OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 95

96 OBÂRȘIA LUMINII

unui strop negru, într-o noapte întunecată, pe o piatră neagră.!% EI vede calea unei furnici în întunericul smolit al nopții. El vede ceea ce e dăunător pentru ea și ceea ce e binefăcător și rezultatul conviețuirii ei și larvele și urmașii ei.» Și pornind de la aceasta spunem: «Cu siguranță El este Cel care vede, dar nu cu o vedere asemănătoare creaturilor Lui.»“

Bărbatul nu a plecat înainte de a îmbrățișa islamul.

Imamul a mai spus și alte lucruri. |

128 Conform Coran 6: 59: „E are cheile Tainei pe care nu o cunoaște nimeni afară de El. El cunoaște ceea ce este pe uscat și în mare. Nici o frunză nu pică fără ca EI să o știe. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit

>»

într-o Carte deslușită.

Pagina 96

PARTEA A DOUA

GUVERNAREA SOCIETĂȚII

Pagina 98

Notă introductivă

Mărturisirea Unicității lui Dumnezeu și acceptarea lui Muhammad ca Profet al Său implică o multitudine de consecințe. Dacă Coranul este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Muhammad este Profetul Său ales, care „nu vorbește din patimă” (Coran 53: 3), atunci învățăturile lor trebuie urmate. Confruntați cu aceste realități ale credinței lor, musulmanii au dezvoltat o știință complicată a Legii Divine, Șariah, o știință care cuprinde fiecare dimensiune a conduitei umane, inclusiv cea politică.

Una dintre primele și cele mai bune expuneri ale recomandărilor explicite și implicite ale islamului cu privire la guvern și rolul acestuia în societate este reprezentată de sfaturile lui Ali pentru Malik ibn Al Harith Al Nakhaii, supranumit și Al Aștar („cel cu genele lipsă”) din cauza unei răni suferite într-o bătălie. El a fost unul dintre cei mai de seamă luptători musulmani din primii ani ai răspândirii islamului și unul dintre susținătorii devotați ai lui Ali. El a fost cel care l-a sfătuit pe Ali să nu încheie un armistițiu cu Muawiyah în timpul bătăliei de la Siffin și a fost otrăvit pe drumul către Egipt, spre care se îndrepta pentru a prelua funcția de guvernator al acestei țări, în anul 37/658 sau 38/659, la scurt timp după ce Ali a devenit calif, după asasinarea lui Uthman.

! A se vedea articolul „Al Ashtar” din noua Encyclopedia of Islam.

Pagina 99

100 OBÂRșIA LUMINII

Dat fiind că aceste recomandări ale lui Ali fac parte din cartea sa Calea vorbirii alese (Nahj al-balaghah), ele au fost comentate de peste o sută de exegeți. Am utilizat cu precădere două dintre cele mai cunoscute comentarii.

Primul este cel al lui Ibn Abi-l-Hadid (d. 655/1257), un cărturar de la curtea abbasidă din Bagdad. Exegeza sa este una dintre cele mai timpurii; datorită meticulozității și a exactității sale, ea constituie baza comentariilor de mai târziu. Al doilea comentariu este cel al lui Ibn Maytham al-Bahrani, un savant și teolog șiit renumit care a murit în anul 679/1282-3. În plus, m-am folosit de explicațiile reformatorului din secolul al nouăsprezecelea, Muhammad „Abduh (d. 1905), și de alte două comentarii din epoca modernă, care au fost menționate în note.

Pagina 100

SFATURILE LUI ALI PENTRU

MALIK AL AȘTAR

Ali a scris aceste indicații pentru Al Aștar Al Nakhari când l-a numit pe acesta drept guvernator al Egiptului și al provinciilor sale, în vremea în care domnia lui Muhammad ibn Abi Bakr trecea printr-o perioadă tulbure.

Acestea reprezintă cel mai vast set de îndrumări din Nahjal-balaghah (Calea vorbirii alese). Dintre toate scrisorile sale, aceasta excelează.

