BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 374

căpetenie a flancului drept al armatei, avându-i pe Aslam, Sulaim, Ghifar, Muzaina și triburile Juhaina sub conducerea lui, pentru a pătrunde în Mekka prin străzile din partea de jos a orașului. "Dacă vreunul dintre quraiși se opune, să-l ucideți până ne vom întâlni la Al-Ka'ba." Az-Zubair se afla la comanda flancului stâng ce avea să cotropească Mekka pe partea superioară. Tot el purta și stindardul Profetului. Abu 'Ubaida a luat comanda infanteriei și trebuia să pătrundă în oraș printr-o vale lăturalnică. Ei au primit porunci clare și hotărâte de a nu ucide decât în apărare și în acest caz să lichideze orice element agresiv și să înfrângă orice opoziție.

Batalioanele musulmane au mărșăluit fiecare pe direcția deja stabilită, pentru a-și împlini misiunile ce le fuseseră repartizate. Khalid bin Al-Ualid și-a croit pas cu pas calea până în inima orașului, omorând doisprezece ticăloși și plătind tribut doi martiri. Az-Zubair a pornit spre destinația sa, a înfipt stindardul la moscheea Al-Fath (în traducere "Izbânda”), așteptând acolo sosirea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Pentru el a fost ridicat un cort, unde a făcut rugăciuni de mulțumire Atotputernicului Allah, care, în imensa Lui milă, îi dăruise o splendidă victorie. Tihna i-a fost însă de scurtă durată. Însoțit de “ajutoare” și emigranți, Profetul s-a ridicat și a pornit spre Al-Ka'ba, Casa Sfântă, emblema Unicității și Supremației lui Allah. Aceasta a fost, din nenorocire, pângărită cu un număr de 360 de idoli. Mânios, el i-a doborât la pământ cu arcul, în vreme ce recita următorul verset din Nobilul Coran:

“Spune: „A venit Adevărul și a pierit deșertăciunea”! Deșertăciunea este sortită să piară!” [17:81]

De asemenea, a recitat:

“Spune: “A venit Adevărul! Minciuna nu mai poate să înceapă, nici să mai revină [vreodată]!" [34:49]

Apoi și-a început călare ocolul obișnuit. Pe atunci, nu se afla în starea de consacrare rituală, ("lhram"). Când a terminat, l-a chemat pe “Uthman bin Talha, îngrijitorul de la Al-Ka'ba, iar acesta i-a dat cheia.

A intrat și a văzut reprezentări ale profeților Avraam și Ismail, aruncând săgeți de divinație. El a dat în vileag aceste fapte ale quraișilor și a poruncit ca toți idolii, reprezentările și efigiile să fie distruse. A intrat apoi în încăperea sfântă, s-a așezat cu fața la peretele din partea opusă ușii și acolo a făcut din nou închinăciuni pioase și a mers de jur-împrejur, lăudând Măreția și Unicitatea lui Allah. La scurtă vreme după aceea, s-a întors și a

Pagina 375

rămas în pragul ușii de la intrare, privind cu mulțumire la mulțimea înghesuită în fața lui. Din acest loc a ținut faimoasa cuvântare:

“Nu există alt zeu în afară de Allah, Unicul, Cel fără de egal. El și-a ținut Promisiunea de a-l susține pe sclavul Lui și a-l ajuta pentru a-i înfrânge pe toți confederații laolaltă. Țineți minte că orice revendicare de drepturi, de sânge sau de proprietate se află în puterea mea, cu excepția dreptului de custode al Al-Ka'ba și a aprovizionării cu apă a pelerinilor. Aveți grijă! Pentru acela care va fi ucis, cu voie sau fără voie, cu ciomagul sau cu bâta, răscumpărarea va fi foarte mare: o sută de cămile, dintre care patruzeci să fie gestante.”

“O, popor Quraiș! Firește, Allah a alungat de la voi toată mândria erei preislamice și tot orgoliul pentru strămoșii voștri, deoarece toți oamenii se trag din Adam, iar Adam a fost făcut din lut.”

Apoi, el le-a recitat versetul:

“O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o muiere și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateștiutor și Bineștiutor!” [49:13]

Apoi, a adăugat: “O, popor Quraiș! Ce credeți că am să fac cu voi?”

