BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 394

mare este între perioada de victorie a lui Muhammed, la care Allah a adăugat o cucerire de necontestat, și acea perioadă din trecut, când, în urmă cu opt ani, Muhammed a revenit în orașul lui.

Când a venit pentru prima oară la Medina, el era hăituit și căutat, căuta un adăpost care să-i ofere siguranță. Era un străin singur care căuta tovărășie și alinare. Locuitorii din Medina l-au întâmpinat, i-au oferit adăpost, l-au ajutat și au îmbrățișat lumina islamului, care-i fusese trimisă lui. De dragul lui, lor nu le-a păsat de dușmănia altor popoare. lată-l că intră din nou în Medina, după ce s-au scurs opt ani de la acea primă vizită.

Medina, orașul care-l primește din nou, acum când Mekka se află în mâinile și la discreția lui. Mekka este cea care a renunțat la mândria și tradițiile perioadei preislamice. Acum se fălește din nou și este puternică în islam.

Mesagerul lui Allah a iertat toate păcatele și greșelile poporului său."

“.„.Cei care au frică și au răbdare... Allah nu pierde răsplata celor binefăcători!” [12:90]

Plutoane și misiuni după cucerire

La întoarcerea din această călătorie lungă și plină de succes, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a rămas în Medina, unde a primit delegați, a trimis agenți și a numit misionari ai islamului pretutindeni. Cei care aveau încă inimile pline de prejudecată împotriva islamului și erau prea mândri pentru a îmbrățișa religia lui Allah au fost înăbușiți definitiv în nesupunerea lor față de situația predominantă atunci în Arabia.

Prezentăm în continuare un rezumat al acestei perioade. Am menționat deja că sosirea Mesagerului la Medina, a avut loc în ultimele zile ale anului 8 d.H. Chiar de la începutul lunii Muharram, anul 9 d.H, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trimis triburilor misionari, conform listei de mai jos:

1.'Uiaina bin Hisn la neamul Tamim.

2. Yazid bin Husain la triburile Aslam și Ghifar.

3.'Abbad bin Bișr Al-Așhali la triburile Sulaim și Muzaina.

Bukhari: Capitole Fath Ghazuah, Hunain, Autas și At-Ta”ij, 2/612-622; Fath Al-Bari,

Pagina 395

4.Rafi' bin Mukaith la Juhaina

5.'Amr bin Al-'As la tribul Fazara

6.Ad-Duhhak bin Sufian la tribul Kilab

7.Bașir bin Sufian la tribul Ka'b

8.Ibn Al-Lutabiia Al-Azdi la tribul Zubian

9.AI-Muhajir bin Abu Omaiia la Sana'a (Al-Asuad Al-'Ansi)

10.Ziiad bin Labid la Hadramout

11.'Udai bin Hatim la Tai' și la neamul Asad

12.Malik bin Nuuaira la tribul Hanzala

13.Az-Zabragan bin Badr la tribul Sa'd ( o parte din el)

14.Qais bin 'Asim la tribul Sa'd (o parte din el)

15.Al-'Ala' bin Al-Hadrami la Al-Bahrain

16.'Ali bin Abu Talib la Najran (pentru a aduna Sadaqa și Jizia)

Câțiva dintre acești misionari au fost trimiși în Muharram, 9 d.H., iar alții au fost trimiși mai târziu, până ce triburile pentru care au fost desemnați s-au convertit complet la islam. O asemenea mișcare demonstrează clar succesul uriaș de care s-a bucurat Chemarea islamică după tratatul de pace de la Al-Hudaibiia. Oricum, oamenii au început să îmbățișeze isiamul în număr foarte mare, la scurtă vreme după cucerirea Mekkăi.

Plutoanele

Așa cum credincioșii au fost trimiși la unele triburi, la fel de necesară a fost și detașarea unor plutoane către toate regiunile Arabiei, pentru a asigura o mai bună siguranță și liniște în acele zone.

Prezentăm o listă a acelor plutoane:

1. Plutonul lui 'Uiaina bin Hisn Al-Fazari, trimis în Al-Muharram, anul 9 d.H., la neamul Tamim. Era alcătuit din cincizeci de călăreți, fără nici un emigrant sau “ajutor”.

