BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 414

Profetul avea de asemenea o intuiție profundă și putea face imediat diferența între credincioși și ipocriți. Grupul de conducători care a luptat și i-a învins pe persani și bizantini pe câmpul de bătălie de la Aș-Șam și Irak a excelat în strategie de război și conducerea procedurilor de luptă. Acei conducători care au urmat după Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - au reușit să-i alunge pe dușmanii islamului din țările și de pe pământurile lor, din grădinile, apele și fermele lor. [l-au fugărit din locuințele lor, din grădinile, apele și fermele lor.] Acei lideri musulmani erau tot oamenii lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Ei erau pătrunși de spiritul islamic și se aflau sub influența acestuia.

Ca urmare a acestor bătălii, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a putut să asigure tuturor musulmanilor locuințe, pământuri și posibilități de muncă. EI a luat chiar numeroase măsuri legate de problemele refugiaților care nu aveau nici case, nici avere.

EI a dotat armata cu arme, cai și cu un buget de înarmare. A realizat toate aceste lucruri fără să facă nici cea mai mică nedreptate.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a modificat standardele și scopul războaielor preislamice. Războaiele lor nu erau orientate decât spre jaf, crimă, tiranie și agresiune. Erau războaie ce aveau ca țel oprimarea celor slabi, dărâmarea caselor și a construcțiilor lor. Pentru ei, războiul era un mijloc care le permitea să violeze sau să dezgolească femeile, să practice cruzimi asupra celor slabi, a copiilor și pruncilor și să răspândească pe pământ corupția. Războaiele islamice diferă însă în mod esențial de cele preislamice. Un război în islam este un Jihad. Putem spune deci că este o luptă nobilă și sfântă, urmând calea lui Allah, pentru edificarea unei societăți musulmane care caută eliberarea omului de oprimare, tiranie și agresiune. Este o societate de care oricine ar trebui să fie mândru în orice moment și în orice loc. Considerațiile și tradițiile perioadei preislamice au fost bulversate complet de islam. Ele erau atât de dure împotriva celor slabi, încât aceștia au trebuit să-l implore pe Allah să-i întărească și să-i ajute să scape de acel mediu, spunând:

“Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiut și dă-ne nouă din partea Ta un ocrotitor și dă-ne nouă din partea Ta un ajutor.”

Războiul de corupție, crimă și jaf care predomina până acum se transformase într-unul sfânt, Jihad. Una dintre cele mai importante ținte ale

Pagina 415

Jihad-ului este să elibereze omul de agresiunea, asuprirea și tirania oamenilor puterii. În islam, Jihad-ul este o luptă pentru curățirea pământului lui Allah de minciună, înșelătorie, fapte păcătoase și agresiune. Este un război sfânt care are scopul de a instaura securitatea, pacea, mila și compasiunea, precum și respectarea drepturilor și mărinimia. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a emis reguli stricte legate de război și a poruncit căpeteniilor și soldaților săi să le respecte. Nu le era permis să încalce aceste reguli, indiferent de împrejurări. În versiunea sa, Sulaiman bin Buraida a relatat că tatăl său îi spusese că, întotdeauna când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! numea căpetenia unei armate sau a unui batalion, el îl sfătuia să se teamă de Allah Cel Mare și Atotputernic când avea de-a face cu apropiații lui și să fie bun cu toți musulmanii.

Apoi, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îi spunea:

“Lupta pe care o conduci să fie în Numele lui Allah și de dragul Său.

Luptă împotriva celor care nu cred în Allah. invadează, dar nu exagera. Să nu înșeli, să nu mutilezi niciodată corpul unui mort și să nu ucizi pruncii.”

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a cerut oamenilor să facă înlesniri și le-a interzis să-i forțeze sau să-i constrângă pe ceilalți. “Faceți pace”, a spus el, “și să nu vă abateți de la Calea cea Dreaptă."Il!] Dacă se întâmplă să ajungi pe câmpul de luptă în timpul nopții, nu-i ataca niciodată pe dușmani până nu se luminează de ziuă.

