OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 116

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 117

ce privește calitățile morale, mai sinceri și mai demni, mai puțin preocupați cu planuri ambițioase, iar ei înțeleg mai profund consecințele lucrurilor. Apoi oferă-le acestora resurse din plin, pentru că acest lucru le va permite să pornească bine și să se lipsească de cheltuirea celor asupra cărora au autoritate; aceasta va fi o dovadă împotriva lor, dacă nu se vor supune ordinului tău sau dacă îți vor trăda încrederea.

După aceea, să controlezi ceea ce fac. Să trimiți observatori cinstiți și de încredere, care să-i supravegheze, pentru că cercetarea cu discreție a activității lor îi va îndemna să-și îndeplinească îndatoririle cu credință și să se poarte cu bunătate față de supuși. Fii atent la aceste ajutoare (funcționari). Dacă vreunul dintre ei acționează într-un mod înșelător, iar informațiile primite de la observatorii tăi despre el coincid și dacă ești mulțumit de mărturia lor, supune-l pe acesta la o pedeapsă fizică și retrage-i atribuțiile pe care le deținea. Apoi pune-l într-o poziție josnică, fă să fie cunoscut ca unul care a înșelat și să se confrunte cu rușinea de a fi pus sub acuzare,

(3.) Cercetează care este situația în ceea ce privește taxa pământului, astfel ca ea să îndrepte starea celor care o plătesc, pentru că în corectitudinea taxei funciare și în bunăstarea celor care o plătesc stă și bunăstarea altora.

Nu se va putea ajunge la bunăstarea celorlalți decât prin aceștia (care plătesc taxa funciară), întrucât toți oamenii depind de taxa pământului și de cei care o plătesc. Fă ca grija ta în ceea ce privește prosperitatea pământului să fie mai mare decât grija pentru colectarea taxei funciare, pentru că aceasta nu va putea fi strânsă decât atunci când

Pagina 117

118 OBâRșia LUMINII

există prosperitate. Oricine pretinde taxa pământului acolo unde nu există prosperitate, el a devastat pământul și i-a distrus pe slujitorii lui Dumnezeu. Treburile lui vor rămâne în ordine doar pentru puțină vreme.

Așadar, dacă supușii tăi se plâng că sunt împovărați”

din cauza calamităților sau în urma terminării apei pentru irigații, sau din cauza lipsei ploii, sau din cauza transformărilor suferite de pământ în urma inundațiilor, sau ca urmare a distrugerii provocate de secetă, ușurează-le povara în măsura în care dorești ca starea lor să se îndrepte. Și nu lăsa ca nimic din ceea ce a ajutat la ușurarea poverii lor să apese greu asupra ta, pentru că aceasta reprezintă o rezervă pe care ei ți-o vor returna prin faptul că se va instaura prosperitatea în țara ta, care va fi podoaba domniei tale.

Vei câștiga prin asta laudele lor cele mai sincere și te vei putea mândri cu faptul că ai așezat dreptatea printre ei. Vei putea să te bizui pe puterea lor, care va spori în urma a ceea ce ai cheltuit pentru ei atunci când le-ai oferit sprijinul, și vei putea să te bucuri de încrederea lor, din moment ce i-ai obișnuit cu dreptatea ta, arătându-ți bunătatea față de ei. Mai târziu este posibil să se ivească probleme în care ei vor fi dispuși să-și asume răspunderea, dacă te vei bizui pe ajutorul lor în rezolvarea acestora, pentru că prosperitatea va purta povara pe care i-o încredințezi.

Într-adevăr, distrugerea pământului apare în urma sărăcirii locuitorilor lui, iar locuitorii săi sărăcesc numai

31 Ca urmare a taxei funciare în sine sau din cauza presiunii exercitate asupra lor de funcționarii care colectează taxele (Ibn Abi-l-Hadid,

Pagina 118

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 119

când conducătorii sunt preocupați să acumuleze avere, când se îngrijorează de durata propriei domnii” și când trag prea puțin folos din exemplele prin care au fost preveniți.

