BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 51

dintre oameni. Allah îl va trimite cu un Mesaj, care va fi o milostenie pentru toate ființele”. Abu Talib l-a întrebat: “Cum de știi lucrul acesta?”

EI a răspuns: “Când ați apărut dinspre Aqaba, toate pietrele și copacii s-au închinat și ele nu fac asta niciodată, decât în fața unui Profet. ÎI mai pot recunoaște și după sigiliul Profeției, aflat mai jos de umărul lui, având forma unui măr. Am învățat aceasta din cărțile noastre.” De frica evreilor, călugărul i-a mai cerut lui Abu Talib să trimită băiatul înapoi la Mekka și să nu-l ducă în Siria. Abu Talib l-a ascultat și l-a trimis la Mekka, împreună

cu câțiva dintre servitorii săi. 1]

Războaiele "sacre"

Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - abia împlinise cincisprezece ani, când războaiele “sacre”, desfășurate ani buni, cu mari cheltuieli și pierderi considerabile de vieți omenești, au izbucnit între tribul Quraiș și neamul Kinana, pe de o parte, și tribul Qais 'Ailan, pe de altă parte. S-au numit astfel pentru că inviolabilul a devenit violabil, lupta în lunile interzise producându-se și ea conform aceleiași tendințe. Harb bin Omaiia, în virtutea poziției sale deosebite și a descendenței onorabile, era conducătorul Quraișilor și a! aliaților lor. Într-una dintre aceste bătălii, Profetul și-a asistat unchii, dar nu și-a ridicat brațele împotriva dușmanilor lor. Eforturile lui s-au concentrat pentru culegerea săgeților care cădeau de la inamic și pe care le preda apoi unchilor săi.[2)

Confederația Al-Fudul

La capătul acestor războaie, când pacea a fost instaurată, oamenii au simțit nevoia să formeze la Mekka o confederație pentru reprimarea violenței și nedreptății și pentru revendicarea drepturilor celor slabi și nevoiași.

Reprezentanți din neamurile Hașim, Al-Muttalib, Asad bin 'Abd Al-'Uzza, Zahra bin Kiiab și Taim bin Murra au fost chemați să se întâlnească în locuința unui bătrân onorabil, “Abdullah bin Jada'an At-Taimi, pentru a intra într-o confederație care să asigure cele mai sus-menționate. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, la scurt timp după ce

[2] Ibn Hișam, 1/184-187; Qalb Jazirat Al-Arab, p.260

Pagina 52

fusese onorat cu mesajul Profeției, a fost martorul întrunirilor acestei ligi despre care a vorbit cu multă apreciere: “Am fost martor al confederației din casa lui 'Abdullah bin Jada'an. A fost mai atrăgător pentru mine decât cămilele roșii.l!] Chiar și acum, în perioada islamului, aș fi de acord să asist la o asemenea întâlnire dacă aș fi invitat” Pl

De fapt, spiritul acestei confederații și cursul deliberărilor care au avut loc acolo au marcat o separare completă de mândria tribală preislamică.

Povestea care a dus la întrunirea ei spune că un om din clanul Zubaid a venit la Mekka unde i-a vândut niște mărfuri lui Al-'As bin Uaiil As-Sami. Cel din urmă, a încercat, folosindu-se de trucuri, să nu-i plătească pentru bunurile cumpărate. Vânzătorul a căutat ajutor la diferitele clanuri Quraiș, dar aceștia n-au acordat nici o atenție cererilor lui îndreptățite. Atunci, el s-a retras pe un vârf de munte și a început, cu tonalitatea cea mai ridicată a vocii sale, să recite versuri în care se plângea de nedreptățile suferite.

