folosești un limbaj confuz” după recunoașterea și finalizarea acordului. Să nu îngădui ca vreo situație grea sau vreo strâmtorare să te facă să anulezi în mod nejustificat și nedrept un acord încheiat în fața lui Dumnezeu și față de care ai anumite obligații. Căci răbdarea ta într-o situație critică și strâmtorată, nădăjduind în soluționarea ei și în binecuvântarea care va urma, este mai bună decât un act de trădare. Pentru că te vei teme de consecințele trădării și de răspunderea în fața lui Dumnezeu, având o

57 Potrivit lui Ibn Abil-Hadid (vol. 17 p. 109), „în a cărui apropiere să se poată dezvolta” înseamnă „în timp ce locuiesc în apropierea sa, ei se pot răspândi, căutând să-și împlinească nevoile și dorințele”, Abduh explică verbul tradus aici prin „extinde” (yastafid'un) ca însemnând „să se refugieze grăbiți” (vol. 3, p. 118), dar prima interpretare pare mai potrivită.

58 Lahn qawl, „culoarea cuvintelor” Ibn Maytham explică această expresie ca însemnând „ambiguitate, disimulare sau aluzie” Explicația lui Ibn Abil-Hadid este similară: „EI îi interzice acestuia ca, atunci când încheie un acord între el și dușmanul său, să-l încalce bazându-se pe o interpretare ascunsă sau pe conținutul cuvintelor, sau spunând: «Cu siguranță că m-am referit la cutare lucru, nu m-am referit la sensul aparent al

Pagina 129

130 Oânșra LUMINII

responsabilitate de care nu vei fi scutit în această viață și nici în viața de apoi.

Ferește-te de sânge și de vărsarea lui nelegitimă, pentru că nimic nu este mai demn de mânia lui Dumnezeu, nimic nu are consecințe mai grave și nimic nu este mai probabil să aducă încetarea binecuvântărilor și sfârșitul timpului sorocit cuiva decât vărsarea de sânge cu nedreptate. Dumnezeu - Slavă Lui! — va începe judecata în Ziua Învierii cu aceia dintre slujitorii Săi care au vărsat sângele altora.” Așadar, niciodată să nu-ți întărești domnia prin vărsarea nelegitimă de sânge, pentru că acesta este unul dintre lucrurile care o slăbesc și o zdruncină, care o răstoarnă și o fac să fie transmisă altcuiva. Nu ai nicio scuză în fața lui Dumnezeu și în fața mea pentru uciderea voită, întrucât în acest caz se aplică pedeapsa fizică.s

Dacă greșești, iar biciul tău sau sabia ta, sau mâna ta întrec măsura pedepsei corecte - pentru că lovind cu pumnul sau tot ceea ce întrece limita poate să ducă la uciderea acelei persoane -— niciodată să nu lași ca trufia cauzată de funcția pe care o deții să te împiedice de la a plăti rudelor celui ucis dreptul (al-haqq) care li se cuvine.

5 Ibn Abil-Hadid citează următorul hadit al Profetului: „În Ziua Învierii, primul lucru pentru care Dumnezeu îi va judeca pe robii Săi este sângele care a fost vărsat” (vol. 17, p. 111).

60 Apoi îl avertizează că uciderea cuiva cu intenție implică pedeapsa talionului și spune „pedeapsa fizică”. Cu alte cuvinte, uciderea intenționată atrage după sine distrugerea corpului fizic, întocmai cum și cel care a ucis a distrus corpul persoanei pe care a omorât-o. Intenția Imamului este de a-l înspăimânta prin aceste cuvinte care au un efect mai mare decât dacă ar fi spus doar: „Cu siguranță, aceasta implică o pedeapsă.” (Ibn

sI Legea talionului, în cazul unei crime comise în mod intenționat, cât și despăgubirea, în cazul unei crime comise din greșeală, sunt stabilite de Șariah. Conform Coran 4: 92-93: „Nu se cade unui credincios să ucidă

Pagina 130

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 131

Ferește-te de a fi mulțumit de tine însuți“?, de a te baza pe acele lucruri care-ți sunt pe plac și de dragostea pentru lauda multă, pentru că acestea trei sunt printre cele mai sigure prilejuri pe care le are Satana pentru a șterge eventualele fapte bune ale celor care fac binele.

Ferește-te de a le reproșa (mann) ceva supușilor tăi atunci când le faci un bine (pentru faptul că nu apreciază și nu recunosc îndeajuns datoria pe care o au față de tine), de a exagera faptele pe care le-ai făcut și de a face făgăduieli care să fie urmate de nerespectarea lor. Pentru că reproșul anulează faptele bune“, exagerarea faptelor înlătură lumina adevărului, iar nerespectarea făgăduielii are ca rezultat ura din partea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dumnezeu - Preamărit fie EI! - a spus: «Mare urâciune este pentru Dumnezeu să spuneți ceea ce nu faceți!» (Coran 61: 3).