(2c.) Apoi să inspectezi situația secretarilor tăi și să-i numești pe cei mai buni dintre ei pentru a răspunde de treburile tale.” Alege-i pe cei la fel ca tine, pe care i-ai instruit în ceea ce privește stratagemele tale și încredințează-i secretele celui înzestrat cu cele mai înalte trăsături morale, celui corect, pe care funcțiile înalte nu-l fac să fie nesăbuit și pe care statutul său nu-l face să fie atât de obraznic, încât să ți se împotrivească în cadrul vreunei întruniri. El ar trebui să fie cineva pe care neglijența să nu-l împiedice să-ți predea scrisorile trimise de către administratorii tăi sau să redacteze răspunsurile potrivite din partea ta, în cele ce-i încredințezi și în cele în care a

3 Ibn Abil-Hadid oferă două explicații posibile ale acestei fraze. Potrivit primei explicații, cuvintele „su zannihim bi-l-baqa” ar trebui să fie traduse „ei apreciază în mod greșit durata”, ceea ce înseamnă că ei cred că propria lor existență va dăinui un timp îndelungat și uită de moarte și de dispariția lor. Totuși, în traducere, am urmat cea de-a doua interpretare, conform căreia înțelesul este: „Ei își închipuie că vor fi detronați și înlocuiți, de aceea folosesc toate prilejurile pentru a-și spori avuția și nu le pasă de prosperitatea pământului” (vol. 17, p. 73).

39 „Secretarul la care se referă Emirul drept-credincioșilor este demnitarul cunoscut în zilele noastre sub denumirea de „vizir”, întrucât acesta este învestit cu administrarea treburilor domnitorului și el este reprezentantul acestuia. Scrisorile trimise de administratori (funcționari) ajung la el și el este cel care redactează răspunsurile. El rânduiește treburile administratorilor și îi supraveghează pe aceștia. De fapt, el este secretarul peste secretari, de aceea este cunoscut sub numele de vizir în sensul deplin al cuvântului. Se spune că secretarul are trei prerogative acordate de rege: de a-l cunoaște pe acesta (el are acces la viața personală a regelui, putând intra chiar și în harem), de a-i acuza pe trădători înaintea regelui și de a-i aduce ia cunoștință acestuia lucrurile ținute secrete...” (Ibn Abil-Hadid, vol. 17, p. 49).

Pagina 119

120 OBÂRȘIA LUMINII

fost numit să te reprezinte; o persoană care nu va fi neglijentă cu un contract pe care îl încheie pentru tine, nici nu va fi incapabilă să anuleze contractele păguboase pentru tine; un om care nu este neștiutor în privința propriei valori pe care o are în rezolvarea treburilor, căci acela care nu-și cunoaște propria valoare va fi și mai neștiutor în ceea ce privește valoarea altora.

Alegerea ta să nu se bazeze numai pe discernământul tău, pe încrederea și pe părerea ta bună despre cineva, pentru că oamenii se prezintă în fața conducătorilor prefăcându-se și slujindu-i cum se cuvine, chiar dacă în spatele acestui lucru poate să nu existe niciun fel de sinceritate sau de loialitate. Verifică-i mai degrabă în acele lucruri care le-au fost încredințate de slujitorii tăi cinstiți.

Să te bizui pe cel ce a lăsat impresia cea mai bună asupra oamenilor de rând și care este aprobat și susținut cel mai mult de cei ce sunt demni de încredere. Aceasta va fi dovada sincerității tale față de Dumnezeu și față de cel ale cărui treburi ți-au fost încredințate.

Numește-l, pentru a se îngriji de fiecare lucru care te frământă, pe acela care nu este copleșit când problemele sunt mari și care nici nu se tulbură când numărul lor este mare. Orice greșeală a lor, pe care o vei trece cu vederea, va fi pusă în seama ta.

(4.) Apoi, îngrijește-te mai ales de negustori și de meșteșugari, de cei care s-au stabilit într-un anumit loc, cât și de cei care se mută cu mărfurile lor și de cei care obțin un câștig muncind cu mâinile lor“ și îndeamnă-i și

10 Ibn Abil-Hadid explică faptul că primele două grupuri îi desemnează pe negustori — cei care au prăvălii și cei care călătoresc cu mărfurile lor - iar al treilea grup se referă la meșteșugari (vol. 17, p. 84).

Pagina 120

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 121

pe alții să facă asta“!, pentru că ei sunt temelia câștigului și mijloacele prin care se poate obține bunăstarea. Ei aduc lucruri folositoare și obiecte trebuincioase din locuri îndepărtate și greu de atins ale pământului, de pe mare, din câmpii și din munți și din locuri în care oamenii nu se întâlnesc și nici nu îndrăznesc să meargă. (Negustorii și meșteșugarii) îi reprezintă pe cei blajini, iar din partea lor să nu-ți fie teamă de necazuri; ei aduc liniște, așa că să nu te îngrijorezi de apariția dezbinării.? Îngrijește-te de treburile lor când sunt lângă tine sau în orice alt colțal țării tale.

