IMAMATUL
Pagina 21
lui Dumnezeu și înălțare deasupra celor pe care I-i alăturau!” - Sura Qasas (28): 68
2. Acest verset arată în mod clar că omul nu are niciun drept să aleagă, alegerea se află pe deplin în mâinile lui Dumnezeu. Înainte de a-l crea pe profetul Adam (a.s.), Dumnezeu le-a făcut cunoscut îngerilor următorul lucru:
ǓخَلِÏيëفَ�ة ًِ Ý رْ ال� ِ�ي ōف Ǔجَاعِلٌ ّى ŀن ...�إِ „Vreau să-mi fac un locțiitor (calif) pe pământ” - Sura Baqarah (2): 30
Iar când îngerii au protestat în mod politicos împotriva acestui plan, protestul lor a fost înlăturat de un răspuns categoric:
„Eu știu ceea ce voi nu știți.” - Sura
Baqarah (2): 30
Dacă îngerilor infailibili (fără de păcat, neprihăniți)
nu li s-a dat dreptul de a avea vreun cuvânt în ceea ce privește alegerea unui calif, cum ar putea oamenii supuși greșelii să ia în propriile mâini întreaga autoritate a unei
Pagina 22
astfel de alegeri?
3. Dumnezeu Însuși l-a ales pe profetul David (Dawud)
(a.s.) drept calif pe pământ:
... Ý ال� ودُ اوُ دَ Ðيَا ِى ōف ǓخَلِÏيëفَ�ةً Ïنَاكَ ل ا عَ �جَ Ðنَّ �إِ ض رْ „O, David! Noi te-am făcut urmaș (calif)
pe pământ.” - Sura Suad (38): 26
În toate cazurile, Dumnezeu Își atribuie doar Lui Însuși responsabilitatea de a alege un calif sau Imam.
4. De asemenea, profetul Avraam / Ibrahim (a.s.) a primit următorul mesaj:
ال ...ìقَ Ăنْ مِ وَ ال ìقَ ا امً مَ Ǔجَاعِل ّى ŀن Ðيَġنَال لا ال ìقَ ى ÐيَّŁتِ رِّ �ذُ �إِ �إِ لِلÏنَّاسِ كَ . űيْůنَ الـِمِ الãظَّ ىْ دِ هْ عَ
(„Dumnezeu) i-a spus: «Te fac oamenilor Imam!» El spuse: «Și pe urmașii mei?»
Dumnezeu spuse: «Cei nedrepți nu vor primi legământul Meu.»” - Sura Baqarah (2):
124
Acest verset ne oferă răspunsurile corecte la multe întrebări importante privitoare la funcția de Imam.
a. Dumnezeu a spus: „Te fac oamenilor înainte-mergător
Pagina 23
(Imam)!” Acest lucru arată că funcția de Imam este un statut acordat de Dumnezeu, care nu se află sub jurisdicția Ummat-ului.
b. „Cei nedrepți nu vor primi legământul Meu.” Această frază afirmă în mod clar că o persoană care nu este Ma’sum, adică cineva care poate greși, supus greșelii, nu poate fi Imam.
c. Traducerea literală a ultimei propoziții este următoarea:
„Legământul Meu nu va ajunge la cei nedrepți”. Trebuie să observăm că Dumnezeu nu a spus că cei nedrepți nu vor ajunge la legământul Său, pentru că acest lucru ar însemna că acesta s-ar afla în puterea omului – adică cineva ar ajunge la statutul de Imam.
Această propoziție nu lasă loc niciunei astfel de înțelegeri greșite. Ea arată clar că funcția de Imam nu se află sub jurisdicția oamenilor, fiind în exclusivitate în mâinile lui Dumnezeu și El o dă oricui voiește.
Apoi este formulată o regulă generală:
„Noi i-am făcut căpetenii (imami) ca să călăuzească după porunca Noastră.” - Sura Anbiya (21): 73
Pagina 24
Când profetul Moise (a.s.) a dorit să aibă un sfetnic care să-l ajute în responsabilitățile sale legate de funcția de profet, el nu a ales pe cineva folosindu-se de propria autoritate. El s-a rugat lui Dumnezeu astfel:
„Dă-mi un sfetnic dintrei ai mei, pe Aaron, fratele meu!” - Sura Taha (20): 29-30
Iar Dumnezeu i-a spus:
ى وسٰ مُ Ðيَا كَ ل وÐتِġيْÎتَ سُ�ؤْ � دْ َقì
„Dumnezeu spuse: «O, Moise! Ruga ți s-a împlinit.»” - Sura Taha (20): 36
Alegerea divină este adusă la cunoștința Ummat-ului prin profetul sau prin Imamul anterior. Această declarație se numește (ّ )نَصspecificare, = precizare; hotărâre, decizie. Conform terminologiei islamice, acest cuvânt înseamnă prezentarea următorului Imam de către profetul sau Imamul de dinaintea sa. Potrivit credinței șiite, un Imam trebuie să fie (ِ هللاadică مِنَ صُ ,)اَلْمَنْصُوْ să fie ales de Dumnezeu pentru această funcție.