Ei au răspuns: “O, nobil frate și fiu al unui frate nobil! Nu așteptăm altceva de la tine, decât bunătate.” Auzind aceasta, el a zis: "Vă vorbesc așa cum le-a vorbit profetul losif fraților săi: "Astăzi nu am nimic să vă reproșez.

Plecați, sunteți liberi!"

“. „Astăzi nu mai este nici o dojană împotriva voastră!...” [12:92]

Cât despre păzirea Al-Ka'ba și aprovizionarea cu apă a pelerinilor, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a poruncit ca aceste responsabilități să rămână în grija lui 'Uthman bin Talha, iar cheia să rămână la el și la descendenții lui, pe veci.

Când s-a apropiat vremea de rugăciune, Bilal a urcat pe Al-Ka'ba și a făcut chemarea la rugăciune. Abu Sufian bin Harb, 'ltab bin Usaid și Al-Harith bin Hișam ședeau în curte. 'ltab bin Usaid a comentat despre urcarea lui Bilal pe Al-Ka'ba și chemarea la rugăciune, spunând că Allah l-a onorat pe tatăl său, Usaid, ferindu-l să asculte asemenea cuvinte. Tare s-ar fi supărat dacă, trăind până atunci, ar fi văzut ce se întâmplase.

Al-Harith a spus: "Pe Allah, dacă voi ști sigur că acesta este Adevărul, îl voi urma." În același timp, Abu Sufian a spus: "Eu mă abțin, pentru că, dacă

Pagina 376

vorbesc, el o să știe totul.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a apropiat și, însoțit de divina reveleție, le-a spus că auzise despre ce vorbeau. Al-Hariih și 'ltab, copleșiți de uimire, au mărturisit imediat islamul și Solia lui Muhammed, adăugând: “Jurăm pe Allah, că n-a fost nimeni cu noi care să te informeze.”

Chiar din ziua aceea, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a intrat în casa lui 'Umm Hani, unde s-a spălat și a făcut pentru Allah trei rugăciuni de mulțumire lui Allah pentru această victorie.

'Umm Hani adăpostise în casa ei două rude din Mekka, iar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a sprijinit-o.

Uciderea a nouă criminali chiar sub cortineie din Al-Ka'ba a fost declarată faptă legală. Oricum, doar patru dintre ei au fost uciși, iar ceilalți au fost iertați din diferite motive. Dintre cei care au fost omorâți, îl putem menționa pe 'Abdul 'Uzza bin Khatal care, devenit musulman, fusese ulterior împuternicit să colecteze taxa de milostenie, însoțit de un "ajutor". Mai aveau cu ei și un sclav. Într-o izbucnire de furie, 'Abdullah l-a omorât în urma unei dispute fără importanță pe sclavul "ajutorului" și apoi s-a alăturat arabilor păgâni, ca apostat. Nu s-a căit niciodată pentru această crimă atroce, ba a și plătit două cântărețe și le-a ațâțat să cânte satire la adresa Profetului.

Celălalt om care a fost omorât era Migias bin Sababa. Acesta era musulman. Un "ajutor" l-a omorât din greșeală pe fratele său, Hișam.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a aranjat să-i fie plătită răscumpărarea și el a acceptat. Totuși, natura lui răzbunătoare n-a fost satisfăcută, așa că l-a ucis pe "ajutor" și a plecat la Mekka apostat. În mod asemănător, au fost trimiși la moarte Huuairit și o cântăreață.

Pe de altă parte, se făcea orice pentru ca oamenii să fie iertați.

“Ikrima bin Abu Jahl, care atacase detașamentul lui Khalid când acesta își făcea intrarea în Mekka, a fost iertat. Au fost de asemenea iertați cu generozitate, Uahși, ucigașul lui Hamza, unchiul Profetului, precum și Hind, care îi mestecase ficatul lui Hamza. Același tratament generos i-a fost aplicat și lui Habar care o atacase pe fiica Profetului cu o suliță, în timp ce ea călătorea de la Mekka spre Medina, astfel, încât în cele din urmă, eaa murit din cauza rănilor.