El a interzis categoric torturarea cu foc a oamenilor ori uciderea femeilor și a copiilor și nu a permis nici măcar ca aceștia să fie bătuți. De asemenea, a interzis furtul și jaful și a mers până acolo încât a spus că bunurile câștigate prin furt se află sub aceeași interdicție ca arderea unui cadavru. Distrugerea culturilor și tăierea arborilor au fost și ele interzise, fiind permise doar dacă acest lucru era strict necesar.

“Să nu ucideți un rănit, nici să nu-l hăituiți pe cel fugar sau să ucideți un prizonier.”

E| a decretat că ambasadorii nu pot fi omorâți. A mai subliniat și faptul că nu pot fi omorâți cei care fac legăminte sau convenții, spunând chiar: “Cel care va ucide pe cineva care se află sub jurământ într-o convenție nu va ajunge în Paradis și nici nu va simți mirosul acestuia, ce se

Pagina 416

simte încă de la o distanță de patruzeci de ani.”

Mai existau și alte reguli nobile care au purificat războaiele de mizeria preislamică și le-au transformat în războaie sfinte. [?]

[1] Zad Al-Ma'ad, 2/64-68; pentru detalii despre Jihad în Islam vezi, p.261-262.

Pagina 417

BIOGRAFIA NOBILULUI PROFEȚ

OAMENII ADERĂ ÎN MASĂ LA RELIGIA LUI ALLAH

Invazia și cucerirea Mekkăi a fost, așa cum am menționat anterior, o bătălie decisivă care a distrus definitiv păgânismul. În urma acestei bătălii, arabii au putut distinge adevărul de minciună și astfel ei s-au grăbit să îmbrățișeze islamul. 'Amr bin Salama a spus: “Ne aflam în apropierea unei ape pe lângă care treceau mulți oameni, iar pe aceia care erau călare pe cămile noi îi întrebam: "Ce se întâmplă cu lumea? Cum este acest om [Profetul]?” Ei spuneau: “EI pretinde că Allah i-a arătat cutare și cutare lucru.” Eu memoram aceste cuvinte ca și cum erau ieșite din pieptul meu.

Arabii atribuiau islamizarea lor cuceririi. Ei spuneau: 'Lăsați-l în pace să-și înfrunte neamul. Dacă este într-adevăr un Profet îi va învinge.”, și astfel, atunci când cucerirea a avut loc, oamenii s-au grăbit să adere la islam.

Tatăl meu a fost primul din neamul meu care a aderat la islam. Cânda ajuns la ai săi, el a zis: “Pe Allah, tocmai acum am fost la Profet și ela zis: “Să faci cutare rugăciune la cutare timp și cutare și cutare rugăciuni la timpul acela și acela. Când se apropie timpul de rugăciune, unul dintre voi să strige chemarea la rugăciune și să-l numiți pe cel mai învățat în Coran dintre voi să fie Imamul vostru (conducătorul rugăciunii)”.!!] Această tradiție profetică ilustrează efectul puternic pe care l-a avut cucerirea Mekkăi în cursul evenimentelor, în ceea ce privește consolidarea islamului, precum și a poziției arabilor și a convertirilor la islam.

O dovadă clară a acestei influențe poate fi dedusă din numărul mare de delegați ce au sosit în Medina în anii 9 și 10 d.H. Dintre cei care s-au grăbit să îmbrățișeze religia lui Allah, unii s-au alăturat armatei de zece mii de luptători și au participat la cucerirea Mekkăi, astfel că la invazia de la Tabuk armata ajunsese la treizeci de mii de soldați. Această creștere a armatei islamice a avut loc la mai puțin de un an de la cucerirea Mekkăi.

O sută sau o sută patruzeci de mii de pelerini musulmani au participat la pelerinajul de adio (Hajjatul-Uada'). Un număr foarte mare de musulmani venise la Chemarea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, la rugăciune, iar vocile lor vibrau atât de puternic, încât pământul se zguduia când ei rosteau: "Labbaik (Doamne, am răspuns Chemării Tale) și aducem Laude și mulțumiri lui Allah."