Az-Zubair bin 'Abdul-Muttalib a auzit de el și a făcut cercetări asupra celor întâmplate. În consecință, părțile implicate în confederația menționată anterior s-au adunat și au reușit să-l forțeze pe Al-As bin Uaiil să-i plătească lui Az-Zubaidi, banii datorați.El

Ocupația timpurie a lui Muhammed

Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - n-a avut nici o ocupație anume în adolescență, dar se spune că a fost păstor pentru neamul Sa'd din Mekka. La 25 de ani a plecat în Siria ca negustor în serviciul Khadijei. Ibn Ishaq a relatat că fiica lui Khuailid, Khadija, era o femeie de afaceri bogată și de mare onoare. Ea obișnuia, în schimbul unui anumit procentaj din profit, să angajeze oameni pentru a-i face afacerile.

Poporul Quraiș se ocupa mai mult de negustorie, astfel că în momentul în care Khadija a aflat despre Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, de cuvintele sale pline de adevăr, de cinstea și de bunele sale maniere, a trimis după el. Ea i-a oferit bani să plece în Siria și să facă afaceri pentru ea și i-a promis lui un procent mai mare. Ea l-a trimis cu el și pe Maisara, simbriașul ei. Muhammed a consimțit și a

[1] Expresie des întâlnită pentru a evidenția valoarea sau importanța acelui

lucru

[2] Mukthasar Surat Ar-Rasul, p. 30,31.

Pagina 53

plecat cu robul Khadijei în Siria, pentru negoț.[!]

Căsătoria Profetului cu Khadija

Când el s-a întors la Mekka, Khadija a observat, prin suma de bani oferită, că avea mai mult profit și mai mult spor decât de obicei.

De asemenea, Maisara i-a povestit de bunele maniere ale lui Muhammed, de cinstea, înțelepciunea, sinceritatea și credința lui. Ea și-a dat seama că și-a atins ținta. Mulți bărbați de seamă o ceruseră în căsătorie, dar ea le refuzase întotdeauna avansurile. Ea și-a mărturisit dorința prietenei sale Nafisa, fiica lui Maniia, care a mers imediat la Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. El a consimțit și a cerut unchilor săi să meargă la unchiul Khadijei să vorbească despre această chestiune. La scurt timp, ei s-au căsătorit. La întocmirea contractului de căsătorie au fost martori cei din neamul Hașim și șefii tribului Mudar. Aceasta a avut loc la două luni de la întoarcerea Profetului din Siria. Ca dar de nuntă, el i-a oferit douăzeci de cămile. Ea avea atunci patruzeci de ani și era considerată cea mai bună femeie din familia ei atât ca obârșie și avere, cât și ca înțelepciune. Ea a fost prima femeie cu care s-a căsătorit Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască.

Până la moartea ei, el nu s-a mai căsătorit cu nimeni altcineva. [2]

Khadija a purtat, cu excepția lui Ibrahim, toți copiii lui: Al-Qasim, Zeinab, Rugaiia, Umm Kulthum, Fatima și 'Abduliah, care mai era numit și Taiiib sau Tahir. Toți fiii lui au murit în perioada copilăriei. Fiicele sale au mărturisit și îmbrățișat islamul, emigrând mai apoi la Medina. Toate au decedat în timpul vieții Profetului, excepție făcând Fatima, care nu a murit în timpul vieții sale. Ea a murit la șase luni după moartea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască.I9]

Reconstrucția Al-Ka'ba și controversa arbitrajului

Când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască a împlinit treizeci și cinci de ani, tribu! Quraiș a început să reconstruiască

[2] Ibn Hișam, 1/189; Fiqh As-Sira, p.59; Talgih Fuhum Ahl-al-Athnar, p. 7

Pagina 54

Al-Ka'ba. Aceasta era o clădire joasă, din piatră albă, care nu avea mai mult de 6,30 m înălțime, și era construită încă de pe vremea lui Ismail. Nu avea nici măcar acoperiș, ceea ce oferea hoților cale liberă spre comorile aflate înăuntru. Fiind construită cu mult timp în urmă, era de asemenea expusă intemperiilor naturii, care-i slăbiseră și crăpaseră zidurile. Cu cinci ani înaintea Profeției, în Mekka a fost o mare inundație care a afectat Al-Ka'ba, aproape până la demolare. Tribul Quraiș a fost astfel obligat să o reconstruiască, pentru a-i asigura sanctitatea și poziția.

