IMAMATUL
Pagina 61
mine?”
Prin aceasta, Profetul (s.a.w.a.) s-a referit la faptul că Hazrat Moise (a.s.) l-a lăsat ȋn locul său pe Hazrat Aaron (a.s.) ca să aibă grijă de poporul său, cȃnd s-a dus să primească poruncile, ȋn același fel ȋn care el ȋl lăsa pe Imamul Ali (a.s.) ȋn locul său, ca reprezentant al său, pentru a avea grijă de problemele islamului ȋn timpul absenței sale.1
3) Surah-e-Tawbah
Apoi urmează ȋmprejurările ȋn care au fost comunicate versetele Surei al-Baraat (Tawbah, Capitolul 9) locuitorilor orașului Mecca. Mai ȋntȃi a fost trimis Abu Bekr pentru a transmite păgȃnilor aceste versete. Apoi, Nobilul Profet (s.a.w.a.) l-a trimis pe Imamul Ali (a.s.) să ia Surah de la Abu Bekr și să o facă publică ȋn Mecca. Abu Bekr s-a ȋntors din călătoria sa spre Mecca, ȋn mijlocul zilei, la Medina și l-a ȋntrebat pe Nobilul Profet (s.a.w.a.) dacă i-a fost revelat vreun verset sau vreo poruncă ȋmpotriva comunicării acestei sure. Nobilul Profet (s.a.w.a.) i-a spus: „Gabriel / Gibrail (a.s.) a venit la mine și m-a ȋnștiințat ca nimeni altcineva ȋn afară de mine sau
1. Această tradiție se găsește ȋn mai multe cărți, de exemplu ȋn Sahih Tirmidhi, vol. 1, p. 308, ediția apărută la Cairo, 1292 A.H, Ibne Asir: Osodul Ghaba, vol.2, p. 12, ediția apărută la Cairo, 1285 A.H., As Suyuti: Al-Durrul Mansur, vol. 2, p. 7, Kanzul Ummal de Muttaqi Hindi, vol.1, p. 48 ediția apărută la Hyderabad, 1312 A.H.
Pagina 62
de cel care este din mine să nu transmită mesajul.” Principiul care reiese ȋn mod evident din aceste declarații ale Profetului (s.a.w.a.) este exprimat și ȋn următoarea tradiție care a fost acceptată de toate sectele.
4) Adevărul este cu Imamul Ali (a.s.)
Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus:
„Ali este cu adevărul și adevărul este cu Ali. O, Dumnezeule! Fă ca adevărul să-l ȋnsoțească oriunde ar merge.” (Literal: „Întoarce adevărul oriunde s-ar ȋntoarce el.”) 1
Așadar, adevăratul califat i s-a ȋncredințat de fapt Imamului Ali (a.s.) și nimănui altcuiva.
5) Hadis-e-Nur
Seyid Ali Hamadani scrie ȋn Mawaddatul Qurba, transmițȃnd de la Salman al Farsi (r.a.), că Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus ȋn Hadisul Luminii Divine (:)حديث نور
1. Al-Khwarazmi: Al-Manaqeb, p. 56, ediția apărută la Najaf, 1965 A.D.; Al- Hammuyi: Faraedus Simtain, vol. 1, p. 56, ediția apărută la Beirut,1987 A.D, Al-Khatib Al-Baghdadi: Tarikh, vol. 14, p. 321
Pagina 63
„Eu și Ali am fost amȃndoi creați din una și aceeași lumină (lumina divină).
Noi am fost creați cu patru mii de ani ȋnainte de a fi creat Adam și cȃnd a fost creat Adam, acelei lumini i s-a dat un loc ȋn șira spinării sale. Astfel, noi am continuat să ocupăm acelși loc, pȃnă cȃnd am fost separați ȋn șalele lui Abdul Muttalib.”
