IMAMATUL
Pagina 41
ului Ali (a.s.). El arată clar că există doar trei conducători ai credincioșilor. În primul rând Dumnezeu, apoi Profetul său și apoi Ali (urmat de cei unsprezece Imami care l-au succedat).
Abuzar Ghaffari (r.a.) povestește că într-o zi se ruga împreună cu Nobilul Profet (s.a.w.a.), când a intrat în moscheea Profetului (s.a.w.a.) un cerșetor. Nimeni nu a dat ascultare rugăminților sale. Cerșetorul și-a ridicat brațele înspre cer spunând: „Dumnezeule! Fii martor că am venit la moscheea Profetului (s.a.w.a.) și nimeni nu mi-a dat nimic.” Hazrat Ali (a.s.) se afla în ruku / plecăciune în acel moment. El i-a arătat acestuia degetul mic pe care avea un inel, iar cerșetorul s-a apropiat și a luat inelul. Această întâmplare s-a petrecut în prezența Profetului (s.a.w.a.), care și-a îndreptat fața către cer, rugându-se:
„O, Doamne! Fratele meu Moise / Musa s-a rugat Ție să-i deschizi pieptul pentru a-i face ușoară lucrarea, să-i dezlegi nodul limbii, astfel ca oamenii să-l poată înțelege, să-l alegi pe fratele său dintre rudele sale, ca sfătuitor al său, să-i întărești spatele prin Aaron / Harun și să-l faci pe Aaron / Harun tovarășul său în lucrarea sa. O, Dumnezeule! Tu i-ai spus lui Moise / Musa: «Îți vom întări brațele prin fratele tău. Nici un rău-voitor nu vă va putea
Pagina 42
ataca pe vreunul dintre voi!» O, Dumnezeule!
Eu sunt Muhammad și Tu mi-ai dat o onoare.
Deschide-mi pieptul, ușurează-mi lucrarea și alege-l din familia mea pe fratele meu Ali, ca sfătuitor al meu. Întărește-mi spatele prin el.”
Profetul (s.a.w.a.) nu-și terminase încă rugăciunea când îngerul Gabriel / Gibrail a adus versetul citat mai sus.1
Aici nu este locul potrivit pentru a da toate sursele acestui Hadis (care sunt în număr de câteva sute). Acest verset și ruga Profetului (s.a.w.a.) luate împreună, cât și separat, arată că Imamul Ali (a.s.) a fost desemnat drept conducător al musulmanilor după Nobilul Profet
10. Declarația oficială de la Ghadir-e-Khum
Toate declarațiile anterioare pot fi considerate ca o introducere sau un preludiu al declarației de la Ghadir Khum. Acest eveniment a fost descris ȋn mod unanim de către erudiții istorici și savanți ai ambelor secte. Vom da aici o scurtă expunere a evenimentului de la Ghadir Khum pentru a arăta cȃte pregătiri laborioase au fost făcute pentru a-l declara pe Imamul Ali (a.s.) drept succesor al
1. As-Suyuti: Ad-Durrul Mansur, vol. 2, p. 293-294, Ar-Raazi: At-Tafsirul Kabir, vol. 12, p. 26, Az-Zamakhșari: At-Tafsir (Al-Kașșaf), vol.1, p. 649, Nurul Absar de Șiblangi
Pagina 43
Nobilului Profet (s.a.w.a.). Ghadir-e-Khum se află ȋn Johfa, ȋntre Mecca și Medina. Cȃnd Profetul (s.a.w.a.) se afla pe drumul către casă, după ce și-a efectuat ultimul său pelerinaj (ȋn anul 10 A.H.), ȋngerul Gabriel (Gibril) i-a adus această poruncă de la Dumnezeu, care nu suferea amȃnare:
... Îتَ Ðبَل Ăنَ مِ كَ مُ صِ ɛيَعْ اهللُ وَ Ïتَهُ ال �غْ رِسَ الÏنَّاسِ „O, trimisule! Propovăduiește ceea ce ți-a fost pogorât ție de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vestești solia Sa. Dumnezeu te va ocroti de oameni.” - Sura Mai-
Profetul (s.a.w.a.) s-a oprit imediat și a poruncit ca toți cei care se aflau ȋnaintea sa să se ȋntoarcă și să-i aștepte pe cei care rămăseseră ȋn urmă. Cȃnd s-a reunit ȋntreaga caravană, a fost ridicat un amvon confecționat din șeile cămilelor, iar ghimpii de salcȃm au fost măturați.
Profetul (s.a.w.a.) s-a urcat la amvon și a ținut o predică lungă. Era o zi toridă, oamenii au trebuit să-și ȋntindă hainele sub picioare și deasupra capetelor pentru a se feri de căldură. Profetul (s.a.w.a.) li s-a adresat astfel:
„O, oameni! Să știți că pe bună dreptate,
Gabriel (Gibril) s-a coborȃt la mine de trei ori
Pagina 44
și mi-a adus porunci de la Domnul, Milostivul, că trebuie să poposesc ȋn acest loc și să ȋnștiințez pe orice om, fie el alb sau negru, că Ali, fiul lui Abu Talib, este fratele meu, succesorul meu, califul meu și Imamul care va urma după mine. Poziția lui față de mine este ca cea a lui Aaron (Harun) față de Moise (Musa), cu excepția faptului că nu va mai fi niciun profet după mine și el este conducătorul (stăpȃnul) vostru, pe lȃngă Dumnezeu și Profetul Său.
