IMAMATUL

Pagina 11

Acesta este subiectul cel mai dezbătut al teologiei islamice. Musulmanii au scris mii de cărți cu privire la acest subiect.

Poate ar fi util să menționăm aici că privitor la această problemă musulmanii sunt împărțiți în principal în două secte:

(1) Suniții (Ahle Sunnat) cred că Abu Bekr a fost primul calif al Nobilului Profet (s.a.w.a.) al islamului.

(2) Șiiții (Shia) cred că Hazrat Ali b. Abi Talib (a.s.) este primul calif al Nobilului Profet (s.a.w.a.) și primul Imam.

Această diferență fundamentală a condus la alte diferențe, care vor fi arătate în paginile următoare.

2. Principalele diferențe

Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus într-o tradiție care este acceptată de toate sectele islamului că:

„Ummat mea (cei care mă urmează) se va despărți în curând în șaptezeci și trei de secte; numai una dintre ele va fi mântuită, în timp ce toate celelalte vor fi osândite în foc.”1

1. Mișkatul-Masabih, vol. 1, p. 50. Allamah Majlisi (r.a.) a strâns tradiții refer-

Pagina 12

Cei care caută mântuirea depun mereu eforturi mari pentru a cerceta această problemă ca să descopere adevărata cale spre mântuire.

Și într-adevăr, este necesar ca fiecare om să se ghideze după intelectul ( )عقلsău, să încerce tot posibilul pentru asta și să nu-și piardă niciodată nădejdea că va ajuge la adevăr. Dar acest lucru este posibil numai atunci când vede cu claritate diferențele de bază și renunță la toate prejudecățile și la subiectivism, examinând această problemă cu o judecată profundă și rugându-se mereu lui Dumnezeu ca să-l conducă la calea cea corectă.

De aceea, propunem să menționăm aici pe scurt diferențele și contradicțiile importante, împreună cu argumentele și cu raționamentul fiecărei secte, pentru a înlesni calea cercetării. Întrebările esențiale sunt:

1. Responsabilitatea de a alege succesorul Nobilului Profet (s.a.w.a.) Îi revine lui Dumnezeu, sau este datoria Ummat-ului (adepților săi) de a numi pe oricine doresc ei ca succesor al Nobilului Profet (s.a.w.a.)?

2. În ultimul caz, a pus Dumnezeu sau Nobilul Profet (s.a.w.a.) la îndemâna Ummat-ului vreun sistem care să conțină regulile și procedurile alegerii unui calif?

Au pregătit cei din Ummat, prin consimțământ una-

itoare la acest subiect într-un întreg capitol din Biharul Anwar. A se consulta Safinatul-Bihar – Șeikh Abbas al-Qummi, vol. 2, p. 359-60.

Pagina 13

nim, încă înainte de a alege un calif, vreun set de reguli pe care le-au respectat ulterior? Sau cei din Ummat, neavând niciun set de legi, au acționat în conformitate cu ceea ce au crezut că era util la momentul respectiv și potrivit cu ocazia pe care au avuto la dispoziție? Au avut ei oare dreptul să acționeze în modul în care au acționat?

3. Impune intelectul și legea divină necesitatea existenței vreunor aptitudini și îndeplinirea anumitor condiții de către persoana care este Imam și calif?

Dacă da, care sunt acestea?

4. A numit Nobilul Profet (s.a.w.a.) al islamului pe cineva ca succesor și calif al său sau nu? Dacă a făcut acest lucru, cine a fost această persoană? Dacă nu a numit pe cineva, oare de ce nu a ales pe nimeni?

5. După moartea Nobilului Profet (s.a.w.a.), cine a fost recunoscut drept calif al său? A deținut această persoană calitățile necesare pentru a fi calif?

3. Sistemul de conducere islamic

Să analizăm sistemul de conducere islamic. Este acesta o formă de democrație? Cea mai bună definiție a democrației a fost dată de Abraham Lincoln, când a spus că democrația este guvernul oamenilor, condus de oameni și pentru oameni.

Pagina 14

Dar în Islam, guvernul nu este al oamenilor, ci este guvernul lui Dumnezeu. Cum se guvernează oamenii pe ei înșiși? Ei se conduc făcând propriile legi; în islam, legile nu sunt făcute de oameni, ci de Dumnezeu. Aceste legi nu sunt promulgate prin consimțământul și hotărârea oamenilor, ci ele sunt promulgate de Profet (s.a.w.a.), prin porunca lui Dumnezeu. Oamenii nu au nici un cuvânt în ceea ce privește legislația; ei trebuie să urmeze, nu să comenteze sau să dea sugestii referitoare la aceste legi. În Sfântul Coran, Dumnezeu spune următoarele referitor la acest lucru:

مْ. مْ ا ـÓخِ Ăنْ مِ ąةُ Ůيَرَ ال هُمُ وْ ل āنَ Ðيَّک رِهِ „Când Dumnezeu și trimisul Său s-au hotărât asupra unui lucru, nu se cade nici unui credincios și nici unei credincioase să stăruie în alegerea acelui lucru.” (Sura Al Ahzab 33:36)

Revenind la expresia „de către popor”, să analizăm cum se guvernează oamenii pe ei înșiși. Ei fac acest lucru alegându-și singuri conducătorii. Nobilul Profet (s.a.w.a.), care a avut puterea executivă și juridică supremă și autoritatea absolută asupra guvernului islamic, nu a fost ales de oameni. De fapt, dacă locuitorilor orașului Mecca li s-ar fi permis să-și exercite puterea de a alege, aceștia l-ar fi

Pagina 15

ales pe Urwa b. Masud din Taef sau pe Walid b. Mughairah din Mecca în funcția de profet al lui Dumnezeu! Potrivit Sfântului Coran, în Sura Zukhruf 43: 31 se spune:

ّ ل āنُ عَ رْ� ëقُ ال ا Öذَ هٰ ل رْ ال ى Ăنَ مِّ . م Ȟيْ ãظِ عَ Ðيَġتَűيْůنِ Ðنُ�زِ Ǔجُلٍ رَ ëقَ لا وْ ل وْ ا ال ìقَ وَ „Ei vor mai spune: «Dacă acest Coran ar fi fost pogorât asupra unui mare bărbat1 din cele două cetăți!»...”

Așadar, nu numai că liderul suprem al statului islamic a fost ales fără consultarea oamenilor, ci în realitate, acest lucru s-a făcut împotriva dorințelor exprimate de ei. Nobilul Profet (s.a.w.a.) este cea mai mare autoritate a islamului. El reunește în persoana sa toate funcțiile ramurilor legislative, executive și juridice ale guvernului și el nu a fost ales de oameni.

Așadar, islamul nu este nici guvernul oamenilor, nici nu este condus de către oameni. Nu există o legislație făcută de oameni, iar puterea executivă și cea juridică nu sunt responsabile în fața oamenilor.

Din această cauză, el nu este nici un guvern pentru oameni. Sistemul islamic este, de la început până la sfârșit, pentru Dumnezeu. Totul trebuie făcut pentru

1. Pentru explicația expresiei „unui mare bărbat”, a se vedea as-Suyuti: فِى لُبَبٌ لْ نُقُوْ لtipărită النُّزُوْ ,اَسْبَابٍ cu Tafsirul Jalalayn, p. 149, 289, Daarul Kutub Al Arabi, Beirut

Pagina 16

Dumnezeu; dacă este făcut pentru oameni, atunci acest lucru se numește politeism mascat, camuflat. Tot ceea ce facem, fie că este vorba despre rugăciune, sau despre acte de caritate, sau de tranzacții, de slujirea societății sau de instituția familiei, despre ascultarea de părinți sau despre iubirea vecinilor, despre conducerea rugăciunii sau despre sentința într-un anumit caz, despre intrarea în război sau încheierea unui tratat de pace. Toate acestea trebuie făcute cu intenția de a ne apropia de Dumnezeu. În islam, totul este pentru Dumnezeu.

Pe scurt, forma de conducere islamică este guvernul lui Dumnezeu, prin reprezentantul lui Dumnezeu, pentru a câștiga plăcerea lui Dumnezeu.

لا س ʀنْ وَ Ăنَّ ال ëقْ Îتُ Ǔخَل وَ ا مَ . āن لِÏيَعْ وْ Ïبُدُ �إِ �إِ ال ـÓجِ „Eu nu i-am creat nici pe ginni și nici pe oameni decât ca să Mi se închine.” (Sura Adh-Dhariyat 51:56)

Aceasta este teocrația și ea este esența și caracteristica conducerii islamice. Ce influență are acest lucru asupra sensului versetului de mai sus, referitor la ascultare, vom vedea în capitolele viitoare.

Pagina 17

Partea a II-a

Punctul de vedere șiit:

4. Necesitatea Imamatului și însușirile unui

Imam

A. Necesitatea Imamatului:

Conform viziunii șiite, instituția imamatului constituie Lutf (harul, îndurarea lui Dumnezeu. Lutf (harul, îndurarea lui Dumnezeu) este acea acțiune care îndreaptă ființa umană spre ascultarea de Dumnezeu, ținând-o departe de neascultare, fără ca să-l oblige pe om în vreun fel. Când Dumnezeu îi poruncește omului să facă ceva, dar cu toate acestea este conștient de faptul că omul nu poate să facă acel lucru, sau că îi este foarte greu să-l facă fără ajutorul Său, atunci El îi oferă omului sprijinul Său. Acest ajutor se numește Lutf (harul, îndurarea lui Dumnezeu). Lutf este rezultatul milei nemărginite a lui Dumnezeu.