În Riyazul Faraiz acest hadis se termină cu următoarele cuvinte:
„De aceea ȋn mine este profeția, iar ȋn
Ali este califatul. Apoi El m-a făcut pe mine Profet și pe Ali l-a făcut Wasi (reprezentant, locțiitor)”.1
12. Cei care sunt Ulul-Amr trebuie să fie infailibili (Masum)
Dumnezeu spune ȋn Sfȃntul Coran:
ر ال� وْ وَ� ول الرَّ سُ وا طِ Ïيعُ وَ� اهللَ وا طِ Ïيعُ � مَ ا Ïنُوْ ا Öذ Ųيْůنَ ال ُّهَ ا ɡي Ðيَا ِمْ لِ�ي
1. Așa cum este menționat ȋn Mafatihul Matalib, p. 396, Al-Ganji Al-Șafi:
Kifayat Al-Talib, p. 174, ediția apărută la Najaf
Pagina 64
م ْÏنȞتُ ك ى āن مْ Ȟتُ عْ Ðتَġنَا�زَ āن سُ الرَّ وَ اهللِ ل وهُ ìفَ مْ Ïنك مِ �إِ ولِ �إِ �إِ دُّ رُ ìفَ ءٍ �شَ�يْ ِى ōف Ðيلا Ïنُوāنَ مِ ال� Ïيَوْ ال ɣتُɢؤْ وَ Ðبِاهللِ وِ Ðتَ� حْ Ăنُ سَ وَ� �خِ Ůيْرٌ �خَ لِكَ �ذٰ رِ مِ „O, voi cei ce credeți! Dați ascultare lui Dumnezeu! Dați ascultare Trimisului și celor, dintre voi, ce au porunca! Dacă vă certați asupra unui lucru, atunci aduceți-l înaintea lui Dumnezeu și a trimisului, dacă credeți în Dumnezeu și în Ziua de Apoi!
Așa este bine, căci aceasta este cea mai bună rânduială.” - Sura Nisa (4): 59
Acest verset obligă musulmanii la două lucruri: primul este supunerea față de Dumnezeu și al doilea este supunerea față de Trimis (s.a.w.a.) și față de cei care dețin autoritatea asupra poporului (ْ.)اُوْ مِنْکُم اْالَمْرِ لِی
În acest verset, celor care sunt Ulul Amr li s-a dat exact aceeași autoritate asupra musulmanilor care i s-a dat Trimisului (s.a.w.a.). Atȃt Trimisul (s.a.w.a.), cȃt și Ulul Amr au fost menționați ȋmpreună după verbul „supunețivă”, ceea ce arată că supunerea față de Ulul Amr are același statut ca supunerea față de Trimis (s.a.w.a.).
În mod firesc, rezultă că Ulul Amr trebuie să fie de asemenea Masum (infailibili și lipsiți de orice fel de greșeală sau păcat). Altfel, supunerea față de ei nu ar fi asociată cu supunerea față de Profet (s.a.w.a.) și nu
Pagina 65
ar exista o poruncă care să facă obligatorie supunerea absolută față de aceștia.
Savanții sunniți tind să interpreteze expresia Ulul Amr ca ȋnsemnȃnd „cȃrmuitorii dintre voi”, adică stăpȃnitorii musulmanilor. Această interpretare nu se bazează pe niciun raționament logic.
Dacă Dumnezeu ne-ar fi poruncit să ne supunem unor astfel de regi și stăpȃnitori, s-ar crea o situație imposibilă pentru musulmani. Săracii musulmani ar fi condamnați la a nu fi pe placul lui Dumnezeu, orice ar face. Dacă s-ar supune stăpȃnirii, nu s-ar supune poruncii lui Dumnezeu:
„Nu vă supuneți unui păcătos”. Iar dacă nu ar asculta de astfel de conducători, nu s-ar supune din nou poruncii lui Dumnezeu, care spune că trebuie să se supună conducătorilor musulmanilor. Dacă acceptăm această interpretare, musulmanii vor fi condamnați la ocară veșnică, fie că se supun sau nu se supun conducătorilor lor musulmani care nu sunt Masum.
Renumitul exeget sunnit, Fakhruddin Razi, a dedus ȋn exegeza sa coranicȃ, Tafsirul Kabir, că acest verset dovedește că Ulul Amr trebuie să fie Masum (infailibili).