4. Minunile (:)مُعجزہ
Dacă cineva nu a auzit despre această preciza-
Pagina 25
re (ّ )نصreferitoare la cel care are dreptul la funcția de Imam, singurul mod prin care constată adevărul este prin intermediul unei minuni ( .)معجزہÎn general vorbind, orice om poate pretinde că este Imamul sau califul unui profet și că este infailibil, dar o minune este singura dovadă a adevărului care nu poate da greș în asemenea cazuri.
Dacă cel care pretinde acest lucru poate să arate și o minune în sprijinul afirmației sale, aceasta se poate accepta fără nicio ezitare. Dacă el nu reușește să facă acest lucru, este evident că nu posedă calitățile necesare funcției de Imam și de calif, iar afirmația sa este de aceea, falsă, neadevărată.
A existat un precedent:
Practica universală a profeților a fost de a-și numi succesorul (la porunca lui Dumnezeu) fără nicio ingerință din partea Ummat-ului.
Istoria profeților din trecut nu oferă nici măcar un singur exemplu în care succesorul vreunui profet să fi fost ales prin votul adepților săi. Nu există niciun motiv pentru care în cazul succesorului ultimului Profet (s.a.w.a.) această lege divină bine stabilită să trebuiască să se schimbe. Dumnezeu spune:
Pagina 26
ل وَ Ðيْلا Ăن Ðتَġبْدِ اهللِ Ïنَّ�ةِ لِسُ دَ Ðتَ�جِ
„Tu nu vei afla nici o schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.” - Sura Ahzab (33): 62
Argumente logice:
1. Aceleași argumente care dovedesc faptul că alegerea unui profet este prerogativul lui Dumnezeu dovedesc cu aceeași tărie că succesorul Profetului (s.a.w.a.) trebuie ales pentru a continua lucrarea lui Dumnezeu; la fel ca Profetul (s.a.w.a), Imamul este ales de Dumnezeu să execute poruncile Sale; el trebuie să dea socoteală și să fie responsabil în fața lui Dumnezeu.
Dacă este ales de oameni, loialitatea sa nu va fi în primul rând față de Dumnezeu, ci față de oamenii care i-au dat autoritatea. El va încerca întotdeauna să le facă pe plac oamenilor, pentru că dacă aceștia își pierd încrederea în el, își va pierde funcția. Astfel, el nu-și va îndeplini responsabilitățile religioase fără teamă sau părtinire.
Atenția sa va fi mereu ațintită asupra considerentelor politice. Prin urmare, lucrarea lui Dumnezeu va avea de suferit.
Iar istoria islamului oferă chiar de la începutul ei numeroase dovezi de indiferență evidentă față de canoanele religiei, din partea califilor aleși de oameni. Așadar, acest argument nu este doar unul teoretic. La baza lui se
Pagina 27
află dovezi istorice solide.
2. De asemenea, numai Dumnezeu cunoaște sentimentele și gândurile lăuntrice ale omului; nimeni altcineva nu poate vreodată să știe adevărata natură a unei alte persoane. Este posibil ca cineva să se prefacă a fi un om evlavios și temător de Dumnezeu numai pentru a-i impresiona pe tovarășii săi și pentru a câștiga niște foloase lumești. Asemenea exemple nu sunt o raritate în istorie. De exemplu, cazul lui Abdul Malik b. Marwan care obișnuia să-și petreacă tot timpul în moschee, rugânduse și recitând Sfântul Coran. Când au ajuns la el veștile privitoare la moartea tatălui său și la faptul că oamenii așteptau ca să-i jure lui credință, el a închis Coranul și a spus:
ÐبَġيْÏنَك َا وَ ىْ ÐبَġيْŁنِ اíقٌ ìفِرَ Öذَ هٰ
„Aceasta este despărțirea dintre mine și tine.”1
De aceea, existența calităților necesare unui Imam sau calif într-o anumită persoană îi este cunoscută cu adevărat numai lui Dumnezeu, Care alege un Imam sau calif.
1. As-Suyuti: Tarikhul Khulafa, p. 217, ediția apărută la Cairo (1952)
Pagina 28
5. Superioritatea ( )اَفْضَلِيَّتlui Hazrat Ali (a.s.)
În islam, superioritatea ( )اَفْضَلِيَّتînseamnă a merita mai multă răsplată ( ابîn )ثَوَ fața lui Dumnezeu, datorită faptelor bune.