Această expediție a fost trimisă deoarece neamul Tamim îndemnase deja alte triburi să nu plătească tribut (Al-Jizia), convigându-i în cele din urmă să nu mai plătească. Astfel, 'Uiaina bin Hisn a pornit să lupte cu ei.

Tot drumul, el a mărșăluit pe timp de noapte, iar ziua se ascundea. A continuat așa, luându-i prin surprindere și atacându-i în deșert. Ei au fugit

Pagina 396

înapoi pentru a-și salva viețile. Atunci au fost prinși unsprezece bărbați, douăzeci de femei și treizeci de copii. El i-a adus la Medina unde au fost găzduiți în locuința Ramlei bint Al-Harith. Zece dintre conducătorii lor au venit la ușa Profetului și au strigat: “O, Muhammed, ieși afară și dă ochii cu noi." Când el a ieșit, ei l-au reținut și au început să vorbească.

E! a discutat cu ei o vreme, apoi i-a lăsat și a plecat să conducă rugăciunea de amiază. După rugăciune s-a așezat în curtea moscheei. Ei și-au declarat dorința de a se lăuda, motiv pentru care l-au prezentat pe oratorul lor, 'Utarid bin Hajib, care a ținut o cuvântare. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a cerut lui Thabit bin Qais bin Șammas - un orator musulman - să răspundă. Și el așa a făcut. În schimb, ei l-au adus în față pe Az-Zabragan bin Badr, poetul lor, care a recitat niște versuri pompoase. Hassan bin Thabit, poetul islamului, a dat replica cu promtitudine. Când discuțiile și recitările s-au încheiat, Al-Agra' bin Habis a spus: “Oratorul lor este mai elocvent decât al nostru și poetul lor este mai instruit decât al nostru și, de asemenea, elanul și exprimarea lor le depășesc pe ale noastre.” Până la urmă, ei și-au anunțat aderarea ia islam. În consecință, Mesagerul lui Allah - Aliah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a recunoscut islamizarea, i-a răsplătit cu generozitate și le-a înapoiat femeile și copiii.

2. Un pluton condus de Qutba bin 'Amir a fost detașat într-un loc numit Khath'am, în Tabala, o bucată de pământ nu departe de Turba.

Aceasta se întâmpla în Safar, 9 d.H. Însoțit de douăzeci de oameni și doar zece cămile, pe care le călăreau cu rândul, Qutba i-a atacat și a luptat atât de aprig, încât în ambele tabere au existat numeroși răniți și alți câțiva au fost uciși. Musulmanii au adus cu ei la Medina prizonieri, cămile și oi.

3. Misiunea lui Dahhak bin Sufian Al-Kilabi la neamul Kilab, în Rabi “Al-Auual, anul 9 d.H. Această misiune a fost trimisă la cei din neamul Kilab pentru a-i chema să îmbrățișeze islamul. Ei au refuzat și au început să lupte împotriva musulmanilor, dar au fost învinși și un om de-a! lor a fost omorât.

4. Expediția de trei sute de oameni condusă de 'Algama bin Mujazziz Al-Mudlaji pe țărmurile Jedda, în Rabi “Al-Akhir. Această expediție a fost trimisă să lupte împotriva unor oameni din Abisinia (Etiopia), care s-au adunat în apropierea țărmurilor Jedda și au condus acțiuni de piraterie împotriva mekkanilor. Astfel, el a trecut marea, până ce a ajuns pe o insulă.

Pagina 397

Însă în clipa în care pirații au aflat de sosirea musulmanilor, au luat-o la fugă |]

5. Plutonul lui 'Ali bin Abu Talib avea misiunea de a-l distruge pe Al-Qullus, un idol ce aparținea tribului Tai'. Acest lucru se întâmpla în Rabi “Al-Auual, anul 9 d.H. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-i miluiască! - l-a trimis pe 'Ali cu o sută cincizeci de oameni. O sută dintre ei călăreau pe cămile, iar ceilalți aveau cai. Steagul lor era negru cu flamura albă. |

În zori, ei au atacat Mahallat Hatim, au dărâmat idolul și au luat o mulțime de prăzi, cămile și oi, în vreme ce 'Udai a fugit la Aș-Șam. Una dintre prizoniere era sora lui 'Udai bin Hatim. În cufărul idolului, musulmanii au găsit trei săbii și trei armuri. Pe drum ei și-au împărțit prăzile și au pus la o parte lucrurile cele mai bune pentru Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, dar n-au făcut împărțeala prizonierilor.