PARTEA ÎI: INTRODUCEREA?

„În numele lui Dumnezeu cel Milostiv, Îndurător!

Aceasta este ceea ce Ali, robul lui Dumnezeu și Emirul drept-credincioșilor, i-a încredințat lui Malik ibn Al Harith Al Aștar, în recomandările sale, când l-a numit guvernator al Egiptului, pentru a strânge taxele pământului? pentru a lupta împotriva vrăjmașilor săi, pentru a îmbunătăți condiția oamenilor și pentru a aduce prosperitate în ținuturile sale.

? Diviziunea în părți, cât și titlurile părților a doua, a treia și a patra au fost luate din comentariul lui Ibn Maytham.

3 Taxa pe pământ (kharaj) era colectată în funcție de productivitatea pământului. A se vedea Encyclopedia of Islam (ediție nouă), vol. 3,

Pagina 101

102 Oâașia LUMINII

El l-a îndemnat să se teamă de Dumnezeu, să prefere ascultarea de EI (mai mult decât orice altceva) și să urmeze ceea ce a poruncit EI în Cartea Sa - atât acțiunile pe care le-a hotărât ca fiind obligatorii, cât și cele pe care le-a recomandat“ - pentru că nimeni nu poate dobândi fericirea decât cel care urmează poruncile Sale și nimeni nu este doborât de ticăloșie în afară de cel care le tăgăduiește

EI l-a îndemnat să-L ajute pe Dumnezeu (Slavă Lui!)

cu inima sa, cu brațele sale și cu limba sas, pentru că El (Măreț Îi este numele!) a făgăduit că-l va ajuta pe cel care-L adoră.$

Și el l-a mai îndemnat să-și înfrângă patimile sufletului său și să-și înfrâneze îndărătnicia, pentru că sufletul îndeamnă la rele, cu excepția cazului în care Dumnezeu Își arată îndurarea.”

4 Para'id wa sunan. Primele se referă adesea la acele acțiuni care sunt poruncite de Dumnezeu - precum cele cinci rugăciuni zilnice, postul în timpul lunii Ramadan etc; ele contrastează cu sunan, care înseamnă poruncile Profetului și care se împart în poruncile pe care le-a dat verbal, (qaw]), acțiunile îndeplinite de el (fil) și acțiunile pe care le-a permis altora să le facă fără să-i critice sau să se împotrivească (iqrar). Cu toate acestea aici, din moment ce se spune că ambele feluri de acțiuni sunt menționate în Coran, sensul este așa cum a fost tradus.

5 „Cu inima sa”, adică prin credința neclintită; „cu brațele sale”, adică prin lupta sfântă și prin străduința pe calea Lui; „cu limba sa”, adică rostind adevărul, poruncind ceea ce este bine și interzicând ceea ce este rău” (Ibn Abi-l-Hadid, vol. 17, p. 31).

$ Conform Coran 47: 7: „O, voi cei ce credeți! Dacă voi Îl ajutați pe Dumnezeu, El vă va ajuta și vă va întări picioarele.” și alte versete similare, precum 22: 40: „Dumnezeu îl ajută pe cel care Îl ajută”

7 Citare aproximativă din Coran 12: 53: „... căci sufletul este cel care ațâță spre rău, însă Domnul meu va avea milă de mine”

Pagina 102

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 103

PARTEA A II-A: SEATURI ȘI ÎNDRUMĂRI

REFERITOARE LA O GUVERNARE CORECTĂ

„Să știi, o, Malik, că te trimit pe un meleag unde au existat, înainte de tine, atât guvernări drepte, cât și nedrepte. Oamenii vor analiza guvernarea ta în același mod în care obișnuiai să privești și tu guvernările de dinaintea ta. Vor vorbi despre tine așa cum obișnuiai să vorbești și tu despre acei conducători. Iar cei drepți sunt cunoscuți numai după cuvintele pe care Dumnezeu le pune în gura slujitorilor Săi.