Șefii Quraișilor au hotărât să folosească doar banii obținuți cinstit pentru reconstruirea Al-Ka'ba, iar banii rezultați din prostituție, camătă și alte practici necinstite au fost excluși. La început le-a fost teamă să dărâme zidul, dar Al-Ualid bin Al-Mughira Al-Mukhzumi a început lucrul.

Văzând că nu i se întâmplă nimic, au început și ceilalți să ajute la dărâmarea zidurilor, până când au ajuns la fundația turnată de Avraam.

Când au început reconstruirea zidurilor, ei și-au împărțit munca între triburi.

Fiecare trib era responsabil pentru reconstruirea unei anumite părți.

Triburile au adunat pietre și au început lucrul. Cel care zidea pietrele era un zidar roman, pe nume Baqum. Lucrarea a decurs în armonie până cânda venit timpul ca Piatra Neagră sacră să fie reașezată la locul ei. Atunci, a izbucnit o ceartă între șefii de trib, care a durat patru-cinci zile, fiecare revendicând onoarea de a așeza piatra la locul ei.

Pumnalele erau pe punctul de a fi scoase din teacă și vărsarea de sânge părea iminentă. Din fericire, cel mai în vârstă dintre șefi, Abu Omaiia bin Mughira Al-Makhzumi, a făcut o propunere care a fost acceptată de toți ceilalți.

El a spus: “Cel care intră primul în Sanctuar va lua o decizie în privința acestei probleme.” Dorința lui Allah a fost ca Mesagerul Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - să intre primul în Moschee. Când l-au văzut, oamenii care erau de față au strigat într-un singur glas: “Al-Amin"

("Cel demn de încredere") a sosit. Suntem fericiți să ne supunem hotărârii lui.” Calm și stăpân pe sine, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a primit însărcinarea și imediat a găsit o soluție care să-i mulțumească pe toți. A cerut o mantie pe care a așternut-o pe pământ și a așezat piatra în mijlocul ei. Le-a cerut apoi reprezentanților diferitelor clanuri care erau printre ei să ridice împreună și în același timp piatra.

Când au ajuns cu piatra la locul potrivit, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a așezat-o cu mâna sa în poziția potrivită.

Pagina 55

Astfel, prin înțelepciunea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, a fost domolită o situație foarte tensionată și îndepărtat un conflict grav.

După ce au terminat banii cinstiți pe care-i adunaseră, cei din tribul Quraiș s-au văzut nevoiți să elimine un areal de 5,5 m din partea de nord a Al-Ka'ba, numit Al-Hijr sau Al-Hatim. Ei i-au ridicat ușile cu doi metri deasupra nivelului solului, permițând astfel intrarea doar oamenilor pe care ei îi doreau.

Când structura a atins 13,7 m înălțime, au ridicat acoperișul care se sprijinea pe șase coloane. Când a fost încheiată construcția Al-Ka'ba, aceasta avea o formă pătrată și cincisprezece metri înălțime. Latura care includea Piatra Neagră și latura opusă acesteia măsurau fiecare zece metri lungime. Piatra Neagră era așezată la o înălțime de 1,50 m deasupra nivelului solului. Celelalte două laturi măsurau fiecare doisprezece metri lungime. Ușa avea doi metri înălțime deasupra nivelului solului. O structură de construcție de 0,25 m înălțime și 0,30 m lățime, în medie, înconjura Al-Ka'ba.

Aceasta a fost numită Aș-Șadheruan și era inițial parte integrantă a Sfântului Sanctuar, însă Quraișii au lăsat-o în afara acestuia. !]

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/215; Figh As-Sirah, pp. 62,63; Ibn Hișam, 2/192-197.

