BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 61

douăzeci și una zi a Ramadanului, adică 10 august 610 e.n., când profetul Muhammed avea 40 de ani, 6 luni și 12 zile, adică 39 de ani gregorieni, 3 luni și 22 zile. ll

'A'ișa - Allah să fie mulțumit de ea - a povestit despre cel mai semnificativ eveniment, care a adus lumina divină ce avea să risipească întunericul! necredinței și ignoranței, dând vieții un nou curs și înfăptuind una dintre cele mai serioase modificări din istoria omenirii.

Prevestitorii Revelației și-au asumat forma viziunilor reale care se puteau transforma oricând într-o realitate frapantă.

După asta, Profetului a început să-i placă tot mai mult această solitudine și mergea mereu la peștera Hira' pentru a se cufunda în rugăciune în anumite nopți, înainte de a se întoarce la familia sa. După aceea, revenea pentru o ședere similară.

Deodată, pe neașteptate, îngerul Gavriil a venit la el și i-a spus:

“Citește!” “Nu știu să citesc.”, a răspuns el (Muhammed - Allah să-i binecuvânteze și să-l miluiască). Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a descris această întâmplare astfel: “Atunci, el m-a apucat și m-a scuturat puternic și mi-a poruncit din nou: "Citește!" l-am repetat că nu știu să citesc, dar m-a strâns din nou și a zis: "Citește!"

"Citește! În numele Domnului Tău care a creat,

Care l-a creat pe om din sânge închegat!

Citește! Domnul tău este cel mai Nobil" [96:1-3]

Profetul a repetat aceste versete, tremurând de frică. El s-a întors la nevasta lui, Khadija, și i-a spus: “Acoperă-mă ..... acoperă-mă”. Ea l-a acoperit până ce s-a simțit din nou în siguranță. El a informat-o pe Khadija despre incidentul din peșteră și a adăugat că era înspăimântat. Soția lui a încercat să-l liniștească și l-a asigurat, spunându-i: “Allah nu te va face de rușine niciodată. Tu îți ajuți neamurile, tu porți povara celor slabi, tu îi ajuți pe cei săraci și nevoiași, tu întâmpini oaspeții și tot tu înduri multe greutăți pe calea Adevărului”.

Ea a plecat atunci cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - la vărul ei, Uaraqa bin Naufal bin Asad bin 'Abd Al-Uzza, care îmbrățișase creștinismul în perioada preislamică și transcria acum Biblia în

[1] Există anumite divergențe între savanții musulmani în ceea ce privește data exactă a pogorârii primei Revelații. Eu am însemnat-o însă pe cea care pare a fi corectă. Pentru detalii, consultați Sahih Muslim, Musnad Ahmad, Rahmat AL-litalamin, Al-Hakim și Al-Baihagi etc.

Pagina 62

limba ebraică. El era bătrân și orb. Khadija a spus: “Vere al meu!

Ascultă-l pe nepotul tău!” Uaraga a spus: “O, nepoate! Ce ai văzut?”

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - i-a povestit

Uaraqa a răspuns: “Acesta este Namuslil, îngerul pe care Allah l-a trimis la Moise. Aș vrea să fi fost mai tânăr. Aș vrea să pot trăi până în ziua în care poporul tău se va lepăda de tine”. Muhammed - Allah să-l pinecuvânteze și să-l miluiască - l-a întrebat: “Mă vor alunga ei?” Uaraqa a răspuns afirmativ și a spus: "Oricine a venit cu un asemenea Mesaj a fost tratat cu dușmănie și, dacă aș mai trăi până în ziua aceea, atunci te-aș sprijini cu putere”.

At-Tabari și Ibn Hișam au relatat că Mesagerul Lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a părăsit peștera de la Hira' după ce a fost surprins de Revelație, dar mai târziu s-a întors la peșteră și și-a continuat izolarea. După aceea, s-a întors la Mekka. At-Tabari a relatat despre acest incident, spunând:

"După ce a povestit despre apariția Revelației, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a spus: “N-am fost niciodată mai dezgustat decât de un poet sau de un nebun. Nu suport să mă uit la nici unul dintre ei. Niciodată nu voi povesti cuiva din tribul Quraiș despre Revelația mea. Voi urca pe un munte și mă voi arunca de acolo ca să mor.