Să te ferești de a te grăbi să rezolvi problemele înainte de timpul potrivit pentru aceasta, de neglijarea acestora când rezolvarea lor este posibilă, de a stărui cu îndărătni-

un alt credincios, doar din greșeală. Cel care a ucis un credincios din greșeală, va slobozi un rob credincios și va plăti prețul sângelui familiei celui mort, însă aceasta să nu-l dea apoi ca milostenie. Dacă credinciosul ucis era dintr-o tabără dușmană, ucigașul va slobozi un rob credincios. Dacă era dintr-o tabără cu care ați făcut un legământ, atunci ucigașul va plăti prețul sângelui familiei celui mort și va slobozi un rob credincios. Cel care nu are putința aceasta, va posti două luni neîntrerupte, ca semn al căinței cerute de către Dumnezeu. Dumnezeu este Știutor, Înțelept. Cel care, voit, ucide un credincios va avea Gheena ca răsplată, unde va veșnici. Asupra lui vor cădea mânia și blestemul lui Dumnezeu care îi va pregăti o mare osândă”

S Ibn Abil-Hadid citează câteva hadit-uri profetice, printre care și pe cel ce urmează: „Există trei lucruri care duc la pierzare: a te lăsa pradă avariției, a-ți urma pofta și a fi mulțumit de tine însuți” (vol. 17, p. 114).

$ Conform Coran 2:264, „Nu vă faceți zadarnice milosteniile voastre, alăturându-le o părere de rău ori o ocară, la fel ca acela care dă din averile sale ca să-l vadă oamenii, însă care nu crede nici în Dumnezeu, nici în Ziua de Apoi”

Pagina 131

132 OBÂRȘIA LUMINI

cie în încercarea de a le rezolva, când acestea nu pot fi rezolvate, și de a le trata cu slăbiciune când ele au devenit clare. Așadar așează fiecare lucru la locul său și săvârșește fiecare acțiune la momentul său.

Ferește-te de a-ți atribui privilegii în cele în care oamenii sunt egali și de a neglija acele lucruri care ar trebui să te îngrijoreze, după ce ele au devenit clare în ochii oamenilor, pentru că acest lucru va fi folosit împotriva ta, spre folosul altora;s ferește-te de a trata lucrurile cu neglijență, pentru că nu peste multă vreme se va da la o parte vălul care acoperă faptele tale și se va pretinde de la tine dreptate pentru cel nedreptățit.*

Stăpânește-ți patima mândriei, furia puterii tale, forța mâinii și ascuțimea limbii. Păzește-te de toate acestea, înfrânându-ți impulsurile și stăpânindu-ți reacția violentă, până când mânia ta se potolește și până când dețții controlul asupra propriei tale voințe. Dar nu vei putea câștiga controlul asupra sufletului tău, până când nu va spori preocuparea ta pentru amintirea faptului că te vei întoarce la Domnul tău.

4 Ibn Abil-Hadid comentează: „De exemplu, dacă i se arată conducătorului că unul dintre favoriții săi comite în taină o faptă condamnabilă, iar dacă el ignoră apoi fapta respectivă, acest lucru va folosi celui care săvârșește acea faptă, dar nu-i va folosi lui” (vol.175, p.116).

6 Conform Coran 50: 19-22, „Beția morții aduce Adevărul de la care tu te-ai îndepărtat!... Tu ai fost în nepăsare față de aceasta, însă Noi ți-am dat la o parte vălul și privirea ta este pătrunzătoare astăzi!” Ibn Maytham remarcă faptul că, atunci când vălurile care acoperă faptele omului sunt îndepărtate de el în momentul morții, el va vedea realitatea acestor fapte și ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru el, bun sau rău: „În Ziua când fiece suflet va găsi ceea ce va fi făcut bine și ceea ce va fi făcut rău, va fi dorit ca vreme îndepărtată să fie între el și acea Zi. Dumnezeu vă previne asupra Lui Însuși” (Coran : 30).

Pagina 132

GUVERNAREA SOCIETĂȚȚU 133

Ești obligat să-ți amintești de guvernările drepte, de cele mai bune rânduieli, de Tradiția (Sunnah) Profetului nostru și de obligațiile enunțate în Cartea lui Dumnezeu și de ceea ce a fost înaintea ta, în vremurile trecute. Să iei ca model de urmat pentru ceea ce faci ceea ce ai văzut la noi și să te străduiești cât de mult poți să urmezi ceea ce te-am învățat în aceste sfaturi pe care ți le-am dat. Mă bazez pe ele ca dovadă a mea împotriva ta, ca nu cumva să existe vreun motiv pentru graba sufletului tău de a-și urma pofta sa.