O, oameni! Cu adevărat, Dumnezeu l-a ales pe el ca să fie Imamul și conducătorul vostru. Supunerea față de el este obligatorie pentru toți Muhajirun (imigranții) și Ansar (ajutoarele) deopotrivă și pentru toți cei care ȋi urmează pe ei ȋn virtuți, pentru locuitorii orașelor și pentru nomazi, pentru arabi și pentru cei care nu sunt arabi, pentru cei liberi și pentru sclavi, pentru cei puternici și pentru oamenii de rȃnd, pentru albi și pentru negri. Porunca sa trebuie ascultată; cuvȃntul său este obligatoriu (de urmat), iar ordinele sale sunt obligatorii pentru oricine crede ȋn Unicul Dumnezeu. Blestemat este omul care nu i se supune lui și binecuvȃntat este cel care-l urmează și depune mărturie despre el,
Pagina 45
Dumnezeu iartă o astfel de persoană și pe cel care-l ascultă pe el și i se supune lui.
O, oameni! Aceasta este pentru ultima oară cȃnd mă mai aflu ȋn această adunare. De aceea, ascultați și supuneți-vă poruncii Domnului și Dumnezeului vostru; apoi, după El, Profetului Său, Muhammad, care vă vorbește și care este stăpȃnul vostru; apoi, după mine, Ali este stăpȃnul și Imamul vostru, conform poruncii lui Dumnezeu. Apoi, după el, funcția de Imam va continua prin descendenții mei proveniți de la el pȃnă ȋn ziua ȋn care-L veți ȋntȃlni pe Dumnezeu și pe Profetul Său.
O, oameni! Să meditați asupra Coranului și să-i ȋnțelegeți versetele. Să reflectați asupra versetelor sale clare și să nu vă aplecați asupra celor ambigue, căci , pe Dumnezeu, nimeni nu vă va explica versetele sale ambigue și nu vă va tălmăci sensul lor ȋn afară de acest om, adică de Ali, a cărui mȃnă o ridic ȋn fața voastră. Și vă spun că oricăruia eu ȋi sunt stăpȃn, Ali ȋi este stăpȃn; și el este Ali, fiul lui Abu Talib, fratele și succesoruul (Wasiyy) meu; și Dumnezeu, Atotputernicul, Preaȋnaltul a făcut obligatorie Wilayat (supu-
Pagina 46
nerea și dragostea față de el).” 1
În cuvȃntarea sa s-a făcut referire și la ceilalți Imami, iar aceștia sunt menționați ȋn detalii clare ȋn multe alte tradiții. De exemplu, ȋntr-o situație ȋn care i s-a adresat Imamului Husein (a.s.), Profetul (s.a.w.a.) a spus: „Tu ești un Imam, fiul unui Imam, fratele unui Imam, nouă dintre descendenții tăi vor fi Imami pioși, al nouălea dintre ei fiind Qaem (cel care se va ridica).”2
Chiar și un observator obișnuit nu va putea să nu realizeze că acesta a fost un lucru de importanță majoră pentru islam și de aceea Profetul (s.a.w.a.), la porunca divină, a făcut toate pregătirile posibile pentru a-l ȋndeplini. Expus razelor arzătoare ale soarelui de amiază, el s-a urcat la amvon pentru a face această declarație importantă.
El a ținut o predică lungă, aducȃndu-le la cunoștință și faptul că urma să părăsească ȋn curȃnd această lume.
Mai ȋntȃi el i-a chemat să mărturisească faptul că și-a ȋndeplinit sarcinile cu credință. Apoi i-a ȋntrebat:
„Nu am eu o autoritate mai mare asupra voastră decȃt aveți voi ȋnșivă?”
1. At-Tabarsi: Al-Ihtijaj, vol. 1, p. 66-74
2. Al-Qunduzi: Yanabiul Mawaddah, capitolul 77
Pagina 47
Cu toții au strigat:
اهلل ل ى وْ سُ رَ Ðيَا Ðبَل
„Cu siguranță, o, Profet al lui Dumnezeu (tu ai un drept mai mare asupra noastră)!” Profetul (s.a.w.a.) a spus apoi:
„Oricăruia eu ȋi sunt stăpȃn, Ali ȋi este stăpȃn, de asemenea.”
La sfȃrșit el a trimis binecuvȃntări asupra lui Ali (a.s.), spunȃnd:
„O, Dumnezeule! Iubește-l pe cel carel iubește pe Ali și fii potrivnicul dușmanului lui Ali! Ajută-l pe cel care-l ajută pe Ali și părăsește-l pe cel care se leapădă de Ali.”