Asta îmi va aduce ușurare. Am pornit să fac acest lucru, dar, la jumătatea urcușului pe munte, am auzit o voce din cer, spunând: “O, Muhammed! Tu ești Mesagerul lui Allah și eu sunt Gavriil." Am privit în sus și l-am văzut pe Gavriil sub forma unui om cu picioarele întinse pe orizont. EI a spus:

“O, Muhammed! Tu ești Mesagerul lui Allah și eu sunt Gavriil.” M-am oprit și l-am privit. Vederea lui mi-a abătut atenția de la ceea ce voiam să fac.

Am rămas pe loc, transfigurat. Am încercat să-mi mut privirea de la el, însă, în orice direcție priveam, îl vedeam. M-am oprit în loc, înmărmurit, până ce Khadija a trimis pe cineva să mă caute. El a coborât la Mekka și s-a întors, în timp ce eu am rămas tot în același loc.

Atunci. Gavriil! a plecat și eu m-am întors acasă. Am găsit-o pe Khadija acasă și m-am așezat foarte aproape de ea. Ea a întrebat: “Tată al lui Qasim! Unde ai fost? Am trimis pe cineva să te caute. El a mers la

[1] Namus este îngerul căruia i-au fost încredințate Mesajele Divine. Este vorba despre îngerul Gavriil.

Pagina 63

Mekka și apoi s-a întors la mine." l-am povestit ceea ce văzusem. Ea a răspuns: "Este un semn prielnic, soțul meu. Adună-te! Jur pe Allah că tu ești Mesagerul acestei națiuni”. Atunci ea s-a ridicat și a mers la Uaraqa să-i povestească. Uaraga a spus: "Jur pe Allah că el s-a întâlnit cu același înger care i-a fost trimis și lui Moise. El este Profetul acestei națiuni.

Spune-i să aibă răbdare." Ea s-a întors la el și i-a transmis cuvintele lui Uaraqa. Când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și-a încheiat perioada de izolare și a coborât la Mekka, a mers la Uaraqa, care i-a spus: "Tu ești Profetul acestei națiuni. Jur pe Allah că l-ai privit pe același înger care i-a fost trimis și lui Moise."

Câteva zile mai târziu, Uaraga a murit și revelația s-a întrerupt.I?]

Întreruperea Revelației

ibn Sa'd a relatat de la Ibn 'Abbas că Revelația a dispărut timp de câteva zilel5l. În urma unui studiu atent, acest lucru pare a fi foarte probabil.

Între timp, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a fost afectat de un fel de depresie combinată cu uimire și perplexitate.

Al-Bukhari a povestit: "Revelația divină s-a oprit pentru o vreme și Profetul s-a întristat atât de tare, încât, după cum am auzit, a încercat de mai multe ori să se arunce de pe vârful muntelui, dar, ori de câte ori ajungea pe vârful unui munte cu intenția de a se arunca, îngerul Gavriil îi apărea înainte și ii spunea: “O, Muhammed! Tu ești fără îndoială Mesagerul lui Allah întru adevăr”. În acel moment, inima lui se liniștea, el devenea calm și se întorcea acasă.

EI proceda astfel ori de câte ori Revelația întârzia să apară, însă, tot de atâtea ori, Gavriil apărea în fața sa, repetându-i ceea ce-i spusese mai înainte.(*]

[2] Sahih Al-Bukhari, 1/2,3

[4] Sahih Al-Bukhari, 2/340.

Pagina 64

Încă o dată, îngerul Gavriil aduce Revelația lui Allah

ibn Hajar a spus: "Aceasta (dispariția revelației lui Allah pentru câteva zile) a fost pentru a-l elibera pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - de frica pe care o simțea și pentru a-l face să dorească Revelația. Când umbrele nedumeririi s-au retras, flamurile Adevărului au fost ridicate. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a știut atunci cu siguranță că el devenise Mesagerul Marelui Stăpân."

E! credea că, în mod cert, cel care venise la el nu era altcineva decât vestitorul Revelației. Așteptarea și tânjirea lui după Revelație a constituit o motivație puternică pentru statornicia și autocontrolul său în momentul apariției Revelației de la Allah.

Al-Bukhari a relatat de la Jabir bin 'Abdullah că-l auzise pe Mesagerul lui Allah vorbind despre perioada de pauză, astfel: “În timp ce mă plimbam am auzit o voce din cer. Am privit în sus și, mai mult ca sigur, era același înger care mă vizitase în peștera de la Hira'. El ședea între pământ și cer pe un scaun. Mi-a fost foarte frică de el și am îngenunchiat pe pământ. Am mers apoi acasă, spunând: "Acoperă-mă...! Acoperă-mă...!" Allah mi-a dezvăluit aceste versuri:

"O, tu cel acoperit!