El argumentează spunȃnd că Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să se supună celor care sunt Ulul Amr ȋn mod necondiționat, de aceea este necesar ca Ulul Amr să fie Masum; pentru că dacă există vreo posibilitate ca ei să
Pagina 66
comită vreun păcat (iar păcatul este ceva interzis), va ȋnsemna că cineva trebuie să li se supună, dar totodată să nu li se supună ȋn respectiva acțiune. Iar acest lucru este imposibil! Apoi, pentru a distrage atenția cititorilor de la Ahle Beit (a.s.), el a născocit teoria că poporul (Ummat) musulman ca ȋntreg este Masum.1
Această interpretare este unică, ȋntrucȃt niciun savant musulman nu a subscris acestei teorii, iar ea nu se bazează pe nicio tradiție. Este ȋntr-adevăr surprinzător că Razi susține că fiecare individ al națiunii musulmane nu este Masum, dar cu toate acestea, el afirmă că toți musulmanii ȋmpreună alcătuiesc un tot Masum.
Chiar și un elev de școală primară știe că 200 de vaci plus 200 de vaci ȋnsumează 400 de vaci și nu un om. Dar Razi spune că 700 de milioane de persoane care nu sunt Masum și cu alte 700 de milioane de persoane care nu sunt Masum vor alcătui un tot Masum!
Evident, ȋn urma erudiției pe care o deținea, el a putut să ajungă la concluzia că Ulul Amr trebuie să fie Masum, dar prejudecățile sale referitoare la Ahle Beit (a.s.) l-au forțat să spună că poprul (Ummat) islamic ca ȋntreg este Masum.
De asemenea, el nu s-a oprit asupra faptului că
1. Ar-Razi: At-Tafsirul Kabir, vol. 1, p. 144, ediția apărută la Teheran
Pagina 67
versetul conține cuvȃntul minkum) „((مِنکُمdintre voi”) care arată că Ulul Amr trebuie să fie o parte a Ummat-ului musulman, nu ȋntreaga națiune musulmană. Iar dacă este vorba despre supunerea față de ȋntreaga națiune musulmaă, atunci cine mai rămȃne ca să se supună?
13. Adevăratul sens al expresiei Ulul-Amr
Să ne ȋntoarcem acum la interpretarea corectă a versetului de mai sus. Marele savant sunnit ȋn știința tradițiilor care a trăit ȋn secolul al cincilea, Hakim Haskaani, relatează ȋn cartea sa Șawahedut Tanzil (vol. 1, p. 149)
că Imamul Baqir (a.s.) a spus că acest verset a fost revelat cu privire la Hazrat Ali b. Abi Talib (a.s.), la Imamul Hasan (a.s.) și la Imamul Husein (a.s.) La auzul acestui lucru, cineva i-a spus Imamului (a.s.): „Oamenii ȋntreabă de ce Dumnezeu nu a menționat numele lui Ali (a.s.) și a familiei sale ȋn Cartea Sa?”
Imamul (a.s.) a răspuns:
„Spune-le că a venit porunca rugăciunii (Salat), dar Dumnezeu nu a specificat dacă să fie efectuate trei sau patru rakat (unități); Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.) a fost cel care a explicat toate detaliile. Și porunca Zakatului a fost revelată, dar Dumnezeu nu a spus că acesta este unul din fiecare 40 de dirhami; Trimisul lui Dumne-
Pagina 68
zeu (s.a.w.a.) a fost cel care a explicat-o; a fost poruncit și Hajj-ul (pelerinajul la Mecca), dar Dumnezeu nu a spus să se efectueze Tawaf (ȋnconjurarea Kaba-ei) de șapte ori, Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.) a fost cel care a explicat acest lucru. În același mod a fost revelat versetul:
ْم Ïنك مْ مِ ال� وْ وَ� ول الرَّ سُ وا طِ Ïيعُ وَ� اهللَ وا طِ Ïيعُ � رِ لِ�ي «Dați ascultare lui Dumnezeu! Dați ascultare Trimisului și celor, dintre voi, ce au porunca!»