Toți musulmanii sunt de acord că această superioritate nu poate fi hotărâtă de propriile noastre păreri sau concepții și că nu există niciun mijloc de a o cunoaște, în afară de ceea ce spune Coranul și tradițiile. Al-Ghazzali, renumitul savant sunnit, a scris:
„Adevărata superioritate este cea din fața lui Dumnezeu; iar aceasta este ceva ce nu poate fi cunoscut decât de Nobilul Profet
Majoritatea fraților noștri sunniți cred că scara superiorității a fost conformă cu ordinea la califat, adică Abu Bakr i-a fost superior lui Umar, apoi a urmat Usman, apoi Hazrat Ali (a.s.).
Dar această credință nu se bazează pe nicio dovadă și nici nu a fost de la început credința tuturor sunniților.
Vedem că în timpul Nobilului Profet (s.a.w.a.) companioni respectați precum Salman al-Farsi (r.a.), Abuzar
1. Al-Ghazzali: Ihya Ulumiddin, vol. 1, pt. 2, p. 10
Pagina 29
al-Ghaffari (r.a.), Miqdad al-Kindi (r.a.), Ammar b. Yasir (r.a.), Khabbab b. al-Artat (r.a.), Jaabir b. Abdullah Ansari (r.a.), Hudhayfah b. al-Yaman (r.a.), Abu Saeed al- Khudhri (r.a.), Zayd b. Arqam și mulți alții au crezut că Hazrat Ali (a.s.) era superior tuturor celor din Ahle Bait (a.s.) și tuturor companionilor.1
Ahmad b. Hanbal a fost odată întrebat de fiul său despre părerea sa referitoare la subiectul superiorității. El a spus: „Abu Bakr și Umar și Usman”. Fiul său l-a întrebat:
„Dar ce zici de Ali b. Abi Talib (a.s.)?” El i-a răspuns: „El face parte din Ahle Bait (a.s.); ceilalți nu pot fi comparați cu el.”2
Obaidullah Amritsari scrie în renumita sa carte, Arjahul Mataalib:
„Întrucât superioritatea înseamnă «a avea mai mult sawaab», dovada ei poate fi cunoscută din Ahadis / Tradițiile Nobilului Profet... iar dacă există tradiții care se contrazic, atunci trebuie acceptate tradițiile autentice, iar tradițiile puternice (solide) trebuie deosebite de cele slabe.”
Al-Allamah Ibn Abdil Barr scrie în cartea sa, Al Is-
1. Ibno Abdil Barr: Al-Istiab, vol. 2, p. 470
2. Sulaiman Al-Qunduzi: Yanabiul Mawaddah, p. 253, ediția apărută la Istanbul
Pagina 30
tiaab, privitor la tradițiile care au fost narate referitor la superioritatea Amirul Muminin Ali (a.s.) că: „Imam Ahmad b. Hanbal, Al Qadi Ismail b. Ișaq, Imam Ahmad b.
Ali b. Șuayb Nesai și Al Hafiz Abu Ali Neșapuri au spus:
ìفَ مْ ل حَ الصَّ Ăنَ مِ ا �ضَ ا مَ Ïيَادِ ال سَ اÐنِġيْدِ Ðبِالا حَدٍ اÐبَ�ةِ ĉي َÓجِ وِ رُ ōف Ðيَرِدْ اÐئِلِ ِ�ي طَ ا �ضَ عَ ìفَ ōف الِÎبٍ ŀبِىْ ÐبْĂنِ لِىِّ اÐئِلِ ِ�ي «Nu există atât de multe Ahadis cu lanțuri valabile (solide) de naratori ( )اسنادdespre virtuțile niciunui companion, câte au fost narate referitor la virtuțile lui Ali b. Abi Talib (a.s.).» 1
Mai mult decat atât, dacă privim la virtuțile unice ale Căpeteniei credincioșilor / Amirul Muminin Ali (a.s.) și avem în vedere acele lucruri care l-au făcut să strângă o mare răsplată de la Dumnezeu, va trebui să admitem că doar el s-a aflat la cel mai înalt nivel spiritual după Nobilul Profet (s.a.w.a.). 2
Autorul însuși a fost sunnit și a tratat acest subiect în detaliu în capitolul 3, paginile 103-516, din cartea menționată mai sus.
Evident, în această cărticică nu putem da o listă completă a versetelor și tradițiilor referitoare la ( )افضليّتlui
1. Ibno Abdil Barr: Al-Istiab, vol. 3, p. 1,115. Tipărită în Egipt
2. Amritsari: Arjahul Matalib, p.120-121