Pagina 418

DELEGAȚIILE

Oamenii de știință au menționat un număr de peste șaptezeci de delegații. Nu este ușor să cercetezi un asemenea număr de delegații și, în afară de asta, expunerea lor în detaliu nu ne este de prea mare folos. De aceea, voi face doar o expunere a lucrurilor cu semnificație istorică.

Oricum, cititorul trebuie să țină cont că, în afară de majoritatea triburilor care au sosit în Medina după cucerire, erau delegații și înainte de cucerire.

1. Delegația 'Abdul Qais. Acest trib a avut două delegații. Prima a venit în anul 5 d.H. sau chiar mai înainte. Mungid bin Haiian, un membru al acestui trib, făcea negustorie în Medina. Astfel, de îndată ce a aflat despre islam, adică, după emigrare, el a îmbrățișat islamul și a dus oamenilor săi un mesaj de la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Aceștia au devenit într-un final musulmani. Treisprezece sau paisprezece dintre ei au venit să-l vadă pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! într-una din lunile sfinte, cerând sfatul Profetului în privința Credinței și a băuturilor. Mesagerul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus șefului lor, Al-Așaj Al-Usri: “Ai două calități care plac lui Allah: spirit de deliberare și clemență.”

A doua lor venire a avut loc în anul delegațiilor. Erau patruzeci de oameni. Al-Jarud bin Al-'Ala' Al-'Abdi, care era creștin, dar a devenit un drept-credincios musulman, făcea și el parte din grup.l!]

2. Delegația Daus. Sosirea acestui trib a avut loc la începutul anului 7 d.H., când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - se afla la Khaibar. At-Tufail bin 'Amr Ad-Dausi, despre care am vorbit deja și am explicat cum a devenit musulman în timp ce Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - se afla la Mekka, s-a întors acasă la ai săi, unde a început să-i cheme pe oameni la islam, dar ei au tot amânat, până când, disperat din cauza lor, el s-a întors la Mesager - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și l-a rugat să-l invoce pe Allah împotriva tribului Daus. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - însă, l-a implorat pe Allah să călăuzescă tribul Daus, care mai târziu a îmbrățișat islamul. Astfel, At-Tufail a sosit la Medina,

[1] Explicația lui Sahih Muslim de An-Nawawi, 1/33; Fath Al-Bari, 8/85,86.

Pagina 419

însoțit de șaptezeci de familii din poporul său, la începutul anului 7 d.H., când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - se afla la Khaibar. At-Tufail l-a urmat acolo.

3. Solul lui Farua neamul “Amr Al-Judhami. Farua era un conducător arab din armata bizantină. El locuia la Mu'an în vecinătatea pământurilor Aș-Șam. Acesta, văzând curajul și hotărârea musulmanilor, a devenit musulman. Bătălia de la Mu'ta, care a avut loc în anul 8 d.H., i-a stârnit admirația. Printr-un sol al său, el a trimis în dar Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - un asin alb, pentru a-l informa despre convertirea sa la islam. Când bizantinii au aflat că a aderat la islam, I-au trimis la închisoare, după ce mai înainte îi oferiseră șansa de a alege între două variante: a se lepăda de islam sau a fi pedepsit cu moartea.

Fiindcă a refuzat să se lepede, ei l-au răstignit și i-au tăiat capul la fântâna 'Afra' din Palestina [1]

4. Delegația Suda'. Această delegație a sosit după plecarea Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de la Al-Ji'rana, în anul 8 d.H. Aceasta s-a întâmplat din cauză că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - trimisese deja o misiune alcătuită din patru sute de musulmani, unde se afla Suda' (o fântână cu apă dulce) în Yemen. Misiunea se stabilise acolo, la gura unui canal. Ziiad bin Al-Harith As-Suda'i a aflat de șederea lor, a venit la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și i-a zis: “Am venit la tine ca trimis al poporului meu, așa că spune armatei tale să se întoarcă și eu garantez pentru ai mei.” Armata a fost trimisă înapoi. În schimb, As-Suda'i a mers la ai săi și i-a îndemnat să vină și să-l întâlnească pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Până la urmă, au venit cinsprezece dintre ei și au făcut legământ cu el, ca adevărați musulmani.