Pagina 56

Al-Ka'ba. Aceasta era o clădire joasă, din piatră albă, care nu avea mai mult de 6,30 m înălțime, și era construită încă de pe vremea lui Ismail. Nu avea nici măcar acoperiș, ceea ce oferea hoților cale liberă spre comorile aflate înăuntru. Fiind construită cu mult timp în urmă, era de asemenea expusă intemperiilor naturii, care-i slăbiseră și crăpaseră zidurile. Cu cinci ani înaintea Profetiei, în Mekka a fost o mare inundație care a afectat Al-Ka'ba, aproape până la demolare. Tribul Quraiș a fost astfel obligat să o reconstruiască, pentru a-i asigura sanctitatea și poziția.

Șefii Quraișilor au hotărât să folosească doar banii obținuți cinstit pentru reconstruirea Al-Ka'ba, iar banii rezultați din prostituție, camătă și alte practici necinstite au fost excluși. La început le-a fost teamă să dărâme zidul, dar Al-Ualid bin Al-Mughira Al-Mukhzumi a început lucrul.

Văzând că nu i se întâmplă nimic, au început și ceilalți să ajute la dărâmarea zidurilor, până când au ajuns la fundația turnată de Avraam.

Când au început reconstruirea zidurilor, ei și-au împărțit munca între triburi.

Fiecare trib era responsabil pentru reconstruirea unei anumite părți.

Triburile au adunat pietre și au început lucrul. Cel care zidea pietrele era un zidar roman, pe nume Baqum. Lucrarea a decurs în armonie până cânda venit timpul ca Piatra Neagră sacră să fie reașezată la locul ei. Atunci, a izbucnit o ceartă între șefii de trib, care a durat patru-cinci zile, fiecare revendicând onoarea de a așeza piatra la locul ei.

Pumnalele erau pe punctul de a fi scoase din teacă și vărsarea de sânge părea iminentă. Din fericire, cel mai în vârstă dintre șefi, Abu Omaiia bin Mughira Al-Makhzumi, a făcut o propunere care a fost acceptată de toți ceilalți.

El a spus: “Cel care intră primul în Sanctuar va lua o decizie în privința acestei probleme.” Dorința lui Allah a fost ca Mesagerul Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - să intre primul în Moschee. Când l-au văzut, oamenii care erau de față au strigat într-un singur glas: “Al-Amin”

(“Cel demn de încredere”) a sosit. Suntem fericiți să ne supunem hotărârii lui.” Calm și stăpân pe sine, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a primit însărcinarea și imediat a găsit o soluție care să-i mulțumească pe toți. A cerut o mantie pe care a așternut-o pe pământ și a așezat piatra în mijlocul ei. Le-a cerut apoi reprezentanților diferitelor clanuri care erau printre ei să ridice împreună și în același timp piatra.

Când au ajuns cu piatra la locul potrivit, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a așezat-o cu mâna sa în poziția potrivită.

Pagina 57

Astfel, prin înțelepciunea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, a fost domolită o situație foarte tensionată și îndepărtat un conflict grav.

După ce au terminat banii cinstiți pe care-i adunaseră, cei din tribul Quraiș s-au văzut nevoiți să elimine un areal de 5,5 m din partea de nord a Al-Ka'ba, numit Al-Hijr sau Al-Hatim. Ei i-au ridicat ușile cu doi metri deasupra nivelului solului, permițând astfel intrarea doar oamenilor pe care ei îi doreau.

Când structura a atins 13,7 m înălțime, au ridicat acoperișul care se sprijinea pe șase coloane. Când a fost încheiată construcția Al-Ka'ba, aceasta avea o formă pătrată și cincisprezece metri înălțime. Latura care includea Piatra Neagră și latura opusă acesteia măsurau fiecare zece metri lungime. Piatra Neagră era așezată la o înălțime de 1,50 m deasupra nivelului solului. Celelalte două laturi măsurau fiecare doisprezece metri lungime. Ușa avea doi metri înălțime deasupra nivelului solului. O structură de construcție de 0,25 m înălțime și 0,30 m lățime, în medie, înconjura Al-Ka'ba.

