BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 434

necredința, abaterea de la calea cea dreaptă și întunericul. Toate acestea erau fapte împlinite, în ciuda existenței religiilor cerești. Învățăturile acestora slăbiseră și își pierduseră influența asupra sufletelor oamenilor, devenind doar ritualuri și tradiții fără viață.

Când această Chemare și-a împlinit rolul în viața omului, spiritul omenesc s-a eliberat de superstiții, iluzii, sclavie, corupție și slăvirea omului de către om. Islamul a curățat societatea omenească de mizerie, descompunere, nedreptate și tiranie. Diferențele sociale au fost anulate, iar dictatura clerului sau guvernatorilor a dispărut. Islamul a pregătit o lume construită pe fundații curate și solide. Adevărul, credința, demnitatea, dezvoltarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai, precum și apărarea drepturilor omului sunt trăsături care au stat la baza construirii statului islamic. [1]

Datorită acestor schimbări, Arabia a avut parte de o revigorare binecuvântată și inegalabilă. Niciodată în istoria acestui pământ nu s-a înregistrat atâta credință, pioșenie și strălucire ca în acele zile deosebite.

[1] Madha Khasira Al-Alam bin Inhitalil-Muslimun, p.14.

Pagina 435

PELERINAJUL DE ADIO

Odată cu îndeplinirea misiunii lui, adică a răspândirii islamului și a construirii unei noi societăți pe principiul: "Nu există alt zeu în afară de Allah", în inima Profetului s-a auzit o nouă chemare, care-i spunea că șederea lui pe acest pământ se apropia de sfârșit. Aceasta a reieșit clar din discuția lui cu Mu'ad pe care el îl trimise în Yemen, în anul 10 d.H.

“O, Mu'ad! S-ar putea să nu mă mai vezi după scurgerea acestui an. S-ar putea să treci chiar pe lângă această moschee a mea și pe lângă mormântul meu.” La auzul acestor vorbe, Mu'ad a plâns de teamă că se va despărți de Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Allah a fost atât de generos încât a îngăduit Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să vadă roadele Chemării sale, de dragul căreia suferise tot felul de necazuri mai bine de douăzeci de ani. Acei ani se scurseseră activ. Profetul își petrecea ultimele zile, întâlnindu-se la periferia Mekkăi cu membrii triburilor și reprezentanții lor care se sfătuiau cu el și învățau regulile și legislația islamică de la acesta. În schimb, el insista asupra mărturiei lor că le conferise încredere, le comunicase Mesajul și îi sfătuise pe oameni.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l! binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a anunțat intenția de a porni într-o călătorie binecuvântată de pelerinaj. La Medina, toți căutau călăuzirea și îndrumarea Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în pelerinaj.l!! În ultima sâmbătă a lunii Zul-qi'de, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început pregătirile de plecare.!2l Și-a pieptănat părul, s-a parfumat, și-a pus veșmintele, și-a înșeuat cămila și în cursul după-amiezii a pornit. A sosit la Zul-Hulaifa înainte de rugăciunea de după-amiază. El a făcut două Raka'hl?l și și-a petrecut noaptea acolo. Dimineața a spus tovarășilor săi: “Un vestitor, trimis de Domnul meu, a venit la mine în noaptea asta și mi-a spus: "Roagă-te în această vale binecuvântată și spune: "Vreau să fac Umra în cadrul pelerinajului."I!

[1] Sahih Muslim, 2/394.

[3] Unitate de rugăciune.

[4] Sahih Al-Bukhari, 1/207

Pagina 436

Înainte de rugăciunea de prânz, el s-a îmbăiat pentru lhram (stare de consacrare rituală) și 'Aișa i-a parfumat cu mâna ei atât trupul, cât și capul cu o plantă numită Zarira și un parfum ce conținea mosc. Stratul gros și lipicios de parfum se putea vedea printre șuvițele de păr și în barbă, dar el nu l-a șters. Și-a înfășurat șalele și și-a pus veșmântul. A făcut apoi rugăciunea de prânz scurtată, numai două Raka”. Și-a mărturisit intenția de a face pelerinaj asociat cu 'Umra, la locul său de rugăciune, apoi a încălecat pe cămila sa, 'Al Qasua', mărturisind: "Nu există alt zeu în afară de Allah.”, iar când a pornit spre deșert, el a slăvit Numele lui Allah.

