BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 424

să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a explicat îndatoririle, obligațiile și drepturile !or în islam și, în legătură cu cei care nu vor accepta islamul și le-a oferit legământul lui Allah și legământul Mesagerului Său, dacă dovedeau că plătesc tributul care era încă în întârziere. El i-a trimis la ei pe câțiva dintre însoțitorii lui, sub comanda lui Mwad bin Jabal - Allah să fie mulțumit de el!

10. Delegația Hamdan. Această delegație a sosit în anul 9 d.H,., după întoarcerea Mesagerului de la Tabuk. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a făcut cu ei un legământ prin care le garanta îndeplinirea tuturor cererilor lor. L-a trimis pe Malik bin An-Namt ca șef al lor și l-a numit reprezentant al celor care îmbrățțișaseră islamul.

Khalid bin Al-Ualid a fost numit pentru ei toți, cu scopul de a-i chema la islam. Timp de șase luni a făcut lucrul acesta, dar nimeni nu a răspuns la chemarea lui. Mai târziu, a fost trimis acolo Ali bin Abu Talib, în timp ce Khalid a primit poruncă să se întoarcă acasă. La sosirea sa la Hamdan, Ali le-a comunicat un mesaj de la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și i-a chemat la islam. Ei au răspuns chemării și au devenit musulmani. Ali i-a scris Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și l-a informat asupra bunului mers al lucrurilor. După ce a citit scrisoarea, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a prosternat, apoi și-a ridicat capul și a zis: “Pacea să fie cu Hamdan! Pacea să fie cu Hamadan!”

11. Delegația neamului Fazara. După întoarcerea Mesagerului de la Tabuk, o delegație a neamului Fazara a venit să-l vadă. Aceasta s-a întâmplat în anul 9 d.H. Grupul de delegați era alcătuit din peste zece oameni. Ei au venit pentru a mărturisi islamul și pentru a se văita de seceta din regiunea lor. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a urcat la amvon și a ridicat mâinile implorându-l pe Allah să le trimită ploaie, astfel: “O, Allah, îngăduie să cadă ploaia și să ude pământurile amorțite. O, Allah, trimite ploaia care să salveze, să învioreze și să facă iarba să crească, și, mai devreme, nu mai târziu, să acopere întreg pământul. Să fie o ploaie a milei și nu una de tortură și pedeapsă. Acea ploaie să nu distrugă și să nu inunde. O, Allah, trimite-ne apă și ajută-ne să ieșim victorioși în lupta cu dușmanul"l?]

Pagina 425

12. Delegația Najran. Najran era o regiune întinsă, aflată la o distanță de șapte poște la sud de Mekka, către Yemen. Cuprindea șaptezeci și trei de sate. Un călăreț iute avea nevoie de o zi întreagă ca să ajungă acolo.[!l Forțele militare ale regiunii erau alcătuite dintr-o sută de mii de luptători, iar ei erau creștini.

Sosirea lor a avut loc în anul 9 d.H., iar delegația cuprindea șaizeci de oameni. Douăzeci și patru dintre ei proveneau din familii nobile. Trei dintre cei douăzeci și patru au fost concomitent căpetenii ale Najran-ului.

Primul a fost prințul “Abdul Masih, zis "Al-'Agib”, care se ocupa de afaceri guvernamentale. Al doilea era Al-Aiham sau Șarhabil, zis "As-Saiiid"

(Stăpânul), și se ocupa de problemele politice și de educație. Abu Haritsa bin 'Alqgama era al treilea. El era episcop și în sarcina lui se aflau călăuzirea spirituală și toate problemele religioase.

Când a sosit în Medina, grupul de delegați s-a întâlnit cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Ei au schimbat opinii cu el, dar, când el i-a chemat la islam și le-a recitat din Coran, ei au refuzat.

L-au întrebat care era părerea lui despre Isus - Pacea să fie cu el!, însă el nu le-a răspuns imediat și abia după o zi întreagă i-a fost revelat următorul verset din Coran:

“Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care EI l-a făcut din lut și apoi i-a zis lui “Fii” și ela fost.