Ridică-te și îndeamnă!

Pe Domnul tău preamărește-L,

Veșmintele tale curățește-le

Și de nelegiuire stai departe”. [74:1-5]

Din acest moment, revelația a început să vină cu putere, frecvent și periodic. I!]

Detalii pertinente referitoare la formele Revelației

Înainte de a intra în detalii referitoare la perioada Revelației, am dori să ne familiarizăm cu etapele ei, care au constituit sursa principală a Mesajului și subiectul-cheie al Chemării. În legătură cu perioada Revelației,

[1] Sahih Al-Bukhari, Cartea Tafsir, 2/733

Pagina 65

Ibn Al-Qaiiim a enumerat următoarele etape:

1. Perioada viziunilor reale. Aceasta a reprezentat punctul de plecare a Revelației spre Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!.

2. Ceea ce îngerul a plasat în mod nevăzut în mintea și inima Profetului. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Sfântul Spirit mi-a dezvăluit: "Nici un suflet nu va pieri până nu primește ceea ce-i revine. Temeți-vă de Allah și cereți-l cum știți voi mai frumos. Nu cumva să credeți că păcătuind veți primi ceea ce are Allah, pentru că ceea ce este la El nu se poate obține decât supunându-vă Lui”.

3. Îngerul îl vizita pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - sub chip de ființă omenească și îi vorbea direct. Aceasta i-a permis să înțeleagă pe deplin ce spunea acesta. Îngerul a fost uneori văzut sub acest chip și de companionii Profetului.

4. Îngerul venea la el ca un "dangăt de clopot” și aceasta era cea mai dificilă formă. Îl apuca strâns pe Profet, iar sudoarea îi șiroia pe frunte, chiar și în cele mai răcoroase dintre zile. Dacă Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era călare pe cămila lui, aceasta, neputându-i suporta greutatea, îngenunchia imediat la pământ. Odată, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a avut o asemenea revelație în timp ce ședea alături de Zaid, coapsa sa atingând-o pe a acestuia din urmă. În acel moment, Zaid a simțit o presiune care aproape că i-a rănit coapsa.

5. Profetul l-a văzut pe înger în forma lui adevărată. Îngerul i-a dezvăluit ceea ce Allah îi poruncise să-i dezvăluie. Aceasta, după cum se menționează în Coran (în "Capitolul An-Najm"”), s-a întâmplat de două ori.

6. Ceea ce Allah Însuși i-a dezvăluit în ceruri, când el s-a înălțat la cer și a primit porunca lui Allah pentru rugăciune.

7. Cuvintele lui Allah către Mesagerul Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în mod direct, fără medierea unui înger. Acesta a fost un privilegiu acordat lui Moise - Pacea să fie cu el, fapt menționat cu claritate în Coran, așa cum, de asemenea, este menționat și în ceea ce-l privește pe Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, însă despre acest lucru vom vorbi pe larg în capitolul "Călătoria nocturnă și Înălțarea”.

Unii învățați teologi au adăugat încă o etapă, a opta, care este însă controversată și în care ei afirmă că Allah a vorbit Profetului - Allah să-l

Pagina 66

binecuvânteze și să-l miluiască! - direct, fără nici o cortină interpusă. Această presupunere râmâne însă neconfirmată.(!]

Îndemnul la religia lui Allah Cel Preaînalt

Prima revelație cuprindea numeroase porunci, simple ca formă, dar de mare utilitate și cu ramificații extinse, și i-a fost trimisă Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - prin următoarele versete:

O, tu cel acoperit! / Ridică-te și îndeamnă! / Pe Domnul tău preamărește-L, / Veșmintele tale curățește-le / Și de nelegiuire stai departe / Și nu dărui, căutând să dobândești mai mult, / și pentru Domnul tău îndură!

Pentru a înlesni înțelegerea Mesajului îl vom împărți în elementele sale cele mai simple:

1. Îndemnarea are ca obiectiv înștiințarea tuturor celor care nesocotesc poruncile lui Allah asupra consecințelor grave pe care le implică un asemenea comportament, creând, totodată, un impact fără precedent în mintea și în inima lor.