La rândul ilor, când s-au întors acasă i-au îndemnat pe ceilalți să devină musulmani. În acest mod s-a răspândit islamul în mijlocul lor. Mai tirziu, o sută de oameni l-au însoțit pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în pelerinajul de adio (Hajjatul-Uada')

5. Venirea lui Ka'b bin Zuhair bin Abu Sulma. Ka'b, care făcea parte dintr-o familie de poeți, a fost considerat unul dintre cei mai sensibili poeți arabi. Pe vremea când nu era musulman, el obișnuia să-l satirizeze pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! În anul 8 d.H., când

[1] Zad Al-Ma'ad, 3/45; Taghunul Qur'an, 2/169.

Pagina 420

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - se întorsese deja din invazia At-Ta'if, Bujair bin Zuhair a scris fratelui său Ka'b o scrisoare prin care-l atenționa și-l sfătuia: "Mesagerul lui Allah a ucis câțiva oameni în Mekka care îl satirizau și îl batjocoreau, iar ceilalți poeți care au supraviețuit, au fugit în toate părțile pentru a-și salva viața. Așa că dacă vrei să-ți salvezi pielea, grăbește-te la Mesagerul lui Allah. El nu-i ucide niciodată pe cei ce se întorc la el cu căință. Dacă nu vrei să faci cum îți spun eu, depinde de tine prin ce mijloace vei reuși să-ți păzești pielea.”

Cei doi frați au corespondat mult timp, până ce Ka'b a început să se simtă de parcă pământul s-ar fi îngustat pentru el. A plecat la Medina și a stat ca oaspete în casa unui om din tribul Juhaina. Ei au făcut împreună rugăciunea de dimineață, dar când se pregătea de plecare omul i-a sugerat să meargă la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! El a mers, s-a așezat lângă el și i-a ținut mâna în mâna sa.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu-l mai văzuse pe Ka'b înainte și de aceea nu l-a recunoscut. Atunci, Ka'b a spus:

“O, Mesager al lui Allah! Ka'b bin Zuhair a venit la tine ca un musulman spășit. Va fi el în siguranță și iertat dacă ți-l aduc aici?” Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a zis: “Da.” “Eu sunt Ka'b bin Zuhair!”, a răspuns el. Când a auzit asta, unul dintre "ajutoare" s-a ridicat în picioare și a cerut îngăduința Profetului să-i taie capul. “Lasă-l în pace!', a spus Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! “A venit ca un musulman care se căiește de atitudinea lui din trecut.” Ka'b a recitat atunci poemul său binecunoscut “Su'ad a apărut...”, în care îi aducea laude Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, îi mulțumea și își cerea iertare pentru greșelile pe care le făcuse. El a recunoscut misiunea lui Muhammed. În acest poem se adresa atât emigranților, cât și “ajutoarelor”, dar în mod diferit. El îi lăuda pe emigranți, dar critica "ajutoarele", fiindcă unul dintre ei ceruse permisiunea Profetului de a-l ucide.

Mai târziu, Ka'b a încercat să compenseze acest lucru, lăudându-i și pe "ajutoare", într-un alt poem.