Adevărul vine de la Domnul tău și nu va fi dintre aceia care se îndoiesc!

Acelora care se ceartă cu tine [o, Muhammed], în privința lui [Isus], după știința pe care ai primit-o, spune-le: “Veniți, să-i chemăm pe fiii noștri și pe fiii voștri, pe muierile noastre și pe muierile voastre, pe noi înșine și pe voi Înșivă, apoi să ne rugăm și să chemăm blestemul lui Allah asupra

Când s-a luminat de ziuă, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a recitat versetul care-i fusese revelat, explicându-le cum este văzut Isus în Coran. El i-a lăsat o zi întreagă să se sfătuiască și să se mai gândească. A doua zi dimineața, deoarece ei încă refuzau să admită Cuvintele lui Allah despre Isus sau să îmbrățișeze islamul, Profetul a sugerat să se facă Al-Mubahala, adică fiecare grupare să-L. implore pe Allah să trimită Blestemul Său asupra celui care nu spunea

Pagina 426

adevărul. După ce a sugerat aceasta, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ieșit în față, înfășurându-i pe nepoții lui, Al-Hasan și Al-Husain, cu veșmântul său, în vreme ce fiica lui, Fatima, îi urma în spate.

Văzând că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu glumea și se pregătea să-i înfrunte cu fermitate, ei s-au retras și au început să se consulte. Al-'Agib și As-Saiiid (Stăpânul) discutau: “Nu vom implora, fiindcă, jur pe Allah, dacă el este într-adevăr un Profet și schimbă blesteme cu noi, nu vom mai prospera niciodată. Prin urmare, nu vom supraviețui nici noi, nici urmașii noștrii, nici animalele noastre.” Până la urmă s-au hotărât să se întoarcă la judecata Mesagerului lui Allah asupra cauzei lor. Ei au venit la el și au zis: “Îți dăm ceea ce ai cerut.” Atunci Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a recunoscut acel acord și le-a poruncit să plătească tributul (Al-Jizia) și a făcut pace cu ei, în schimbul a două mii de veșminte, o mie urmând a fi livrate în luna Regeb, iar celelalte în luna Safar. Pentru fiecare veșmânt ei aveau să plătească o uncie de aur.

În schimb, primeau legământul lui Allah și al Mesagerului Său. El a făcut cu ei o convenție prin care le îngăduia să-și practice liber obiceiurile religioase. Ei au cerut Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să numească un om de încredere care să primească banii la care se înțeleseseră în schimbul protecției și el le-a trimis un om, pe Abu 'Ubaida bin Al-Jarra.

Când islamul a început să se răspândească în Najran, firește, ei n-au mai fost nevoiți să plătească tributul pe care de obicei îl plăteau doar cei care nu erau musulmani. În orice caz, se spune că, îndată ce au ajuns la Najran, Al-Agib și As-Saiiid au aderat la islam. Se mai spune că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis la ei și pe “Ali pentru colectarea daniei și a tributului de la musulmani.l!

13. Delegația neamului Hanifa. Aceasta a sosit în Medina, în anul 9 d.H. Erau 17 la număr și între ei se afla și Musailimal?! bin Thumama bin Kabir bin Habeads bin Al-Harith, "Învățătorul Mincinoșilor”, din neamul Hanifa.

Grupul de delegați a fost găzduit în casa unui "ajutor". Ei au venit la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și și-au declarat religia islamică. În ceea ce-l privește pe Musailima "Mincinosul”, nu se știe cu exactitate când a aderat la islam. Există mai multe versiuni referitoare la acest lucru, dar toate arată limpede că Musailima se manifesta prin

Pagina 427

lăudăroșenie și înfumurare și avea speranța că va deveni conducătorul tuturor musulmanilor.

La început, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a încercat să se înțeleagă cu el, l-a tratat cu amabilitate și milostenie, dar nu a ajuns la nici un rezultat. Mesagerul lui Allah a simțit răutatea din sufletul lui și a recunoscut că el era unul dintre cei trei ticăloși pe care-i văzuse În vis.