Dar să știi, totuși, că mulți dintre ei sunt caracterizați de o avariție rușinoasă, de o zgârcenie condamnabilă, de stocarea bunurilor și de samavolnicie în ceea ce privește vânzările. Aceasta constituie o sursă de pierdere pentru toți și o pată pe mâinile conducătorilor. Așadar să interzici stocarea bunurilor (ihtikar), pentru că Trimisul lui Dumnezeu — Fie ca pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra sa și a familiei sale! — a interzis-o.*

“1 Traducerea acestei fraze este mai degrabă o traducere liberă și urmează prima interpretare a lui Ibn Abil-Hadid. E] scrie că se poate înțelege și în felul următor: „Acceptă-mi sfatul pentru binele negustorilor și al meșteșugarilor și povățuiește-i și pe alții cu privire la ei” (vol. 17, pp. 83-4).

+2 Aceasta este traducerea literală a pasajului pe care Ibn Abil-Hadid îl explică după cum urmează: „Apoi Imamul spune: «Cu siguranță ei îi reprezintă pe cei blajini», ceea ce înseamnă că negustorii și meșteșugarii sunt binevoitori. El dorește ca Malik Al Aștar să le arate simpatie și să-i susțină.

EI spune că ei nu sunt asemeni colectorilor de taxe sau precum comandanții armatei, pentru că ei trebuie să fie susținuți, protejați și sprijiniți, cu atât mai mult cu cât nu există pericolul vreunei distrugeri din partea lor, în ceea ce privește proprietatea publică (ca în cazul colectorilor de taxe care ar putea fi lipsiți de loialitate), nici în cadrul guvernării (ca în cazul condu:

cătorilor armatei care ar putea fi corupți)” (vol. 17, p. 84). -

4 „Potrivit spuselor celui de-al șaselea Imam, Jafar Al Sadiq (fondatorul școlii Jatari, școala de jurisprudență șiică duodecimană): «Este un

Pagina 121

122 Onânșia LUMINII

Lasă ca vânzarea să fie liberă, cu măsuri corecte la cântare și cu prețuri care să nu fie în paguba niciunei părți, nici a cumpărătorului, nici a vânzătorului.* lar în ceea ce-l privește pe cel care cade în ispita de a stoca bunurile după ce i-ai interzis să facă acest lucru, pedepsește-l și dă-l drept pildă pentru alții, dar nu mai mult decât este cazul.

(5.) Apoi să te temi de Dumnezeu, să te temi de Dumnezeu cu privire la clasa de jos, cei nevoiași, sărmani, cei năpăstuiți și neputincioși, care nu au nici un fel de posibilități, pentru că din această categorie face parte atât cel care cerșește, cât și cel lipsit (care nu cerșește). la seama, de dragul lui Dumnezeu, la acele drepturi care le aparțin lor, pe care EI ți le-a încredințat ție. Pune deoparte pentru ei o anumită parte din vistieria ta (bayt al-mal) și, în fiecare oraș, o anumită parte din ceea ce produce pământul deținut de musulmani, care a fost luat ca pradă de război (sawafi al-islam)*, pentru că celui mai îndepărtat dintre ei îi aparține tot atât cât îi aparține și celui mai apropi-

lucru condamnabil (makruh) a stoca și a lăsa oamenii cu nimic. Și s-a spus chiar că este interzis (haram), iar acest ultim punct de vedere este mai corect. Așa cum a spus Profetul lui Dumnezeu: «Îndurarea este asupra celui care importă, iar blestemul este asupra celui care stochează». Cu siguranță, stocarea este interzisă în două situații: prima, în ceea ce privește alimente precum grâul, orzul, curmalele, stafidele, untul (samna, ghee) sau sarea — acestea nu pot fi stocate (retrase de pe piață) în scopul ridicării prețului. A doua situație este cea în care nu mai există niciun alt distribuitor» Acest hadit este citat de al-Fakiki, în Al Ra wa-lra'iyyah, vol. 2, p. 165.

4 Conform Coran 83: 1-3: „Vai celor înșelători! Când cumpără, cer oamenilor să le umple măsura, însă când ei măsoară ori cântăresc, îi înșală!”