De asemenea, exprimând mărinimia specifică Profetului - Allah să-l hinecuvânteze și să-l miluiască!, două căpetenii quraișe au fost iertate de

Pagina 377

îndată ce au îmbrățișat islamul. Aceștia erau Safuan bin Omaiia și Fudala bin 'Umair. Ultimul încercase să-l asasineze pe Profet, în timp ce acesta făcea ocolul Sfântului Sanctuar. Toleranța de neegalat a Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, impulsionată de misiunea lui și de mila pentru toți oamenii, a transformat un ipocrit convins într-un credincios devotat.

În a doua zi a marii cuceriri, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a ridicat și s-a adresat oamenilor cu privire la problemele legate de statutul sfânt al orașului Mekka. După ce a adus laudă lui Allah, el a declarat că Mekka era pământ sfânt și va rămâne astfel până în Ziua Judecății de Apoi. Nici un fel de vărsare de sânge nu era permisă în acest teritoriu. Dacă o persoană își lua libertatea de a lupta în Mekka din motive derivate din evenimentele ce au caracterizat cucerirea, aceea trebuia să-și aducă aminte că acesta fusese un drept acordat temporar Profetului și care nu le era dat celorlalți.

Ibn 'Abbas a relatat: "Profetul a spus: “Allah a făcut din Mekka un sanctuar, ea a fost deci un sanctuar înainte de mine și așa va rămâne și după mine. Într-o zi, mi s-a îngăduit să lupt aici pentru câteva ore. Nu este permisă smulgerea arbuștilor, doborârea arborilor ori vânarea animalelor de aici și nici culegerea lucrurilor căzute, decât de către o persoană care va anunța în public ceea ce a găsit.” Al-'Abbas a zis: “O, Mesager al lui Allah!

Așa să fie, cu excepția ierbii de lămâi care este folosită de aurari și în casele noastre.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus atunci: "În afară de iarba de lămâi.”

În această conjunctură, cei din tribul Khuza'a au ucis, ca să se răzbune, un om din tribul Laith. Profetul s-a indignat și a poruncit tribului Khuza'a să înceteze cu aceste practici preislamice. Mai mult, a oferit familiei celui care era ucis dreptul de a alege între două variante:

răscumpărare sau pedeapsa cu moartea a ucigașului.

După ce și-a încheiat cuvântarea, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a călărit spre o colină mică, Safa, nu departe de Al-Ka'ba. Întorcându-și fața spre Casa Sfântă, în mijlocul unei mulțimi cuprinse de admirație și devotament, el și-a ridicat mâinile, implorându-l. pe Allah. Cetățenii din Medina care se adunaseră în jurul lui se temeau că acum, când Allah îl făcuse victorios asupra orașului său natal, el ar putea alege să rămână aici. El a insistat ca ei să-i explice de ce se temeau, iar

Pagina 378

aceștia au vorbit fără ocolișuri. Le-a risipit imediat temerile și i-a asigurat că, așa cum a trăit în mijlocul lor, va muri în mijlocul lor.

La scurt timp după marea cucerire, mekkanii și-au dat seama că singura cale spre succes era drumul islamului. Ei s-au resemnat față de noile realități și s-au adunat să depună jurământul de fidelitate față de Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Au venit întâi bărbații, jurând supunere deplină, iar apoi au venit femeile, pentru a urma exemplul bărbaților. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! primea legământul de fidelitate, iar alături de el se afla 'Omar bin Al-Khattab, care vorbea cu ei în numele său. În șirul de femei se afla și Hind bint 'Utba, soția lui Abu Sufian, deghizată astfel ca Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să nu o recunoască și să-i ceară socoteală pentru că mestecase ficatul unchiului său, Hamza.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a acceptat supunerea, cu condiția de a nu asocia pe nimeni lui Allah și ei au consimțit imediat. El a mai precizat că trebuiau să renunțe și la practica hoției.