Aceasta a fost numită Aș-Șadheruan și era inițial parte integrantă a Sfântului Sanctuar, însă Quraișii au lăsat-o în afara acestuia.l!]

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/215; Fiqh As-Sirah, pp. 62,63; Ibn Hișam, 2/192-197.

Pagina 58

O ANALIZĂ SUCCINTĂ A BIOGRAFIEI PROFETULUI

INAINTE DE PRIMIREA PROFEȚIEI

În tinerete, profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - era o întrupare a celor mai bune atribute sociale. El era un om exemplar, având o minte înțeleaptă și o intuiție fără de greșeală. Profetul a fost dăruit cu inteligență, originalitate în gândire și cu o capacitate de alegere meticuloasă a mijloacelor care conduceau spre țeluri precise.

Lunga sa tăcere l-a ajutat în mod favorabil în practica meditației și a căutării profunde a adevărului. Mintea sa vioaie și caracterul său pur au constituit instrumente ajutătoare în asimilarea și înțelegerea căilor vieții și a oamenilor atât a indivizilor, cât și a comunității. El a evitat practicile superstițioase, dar a luat parte activă la dezbaterile constructive și utile sau a recurs la solitudinea autoconsacrării. El se ferea să bea vin, să mănânce carne sacrificată pe altare de piatră sau să asiste la sărbătorile idolatre.

Avea un dezgust total și o aversiune extremă față de idoli. Nu putea tolera pe cineva care jura pe Al-Lat și Al-'Uzza. Fără îndoială, vrerea lui Allah l-a ținut departe de toate practicile păcătoase și abominabile. Chiar și atunci când el avea tendința de a ceda instinctului său, de a se bucura de unele plăceri ale vieții sau de a urma unele tradiții nerespectabile, providența lui Allah intervenea pentru a împiedica asemenea lucruri. Ibn Al-Athir povestea că Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a spus:

“Exceptând două cazuri, n-am încercat niciodată să fac ceea ce face poporul meu. De fiecare dată, Allah a intervenit și m-a împiedicat să fac aceste lucruri și de atunci n-am mai încercat niciodată. Odată, când eram în partea de sus a Mekkăi, l-am rugat pe tovarășul meu păstor să aibă grijă de oile mele. Voiam să cobor în Mekka și să mă distrez, așa cum făceau tinerii. Am coborât în prima casă din Mekka, unde am auzit muzică. Am intrat și am întrebat: “Ce se întâmplă aici?” Cineva a răspuns: “Este o petrecere de nuntă”. Am stat jos și am ascultat, dar curând am căzut într-un somn adânc. Am fost trezit de căldura soarelui. M-am întors la tovarășul meu păstor și i-am povestit ce mi se întâmplase. De atunci înainte, n-am mai încercat niciodată să fac asta”.

Al-Bukhari a relatat cu acordul lui Jabir bin 'Abdullah că el a spus:

“Pe când oamenii reconstruiau Al-Ka'ba, profetul Muhammed - Allah să-l

Pagina 59

binecuvânteze și să-l miluiască - a mers cu “Abbas să care niște pietre.

“Abbas a spus: “Pune-ți pânza din jurul coapselor în jurul gâtului ca să te aperi de pietre.” În timp ce făcea acest lucru, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a căzut la pământ și ochii i s-au îndreptat spre cer. Mai târziu, s-a trezit și a țipat: "Pânza mea din jurul coapselor...?!

Pânza mea din jurul coapselor...?!" S-a înfășurat apoi cu pânză în jurul coapselor”. Într-o altă relatare, se spune: “Coapsele lui n-au mai fost văzute după aceea, niciodată” [1]

Specialiștii sunt de acord în a atribui tânărului Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - un comportament plin de modestie și virtuți, precum și de maniere pline de grație. El s-a dovedit a fi un ideal masculin și posesor al unui caracter nepătat. Era cel mai îndatoritor față de compatrioții săi, cel mai onest în discuții și cel mai blând ca fire. El avea sentimentele cele mai delicate, era pur și ospitalier și impresiona întotdeauna oamenii prin fizionomia sa care inspira pietate. El era cel mai cinstit și cel mai bun în a-și ține întotdeauna promisiunile. De comun acord, concetățenii săi i-au atribuit titlul de Al-'Amin ("Cel demn de încredere”).