15 Tiimitere la principiul la care se face aluzie în următorul verset din Coran 8: 41, „Să știți că oricare ar fi trofeele voastre, a cincea parte este a lui Dumnezeu, a trimisului și a celor apropiați, a orfanilor, a sărmanilor și a drumețului.”

Pagina 122

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 123

at.“ Tu ești obligat să respecți dreptul fiecăruia dintre ei, așadar nu te lăsa împiedicat de trufie, căci nu vei fi iertat dacă, ocupat fiind cu lucrurile foarte însemnate, nu te vei îngriji de cele mărunte. Așadar, nu-ți îndepărta grija față de ei și nu-ți întoarce fața de la ei cu dispreț.

Cercetează starea celor (din clasa de jos) care nu pot să ajungă la tine, a celor desconsiderați de privirile celorlalți și tratați cu dispreț de către oameni. Numește pe cineva care să se ocupe numai de ajutorarea lor, o persoană în care ai încredere, dintre cei temători de Dumnezeu și dintre cei smeriți și fă ca aceasta să-ți înfățișeze starea și problemele lor. Apoi să te porți față de ei într-un mod care te va scuti de orice vină în fața lui Dumnezeu, în ziua în care Îl vei întâlni.“ Pentru că dintre toți supușii, aceștia au nevoie mai mult de dreptate decât ceilalți. În cazul fiecăruia dintre ei, pregătește-ți apărarea în fața lui Dumnezeu, dându-le drepturile care li se cuvin (al-haqq).

Asumă-ți responsabilitatea întreținerii orfanilor și a celor în vârstă, dintre cei care nu dispun de niciun fel de posibilități, și nu-i pune în situația de a cerși. Toate aces-

%6 „Cu alte cuvinte, toți musulmanii săraci sunt egali în ceea ce privește partea ce li se cuvine, nu există unii care să fie mai îndepărtați și unii care să fie mai apropiați. Să nu-l preferi pe cel care este apropiat față de tine sau de vreunul dintre cei favorizați de tine mai mult decât pe cel care este îndepărtat de tine sau care nu are nicio legătură cu tine, sau pentru care nu există niciun motiv pentru care să te întorci față de el. Este posibil ca el să se refere la faptul că ceea ce produce pământul luat ca pradă de război, dintr-un anumit teritoriu, nu ar trebui să fie distribuit doar nevoiașilor din acel teritoriu, pentru că dreptul la ceea ce produce pământul este același pentru o persoană care se află departe de acel pământ cât și pentru cel care locuiește în el” (Ibn Abil-Hadid, vol. 17, p. 86-7).

*7 Întâlnirea cu Dumnezeu este menționată în unele versete din Sfântul Coran, precum ar fi: „Cei care socot minciună întâlnirea cu Dumnezeu sunt pierduți” (6: 31).

Pagina 123

124 OBâRșiA LUMINII

tea sunt o povară grea pe umerii conducătorilor. Adevărul (al-haqq) în întregime este o povară grea. Dar Dumnezeu s-ar putea să-l facă mai ușor pentru cei care sunt în căutarea scopului final, pentru cei care-și îndeamnă sufletele la răbdare și la încrederea în adevărul făgăduielii pe care le-a făcut-o Dumnezeu.

PARTEA A IV-A: ORDINE ȘI INTERDICȚII

ÎN INTERESUL LUL MALIK AL AȘTAR

Rezervă-ți o anumită parte a timpului tău pe care să o dedici celor care îți adresează diverse solicitări (hajat), timp în care să fii liber ca să-i asculți tu însuți. Organizează audiențe deschise, iar în cadrul lor arată-te smerit în fața lui Dumnezeu, Cel care te-a creat. Ține-i la distanță pe soldați și pe ajutoarele care sunt gărzile tale personale sau care păstrează ordinea, astfel ca purtătorul lor de cuvânt să ți se adreseze fără să se bâlbâie de teamă, pentru că l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu spunând, nu numai cu o singură ocazie: «Comunitatea în care drepturile ce li se cuvin celor slabi nu pot fi căpătate de la cei puternici, fără ca aceștia (cei slabi) să nu se bâlbâie (înspăimântați),

Mai mult decât atât, lasă-i să vorbească în mod obișnuit, chiar dacă-și pierd șirul vorbelor, și nu fi deranjat sau enervat și nu te supăra pe ei. Dacă faci asta, Dumnezeu te va acoperi cu aripile milei Sale și va face obligatorie răsplătirea ta, pentru că l-ai ascultat. Oferă ceea ce ai de dat într-un mod plăcut, iar când refuzi (să răspunzi rugăminților pentru că trebuie să faci acest lucru), fă-o într-un mod elegant și cerându-ți scuze.