Auzind asta, Hind s-a plâns că soțul ei, Abu Sufian, era zgârcit, dar soțul ei a intervenit, dăruindu-i toate bunurile sale lumești. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a râs și a recunoscut-o pe femeie. Ea l-a implorat să o ierte și să-i șteargă toate păcatele de dinainte. Au mai fost adăugate și alte condiții, precum: interzicerea adulterului, a infanticidului și a minciunii. La toate aceste porunci Hind a răspuns pozitiv, jurând că nu ar fi venit să facă un legământ de supunere dacă în inima ei ar fi existat fie și cea mai mică boabă de răzvrătire față de el. Când a ajuns acasă, ea și-a spart idolul, recunoscând că zeii de piatră au dezamăgit-o.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a rămas în Mekka timp de 19 zile. În acest timp el a explicat care era calea spre islam, călăuzindu-i pe oameni pe Calea cea Dreaptă. l-a ordonat lui Abu Usaid Al-Khuzaii să restaureze stâlpii Sfântului Sanctuar și a trimis misiuni în toate cartierele, invitându-i pe locuitori să adopte islamul și să distrugă imaginile cioplite care zăceau încă în împrejurimile Mekkăi și a pus să-i sfărâme pe toți, inoculând în mințile credincioșilor următoarele: “Oricine crede în Allah și în Viața Veșnică să sfărâme idolii care se întâmplă să fie în casa lui.”

La puțin timp după cucerire, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început să detașeze plutoane și să organizeze expediții

Pagina 379

cu scopul de a elimina și ultimele rămășite ale practicilor preislamice. EI I-a trimis pe Khalid bin Al-Ualid, în Ramadan, 8 d.H., la Nakhla, unde se afla o zeiță, pe nume Al-'Uzza, venerată de triburile Quraiș și Kinana. Ea se afla în grija celor din neamul Șaiban. Khalid, în fruntea a treizeci de călăreți, a ajuns în acel loc și a distrus-o. La întoarcere, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întrebat dacă văzuse ceva deosebit acolo, însă Khalid a răspuns negativ. Atunci, Profetul i-a spus că în mod sigur idolul nu fusese distrus și că trebuia să meargă din nou acolo pentru a-și duce sarcina la îndeplinire. El s-a întors și acolo a văzut o negresă dezbrăcată și cu părul smuls. Khalid a despicat-o în două cu sabia. Când s-a întors acasă, a relatat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - întâmplarea, iar acesta a confirmat că sarcina fusese împlinită.

Mai târziu, în aceeași lună, 'Amr bin Al-'As a fost trimis într-o expediție să distrugă alt idol, numit Suua', venerat de Hudhail. Acest loc se afla la o distanță de 3 km de Mekka. La întrebarea pusă de paznic, 'Amr a răspuns că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! îi poruncise să doboare idolul. Omul l-a avertizat pe 'Amr că nu va fi în stare să facă acest lucru. “Amr a fost surprins să afle că mai existau încă oameni care trăiau în păcat. S-a apropiat de idol și l-a distrus, apoi a spart caseta de lângă el. Negăsind însă nimic, omul din fața sa a îmbrățișat de îndată islamul.

În aceeași lună, Sa'd bin Zaid Al-Așhali a fost trimis la Al-Mașallal cu scopul de a distruge idolul Manat, venerat de triburile Al-Aus și Al-Khazraj.

A apărut și aici o negresă despuiată și cu părul încâlcit, urlând și bătându-se cu pumnii în piept. Sa'd a omorât-o cât ai clipi, a distrus idolul și a spart caseta, după care s-a întors acasă.

Khalid bin Al-Ualid, în fruntea a 350 de călăreți aleși dintre "ajutoare", emigranți și neamul Salim, a fost trimis încă o dată, în același an 8 d.H. la așezarea beduinilor din neamul Khuzaima, pentru a-i invita să intre în rândurile islamului. El a fost instruit să-și conducă misiunea într-un spirit de pace și bună înțelegere. Acolo, oamenii nu erau hotărâți ce cale să urmeze și Khalid a poruncit oamenilor lui să-i omoare și să-i ia pe ceilalți prizonieri. Avea de gând să-i omoare și pe prizonieri, dar câțiva dintre însoțitori au fost împotriva planului său. Vestea vărsării de sânge a ajuns la urechea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! El a fost profund îndurerat și a ridicat mâinile spre cer, murmurând de două ori

Pagina 380

cuvintele: “O, Allah! Nu sunt vinovat de fapta lui Khalid”.Wl Apoi l-a trimis pe “Ali să facă orice era posibil pentru triburile care fuseseră nedreptățite.