Profetul și-a continuat călătoria până când a ajuns în apropiere de Mekka. A petrecut noaptea la Zi Tuua și a intrat în Mekka după ce a făcut rugăciunea de dimineață. A făcut baie în dimineața de duminică, în data de patru Zul-Hijje, anul 10 d.H. A petrecut pe drum opt zile, care însemnau un timp mediu de călătorie. De îndată ce a intrat în Moscheea Al-Haram, ela înconjurat Al-Ka'ba de șapte ori și a făcut drumul (Sa'i) între As-Safa și Al-Marua tot de șapte ori. Nu terminase încă lhram-ul (starea de consacrare rituală), fiindcă asociase (Qiran, 'Umra și Al-Hajj). El a luat apoi animalele de sacrificiu pentru a le sacrifica și și-a așezat tabăra pe o înălțime din Mekka, Al-Hajun. În ceea ce privește ocolul făcut de șapte ori în jurul Al- Ka'ba, el l-a făcut doar pe acela de pelerinaj (Al-Haj)).

Aceia dintre însoțitorii lui care nu aveau cu ei animale de sacrificiu au primit poruncă să facă lhram în 'Umra, să înconjure Al-ka'ba și să facă plimbarea rituală între As-Safa și Al-Marua. După aceea, se puteau elibera de ihram. Totuși, ei au șovăit să facă tot ce li se spusese. De aceea, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Dacă aș fi știut dinainte ce am aflat după aceea, nu aș fi adus animalele de sacrificiu și dacă nu aveam aceste animale aș fi întrerupt Ihram-ul.” Când au auzit aceste cuvinte, tovarășii săi s-au supus poruncilor sale.

În a opta zi de Zul-Hijje, adică Ziua de Taruiia, el a plecat spre Mina, unde a făcut rugăciunile de prânz, de după-amiază, de apus, de seară și de dimineață, în total, cinci rugăciuni. Apoi a rămas acolo până ce a răsărit soarele și, după aceea, a mers mai departe, până a ajuns la 'Arafa, unde se afla un cort ridicat pentru el, la Namira. El a șezut în cort până după miezul nopții, apoi a poruncit să i se pregătească și cămila sa, 'Al-Qasua'.

Au înșeuat-o și au pregătit-o și atunci el a coborât în vale unde îl așteptau o sută douăzeci și patru de mii de oameni care s-au adunat în jurul lui.

Pagina 437

Atunci, s-a ridicat în picioare și a ținut următoarea cuvântare:

“O, oameni, ascultați vorbele mele. Nu știu dacă mă voi mai întâlni vreodată în locul acesta după scurgerea acestui an.[!i Este mare păcat să vărsați sângele semenilor voștri sau să capturați averile semenilor voștri pe cale necinstită. Aceste lucruri constituie un mare păcat, sunt interzise și nu trebuie încălcate, fiind sfinte, așa cum este și această zi, din această lună, petrecute în acest oraș sfânt, Mekka.

Aveți grijă! Toate obiceiurile păgâne și ignoranța se află acum sub picioarele mele. Este interzisă răzbunarea prin sânge a Zilelor ignoranței (perioada preislamică).

Prima cerere de sânge pe care o anulez este aceea a lui lbn Rabia bin Haris care a fost crescut în tribul lui Sa'd și pe care Hudhail l-a ucis.

Este interzisă camăta și încep prin anularea dobânzii pe care 'Abbas bin “Abdul Muttalib trebuie să o primească. Adevărat, ea este anulată în întregime.