6. Delegația 'Uzara. Această delegație era formată din doisprezece oameni și a ajuns la Medina în luna Safar, anul 9 d.H. Ei au rămas acolo timp de trei zile. Printre ei se afla și Hamza bin An-Nu'man. Când au fost întrebați cine erau, ei au zis: “Noi suntem din neamul 'Uzara, frații de lapte ai lui Qusai, din partea mamei lui. Noi suntem cei care l-au sprijinit pe

Pagina 421

Qusai și i-am alungat pe Khuza'a și pe cei din neamul Bakr din sânul Mekkăi. Avem familii și rude.” Atunci Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a primit cu bunăvoință și le-a spus cum va fi cucerit Aș-Șam-ul. Pe de altă parte le-a interzis să consulte ghicitorii și să mănânce animalele pe care le măcelăreau. Până la urmă, ei au devenit musulmani și au rămas acolo timp de mai multe zile, după care au plecat acasă.

7. Delagația Bali. Au ajuns în Rabi' Al-Auual, anul 9 d.H. Au aderat la islam și au rămas în Medina timp de trei zile. Șeful lor, Abu Ad-Dabib, l-a întrebat dacă ospitalitatea era răsplătită de Allah. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Da, și așa este cu orice milostenie pe care o faci pentru bogați sau săraci, adică pomană.”

De asemenea, el a întrebat care este timpul aferent ospitalității.

Profetul a răspuns că sunt necesare minim trei zile. “Ce se întâmplă cu oaia rătăcită?” Profetul a zis: “Este a ta ori a fratelui tău, dacă nu, o primește lupul.” El a întrebat și despre cămila rătăcită. “Nu este treaba ta.

Las-o în pace! Stăpânul ei va încerca să o găsească.”

8. Delegația Thagif. Au ajuns în Ramadan, anul 9 d.H., după întoarcerea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de la Tabuk. Cât despre cum au devenit aceștia musulmani s-ar putea deduce din ceea ce urmează. Șeful lor, 'Uruah bin Mas'ud Ath-Thaaafi, a venit să-l vadă pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, după întoarcerea acestuia de la At-Ta'if, în Zul-gi'de, anul 8 d.H. 'Uruah a devenit musulman. El a crezut că dacă va povesti oamenilor lui și îi va chema să îmbrățișeze islamul, aceștia îl vor asculta, fiindcă fusese întotdeauna un șef ascultat. Ei îl iubeau chiar mai mult decât pe primul lor născut. Cu toate acestea, atunci când i-a chemat la islam, ei au tras în el cu săgeți din toate părțile și l-au omorât. Când și-au dat seama că nu erau în stare să lupte cu vecinii lor arabi, care făcuseră legământ cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și se convertiseră la islam, ei au hotărât să trimită un om la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Au ajuns la concluzia că trimisul potrivit era 'Abd Yalail bin 'Amr.

“Abd a refuzat să facă acest lucru de teamă că ar putea fi ucis așa cum procedaseră și cu 'Urua. “Nu voi face un asemenea lucru dacă nu voi fi însoțit și de alți oameni” a spus 'Abd. Atunci, ei au trimis doi oameni dintre aliații lor și alți trei din neamul Malik. Între cei șase se afla și 'Uthman bin

Pagina 422

Abu Al-'As Ath-Thaqafi, care era cel mai tânăr dintre ei.

Când au intrat în audiență la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - au văzut că într-un colț al moscheei era ridicat un cort, de unde puteau să asculte Coranul și să-i vadă pe oameni la rugăciune. În timpul șederii lor au venit de multe ori la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, care i-a chemat să îmbrățișeze islamul, până când șeful lor i-a cerut Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! să încheie cu tribul Thagif un tratat de pace, prin care să le permită să comită adulter, să bea vin și să practice din nou camăta. Ei au cerut de asemenea să nu le distrugă idolul tiran “Al-Lat” și să nu-i oblige să facă rugăciuni. În final, au insistat să nu fie forțați să-și distrugă idolii. Dar Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a refuzat toate pretențiile. Ei s-au retras la o parte să se sfătuiască. Dându-și seama că nu mai aveau nici o altă alternativă, ei au cedat și au îmbrățișat islamul. Singura condiție asupra căreia au insistat a fost ca Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să fie acela care să se ocupe de demolarea lui Al-Lat, iar tribul Thagif să nu aibă nimic de-a face cu acest lucru. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a acceptat și a făcut legământ cu ei.