2. Preamărirea Domnului înseamnă că singura măreție care trebuie proslăvită pe pământ este exclusiv cea a lui Allah, celelalte vanități fiind menite să dispară, deoarece numai Allah merită să fie preamărit.

3. Curățirea veșmintelor și ocolirea tuturor aspectelor abominabile subliniază clar necesitatea indispensabilă de a păstra atât exteriorul, cit și interiorul curate și pure, curățind și păzind în același timp sufletul împotriva diferitelor ispite. Numai pe această cale, sufletul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - putea atinge starea ideală pentru a fi ales și pentru a se bucura de Mila, Protecția, Siguranța, Călăuzirea și Lumina lui Allah etern strălucitoare. Astfel, el va reprezenta cel mai bun exemplu pentru umanitate, atrăgând inimile curate și inspirând frică și respect inimilor rătăcite, așa încât toată lumea, cu voie sau fără voie, se va îndrepta spre el și îl va considera drept piatra de temelie a bunăstării ei, sub toate aspectele.

4. Profetul - Allah să-l! binecuvânteze și să-l miluiască - să nu-și considere lupta pe calea lui Allah ca pe o faptă de laudă, care-l îndreptățește la o mare recompensă. Din contră, el trebuie să se

Pagina 67

străduiască din răsputeri, să-și dedice toate eforturile și să fie gata să facă orice sacrificiu, într-un spirit de uitare de sine, învăluit permanent de conștiința prezenței lui Allah, fără a avea nici cel mai mic sentiment de mândrie pentru faptele sau sacrificiile sale.

5. Ultimul verset face aluzie la atitudinea ostilă a necredincioșilor, care îl vor batjocori atât pe el, cât și pe adepții săi. Ei ar putea să-l defăimeze și răutatea lor ar putea atinge punctul culminant prin încercările de a atenta la viața sa și a tuturor credincioșilor din jurul său. În acest caz, el trebuie să aibă răbdare, să persevereze și să dea dovadă de un curaj desăvârșit pentru unicul țel de a fi pe placul lui Allah.

Acestea erau condițiile de bază pe care Profetul trebuia să le respecte: porunci foarte simple în aparență, fascinante prin ritmul lor calm, dar extrem de eficace în practică. Ele au constituit vârtejul care a ridicat în toate colțurile lumii o furtună de dimensiuni uriașe.

Versetele includ componentele unei noi chemări și a propagării unui nou mesaj. Un avertisment implică în mod logic existența unor practici păcătoase, cu consecințe dureroase pentru făptuitori și, din moment ce viața prezentă nu este singurul loc unde oamenii sunt chemați să dea socoteală pentru toate faptele lor rele sau măcar pentru unele dintre acestea, atunci avertismentul ar trebui să includă în mod necesar și chemarea oamenilor de a da socoteală într-o anumită zi, adică Ziua Învierii, care sugerează existența și a unei alte vieții decât cea pe care o trăim.

Toate versetele îndeamnă oamenii să mărturisească răspicat Unicitatea lui Allah, să lase toate problemele lor în grija lui Allah Preaînaltul și să-și subordoneze propriile dorințe pentru slujirea lui Allah.

Componentele chemării islamice ar putea fi schițate astfel:

A. Unicitatea lui Allah.

B. Credința în Viața de Apoi.

C. Sfințirea și înălțarea sufletului deasupra păcatelor și faptelor abominabile care atrag după ele consecințe teribile și, pe lângă acestea, nevoia stringentă de a dezvolta virtuți și maniere asociate obiceiului de a face fapte bune.

D. Încredințarea tuturor problemelor în Mâinile lui Allah, Cel Preaînalt.

E. Toate cele de dinainte să acționeze ca un corolar natural al credinței neștirbite în Mesajul lui Muhammed și supunerea față de nobila sa autoritate și dreapta călăuzire.

Pagina 68

Versetele au fost prefațate, prin vocea Celui Preaînalt, de o chemare cerească, prin care se poruncea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - să-și asume această responsabilitate (de a chema oamenii la Allah), înfricoșătoare prin măreția sa. Versetele au avut menirea de a-l obliga să-și părăsească "somnul", de a-l scoate din carapacea sa și de a-l despărți de viața caldă și liniștită, conducându-l astfel pe o nouă cale presărată de nenumărate greutăți, calea lui Allah, pentru care este necesară o mare străduință: |

“O, tu cel acoperit,

Ridică-te și îndeamnă!” [74:1-2]

Ceea ce sugerează că: "A trăi doar pentru sine este foarte ușor, dar s-a hotărât ca tu (Muhammed) să porți pe umeri această grea sarcină. În consecință, somnul, confortul sau patul cald vor deveni plăceri străine ție.