Așadar, cea mai dragă comoară să-ți fie comoara acțiunilor corecte. Stăpânește-ți poftele și înfrânează-ți sufletul de la ceea ce nu este legitim pentru tine, întrucât înfrânarea sufletului înseamnă ca acesta să fie nepărtinitor, atât față de ceea ce-i place, cât și față de ceea ce nu-i place.

Umple-ți inima cu îndurare, cu iubire și cu bunătate față de supușii tăi. Nu fi în fața lor precum un animal lacom, socotindu-i pe aceștia o pradă ușoară, pentru că ei sunt de două feluri: fie sunt frații tăi întru religie, fie sunt egalii tăi întru creație. Ei pot cădea în greșeală fără să vrea, sunt biruiți de slăbiciuni, ei săvârșesc fapte rele atât în mod intenționat, cât și din greșeală. Așadar, arată-ți îndurarea față de ei și iartă-i, în aceeași măsură în care nădăjduiești și tu că Dumnezeu îți va arăta îndurarea și iertarea Sa. Căci tu ești deasupra lor, iar cel care te-a numit pe tine este deasupra ta, iar Dumnezeu este deasupra celui ce te-a ales pe tine.

Dumnezeu dorește de la tine împlinirea nevoilor și trebuințelor lor și EI te încearcă prin ei.

Pagina 103

104 OBÂRșiA LUMINII

Nu porni la luptă împotriva lui Dumnezeu, pentru că tu nu ai nicio putere împotriva mâniei Lui, nici nu te poți lipsi de îndurarea și iertarea Sa. Niciodată să nu regreți că ai iertat pe cineva, niciodată să nu te bucuri când pedepsești pe cineva și niciodată să nu acționezi în grabă, mânat de impulsuri, dacă poți găsi o cale mai bună de a acționa. Niciodată să nu spui: «Mi s-a dat autoritatea, poruncesc și sunt ascultat», întrucât, cu siguranță, aceasta va duce la stricăciunea inimii, slăbirea religiei și schimbarea destinului. Dacă autoritatea pe care o deții dă naștere la mândrie și trufie în sufletul tău, atunci să cugeți la imensitatea suveranității lui Dumnezeu și la puterea pe care o deține El asupra ta și față de care tu nu ai niciun fel de control.

Acest lucru îți va slăbi îndărătnicia, îți va înfrâna pornirile violente și-ți va reda judecata care te părăsise. Ai grijă

socotești asemenea Lui în lucrurile în care numai El deține puterea, pentru că Dumnezeu îi smerește pe toți tiranii și îi umilește pe toți cei trufași.

Să veghezi ca să se facă dreptate față de Dumnezeu” și ca să se facă dreptate față de oameni, de către tine, de către familia ta și de către cei pe care-i preferi dintre supușii tăi.

Căci, de nu vei face întocmai, înseamnă că acționezi în mod nedrept. Iar în ce-l privește pe cel care-i nedreptățește pe supușii lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi potrivnicul său, ca să nu mai vorbim de slujitorii lui Dumnezeu. Dumne-

% „Nu 1 te împotrivi Lui prin neascultarea ta” (Ibn Abil-Hadid,

9 „Să îndeplinești îndatoririle religioase pe care EI le-a făcut obligatorii și să-ți urmezi inteligența și tradiția (profetică)” (Ibn Abi-l-Hadid,

Pagina 104

GUVERNAREA SOCIETĂȚII 105

zeu face ca argumentul celui care se luptă cu EI să fie nul și fără valoare. O asemenea persoană va fi dușmanul lui Dumnezeu până ce încetează sau până se căiește. Nimic nu atrage mai mult îndepărtarea binecuvântării lui Dumnezeu și sporirea mâniei Sale decât stăruința în săvârșirea faptelor rele, pentru că Dumnezeu ascultă chemarea celor asupriți și îi urmărește întotdeauna pe cei ce săvârșesc răutăți.!