După o cercetare atentă, 'Ali a plătit răscumpărare tuturor celor care au suferit pierderi, iar partea rămasă a fost împărțită între membrii tribului, pentru a le fi alinată suferința. Din cauza comportamentului său, Khalid s-a certat cu '“Abdur Rahman bin 'Auf. Când a auzit, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a înfuriat și i-a poruncit lui Khalid să înceteze acea dispută, adăugând că însoțitorii lui (referindu-se la 'Abdur Rahman bin 'Auf) aveau o poziție prea înaltă pentru a fi implicați în asemenea certuri.

Aceasta este povestea cuceririi Mekkăi și a bătăliei decisive care a lichidat păgânismul odată pentru totdeauna. Celelalte triburi din Peninsula Arabă așteptau și urmăreau cu interes rezultatul final al luptei dintre musulmani și idolatri, convinși deja că Sfântul Sanctuar va cădea doar în mâinile părții îndreptățite. Aceasta era o convingere adânc înrădăcinată în mințile lor încă de pe vremea când "armata elefanților”, condusă de Abraha Al-Așram, venise dinspre Yemen cu intenția de a distruge Casa Sfântă, cu 50 de ani în urmă.

Tratatul de pace de la Al-Hudaibiia a pregătit terenul pentru această măreață victorie în care oamenii au crezut cu putere și despre care au vorbit îndelung. Musulmanii din Mekka care se temuseră să-și declare Credința în public au început să iasă la iveală și să lucreze cu sârg pentru acest nou mod de viață.

Foarte mulți oamenii au început să se convertească la islam și armata musulmană, care la prima invazie număra doar 3.000 de soldați, a ajuns acum la 10.000. De fapt, această schimbare radicală a dat posibilitatea oamenilor să perceapă mai clar și în ansamblu lucrurile și lumea din jurul lor. Din acest moment, musulmanii aveau să conducă toate afacerile religioase și politice ale întregii Arabii. Ei monopolizaseră supremația religioasă și puterea pământească.

După tratatul de la Hudaibiia, întreaga situație s-a schimbat în favoarea mișcării islamice. Arabii deșertului au început să sosească în valuri pentru a aduce un omagiu deplin Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Ei au îmbrățișat noua credință și apoi au răspândit-o și în alte zone.

Pagina 381

ETAPA A III-A

A treia și ultima etapă din viața lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - întruchipează rezultatele fructuoase ale chemării pe care a făcut-o la islam, consecințele unei perioade îndelungate de luptă pe calea lui Allah (Jihad), de dificultate, trudă, necazuri, precum și de numeroase conflicte și bătălii sângeroase, care au durat mai bine de douăzeci de ani.

Cucerirea Mekkăi este considerată cea mai mare izbândă a musulmanilor pe parcursul acelor ani deoarece a afectat cursul evenimentelor și, în consecință, a schimbat întreaga viață a arabilor.

A existat o diferență pregnantă între perioada de dinainte și cea de după cucerire. Supunerea quraișilor este considerată a fi o eliminare deplină a păgânismului din Peninisula Arabică.

Această perioadă poate fi divizată în două etape principale:

1. etapa militară

2. îmbrățișarea islamului.

Fiind atât de apropiate și practic inseparabile, cele două faze ale acestei etape se interferează într-un asemenea mod, încât un eveniment al uneia dintre faze poate apărea în timpul desfășurării celeilalte.

Pagina 382

INVAZIA HUNAIN

Cucerirea Mekkăi a apărut ca urmare a unei lovituri neașteptate și i-a uimit atât pe arabi, cât și pe celelate triburi care au realizat că erau condamnate și trebuiau să accepte noua situație ca pe un fapt împlinit.

Cateva dintre triburile aprige, puternice și orgolioase nu s-au supus și au ales să opună rezistență. În fruntea acestora erau clanurile Hauazin și Thagqif, Nasr, Jașm și Sa'd bin Bakr, precum și oamenii din neamul Hilal — toți din Qais 'Ailan.

Ei au considerat că sunt prea puternici pentru a accepta sau pentru a se preda în fața unei asemenea victorii. Astfel ei s-au întâlnit cu Malik bin 'Auf An-Nasri și s-au hotărât să continue lupta împotriva musulmanilor.