Pagina 124

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 125

Apoi, există anumite sarcini de care trebuie să te ocupi personal. Printre acestea este ascultarea cererilor administratorilor, atunci când secretarii tăi nu au reușit să găsească o soluție corectă, și audierea plângerilor celor care se prezintă în fața ta pentru că inimile ajutoarelor tale au fost strâmtorate de ele.*

În fiecare zi să îndeplinești responsabilitățile acelei zile, pentru că fiecărei zile îi aparține ceea ce este potrivit pentru acel timp. Dedică cele mai bune ore ale zilei și cele mai bogate părți ale ei pentru legătura ta cu Dumnezeu, chiar dacă toate aparțin lui Dumnezeu, dacă intenția ta este una corectă și dacă supușii rămân protejați. Pentru a-ți urma credința cu sinceritate față de Dumnezeu îndeplinește acele obligații (fara'id) cu care ești dator față de EI%, pentru că acestea îi aparțin numai Lui. Așadar, dedică-ți trupul lui Dumnezeu, în timpul nopții și în timpul zilei, și îndeplinește aceste lucruri în mod desăvârșit, nu cu lipsuri sau nesatisfăcător, pentru că aceasta te va aduce mai aproape de Dumnezeu, indiferent de ceea ce se poate întâmpla trupului tău (ca rezultat al acestui lucru).%

Când te ridici pentru a-i conduce pe oameni în rugăciunile canonice, să nu-i îndepărtezi pe aceștia, rugându-te un timp prea lung, nici să nu strici rugăciunea, făcând-o prea repede sau într-un mod greșit, căci printre oameni există unii care sunt bolnavi și alții care au anumite nevoi.

48... «Inimile ajutoarelor au fost strâmtorate» prin expedierea gră-

bită a doleanțelor. Lor le place să amâne rezolvarea acestora fie pentru că urmăresc un interes personal, fie pentru a demonstra propria lor autoritate”

(Muhammad Abduh, vol. 3, p. 114).

“9 Acțiunile obligatorii cum ar fi cele cinci rugăciuni zilnice.

50 Aluzia la trup se datorează mai ales naturii fizice a rugăciunilor canonice zilnice. Ibn Abil-Hadid explică ultima frază astfel: „Chiar dacă aceasta te obosește și-ți slăbește trupul și vigoarea” (vol 17, p. 90).

Pagina 125

126 Oânșia LUMINII

L-am întrebat pe Trimisul lui Dumnezeu atunci când m-a trimis în Yemen, „Cum să-i conduc în rugăciune?” El a răspuns: „Condu-i în rugăciune astfel ca și cel mai slab dintre ei să se roage și fii îndurător față de credincioși”

Mai mult decât atât, nu prelungi timpul în care ești izolat (ihtijab) de supușii tăi, pentru că îndepărtarea conducătorilor de supușii lor este un fel de constrângere și are drept rezultat lipsa cunoașterii problemelor lor. Izolarea de ei îl îndepărtează pe conducător de la cunoașterea lucrurilor petrecute cât timp ei au fost despărțiți de el.

Atunci ceea ce este important le va părea neînsemnat, iar ceea ce este de mică importanță le va părea însemnat.

Ceea ce e frumos va părea ca fiind ceva urât, iar ceea ce e urât va părea frumos. lar adevărul va fi murdărit de minciună. Domnitorul este doar un om. El nu cunoaște problemele pe care oamenii le ascund de el. Nu vor exista semne prin care feluritele aspecte ale adevărului să poată fi deosebite de minciună.

Din nou, există numai două posibilități: ori dăruiești cu generozitate pe calea adevărului — și atunci de ce te-ai retrage de la îndeplinirea unei obligații serioase și a unei fapte nobile - sau suferi de boala avariției și atunci cât de mult se vor abține oamenii de la a-ți cere, deși sunt disperați după generozitatea ta! Mai mult decât atât, cele mai multe rugăminți care îți sunt prezentate sunt cele care nu impun nici un fel de greutate asupra ta, cum ar fi o reclamație împotriva unei nedreptăți sau căutarea dreptății privitoare la o tranzacție.

Iar conducătorul are cu siguranță anumite persoane favorite și apropiate lui printre care se manifestă o anumită aroganță, abatere de la lege și lipsă de echitate în