Cele mai dragi fapte să-ți fie cele în care precumpănește corectitudinea!!, cele mai pline de dreptate și cele mai satisfăcătoare pentru supușii tăi. Căci nemulțumirea oamenilor de rând face ca satisfacția celor favorizați să fie lipsită de valoare, iar nemulțumirea celor favorizați este alinată atunci când poporul este mulțumit.

Mai mult decât atât, niciunul dintre supuși nu constituie o povară mai mare pentru conducător în vreme de pace și nu este de mai puțin folos în timpul încercărilor decât cei care sunt favorizați de acesta. Niciunul nu este mai scârbit de dreptate, mai insistent și mai supărător în ceea ce privește pretențiile sale, mai puțin recunoscător când i se oferă, mai puțin dispus să-l ierte pe stăpân când el nu-i oferă ajutorul său și mai nerăbdător în fața greutăților vremii decât cel favorizat de el. Dar sprijinul religiei, solidaritatea musulmanilor și pregătirea în fața vrăjmașilor se află la oamenii obișnuiți ai comunității.

Așadar îndreaptă-ți afecțiunea spre aceștia.

1% Conform Coran 89: 14, „... căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor” -

1 Awsatuha fi-l-haqa, trimitere la „raportul de aur”. Aici unii dintre comentatori îi amintesc pe Aristotel și menționează unele hadit-uri profetice precum „Cea mai bună dintre fapte este cea de mijloc”. A se vedea, de exemplu, T. al-Fakiki, al-Re'i wa-l-ra'iyyah, vol. 2, Najaf, 1940, p. 108-11.

Pagina 105

106 OsânșiaA LUMINII

Consideră-i ca fiind cei mai îndepărtați de tine și cei mai vrednici de dispreț pe aceia dintre supușii tăi care caută greșelile celorlalți oameni. Pentru că oamenii au greșeli pe care conducătorul, mai mult decât oricine altcineva, ar trebui să le acopere. Așadar nu scormoni acele lucruri care îți sunt ascunse, pentru că obligația ta este să le îndrepți numai pe acelea care ți se dezvăluie. Dumnezeu va judeca ceea ce este neștiut de tine. Așadar, acoperă defectele celorlalți pe cât îți stă în putință; Dumnezeu îți va acoperi și ție ceea ce tu ai vrea să rămână ascuns față de supușii tăi. Dezleagă nodul oricărui resentiment față de oameni, îndepărtează cauza oricărei dușmănii și ignoră tot ceea ce nu intră în atribuțiile tale. Nu te grăbi să dai crezare celui care bârfește, pentru că cel care-i defăimează pe alții este un om înșelător, chiar dacă pare a fi un sfătuitor sincer.

Nu lua drept consilier pe cel care este avar, care s-ar putea să te întoarcă de la dărnicie și să-ți prevestească sărăcia!?, nici nu lua ca sfătuitor pe cel laș, care s-ar putea să te facă slab în responsabilitățile tale, nici nu lua drept consilier pe cel care este lacom, care datorită poftelor sale s-ar putea să considere asuprirea ca fiind corectă. Avariția, lașitatea și lăcomia sunt înclinații diferite care au însă în comun neîncrederea în Dumnezeu.!?

12 potrivit lui Ibn Abil-Hadid, această frază se bazează pe următorul verset coranic: „Diavolul vă amenință cu sărăcia și vă poruncește lucruri rușinoase, iar Dumnezeu vă făgăduiește iertare și har. Dumnezeu este Cuprinzător, Știutor” (Coran 2, 268). El explică faptul că exegeții Coranului spun că aici „lucruri rușinoase” (al-fahșa”) înseamnă „avariție” (al-bukhl), iar sensul lui „vă amenință cu sărăcia” este acela că te face să crezi că vei ajunge sărac dacă ești generos, dăruind din averea ta (vol. 17, p. 41).

15 Ibn Abil-Hadid explică faptul că, dacă omul se încrede în Dumnezeu cu convingere și sinceritate, el va ști că durata vieții sale, pâinea cea de