Uthaman bin Abu Al-As era cel mai atent și mai interesat de a studia jurisprudența și de a învăța Coranul, iar Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a numit conducător peste poporul său.

În fiecare dimineață, delegația mergea să-l vadă pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Pe 'Uthman bin Abu Al-'As, fiindcă era cel mai tânăr, îl lăsau să aibă grijă de cămile și de lucrurile lor.

La prânz, când ceilalți se întorceau să doarmă, 'Uthman mergea la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, pentru a învăța Coranul și a întreba despre probleme religioase. Dacă se întâmpla ca Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să doarmă, atunci mergea la Abu Bakr în același scop. Cu trecerea timpului el s-a dovedit a fi o sursă de binecuvântare pentru poporul său. Fiindcă la vremea apostaziei (Ar-Riddah), când tribul Thagif era hotărât să renunțe la islam, el s-a adresat lor astfel: “O popor Thagif, ați fost ultimii care ați îmbrățișat această credință, nu fiți primii care renunță la ea.” Auzindu-l, și-au dat seama că ar comite o greșeală dacă ar renunța la islam și s-au agățat cu putere de islam.

Pagina 423

Grupul de delegați s-a întors acasă, dar a hotărât că ar fi mai bine să ascundă pentru o vreme adevărul. Ei le-au spus oamenilor să se aștepte la luptă în orice moment. S-au prefăcut supărați și deprimați. Au pretins că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a cerut să îmbrățișeze islamul și să renunțe la adulter, vin, practicarea cametei și la alte lucruri, altfel va lupta împotriva lor. Cuprinși de aroganță și zel față de tradițiile preislamice, Thagif au rămas zile întregi hotărâți să iasă la luptă.

Apoi, Allah a răspândit spaima și descurajarea în inimile lor, în așa măsură că ei au renunțat la luptă și s-au gândit ca delegația să se întoarcă la el și să anunțe acordul lor. Doar în acel moment, grupul de delegați le-a dezvăluit adevărul și le-a relatat discuția pașnică avută cu Profetul. Tribul Thagif a aderat la islam.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a trimis câțiva oameni, sub comanda lui Khalid Al-Ualid, să dărâme idolul Lat. Al-Mughira bin Șu'ba s-a ridicat în picioare, a luat sapa și târnăcopul și a spus: “Pe Allah, vă voi face să râdeți de Thagif.” El a izbit cu uneltele și s-a prefăcut că se prăbușește în timp ce alerga. Cei din tribui Thagif s-au cutremurat când au văzut asta și au zis: “Allah să-l înfricoșeze pe Al-Mughira. Zeița l-a ucis.” Când a auzit asta, Al-Mughira a sărit în picioare și a spus: “Allah să aibă milă de voi. Idolul Al-Lat nu este altceva decât o grămadă de pământ și pietre." Apoi a izbit ușa și a spart-o. S-a cățărat pe cel mai înalt zid și la fel au făcut și ceilalți. Au dărâmat idolul Al-Lat, până l-au făcut una cu pământul. Apoi au săpat la temelia sa și au scos afară bijuteriile și veșmintele ce se aflau acolo, spre marea uimire a tribului Thagif. Khalid bin Al-Ualid și grupul său s-au întors la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - cu bijuteriile și veșmintele de la Al-Lat. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a împărțit și i-a mulțumit lui Allah pentru că l-a ajutat la consolidarea religiei sale [1]

9. Mesajul de la regii Yemenului. După reîntoarcerea de la Tabuk, Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! i-a parvenit un mesaj de la regii din Himiar, Al-Harith bin 'Abd Kilal, Na'am bin Abd Kilal, Nu'man bin Qil Zi Ra'in, Hamdan și Mu'afir. Trimisul lor era Malik bin Murra Ar-Rahaui. Ei l-au trimis pentru a-l informa pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - că voiau să îmbrățișeze islamul și să renunțe la politeism. Ca răspuns la mesajul lor, Mesagerul lui Allah - Allah