La sosirea în Medina, sora lui 'Udai bin Hatim l-a implorat pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să aibă milă de ea și a zis: “Fratele meu lipsește și tatăl meu este mort, iar eu sunt prea bătrână pentru a mai fi utilă. Ai milă de mine și Allah va fi generos cu tine." El a spus: “Cine-i fratele tău?” Ea a răspuns: “Este 'Udai bin Hatim.” “Nu este cel care a fugit de Allah și de Mesagerul Său?', a întrebat Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, după care s-a depărtat de ea. A doua zi, ea i-a spus același lucru, dar a primit același răspuns ca în ziua precedentă. În ziua următoare ea s-a rugat din nou de el și, de astă dată, el s-a milostivit de ea. Omul care se afla lângă Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și pe care ea îl confundase cu Ali, i-a spus: “Cere de la el un animal pe care să-l călărești.”, și eli-a împlinit dorința.

Ea s-a întors la Aș-Șam, unde l-a întâlnit pe fratele ei și i-a spus:

“Mesagerul lui Allah a făcut pentru mine un lucru atât de nobil, pe care tatăl tău nu l-ar fi făcut niciodată. De aceea, vrând-nevrând, cu frică sau fără frică, ar trebui să mergi și să-l vezi.”

Udai a venit să-l întâlnească pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - cu toate că nu se afla sub protecția nimănui și nici măcar nu fusese recomandat printr-o scrisoare. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a luat cu el acasă. De îndată ce s-a

Pagina 398

așezat înaintea lui, Mesagerul a mulțumit lui Allah și L-a slăvit, apoi a spus: “Ce te face să fugi? O faci doar ca să nu mărturisești că nu există alt zeu în afară de Allah?” “Nu!”, a răspuns el, apoi au mai discutat o vreme. Mesagerul lui Allah a repetat: “Firește că fugi ca să nu asculți Adevărul: "Allah este Cel Mai Puternic.” Cunoști pe cineva mai puternic decât Allah?” “Nu!”, a zis el. “Eu sunt musulman și cred într-un Dumnezeu Unic, Allah.”, a răspuns Profetul. În final, 'Udai a mărturisit islamul cu o înfățișare luminată, iar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! i-a aranjat să stea cu unul dintre “ajutoare”. Din acel moment, el a început să-l viziteze pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - atât dimineața, cât și seara.(!]

Ibn Ishaq a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a făcut să se așeze dinaintea sa în casa lui și l-a întrebat:

“O, 'Udai, nu ai fost pierdut în necredință?” 'Udai a răspuns: “Ba da.”

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a zis: “În religia ta este păcat să faci un asemenea lucru și nu ar trebui să-ți îngădui să faci așa ceva.” Udai a răspuns: “Da. Pe Allah, asta-i adevărat. Astfel mi-am dat seama că el era un Profet inspirat de Allah și trimis oamenilor. El știe ceea ce este neștiut."[2

Într-o altă relatare, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “'Udai, îmbrățișează islamul și te vei afla în siguranță.”

“Dar eu sunt un om religios”, a spus 'Udai. “Eu îți cunosc religia mai bine decât tine”, a spus Profetul. “Îmi cunoști religia mai bine decât mine?”, a întrebat 'Udai. Profetul a răspuns: “Da.”, apoi a adăugat: “Nu ești pierdut în necredință din pricină că-ți însușești un sfert din câștigurile poporului tău?” “Da”, a spus 'Udai. “În religia ta nu este legal să faci un astfel de lucru”, a zis Profetul și 'Udai a adăugat: “N-a fost nevoie ca el să mai spună o dată, căci eu am consimțit imediat."[2l

Al-Bukhari relatează că 'Udai a zis: "În timp ce noi ne aflăm cu Profetul, la el a venit un om și a început să se plângă de sărăcie. Apoi a intrat alt om și s-a jeluit de jaf la drumul mare. Mesagerul lui Allah a spus atunci: “O, 'Udai, ai fost vreodată la Al-Hira?l%l Dacă ai fi sortit să ai viață lungă, ai putea să vezi o femeie călare pe cămilă, călătorind de la Hira și

[3] Musnad Imam Ahmad.