Profetul visase deja că îi fuseseră dăruite comorile pământului. Mâna lui a pipăit două brățări de aur care l-au neliniștit și l-au îngrijorat foarte mult. El a fost învățat de inspirație să sufle peste ele ca să le alunge, a făcut așa și ele au dispărut. Brățările au fost interpretate a fi doi mincinoși care se vor ivi după moartea lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Prin urmare, când Musailima s-a manifestat în felul acela și a arătat dezaprobare, Profetul și-a dat seama că el ar putea fi unul dintre cei doi mincinoși. Oricum, Musailima a spus: “Dacă Muhammed m-ar numi succesorul lui, aș deveni musulman.” Mai târziu, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a venit la el, ținând o bucată de frunză de palmier în mână și era însoțit de oratorul său, Thabit bin Qais bin Șammas. El se afla cu câțiva prieteni. Profetul a vorbit cu el, dar Musailima i-a spus: “Dacă accepți să transferi totul pe numele meu, după moartea ta, nu-ți voi sta în cale." Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns: “Nici dacă mi-ai cere să-ți dau bucata asta de frunză de palmier, nu ți-aș da-o. Ești blestemat. Chiar dacă te-ai căi și ai înceta să faci lucrurile pe care le faci, Allah a hotărât ca tu să fii o victimă.

Pe Allah, jur că te văd acum exact în starea care mi-a fost dezvăluită.

lată-l pe Thabit! De la el vei auzi care este răspunsul meu.” Apoi s-a îndepărtat [1]

Până la urmă, prezicerile Profetului despre Musailima s-au adeverit.

Când Musailima s-a întors la Yamama, s-a tot gândit cum să facă să devină asociatul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! A ajuns cu visul și gândul până acolo încât a pretins că el însuși era un Profet. Pentru a-și confirma profeția, a început să rostească propoziții rimate. El spunea că nu era păcat să bei vin sau să comiți adulter. Totuși, mărturisea că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era un Profet adevărat. Oamenii lui care erau fascinați de ceea ce le îngăduia el să facă l-au urmat și au încheiat înțelegeri cu el. El a devenit atât de cunoscut

Pagina 428

printre ai săi, încât l-au numit "binefăcătorul din Yamama”". Musailima i-a scris următoarele Mesagerului lui Aliah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!: “Am aceeași poziție ca a ta, astfel că eu voi avea o jumătate, iar quraișii vor avea cealaltă jumătate din afacerile oamenilor.” Mesagerul lui Allah a scris o scrisoare în care spunea:

"...al lui Allah este pământul și EI îl dă moștenire cui voiește dintre robii Săi. lar sfârșitul [fericit] este al celor care au frică.” [7:128]U1]

ibn Mas'ud relateză: "Când cei doi trimiși ai lui Musailima - Ibn An-Nauaha și Ibn Athal — au venit la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, el i-a întrebat: “Mărturisiți că eu sunt Mesagerul lui Allah?” Răspunsul lor a fost: “Mărturisim că Musailima este Mesagerul lui Allah.” Profetul a spus: “Eu cred în Allah și în Mesagerul Său și dacă m-aș fi gândit vreodată să ucid un sol, v-aș fi ucis pe amândoi. "2

Anul 10 d.H. este cel în care Musailima a început să pretindă că este profet. El a fost însă ucis de către Uahși, ucigașul lui Hamza, în războiul Yamama din timpul lui Abu Bakr As-Siddig, în luna Rabi” Al-Auual, anul 12 d.H.

A doua persoană care a pretins a fi profet a fost Al-Asuad Al-'Ansi, care se afla în Yemen. El a fost ucis de Fairuz. Capul lui a fost tăiat cu o zi și o noapte înainte de moartea Profetului. Astfel, când au venit delegații, el le-a dat vestea pe care o aflase prin revelație divină. Știrea morții lui i-a parvenit din Yemen lui Abu Bakri?l

14. Delegația din neamul *Amir bin Sa'sa'a. În grupul de delegați se aflau 'Amir bin At-Tufail - dușmanul lui Allah, Arbad bin Qais — fratele din partea mamei al lui Labid, Khalid bin Ja'far și Jabbar bin Aslam. Toți erau căpetenii satanice ale poporului lor. 'Amir și Arbad au plănuit să-l omoare pe Profet. Când grupul de delegați a ajuns, 'Amir a început să-l țină de vorbă pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, în vreme ce Arbad s-a întors într-o parte, încercând să-și scoată sabia din teacă.