B. Însușirile unui Imam

1. Superioritatea ( :)اَفْضَلِيَّت

Șiiții cred că asemeni Nobilului Profet (s.a.w.a.), un Imam trebuie să întreacă Ummat în toate virtuțile pre-

Pagina 18

cum cunoașterea, curajul, evlavia și generozitatea și trebuie să dețină cunoașterea completă a legii divine. Dacă acest lucru nu este îndeplinit, iar această funcție înaltă este încredințată unui om mai puțin capabil, în timp ce există o persoană mai potrivită, înseamnă că celui mai puțin capabil i s-a acordat prioritate în defavoarea celui mai capabil, iar acest lucru este greșit potrivit rațiunii și dreptății divine. De aceea, nicio persoană mai puțin capabilă nu va primi Imamatul de la Dumnezeu, dacă există o persoană mai capabilă decât el.1

2. Infailibilitatea ( ْ:)عِصْمَت

A doua calitate este infailibilitatea ( .)عِصْمَتDacă Imamul nu este infailibil ( مel ,)مَعْصُوْ va fi supus greșelii și-i va duce în eroare și pe ceilalți.2

În primul rând, într-un asemenea caz, nu se poate acorda niciun fel de încredere necondiționată în ceea ce spune sau poruncește el.

În al doilea rând, un Imam este cârmuitorul și conducătorul Ummat-ului, iar Ummat trebuie să-l urmeze pe el fără rezerve, în toate privințele. Acum, dacă el comite un păcat, oamenii ar fi obligați să-l urmeze și în acel păcat. Inconsistența unei astfel de poziții este de la

1. Șarh-e-Bab-e-Hadi Așar, p. 69

Pagina 19

sine înțeles, pentru că supunerea într-un păcat este ceva rău, nedrept și interzis. Mai mult decât atât, acest lucru ar însemna că el ar trebui ascultat și ar trebui să nu fie ascultat în acelasi timp, că este obligatoriu să i se arate supunere, dar în același timp acest lucru este interzis, ceea ce este evident, o absurditate.

În al treilea rând, dacă un Imam comite un păcat, ar fi datoria celorlalți oameni să-l împiedice să facă acest lucru, întrucat fiecare musulman este obligat să-i oprească pe ceilalți de la comiterea actelor ilegale. Întrun asemenea caz, Imamul va fi disprețuit, prestigiul său va avea de suferit și în loc să fie liderul Ummat-ului, el va deveni o persoană care o urmează pe aceasta, iar funcția sa de Imam nu va fi de niciun folos.

În al patrulea rând, Imamul este protectorul legii divine, iar această responsabilitate nu poate fi încredințată în mâinile cuiva care este supus greșelii, pentru că o astfel de persoană nu poate să o păstreze cum trebuie. Din această cauză, infailibilitatea a fost recunoscută și acceptată ca o condiție indispensabilă a funcției de profet, iar motivele care o fac să fie esențială în cazul unui profet o fac să fie esențială și în cazul unui Imam sau calif.

Referitor la acest subiect, mai multe vor fi spuse în capitolul despre Ulul-Amr.

Pagina 20

3. Să fie ales de Dumnezeu:

Dar ca și în cazul profeților (a.s.), doar calitățile menționate mai sus nu sunt suficiente pentru ca cineva să fie profet. În mod similar, o persoană nu poate să devină în mod automat Imam, pe baza acestor însușiri.

Funcția de Imam nu este o poziție dobândită, câștigată, ci este o funcție dată de Dumnezeu.1

Acesta este motivuI pentru care Șia Isna Așaris (șiiții duodecimali) cred că doar Dumnezeu poate să aleagă un succesor al Profetului (s.a.w.a.). Ummat nu poate alege în această privință. Singura sa îndatorire este de a-l urma pe cel care este desemnat de Dumnezeu în funcția de Imam sau de calif.

Pe de altă parte, Ahle Sunnah (suniții) cred că este responsabilitatea Ummat-ululi să aleagă un calif.

1. Următorul verset din Sfântul Coran confirmă punctul de vedere șiit:

اهلل ِÓخِ اāنَ Ïبْحَ سُ ąةُ Ůيَرَ ال هُمُ ءُ ل اāنَ كَ ا مَ Ïتَارُ ÐيَÓخْ وَ ʀيَ�شَ� îقُ ا مَ ل وَ Ðيَ�خْ Ðبُّكَ رَ وāنَ ى Ðيُũشْ ا مَّ عَ ال عَ ɛتَ وَ رِك „Domnul tău creează ceea ce voiește și alege, însă oamenii nu au de ales. Mărire

1. Șarh-e-Bab-e-Hadi Așar, p 68