Mama credincioșilor, Khadija - Allah să fie mulțumit de ea, a spus odată: "EI își ajută rudele de sânge, îi ajută pe cei săraci și nevoiași, întreține oaspeții și îndură multe greutăți pe calea Adevărului."[?l

În umbra mesajului din peștera de la Hira

În jurul vârstei de 40 de ani, profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - își făcuse un obicei din a-și petrece ore lungi în singurătate, meditând asupra tuturor aspectelor creației din jurul lui.

Această înclinație spre meditație l-a ajutat să se diferențieze în gândire față de compatrioții lui. El obișnuia să se hrănească doar cu fiertură de orz (Sauiq) și apă și apoi se îndrepta direct spre dealurile și văgăunile din apropierea Mekkăi.

Una dintre acestea constituia, în mod particular, refugiul lui preferat:

peștera Hira', din muntele An-Nur.

La o distanță de numai 3 km de Mekka se afla o văgăună mică de

[1] Sahih Al-Bukhari, Capitolul "Construirea Al-Ka'ba", 1/540. În islam, bărbaților nu le este permis să-și arate unii altora regiunea dintre buric și genunchi.

[2] Sahih Al-Bukhari. 1/3.

Pagina 60

3,6 m lungime și 1,5 m lățime. Îi plăcea întotdeauna să meargă acolo și să invite drumeții să împartă cu el modestele sale provizii. El obișnuia să-și dedice cea mai mare parte a timpului, mai ales în luna Ramadan, rugăciunii și meditației asupra universului din jurul său. Inima sa era neliniștită din cauza păcatelor morale și a idolatriei care făcea ravagii printre semenii săi și se simțea încă neajutorat, fiindcă nu avea la îndemână nici o învățătură sau o metodă anume care să-l ajute să corecteze practicile păgâne din jurul lui. Solitudinea însoțită de acest fel de contemplație trebuie înțeleasă prin perspectiva ei divină. Era o etapă preliminară perioadei marilor responsabilități pe care, foarte curând, avea să le poarte pe umerii săi.[]

Intimitatea și detașarea de impuritățile vieții erau două premise indispensabile posibilități sufletului Profetului de a se afla în strânsă comuniune cu Puterea Nevăzută, aflată în spatele tuturor aspectelor existenței, în acest univers infinit. A fost o perioada bogată în intimitate care a durat trei ani și a pregătit calea unei noi ere, de contact indisolubil cu Allah.I?i

Îngerul Gavriil aduce Revelația

Când el a împlinit patruzeci de ani, vârsta desăvârșirii perfecțiunii, la care li se poruncea întotdeauna Profeților să-și dezvăluie Mesajul, semnele Profeției au început să apară și să licărească la orizontul vieții sale. Erau viziuni adevărate pe care el le-a avut timp de șase luni. Perioada revelației a durat douăzeci și trei de ani. Așadar, aceste șase luni de viziuni adevărate reprezintă o parte integrantă a celor patruzeci și șase de părți ale Revelației.

în luna Ramadan, în cel de-al treilea an de solitudine în peștera de la Hira”, Voința lui Allah a făcut ca îndurarea Sa să se coboare pe pământ și, astfel, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să primească Profeția. Lumina Revelației s-a revărsat asupra lui cu primele versete ale Nobilului Coran.)

În ceea ce privește data exactă a revelării acestora, investigația atentă a dovezilor circumstanțiale și a reperelor relevante indică noaptea de luni, a

[1] Rahmat AH-lil-'alamin, 1/47; Ibn Hișam, 1/235,236; Fi Zilal Al-Quran, 29/166.