O, oameni! Aveți frică de Allah în ceea ce privește femeile. Cu adevărat, voi le-ați luat prin grija lui Allah și vi le-ați făcut legiuite prin Cuvintele lui Allah! Ele au obligația să-și onoreze drepturile conjugale și să nu facă lucruri necuviincioase, dar, dacă totuși fac, atunci aveți dreptul să le pedepsiți, dar nu cu severitate. Voi însă aveți obligația de a le asigura condiții bune de trai - adică hrană și îmbrăcăminte corespunzătoare.

Cu adevărat, v-am lăsat vouă Cartea lui Allah și tradițiile Mesagerului Său. Dacă le veți respecta, n-o să vă rătăciți niciodată [7]

O, oameni, eu nu voi fi urmat de nici un Profet și voi nu veți fi urmați de nici un popor. Vă sfătuiesc așadar să-l slăviți pe Domnul vostru, să faceți cele cinci rugăciuni, să postiți în luna Ramadan și să dați cu bunăvoință dania din avutul vostru. Să faceți pelerinajul la Casa Sfântă a Domnului vostru și să-i ascultați pe conducătorii voștri și atunci veți primi drept răsplată intrarea în Paradisul Domnului vostru."(8]

Apoi a întrebat: "Și dacă ați fi întrebați despre mine, ce ați răspunde?" Ei au zis: “Mărturisim că tu ai transmis mesajul și ți-ai împlinit Misiunea.”

Atunci ei și-a ridicat degetul arătător spre cer și apoi l-a îndreptat în

[2] Sahih Muslim, 1/397.

[3] Rahmat-al-lil'alamin, 1/263

[4] Sahih Muslim, 1/397.

Pagina 438

jos către oameni, spunând: “O, Allah! Fii martor." A repetat acest lucru de trei ori.

Cel care a repetat la 'Arafat cu glas tare afirmațiile Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a fost Rabia bin Omaiia bin Khalaf.l!]

De îndată ce Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! și-a încheiat cuvântarea, i-a fost revelat următorul verset din Coran:

“ În ziua aceasta am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi!..." [5:3]

Când a auzit acest verset, 'Omar a plâns. “Ce te face să plângi?”, a fost întrebat. El a răspuns: “Nimic nu urmează perfecțiunii, ci numai imperfecțiunea."I2]

Bila! a chemat la rugăciune după cuvântare și apoi a făcut a doua chemare. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a făcut separat rugăciunea de prânz și cea de după-amiază, fără alte rugăciuni între ele. După aceea, a încălecat pe cămilă, s-a apropiat de locul de veghe, și-a îndreptat fața spre Al-Qibla și a rămas în picioare până la apusul soarelui, când culoarea aurie a cerului s-a schimbat puțin și soarele a apus. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a luat pe Osama cu el pe cămila sa și au mers mai departe la Muzdalifa, unde au făcut rugăciunile de apus și de seară. Apoi s-a întins până la vremea rugăciunii de dimineață. El a făcut o chemare și pe cea de-a doua a făcut-o aproape de ivirea zorilor, după care a încălecat pe Al-Qasua' și s-a îndreptat către Al-Maș'ar Al-Haram. S-a întors cu fața spre Al-Qibla și a început să se roage: “Allah este Cel Mai Puternic. Nu există alt dumnezeu în afară de Allah.” A rămas acolo până s-a luminat de ziuă și înainte ca soarele să urce pe cer, și-a croit drum spre Mina. A mers puțin și apoi a apucat pe calea ce ducea la marele Jamra unde s-a oprit și a aruncat șapte pietre spre el, spunând de fiecare dată: “Allah este Cel Mai Puternic!” Erau pietricele aruncate din fundul văii. Apoi a pornit spre locul de sacrificiu, unde a sacrificat cu mâinile lui șaizeci și trei de cămile și i-a cerut lui “Ali să le sacrifice pe celelalte treizeci și șapte, în total o sută. EI l-a lăsat pe Ali să participe alături de el la sacrificarea animalelor. S-a dat poruncă să fie fiartă câte o bucățică de carne de la fiecare animal sacrificat, din care au mâncat

[2] Rahmat-al-lil'alamin, 1/265.