[4] Oraș situat între Najaf și Kufa (Irak).

Pagina 399

făcând ocolul la Al-Ka'ba, fără să aibă frică de nimeni în afară de Allah.

Dacă ar fi să trăiești destul, ai putea deschide comorile lui Kisra. Dacă ai avea viață lungă, ai putea vedea un om oferind o mână plină de aur sau argint, dar pe nimeni care vrea să primească.” La sfârșitul acestei relatări, 'Udai a povestit: “Am văzut o femeie călare pe o cămilă, călătorind de la Hira și făcând ocolul Al-Ka'ba fără a se teme de nimeni în afară de Allah și am fost unul dintre cei ce au deschis comorile lui Chosroes (Kisra). Și astfel promisiunile Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! -

s-au adeverit. "I!l

Invadarea Tabuk-ului în luna Regeb, anul 9 d.H.

Invadarea și cucerirea Mekkăi a fost considerată o piatră de hotar între adevăr și minciună. În urma acesteia, arabii nu se mai îndoiau de adevărul spuselor lui Muhammed. Astfel vedem că lucrurile au evoluat contrar așteptărilor păgânilor. Oamenii au început să adere în masă la islam, religia lui Allah. Aceasta apare clar în capitolul "Delegațiile” ai acestei cărți. Aceasta se poate deduce și datorită numărului imens de oameni care a participat la pelerinajul de adio. Toate problemele interne au luat sfârșit. Într-un final, musulmanii s-au simțit ușurați și au început să prezinte învățăturile Legilor lui Allah și să intensifice Chemarea la islam.

Motivele fundamentale

Puterea bizantină, care la vremea aceea era considerată cea mai mare forță militară de pe pământ, a arătat o opoziție nejustificată față de musulmani. După cum am mai menționat, opoziția lor a început prin uciderea ambasadorului Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, Al-Harith bin 'Umair Al-Azdi, de către Șarhabil bin 'Amr Al-Ghassani. Ambasadorul purta atunci un mesaj de la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru conducătorul Busrei. Am mai afirmat că Profetul a detașat o brigadă sub conducerea lui Zaid bin Haritha, care a dus o luptă aprigă împotriva bizantinilor, la Mu'ta. Deși musulmanii nu și-au putut lua revanșa asupra înfumuraților tirani, confruntarea în sine a făcut o impresie puternică asupra arabilor din întreaga Arabie.

[1] Sahih Al-Bukhari; Mișkat Al-Masabih, 2/524.

Pagina 400

Caesar nu a putut ignora marele avantaj pe care bătălia de la Muta l-a adus musulmanilor și nici nu a putut rămâne indiferent la speranța triburilor arabe de a-și dobândi independența și la dorinta lor de a se elibera de sub dominația sa, după cum nu a putut ignora nici alianța lor cu musulmanii. El și-a dat seama de pericolul progresiv care-i amenința granițele, mai ales frontiera de la Aș-Șam, care se învecina cu teritoriile arabe. Astfel, el a ajuns la concluzia că distrugerea puterii musulmane era o necesitate de maximă urgență. Această hotărâre, după părerea lui, trebuia pusă în aplicare înainte ca musulmanii să devină prea puternici pentru a mai putea fi cuceriți sau pentru a crea necazuri și neliniști în teritoriile arabe învecinate.

Pentru a realiza aceste cerințe, Caesar a adunat o armată uriașă de bizantini și triburi ghassanide pentru a lansa o ofensivă sângeroasă decisivă împotiva musulmanilor.

informații generale referitoare la pregătirile bizantine și ghassanide de război

De îndată ce vestea despre pregătirile bizantinilor pentru o invazie hotărâtoare a musulmanilor a ajuns la Medina, între aceștia s-a răspândit frica. Ei au început să-și închipuie și la cel mai mic zgomot pe care-l auzeau că erau invadați de bizantini. Acest lucru ar putea fi ilustrat de ceea ce i s-a întâmplat într-o zi lui 'Omar bin Al-Khattab.