Cȃnd ceremonia a luat sfȃrșit, a fost revelat următorul verset din Sfȃntul Coran:
Pagina 48
سْ ...مَ Ðيġنًا دِ لا ال�إِ
„Astăzi am desăvârșit Legea voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și v-am dat Islamul ca lege.”- Sura Maidah
Revelația divină arată clar că odată cu numirea lui Hazrat Ali (a.s.) ca Imam religia a fost desăvȃrșită, darurile și binecuvȃntările lui Dumnezeu au fost ȋmplinite, iar islamul a fost aprobat de Dumnezeu ca religie. La primirea acestei vești bune de la Dumnezeu, credincioșii l-au felicitat pe Hazrat Ali (a.s.) ȋn prezența Profetului (s.a.w.a.) și mulți poeți au compus versuri despre acest eveniment. Toate aceste fapte sunt consemnate ȋn cărțile de tradiții, după cum vom vedea ȋn paginile următoare.
Hadisul de la Ghadir: Mutawatir
Următoarele fragmente din cărți sunnite autentice ale predicii (Khutba) Nobilului Profet (s.a.w.a.) amintită mai sus sunt foarte importante: „Vă las ȋn urma mea două lucruri de preț: (1) Cartea lui Dumnezeu și (2) pe descendenții mei care sunt membrii familiei mele. Acestea nu se vor separa unul de celălalt pȃnă cȃnd mă vor ȋntȃlni lȃngă Kausar (un izvor din Paradis). Cu adevărat, Dumnezeu este Stăpȃnul meu și eu sunt stăpȃnul fiecărui credincios.” Apoi el a luat mȃna Imamului Ali (a.s.) și a spus:
Pagina 49
„Oricăruia eu ȋi sunt stăpȃn, acest Ali ȋi este stăpȃn, de asemenea.”
Aceste două tradiții sunt numite „hadisul celor două lucruri de preț ( ”)ثقلينși „hadisul autorității ( .”)واليةEle sunt relatate atȃt separat, cȃt și ȋmpreună de sute de specialiști ȋn știința hadisurilor.
Nawaab Siddiq Hasan Khan din Bhopal spune: „Al- Hakim Abu Said spune că tradiția celor două lucruri de preț și tradiția «Oricăruia eu ȋi sunt stăpȃn, Ali ȋi este stăpȃn» sunt Mutawatir (adică transmise neȋntrerupt de foarte mulți naratori, ȋncȃt nu poate exista nicio ȋndoială cu privire la autenticitatea lor) pentru că un număr mare de companioni ai Nobilului Profet (s.a.w.a.) le-au relatat.
Atȃt de mulți ȋncȃt Muhammad b. Jurair a scris aceste două tradiții prin 75 de lanțuri de transmitere ( )اسنادdiferite și a scris o carte separată pe care a ȋntitulat-o Kitabul Wilayat, iar Al-Hafiz az Zahabi a scris de asemenea o revistă numai despre Asnad-ul lor și a dat verdictul că acestea sunt Mutawatir; iar Abul Abbas b. Uqdah a relatat hadisul de la Ghadir-e-Khum prin 150 de lanțuri de transmitere diferite și a scris o carte ȋntreagă despre el.”1
Unii autori au ȋncercat să pună la ȋndoială autenticitatea evenimentului de la Ghadir-e-Khum. Este necesar
1. Siddiq Hasan Khan: Minhajul Wasul, p. 16, Istelahe Ahadis Ar Rasool, p.
12-13, 92, tipărită de Șahjahani, Delhi
Pagina 50
să menționăm că acest hadis este Mutawatir și că regretatul și renumitul savant Allamah al-Amini (r.a.) a dat ȋn primul volum al binecunoscutei sale cărți, al-Ghadir, numele a 110 companioni renumiți ai Nobilului Profet (s.a.w.a.) care au narat acest hadis ȋmpreună cu toate sursele acestora. Și există nu mai puțin de 84 de Tabein (persoane din a doua generație de companioni) care au narat acest hadis de la companionii menționați mai sus.1
Specialiștii ȋn știința hadisurilor au consemnat ȋn cărțile lor acest hadis ȋn fiecare secol și ȋn fiecare epocă.
Așadar, acest hadis a continuat să fie relatat de foarte mulți naratori ( )رَاوِیȋn fiecare epocă, lucru care-l face Mutawatir. Dacă vrem să vorbim despre savanții și autorii care au relatat acest hadis ȋn cărțile lor de tradiții, este de ajuns să menționăm că Allamah Amini (r.a.) a enumerat numele savanților din fiecare secol, ajungȃnd la un număr de 360.2
Unii au ȋncercat să pună la ȋndoială Asnad-ul acestui hadis. Așa cum este cunoscut de oricine studiază știința tradițiilor, dacă un hadis este Mutawaatir, nu este deloc necesar să analizăm lanțul său specific de transmițători.
Totuși, pentru a arăta falsitatea acestor afirmații, vom menționa opiniile unor renumiți specialiști ȋn știința hadi-
1. Abdul Husain al-Amini: Al-Ghadir, vol. 1, p. 1418, tipărită de Daarul Kutub Al-Islamiyah, Tehran 1372 A.H.