A reușit să o scoată parțial, dar Allah i-a înțepenit mâna și el nu a mai fost în stare să o tragă afară din teacă până la capăt. Atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a invocat pe Allah împotriva lor, iar Allah l-a apărat pe Mesagerul Său. Apoi, când s-au întors spre casă, Allah

[2] Mișkat At-Masabih, 2/347.

Pagina 429

i-a trăznit pe Arbad și pe cămila lui și ei au ars. 'Amir s-a adăpostit în casa unei femei care era din neamul Salul și a căzut la pat din cauza inflamării unor ganglioni. Până la urmă a murit, în vremea ce spunea: “Ce am ajuns? Am o umflătură cât o cămilă. Și iată că mor în casa unei femei din neamul Salul.”

În "Sahih Al-Bukhari" se relatează că 'Amir a venit la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și i-a zis: “Îți ofer posibilitatea să alegi între trei variante: tu îi vei conduce pe beduini, iar eu pe cei din sate;

eu voi fi moștenitorul tău; voi veni peste poporul tău cu două mii de cămile:

o mie de femele și cealaltă mie de masculi.”

Mai târziu, el a fost lovit de boală, în casa unei femei. Și atunci a spus: “Cum! Am o umflătură asemenea unei cămile și iată-mă în casa unei femei din neamul cutare și cutare. Aduceți-mi calul meu!” El a încălecat, dar a murit în șa.

15. Deiegația Tujib. A venit la Medina, aducând cu ei surplusul milosteniilor (Sadaqgat) adunate de poporul lor, adică tot ce le mai rămăsese după ce împărțiseră milostenii săracilor. Erau treisprezece oameni. Au pus întrebări despre Coran și Sunna (Tradiția Profetului) ca să poată învăța din ele. Au cerut anumite lucruri de la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, iar el a făcut jurăminte față de ei. Nu au mai rămas mult și atunci când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

- le-a recunoscut cererile și le-a îngăduit să plece, ei au trimis la elun băiat, pe care-l lăsaseră cu bunurile lor. Tânărul i-a spus Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!: “Jur pe Allah, că mi-am părăsit căminul (să vin la Medina) cu gândul ca tu să-l implori pe Allah Cei Atotputernic să mă ierte și să aibă milă de mine și să facă din inima mea un izvor de bucurie și mulțumire.” Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a implorat pe Allah să-i dăruiască tot ce a cerut.

De atunci încolo, el a devenit omul ce! mai fericit. În "Ar-Riddah”

(Timpul Apostaziei), el a rezistat ca musulman și a atras atenția poporului său, reamintind de Allah și a continuat să le propovăduiască până ce s-au întărit și au revenit la Credință. Grupul de delegați l-a întâlnit din nou pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - la “Pelerinajul de adio”, în anul 10 d.H.

16. Delegația Tai”. Unul din grupul acela de delegați care s-a întâlnit

Pagina 430

cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a fost Zaid Al-Khair. Ei au stat de vorbă cu Profetul, care i-a îndemnat să îmbrățișeze islamul. Ei au acceptat și au devenit buni musulmani. Despre Zaid, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Arabii nu s-au priceput niciodată să cântărească oamenii. Niciodată nu am auzit de la ei adevărul despre virtuțiile unui om. Când văd omul că este preocupat, îmi dau seama că l-au supraestimat, mai puțin pe Zaid Al-Khair, pe care, de cum l-am întâlnit, am știut că l-au subapreciat.” Apoi l-a numit "Zaid Al-Khair" (“Zaid generosul”).

Delegațiile au venit în Medina, rând pe rând, în anii 9 și 10 d.H.