Timp de o lună, în anul 9 d.H., Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a părăsit soțiile și s-a izolat într-un loc retras. La început, însoțitorii Mesagerului lui Allah au fost uimiți și nu și-au putut explica motivul unui astfel de comportament. Ei au crezut că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a divorțat de ele și din cauza asta era amărât, tulburat și supărat. 'Omar a relatat: “Aveam un prieten "ajutor" care mă ținea adeseori la curent cu ce se întâmpla dacă nu eram prezent și eu în schimb îi povesteam ce se întâmpla pe timpul absenței lui.

Amândoi trăiam în partea superioară a Medinei. Pe rând, fiecare dintre noi îl vizita pe Profet în acea perioadă tensionată. Apoi, într-o zi l-am auzit pe prietenul meu cum bătea la ușă și striga: “Deschide! Deschide!” Eu l-am întrebat mirat: "Ce se întâmplă? Au venit ghassanizii?”, însă el mi-a răspuns: “Nu, este ceva mai serios decât asta. Mesagerul lui Allah - Allah

Pagina 401

să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a părăsit nevestele. "1!

Într-o altă versiune, 'Omar a spus: “Am vorbit despre pregătirile ghassanizilor de a ne invada. Când a fost rândul lui să-mi dea veștile, ela coborât în oraș și s-a întors spre seară. A bătut în ușa mea cu putere șia zis: "Doarme, oare?" Eu m-am înspăimântat, dar am ieșit să-l întâmpin.

"S-a întâmplat ceva grav!", a exclamat el. "Au năvălit ghassanizii?', am întrebat eu. El a răspuns: "Nu. Este altceva mai grav. Mesagerul lui Allah a divorțat de nevestele lui."2]

Această stare de neliniște pronunțată exprimă clar gravitatea situației pe care musulmanii începuseră să o trăiască, gravitate care a fost confirmată în mare parte și de comportamentul ipocriților, când veștile despre pregătirile bizantinilor s-au răspândit în Medina. Faptul că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a câștigat toate bătăliile în care a luptat și nu se lăsase înfricoșat de nici o putere de pe pământ, precum și faptul că a dovedit întotdeauna că putea depăși toate obstacolele ce-i stăteau în cale nu i-a împiedicat pe ipocriți, care în fundul inimilor lor nutreau lucruri păcătoase, să spună că o nenorocire se va abate asupra musulmanilor și a islamului.

Ei puseseră gând rău atât musulmanilor, cât și noii religii islamice.

Sperând din tot sufletul că această nouă credință va fi înlăturată au construit o moschee, Moscheea Răului, Masjid-ed-Dirar, un cuib al intrigilor și al conspirațțiilor. Ei l-au rugat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să vină să sfințească locul, rugându-se el însuși în ea. Cum în acel moment el se afla pe punctul de a pleca spre Tabuk, a cerut îngăduința să amâne cererea lor până la întoarcerea sa. Între timp, a aflat printr-o revelație divină că nu era o moschee pentru devoțiune și rugăciune, ci un loc de întâlnire al fățarnicilor. De aceea, la întoarcere, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trimis o brigadă să dărâme noua structură,

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/730.

[2] Sahih AI-Bukhari, 1/334.

Pagina 402

Informații specifice legate de pregătirile de război ale bizantinilor și ghassanizilor

Veștile rele despre pericolul ce amenința viețile musulmanilor le-au fost aduse de nabetanii care transportau ulei de la Aș-Șam la Medina. Ei au adus vești despre o armată care număra peste patruzeci de mii de luptători, în afară de triburile Lukham, Judham și altele care erau aliate cu bizantinii. Ei au spus că avangarda armatei ajunsese deja la Al-Balqa'.