Pagina 439

amândoi și au băut supa. După aceasta, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a urcat pe cămilă și s-a înters la Casa Sfântă din Mekka, unde a făcut rugăciunea de prânz și acolo a dat peste fiii lui “Abdul Muttalib, care aduceau oamenilor apă de băut de la fântâna Zamzam. "Scoateți apă, fii ai lui Abdul Muttalib. Aș scoate și eu cu voi dacă nu mi-ar fi teamă că oameni își vor aroga această onoare după mine."

Ei i-au oferit o căldare cu apă și el a băut pe săturate.[!]

în a zecea zi a lunii Zul-Hijje, în ziua Sacrificiului, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ținut o altă cuvântare. Aceasta se întâmpla la orele dimineții, iar el era călare pe un cal cenușiu. Ali a comunicat cuvintele sale oamenilor care stăteau în picioare sau ședeau.[?!

El a repetat câteva dintre afirmațiile pe care le făcuse cu o zi înainte.

Cei doi șeici, Bukhari și Muslim, l-au citat pe Abu Bakra, care a zis:

"Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ținut o cuvântare în ziua sacrificării și a spus: “Timpul de acum se aseamănă celui în care Allah a creat cerurile și pământul. Un an are douăsprezece luni dintre care patru sunt luni sfinte (Hurum)."El

“în ce lună suntem acum?", a întrebat el. Noi am spus: "Allah și Mesagerul Său știu cel mai bine." El a tăcut o vreme și noi am crezut că o va numi într-un mod diferit. “Nu este Zul-Hijje?", a întrebat el mirat. “Ba da!

Este.", am zis noi. Apoi el a întrebat: “Cum se numește orașul acesta?” Noi am răspuns: “Allah și Mesagerul Său știu cel mai bine.” El a tăcut din nou o vreme și noi am crezut că îi va pune alt nume. “Nu este "Al-Balda"

[Mekka]?", a întrebat el. “Ba da, așa este.”, am răspuns noi. Atunci el a întrebat iarăși: “În ce zi suntem astăzi?” Noi am răspuns: “Allah și Mesagerul Său știu cel mai bine.” El a rămas tăcut un timp și a întrebat:

“Nu este ziua sacrificiului (An-Nahr'”)?” “Ba da, așa este.”, am zis noi. După asta, el a spus: “Să nu vărsați sânge, să nu mâncați sau să luați (cu forța)

hrana altuia și să nu vă pătați onoarea. Toate acestea sunt lucruri sacre.

Este un păcat să le violați sfințenia. Ele sunt la fel de sfinte ca această zi sfântă, din această lună sfântă, în acest oraș sfânt.”

“Veți fi înviați (după moarte), îl veți întâlni pe Domnul vostru și veți da

[3] Hurum - patru luni sfinte din calendarul islamic: trei consecutive:

Zul-qi'de, Zul-Hijje, Al-Muharram, și luna Regeb.

Pagina 440

socoteală pentru faptele voastre. Prin urmare, să nu vă rătăciți de la calea cea dreaptă și să vă ucideți unui pe altul.” “Nu am predat eu Mesajul [Domnului meu]?” Ei au răspuns: “Ba da, așa ai făcut.” Ela zis: 'O, Allah!

Fii martor! Îngăduie ca acela care este prezent să-l transmită celui care lipsește, fiindcă mulți dintre cei care vor primi Mesajul îl vor prețui mai mult decât cei de aici din adunare.”, a zis el.l!]

într-o altă versiune se povestește că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus în acea cuvântare: “Cel care se află în nenorocire, cu siguranță, se va întrista. Așa că nici unul dintre voi să nu aducă nenorocirea peste capul copiilor sau al părinților lui. Satan însuși și-a pierdut pe deplin speranța că va fi venerat în țara voastră. Însă, atunci când faceți fapte rele, pe care le considerați mici, deveniți supușii lui. Satan va fi mulțumit de aceste fapte. "21

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a petrecut zilele At-Tașrig (11,12 și 13 din luna Zul-Hijje) în Mina, timp în care a făcut învățăturile rituale ale pelerinajului, a făcut rugăciuni către Allah și a șters toate urmele și trăsăturile politeismului.