Marșul dușmanilor și instalarea taberei lor la Autas

Conducătorul lor, Malik bin “Auf, a hotărât să pornească marșul și să lupte cu musulmanii, determinându-i pe concetățenii lui să-și ia cu ei la Autas averile, femeile și copiii. Autas este o vale pe teritoriul Hauazin, foarte aproape de Hunain. Spre deosebire de Hunain, aceasta se învecinează cu Zi-Al-Majaz, care se află la circa 16 km depărtare de Mekka, în direcția 'Arafat.I?]

Războinicul experimentat nedreptățește judecata căpeteniei

De îndată ce au poposit la Autas, oamenii s-au strâns în jurul lui Malik. Bătrânul și înțeleptul Duraid bin As-Simma, care era un războinic bine cunoscut și care se afla printre cei adunați în jurul lui Malik, a întrebat: “În ce vale ne aflăm?” Aceștia au răspuns: “În Autas.” “Ce cale bună este pentru cai! Nu este nici o culme ascuțită, nici o câmpie cu pământ moale. Dar de ce aud răget de cămile, de măgari, plâns de copii și behăit de oaie?”, a întrebat Duraid. Ei au spus: “Malik bin 'Auf i-a făcut pe oameni să-și aducă averile, femeile și copiii cu ei.” Atunci el l-a chemat pe Malik și l-a întrebat cum de procedase astfel. Malik a spus că scopul lui

Pagina 383

era ca fiecare să aibă în jurul său familia și averea și astfel să lupte aprig pentru a-i apăra. “Jur pe Allah, că nu ești altceva decât un biet păstor”, a răspuns Duraid. “Crezi tu că există ceva care să poată sta în calea celui învins sau să-l oprească să nu fugă? Dacă vei câștiga lupta, nu beneficiezi de altceva decât de un om cu o sabie și o suliță, însă dacă pierzi vei aduce dizgrația asupra oamenilor tăi și a averilor lor.” Apoi și-a reluat discuția, minunându-se de unele clanuri și de conducătorii lor. “O, Malik, faptul că aduci oameni nobili din Hauazin pe câmpul de bătălie, nu-ți va aduce nici un câștig. Du-i acolo unde se află în siguranță. Pune-i apoi pe tineri să-și încalece caii și să lupte. Dacă învingi, cei cu care ai trăit te vor urma, iar dacă ești învins va fi o bătălie pierdută, dar rudele tale, oamenii și averile lor nu vor fi pierdute.”

Malik, conducătorul lor, a refuzat însă această sugestie. El a spus:

“Pe Allah, nu voi face un asemenea lucru. Cred că ești senil. Hauazin trebuie să mă asculte, altfel mă voi străpunge cu acest paloș.” Ela respins orice contribuție a lui Duraid. Oamenii lui au spus: “Ne supunem ție.”, dar Duraid a zis: “Astăzi este o zi pe care nu am pierdut-o, dar cu siguranță nu sunt tentat să mă fac părtaș la ea.”

Iscoadele pe care Malik le trimisese deja să spioneze forțele musulmane s-au întors cu mădularele tăiate: “Vai vouă! Ce s-a întâmplat cu voi?”, a spus Malik. Ei au răspuns: “Am văzut oameni distinși călare pe caii lor, iar ceea ce vezi nu s-ar fi întâmplat dacă am fi fost strâns uniți.”

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a fost informat de marșul dușmanului, așa că l-a trimis pe Al-Aslami cu poruncă să se amestece cu oamenii, să rămână cu ei pentru a le afla mișcările și să-l informeze când se întoarce acasă. Al-Aslami și-a dus la îndeplinire misiunea.

Mesagerul lui Allah părăsește Mekka și merge la Hunain

Pe 6 Șauual, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a părăsit Mekka, însoțit de douăsprezece mii de musulmani.

Dintre aceștia, zece mii participaseră la cucerirea Mekkăi, iar celelalte două mii erau din Mekka și îmbrățișaseră de curând islamul. Acel marș a avut loc în a șasea zi de după cucerirea Mekkăi. Profetul a împrumutat de la