Biografii au notat câteva dintre delegațiile din Yemen. Printre acestea erau tribul Azd, neamul Sa'd Hadhim din Quda'a, neamul 'Amir bin Qais, neamul Asad, Bahra', Khaulan, Muharib, neamul Al-Harith bin Ka'b, Ghamid, neamul Al-Muntafig, Salaman, neamul 'Abs, Muzaina, Murad, Zabid, Kinda, Zi Murra, Ghassan, neamul 'Aiș și Nakh' care a fost și cel din urmă grup de delegați. Delegația Nakh' era compusă din două sute de oameni și a sosit la mijlocul lunii Muharram, în anul 11 d.H. Majoritatea acestor grupuri de delegați au sosit în anii 9 și 10 d.H., iar unii dintre ei și-au amânat venirea până în anul 11 d.H.

Succesiunea acestor delegații a indicat nivelul înalt pe care l-a atins Chemarea islamică și, totodată, influența și dominația acesteia în zone întregi din Arabia. Arabii priveau Medina cu atâta considerație și respect, încât nu au putut face altfel, decât să se predea și să i se supună. Medina devenise cartierul general! al întregii Arabii, fiind, deci, imposibil de ignorat.

Nu putem spune că toți beduinii erau cuprinși sau încântați de această religie. Printre arabi, existau o mulțime de beduini cu inima de piatră care deveniseră musulmani doar pentru că șeful lor făcuse astfel. Sufletele lor nu erau încă sfințite. Tendința de cotropire era adânc înrădăcinată în firea lor și învățăturile islamului nu se cristalizaseră încă bine în sufletul lor.

Referitor la unii dintre ei, Coranul spune:

“Beduinii sunt mult mai împietriți în necredința și în fățărnicia lor și mai îndrituiți să nu cunoască preceptele pe care Allah le-a revelat Trimisului Său. lar Allah este Atoateștiutor și Înțelept.

Printre beduini sunt unii care iau ceea ce cheltuiesc [ca milostenie sau pentru război] ca o datorie apăsătoare și pândesc să se abată asupra voastră nenorocirile. Nenorocirea să cadă asupra lor! Allah este Cel care

Pagina 431

Aude Totul și Atoateștiutor”. [9:97,98]

Pe alții, Coranul i-a lăudat, spunând:

“Dar printre beduini sunt și alții care cred în Allah și în Ziua de Apoi și iau ceea ce cheltuiesc drept [mijloc pentru] apropiere de Allah și [de obținere a] rugăciunilor Trimisului. Acesta este într-adevăr [un mijloc de]

apropiere [de Allah] pentru ei, iar Allah îi va primi sub îndurarea Lui, căci Allah este lertător și Îndurător”. [9:99]

Aceia dintre ei care au fost prezenți la Mekka, Medina și Thagif, precum și în multe alte regiuni din Yemen și Bahrain erau diferiți, fiindcă islamul era bine înrădăcinat în inimile lor. Câțiva dintre ei au fost oameni de seamă, prieteni adevărați și învățători ai musulmanilor.!!]

[1] Muhadarat Tarih Al-Umah Al-lIslamiiah, 1/144; Sahih Al-Bukhari, 2/13, 2/626-

Pagina 432

SUCCESUL ȘI IMPACTUL CHEMĂRII

Înainte de a merge mai departe și de a medita la ultimele zile ale vieții Mesagerului lui Allah, ar trebui să aruncăm o privire rapidă la munca uriașă pe care a depus-o și care l-a caracterizat. Tocmai această trăsătură l-a făcut să-i depășească pe toți ceilalți profeți și mesageri și i-a conferit atâta măreție încât Allah l-a ridicat în fruntea celor dintâi și a celor de pe urmă. El a fost chemat:

“O, tu, cel învăluit [în straiele tale]!

Scoală-te noaptea [pentru Rugăciune], afară de puțin [timp]” [73:1,2]

Și căruia i s-a spus:

“O, tu cel acoperit!