În unele zile din At-Tașrig, el a mai ținut câteva cuvântări. Într-o versiune a lui Abu Da'ud, referitoare la Sira, fiica lui Nabhan, ea a zis:

“Profetul a ținut o cuvântare, zicând: "Nu este aceasta ziua de mijloc a Zilelor At-Tașriq."I8l

Discursul său din ziua aceea a fost asemănător cu cel din ziua An-Nahr și a fost ținut după revelarea "Capitolului An-Nasr”.

În a doua zi de An-Nafr (plecarea), pe 13 Zul-Hijje, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a pornit din Mina și s-a oprit într-un loc înalt de pe versantul unui munte, la neamul Kinana din Al-Abtah. Și-a petrecut acolo tot restul zilei, dar și noaptea și a făcut rugăciunile de amiază, după-amiază, apus și seară.

Apoi a dormit puțin, după care a încălecat și a pornit spre Al-Ka'ba.

El a făcut ocolul de adio, după care a poruncit însoțitorilor lui să facă la fel.

După împlinirea acestor ritualuri religioase, el s-a grăbit să se întoarcă în Medina cea curată. A mers acolo nu să caute odihnă, ci să-și reia strădania și lupta pe calea lui Allanh.l*i

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/234.

[2] At-Tirmidhi, 2/38,135; Mișkat Al-Masabih, 1/234.

Pagina 441

ULTIMELE EXPEDIȚII

Mândria a determinat statul bizantin să refuze musulmanilor dreptul de a trăi. Aroganța bizantinilor i-a făcut chiar să-i ucidă pe aceia dintre reprezentanții lor care au îmbrățișat islamul. Uciderea lui Farua bin 'Amr Al-Judhami, reprezentantul lor la Mu'an, a fost o dovadă a aroganței lor. Din aceste motive, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început să mobilizeze o armată uriașă în luna Safar anul 11 d.H., în fruntea căreia fusese numit Osama bin Zaid bin Haritha, cu porunca de a lăsa caii musulmanilor să calce în picioare pământurile ce se învecinau cu Al-Balga' și Ad-Darum din Palestina. Intenția lui era de a-i teroriza pe bizantini și de a insufla încrederea în inimile arabilor care se stabiliseră la granițele cu aceștia. Celălalt scop era de a transmite mesajul tuturor celor de acolo, astfel încât nimeni să nu aibă curajul să spună că asuprirea bisericii poate scăpa nepedepsită și că islamizarea este sinonimă cu frica și vulnerabilitatea. Felul în care armata a fost condusă de Osama a fost criticat, deoarece acesta era prea tânăr, iar oamenii au avut rețineri în a lua parte la expediția lui.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a adresat oamenilor, astfel: “Nu-i de mirare că nu sunteți de acord ca el să fie conducătorul vostru, din moment ce nu ați fost de acord nici cu tatăl lui, care v-a condus. Dar, jur pe Allah, tată! lui, care a fost unul dintre oamenii cei mai dragi mie, a fost un conducător foarte eficient și acest fiu al lui este unul dintre oamenii cei mai dragi mie, după tatăl lui.l?]

Astfel, lumea a început să-l simpatizeze pe Osama și s-au alăturat armatei sale. Numărul de voluntari din armata sa a fost atât de mare, încât a trebuit să-și facă tabără în afara Medinei. Vestea îngrijorătoare despre boala Profetului a făcut expediția să zăbovească din nou, pentru că oamenii voiau să afle care era Voia lui Allah în legătură cu Profetul Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

A fost voința lui Allah ca expediția lui Osama să fie prima organizată în timpul califatului lui Abu Bakr.l?l

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/612.

Pagina 442

CĂLĂTORIA SPRE ALLAH PREAÎNALTUL

Semne de bun rămas

Când Chemarea la islam s-a încheiat și noua credință s-a instalat, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început să primească vești care anunțau plecarea sa. Afirmațiile și faptele sale indicau vădit acest lucru:

1. În luna Ramadan a anului 10 d.H., el s-a izolat timp de douăzeci de zile, spre deosebire de zece zile, cât stătea înainte.