Și acesta a fost revelat cu privire la Imamul Ali (a.s.)
și la Imamul Hasan (a.s.) și la Imamul Husein (a.s.).”1
În aceeași carte este relatată o altă tradiție, transmisă de Imamul Ali (a.s.), că Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus că: „Asociații mei sunt cei pe care Dumnezeu i-a pus lȃngă El și lȃngă mine, iar versetul este despre ei.
Apoi, dacă vă veți teme de vreo ceartă cu privire la orice lucru, să-l aduceți ȋnaintea lui Dumnezeu și a Trimisului și a celor care au porunca dintre voi.” Imamul Ali (a.s.) a spus: „L-am ȋntrebat pe Profetul lui Dumnezeu (s.a.w.a.)
cine sunt aceștia. El a răspuns: «Tu ești primul dintre ei.»” Iar autorul exegezei coranice Tafsirul Al-Bahrul Mohit (vol.3, p. 278) afirmă de asemenea că acest verset i-a
1. Tafsir-e-Ayyași, vol. 2, p. 249-250, ediția apărută la Teheran, Tafsir-e-Safi de Mulla Mohsin Faiz Kașani, vol. 1, p. 364, ediția apărută la Teheran
Pagina 69
fost revelat Nobilului Profet (s.a.w.a.) cu privire la Imamul Ali (a.s.).
Acum, după ce am văzut cine sunt „cei care au porunca”, este evident că nu apare deloc problema de a ne supune conducătorilor tirani și nedrepți. În acest verset musulmanilor nu li se cere să se supună acelor conducători care ar putea fi nedrepți, tiranici, ignoranți, egoiști și afundați ȋn depravare. De fapt, musulmanilor li se poruncește să se supună celor doisprezece Imami menționați, fiecare dintre ei fiind fără păcat și lipsit de gȃnduri și de fapte rele.
14. Cei Doisprezece Califi / Imami
Este potrivit să menționăm capitolul 77 din cartea Yanabiul Mawaddah de Al Hafiz Sulayman b. Ibrahim Al Qunduzi Al Hanafi.
Autorul a relatat o tradiție binecunoscută, citȃnd din Sahih Bukhari, Sahih Muslim, Sunan-e-Abi Dawud și Sahih Tirmidhi și din alte cărți, că Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus că: „După mine vor fi doisprezece califi și toți vor fi din Quraiș”. Autorul citează multe tradiții care atestă că Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus:
„Eu, Ali, Hasan, Husein și nouă dintre
Pagina 70
descendenții lui Husein suntem curați și fără de păcat.”
El mai menționează și faptul că Nobilul Profet (s.a.w.a.) i-a spus Imamului Husein (a.s.): „Tu ești o căpetenie, fiul unei căpetenii, fratele unei căpetenii; tu ești un Imam, fiul unui Imam, fratele unui Imam; tu ești o mărturie (a lui Dumnezeu), fratele unei mărturii (a lui Dumnezeu) și fratele a nouă mărturii (a lui Dumnezeu), dintre care a noua va fi Al-Mahdi.”
După citarea mai multor astfel de tradiții, el scrie:
„Unii ȋnvățați au spus că tradițiile (care arată că acești califi care aveau să urmeze după Nobilul Profet (s.a.w.a.)
sunt ȋn număr de doisprezece) sunt binecunoscute și au mai multe lanțuri de transmitere.” Acum, după trecerea timpului și cunoscȃnd istoria, știm că ȋn acest hadis Nobilul Profet (s.a.w.a.) s-a referit la cei doisprezece Imami din Familia sa / Ahle Beit (a.s.).
Acest hadis nu se poate referi la cei patru califi drept călăuziți, ȋntrucȃt ei au fost mai puțini de doisprezece și nu se poate referi la califii din dinastia Bani Umayyah pentru că:
(a) aceștia au fost mai mulți de doisprezece
(b) cu toții au fost tirani și nedrepți