Astfel se prezenta grava situație care-i pândea pe musulmani. Situația generală era agravată și mai mult de alți factori potrivnici, cum ar fi temperatura prea ridicată, condițiile grele de viață, sărăcia, lipsa de cămile și cai, deficitul de apă. Mai era și sezonul de cules recolta, așa că oamenii doreau să-și vadă de treburile lor și de drumul rău și accidentat pe care-l aveau de parcurs, în caz că hotărau să înfrunte pericolul iminent.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a gândit la toate detaliile acestei situații, mai mult decât toți ceilalți. El s-a gândit că în cazul în care zăbovea sau întâmpina lucrurile cu pasivitate ar fi dat posibilitatea bizantinilor să pătrundă în provinciile controlate de islam sau să ajungă chiar până la Medina și, date fiind circumstanțele, acest lucru ar lăsa o impresie groaznică în ceea ce privește islamul, ca să nu mai vorbim despre credibilitatea militară a musulmanilor.

Credințele și tradițiile preislamice, care la vremea aceea se stingeau datorită loviturii puternice pe care o suferiseră deja la Hunain, ar fi putut renaște iarăși într-un asemenea mediu. lpocriții conspirau împotriva musulmanilor ca să-i poată înjunghia pe la spate, în vreme ce bizantinii îi atacau pe față. Dacă un asemenea lucru ieșea la lumină și ei reușeau în încercările lor mișelești, eforturile Profetului și ale însoțitorilor lui de a răspândi islamul erau zadarnice și avantajele lor, care erau rezultatul unor lupte și invazii succesive și constante, deveneau nule. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a dat seama de toate aceste lucruri. Astfel, în ciuda tuturor greutăților și a secetei de care sufereau musulmanii, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! era hotărât ca aceștia să-i atace pe bizantini și să dea bătălia decisivă la propriile granițe. Nu voia să zăbovească deloc, pentru a putea împiedica orice încercare a bizantinilor de a se apropia de pământul islamului.

Pagina 403

După ce Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvâniteze și să-l miluiască! - a luat decizia finală, el a poruncit tovarășilor lui să se pregătească de război și a trimis după mekkani și alte triburi arabe, cerându-le ajutorul.

Contrar obiceiului său de a-și ascunde adevărata intenție de invazie, declarând o țintă falsă, de această dată el a anunțat deschis dorința de a-i înfrunta pe bizantini și de a se angaja cu ei în luptă. A explicat situația oamenilor săi pentru ca ei să se pregătească și i-a îndemnat să lupte pe calea lui Allah. Cu această ocazie, Allah a trimis o parte din "Capitolul Tauba", îndemnându-i la curaj și hotărâre.

Pe de altă parte, Mesagerul lui Aliah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a rugat să facă milostenii și să-și cheltuiască averile în numele lui Allah. De îndată ce musulmanii au auzit glasul Mesagerului lui Allah chemându-i să lupte cu bizantinii, au alergat în mare grabă și au început de îndată să se pregătească de război. În Medina au început să sosească triburi și clanuri din toate părțile. Marea lor majoritate a răspuns pozitiv chemării sale. Doar cei slabi de înger au ales să rămână de-o parte, adică numai trei oameni. Până și cei săraci și nevoiași care nu aveau animale de călărie au venit la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să ceară unul pentru a putea lua parte la luptă împotriva bizantinilor. El a zis:

“..."Nu găsesc pe ce să vă port!” și care s-au întors cu ochii plini de lacrimi, de mâhnire că ei nu găsesc ce să dea”. [9:92]

Musulmanii se întreceau în a dărui bani și a face milostenii pentru a susține această invazie. 'Osman, de exemplu, care pregătise deja două sute de cămile înșăuate pentru călătoria la Aș-Șam, le-a dăruit pe toate, împreună cu două sute de uncii de aur, ca milostenie. A mai adus o mie de dinari și i-a înmânat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, iar acesta i-a dat mai departe și a zis: “De acum înainte nici un rău nu se va mai lipi de 'Osman, indiferent ce va face."!!l! Osman a tot dat până cea ajuns cu milostenia la nouă sute de cămile și o sută de cai, în afară de banii pe care-i plătise.

Abdur Rahman a plătit două sute de uncii de argint, iar Abu Bakra dat toți banii pe care-i avea și nu a lăsat nimic pentru familia sa. Doar Allah și Mesagerul Său îl protejeau. “Omar a renunțat la jumătate din averea

[1] Jami At-Tirmidhi, 2/211 (Virtuțile lui Osman).