2. Îngerul Gavriil a repetat Coranul de două ori împreună cu el.

3. Cuvintele sale de la pelerinajul de adio: “Nu știu dacă vă voi mai vedea vreodată în acest loc, după sfârșitul acestui an.”

4. Revelația "Capitolului An-Nasr” în mijlocul zilelor At-Tașrigq. Când i-a fost trimisă, el și-a dat seama că se apropie despărțirea și că acest capitol era un semn al morții sale apropiate.

5. În primele zile din luna Safar, anul 11 d.H., Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a plecat la Uhud și a făcut o rugăciune de bun rămas pentru martiri. Era ca și cum și-ar fi luat adio de la cei morți și de la cei vii. A urcat apoi la amvon și s-a adresat oamenilor, spunând: “Sunt menit să vă pregătesc calea și să fiu martor pentru voi. Pe Allah, mă uit la “Fantână" acum. Am primit cheile de la comorile lumești. Pe Allah, nu mi-e frică pentru voi că veți deveni politeiști după mine. Dar mă tem că vă veți întrece pentru lucrurile lumești."!!!

În miez de noapte, el a mers la cimitirul Al-Baqi' și l-a implorat pe Allah să-i ierte pe martirii islamului. El a zis: “Pacea să fie cu voi, locuitori ai mormintelor! Fie ca zorii acestei dimineți ce răsar deasupra voastră să vă ușureze mai mult decât pe cei vii. Necazurile se apropie de la ei, ca și norii unei nopți întunecoase — ultima ce o urmează pe cea dintâi. Ultima

aduce mai multă nenorocire decât cea dintâi." EI i-a alinat, spunând: “Noi vă vom urma.”

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/585.

Pagina 443

Primele simptome aie bolii

Luni, 29 Safar 11 d.H., ela luat parte la ritualurile funerare de la Al-Bagi'. La întoarcere, a început să-l doară capul și temperatura i-a crescut atât de mult, încât fiebințeala se simțea chiar și prin legătura care-i înfășura capul.

Deși era bolnav, el i-a condus pe musulmani la răgăciune timp de încă unsprezece zile. În total, boala sa a durat treisprezece sau paisprezece zile.

Ultima săptămână

Când boala i s-a agravat, el și-a întrebat soțiile: “Unde să stau mâine? Unde să stau?” Ele au înțeles ce voia el, așa că i-au îngăduit să stea oriunde dorea. Profetul s-a mutat în camera 'A'ișei și a mers susținut de Al-Fadi bin Al-Abbas și 'Ali bin Abu Talib. Cu capul legat cum era, și-a târât picioarele până ce a intrat în locuința ei. Acolo și-a petrecut ultima săptămână din viața lui.

În tot acest timp, 'A'ișa i-a recitat "Al-Mu'auuizat” (Capitolele 113 și 114 din Coran) și alte rugăciuni învățate de la el.

Cu cinci zile înaintea morții

Miercuri, cu cinci zile înainte de a muri, temperatura Profetului a crescut foarte mult, semnalând înrăutățirea bolii sale. El a leșinat din cauza durerilor mari pe care le avea. “Turnați peste mine șapte burdufuri de piele cu apă din fântâni diferite, ca să pot ieși afară să mă întâlnesc cu oamenii și să le vorbesc.” Atunci, ei l-au așezat într-un bazin folosit în mod obișnuit pentru spălat și au turnat apă peste el, până când a zis: “Destul. Destul."

Mai apoi, s-a simțit destul de bine pentru a intra în Moschee. S-a așezat la amvon și a ținut o cuvântare oamenilor care s-au adunat în jurul lui: “Allah i-a blestemat pe evrei și pe creștini fiindcă au făcut din mormintele Profeților lor locuri de închinare."!!! Apoi a zis: “Să nu faceți din

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/62; Muatta' Imam Malik, p.360.