Ridică-te și îndeamnă!” [74:1,2]

Așa că el s-a ridicat și a rămas astfel mai bine de douăzeci de ani, timp în care și-a asumat responsabilitatea de a purta pe umeri povara marilor speranțe, pentru binele întregii omeniri, al Credinței și al luptei pentru cauza lui Allah (Jihad).

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a preluat povara muncii și a luptelor pe calea lui Allah, în numele omenirii care pe atunci era înecată în iluziile perioadei preislamice și în adorarea idolilor ei. Încărcat de greutăți pământești, el a inițiat o altă bătălie, într-un alt domeniu, sau, mai degrabă, bătălii succesive împotriva dușmanilor Chemării lui Allah și a celor care complotau împotriva islamului. A fost o luptă cu cei care complotau împotriva credincioșilor și a celor care cultivau cu atâta grijă credința, care era precum o plantă cu rădăcina firavă, care mai apoi s-a dezvoltat, și-a înfipt rădăcinile în pământ, și-a întins ramurile spre cer, răsărind astfel și pe alte pământuri. Nici n-au sfârșit bine luptele în Peninsula Arabă și bizantinii au început pregătirile pentru a distruge această națiune de la granițele nordice.

Prima bătălie, cea a sufletului, nu era încă terminată. A fost de fapto luptă continuă împotriva poftelor lui Satan, care se credea conducătorul ei, și nu a pierdut nici o clipă fără să își exercite activitatea în adâncul conștinței omului. Pe de altă parte, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze

Pagina 433

și să-l miluiască! - supraveghea chemarea la religia lui Allah și lupta asiduu pe toate câmpurile în ciuda împrejurărilor dificile și a faptului că lumea complota împotriva lui. EI și-a continuat misiunea cu eficiență, înconjurat de credincioși care căutau pacea, printr-o strădanie neîncetată și o mare răbdare.

Mai bine de douăzeci de ani, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a concentrat atenția doar spre aceste lupte, lăsând la o parte toate celelalte activități care ar fi putut să-l țină departe de țelul său nobil. A continuat să lupte până când credința islamică s-a impus pe o scară atât de largă, încât a uimit o mulțime de oameni.

În cele din urmă, Chemarea islamică s-a răspândit în toată Arabia și a îndepărtat toate rămășițele preislamice de la orizontul peninsulei. Mințile bolnave s-au însănătoșit prin islam. Ei nu numai că s-au eliberat de idolatrie, ci au și distrus idolii. Oamenii au început să strige: "Nu există alt zeu în afară de Allah!” Chemările la rugăciune se auzeau de cinci ori pe zi, propagându-se în spațiu și spărgând tăcerea deșertului mort, reînsuflețind astfel viața, prin noua credință. Cei care recitau și învățau pe de rost Coranul au pornit spre nord și sud, recitând versete și transmițând mai departe poruncile lui Allah.

Triburile destrămate s-au reunit și oamenii mergeau de la unii la alții să îl slăvească pe Allah. Nu mai existau nici asupritori și nici asupriți, nici stăpâni și nici sclavi și nici oameni datori altora. Toți oamenii erau slujitorii lui Allah. Erau frați iubiți care ascultau de poruncile lui Allah, căci numai datorită Lui se eliberaseră de mândrie și spirit de lăudăroșenie: "Un arab nu este mai bun decât unul care nu este arab, după cum nici unul care nu este arab nu este mai bun decât un arab și un om cu pielea roșie nu este mai bun decât unul cu pielea neagră, decât prin credință. Oamenii vin toți din Adam și Adam a fost creat din țărână.”

Mulțumită chemării islamice, unitatea lumii arabe a devenit o realitate și așa a fost cazul și cu unitatea umanității și justiția socială, în ceea ce privește problemele lor pământești și cerești. Cursul evenimentelor se schimbase, trăsăturile suprafeței pământului și linia întortochiată a istoriei se neteziseră și cugetul se îndreptase.

Spiritul și conștiința coruptă a oamenilor, valorile și măsurile distorsionate din perioada preislamică copleșiseră pe atunci întreaga lume.

Predominau sclavia, nedreptatea, luxul, extravaganta, adulterul, deprimarea,