Așadar, O, Muhammed, scoală-te repede și fii gata pentru lupta și truda ce te așteaptă. Nu e timp pentru somn și alte plăceri. Domnul a făcut ca responsabilități grave să cadă la sorții tăi și să te conducă în tumultul vieții.”

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a reușit cu succes să se pună pe picioare și să înfrunte această sarcină. EI a înaintat într-un spirit de completă abnegație, străduindu-se fără încetare și fără a refuza vreodată să poarte această sarcină de mare încredere de a "trezi" omenirea și marea greutate a noii credințe, precum și strădania de peste douăzeci de ani, fără ca nimic să-i abată atenția de la impresionanta îndatorire.

Fie ca Allah să-l răsplătească atât pentru noi, cât și pentru întreaga omenire. Următorul studiu aflat la îndemână ne dă o mică idee despre lunga sa strădanie și despre lupta neîncetată pe care el le-a depus după ce a primit sarcina de Mesager și Profet.!]

Pagina 69

ETAPELE CHEMĂRII

Chemarea lui Muhammed ar putea fi divizată în două perioade distincte:

1. Perioada mekkană: aproape treisprezece ani.

2. Perioada medinită: zece ani.

Fiecare dintre cele două perioade are trăsături distincte, ușor reperabile în urma unor cercetări meticuloase a circumstanțelor ce au caracterizat fiecare perioadă în parte.

Perioada mekkană poate fi divizată în trei etape:

1. Etapa Chemării în secret: trei ani.

2. Etapa proclamării Chemării în Mekka: de la începutul celui de-al patrulea an al Profeției, până aproape de sfârșitul celui de-al zecelea an al Profeției.

3. Etapa chemării la islam și propagarea ei dincolo de Mekka.

Aceasta a durat de la sfârșitul celui de-al zecelea an al Profeției, până când Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a emigrat la Medina.

Etapa medinită va fi discutată într-un alt capitol, la timpul potrivit.

Pagina 70

PRIMA ETAPĂ

STRĂDANIA PE CALEA CHEMĂRII

Trei ani de chemare în secret

Este bine cunoscut faptul că Mekka a fost centrul cultural, social și religios al arabilor și că acolo au locuit cei care aveau custodia Al-Ka'ba.

Protecția și paza idolilor și a chipurilor cioplite în piatră, care erau venerate de toți arabii, erau în sarcina locuitorilor din Mekka. De aici și dificultatea de a atinge ținta reformei și a corectitudinii într-un loc considerat "cuibarul idolatriei”. A propovădui într-o asemenea atmosferă implica fără îndoială o voință și o hotărâre de neclintit. lată de ce chemarea la islam a îmbrăcat o formă clandestină, astfel încât mekkanii să nu se înfurie la această neașteptată surpriză.

Primii musulmani

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și-a început, în mod natural, chiar din propria casă, sacra misiune, îndreptându-se apoi spre oamenii aflați în strânsă legătură cu el. El i-a chemat la islam pe toți cei pe care i-a considerat pregătiți pentru a primi Adevărul care venise de la Domnul său. De altfel, câțiva oameni care nu se îndoiseră nici măcar o clipă că Muhammed este adevăratul profet au răspuns imediat chemării sale și au îmbrățișat cu mare bucurie adevărata credință. Ei sunt cunoscuți în literatura islamică drept primii musulmani.

Khadija, soția Profetului, "mama credincioșilor”, a fost prima care a aderat la comunitatea islamică, fiind apoi urmată de sclavul eliberat al acestuia, Zaid bin Haritsa, de vărul său, 'Ali bin Abu Talib, care locuise cu el încă din copilărie, și de prietenul său intim, Abu Bakr As-Siddig. Toți aceștia au mărturisit islamul încă din prima zi a chemării.(!] Chiar din prima clipă în care a îmbrățișat islamul, Abu Bakr s-a dovedit a fi un adept energic și foarte zelos. El era îndatoritor, blând și drept. Oamenii obișnuiau să-i frecventeze casa, căutând să-i fie alături pentru înțelepciunea și

[1] Rahmat-ul-lilalamin, 1/50