ÎI rog pe Dumnezeu ca prin nemăsurata Sa Milă și prin puterea Sa nesfârșită să împlinească orice dorință, să ne dăruiască mie și ție, după voia Sa, deplina reușită în a înfățișa în chip limpede, în fața Sa și a creaturilor Sale, îndreptățirea faptelor noastre. Fie ca EI să ne dăruiască laudă desăvârșită din partea supușilor Săi, o influență binefăcătoare asupra țării, plinătatea binecuvântărilor și sporirea cinstei noastre. Și mă rog ca El să ne pecetluiască viețile cu fericire (al-saadah) și să le pună capăt prin martiriu (al-șahadah). «Noi suntem ai lui Dumnezeu și la El ne vom întoarce!» (Coran 2: 156). Pacea fie asupra Trimisului lui Dumnezeu - Fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe el și pe familia sa nobilă și curată și să le dea o pace adâncă. Wa-l-salam.>

o

S Conform Coran 79: 40-41, „Celui care se teme de înălțimea Domnului său și oprește pofta din sufletul său, Raiul îi va fi liman”

Pagina 134

PARTEA A TREIA

VIAȚA SPIRITUALĂ:

RUGĂCIUNILE ȘI RUGILE

Pagina 136

Notă introductivă

Pentru musulman, ceea ce trebuie să însoțească mărturisirea Unicității lui Dumnezeu este devoțiunea față de El. Aspectul exterior al acestei devoțiuni este modelat de prevederile legii islamice Șariah referitoare la actele de adorare: rugăciunile canonice, atât cele obligatorii, cât și cele recomandate, postul, pelerinajul, milostenia etc. Dar aspectul interior al devoțiunii musulmanului este mult mai greu de sesizat. Spre deosebire de aspectul exterior, el nu poate fi definit prin atât de multe exemple. Acesta poate fi înțeles numai prin aprofundarea vieților celor care s-au remarcat din punct de vedere spiritual, ale sfinților și ale misticilor. Unele dintre cele mai intime licăriri ale sufletului musulmanului evlavios pot fi găsite în rugi.!

În islam rugăciunea poate fi împărțită în patru categorii fundamentale: rugăciunea canonică (salat), ruga (dua”), litania (wird) și invocația (dhikr). S-ar putea spune că prima dintre ele, mai ales în ceea ce privește ritualul ei obligatoriu, ar corespunde cu ceea ce presupune în creștinism euharistia sau cuminecătura. A doua ar fi echivalentă cu „rugăciunea personală” sau pur și simplu, ceea ce înțelege în mod obișnuit creștinul prin termenul de „rugăciune”

propriu-zis.

! A se vedea C. Padwick, Muslim Devotions, London, 1961.

Pagina 137

138 OBâRșiA LUMINII

Rugăciunea canonică obligatorie trebuie să fie efectuată în anumite momente ale zilei, în fiecare zi și potrivit unor reguli stabilite cu strictețe, în timp ce forma sa recomandată urmează, de asemenea, același tipar precis (statul în picioare, plecăciunea, prosternarea, statul în șezut etc.). Dar cineva se poate „ruga” lui Dumnezeu în orice moment și în orice împrejurare, fără niciun tipar stabilit și fără formule. Rugile sunt absolut benevole și „neconvenționale”. Cât privește litaniile și invocațiile, adică recitarea unor formule coranice sau unul sau mai multe Nume ale lui Dumnezeu, sunt benevole, la fel ca rugile, cu toate că nu sunt chiar atât de „neconvenționale”, din moment ce ele urmează anumite tipare stabilite, care, la fel ca rugăciunile canonice, trebuie să fie rostite în limba arabă. Litaniile pot fi efectuate de orice musulman evlavios, în timp ce invocațiile sunt recitate aproape în exclusivitate de sufiți.

Deși rugile lăsate de marii mistici și sfinți? ai islamului timpuriu sunt un fel de „rugăciune neconvențională”, ele au, fără excepție, un element comun: din moment ce au fost recitate în limba arabă (cu toate că pot fi rostite în orice limbă), sunt în mare măsură inspirate de ideile și concepțiile coranice și conțin versete și expresii coranice.

De asemenea, ele sunt adesea ritmice și de foarte multe ori, cum este cazul celor patru rugi traduse aici, se folosește versul liber (saj). Prin urmare, am împărțit astfel versurile ca textul tradus să corespundă ritmului

2 Aici autorul folosește termenul de „sfinți” în sensul său gene-

ral, cu referire la acele ființe umane care au atins un nivel de excelență spirituală, fără a implica însă unele dintre conotațiile specific creștine ale sfințeniei - n.t.