BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 364

Când pregătirile militare s-au încheiat, locuitorii din Medina s-au adunat și și-au luat rămas bun. Lui “Abdullah bin Rauaha au început să-i dea lacrimile în acel moment, iar când a fost întrebat de ce plânge, ela jurat că nu plângea nici din cauza dragostei față de această lume, nici fiindcă ținea la slăbiciunea vieții, ci, mai curând, pentru Cuvintele lui Allah ce vorbeau despre Focul ladului și pe care le auzise recitate de Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!:

“Și nu se află nimeni printre voi care să nu treacă prin el. Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău." [19:71]

Armata musulmană s-a îndreptat atunci spre nord, către Ma'an, un oraș care se învecina cu Siria veche. Acolo a apărut știrea că Heraclius mobilizase o sută de mii de soldați împreună cu încă o sută de mii de oameni din triburile Lakham, Judham și Balqgain, triburi arabe aliate cu bizantinii. La rândul lor, musulmanii nu se gândiseră niciodată să înfrunte o armată atât de mare. Erau în dilemă, neștiind ce cale să urmeze și au petrecut două nopți analizând aceste condiții nefavorabile. Unii au sugerat să scrie o scrisoare Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! în care să-i ceară sfatul. “Abdullah bin Rauaha s-a opus, deoarece avea unele rețineri și le-a spus musulmanilor: “Jur pe Allah că tocmai acest obiectiv pe care-l urâți este acela pe care ați plecat să-l căutați - martiriul.

În lupta noastră noi nu ne bazăm nici pe numărul de soldați, nici pe echipamentul nostru, ci pe credința cu care Allah ne-a onorat. Sulița să ne conducă fie la victorie, fie la martiriu.” Auzind aceste cuvinte, ei au înaintat în lupta cu dușmanul la Mașarif, un oraș din Al-Baqa, apoi au schimbat direcția spre Mu'ta, unde și-au ridicat tabăra. Flancul drept era condus de Qutba bin Qatada Al-'Udhari și cel stâng de 'Ubada bin Malik Al-Ansar. Între cele două părți s-a încins o luptă aprigă, trei mii de musulmani luptând împotriva unui dușman de cincizeci de ori mai numeros.

Zaid bin Haritsa, cel mai apropiat de inima Profetului, a preluat conducerea și a început să lupte cu tenacitate, manifestând un spirit de vitejie nemaiîntâlnit, până ce a căzut înjunghiat. Ja'far bin Abu Talib a luat atunci steagul și a făcut un lucru minunat. În vâltoarea bătăliei, el a descălecat și a reluat lupta până ce i-a fost tăiată mâna dreaptă. A înfășcat steagul cu mâna stângă, până i-a fost tăiată și aceasta. Atunci, el a strâns stindardul cu ambele brațe, dar un soldat bizantin l-a izbit cu sabia și l-a despicat în două. După moartea sa a fost numit “Ja'far cel zburător” sau

Pagina 365

“Ja'far cel cu două aripi”, fiindcă Allah îl răsplătește pe cel care moare pentru cauza Lui cu două aripi pentru a putea zbura oriunde dorește în Grădina eternă. Al-Bukhari a relatat că el primise cincizeci de lovituri de sabie, pe la spate [1]

“Abdullah bin Rauaha a ridicat steagul și a început să lupte vitejește, călare pe calul său, recitând versuri înflăcărate, până ce a fost ucis și el.

După aceea, un om din neamul 'Ajlan, Thabit bin Arqam, a luat steagul și le-a strigat musulmanilor să-și aleagă o căpetenie. Onoarea a fost unanim acordată lui Khalid bin Al-Ualid, care între timp se făcuse musulman, un luptător curajos și iscusit, precum și un strateg deosebit. Al-Bukhari a relatat că el a folosit nouă săbii care s-au frânt în vreme ce lupta necontenit și cu un curaj extraordinar cu dușmanii islamului. Totuși, realizând situația gravă în care se aflau musulmanii, el a început să aplice o tactică diferită, dezvăluindu-și calitatea de "marele strateg”, așa cum Khalid era pe drept numit. El a refăcut flancul drept și cel stâng ai armatei musulmane, schimbându-le pozițiile, și a plasat în față o divizie ce venea din spate pentru a inspira frică în inimile bizantinilor, dându-le impresia că sosiseră forțe proaspete. Musulmanii s-au angajat în hărțuieli sporadice cu dușmanul, retrăgându-se însă gradat și judicios, după un plan bine organizat. Văzând această nouă strategie, bizantinii au crezut că erau încercuiți și s-au retras în inima deșertului. Ei au încetat, iar musulmanii au reușit să se retragă înapoi la Medina, cu cele mai mici pierderi.l2]

Musulmanii au avut doisprezece martiri, în timp ce numărul morților din tabăra bizantinilor a rămas necunoscut, deși unele amănunte ale bătăliei indică limpede că au fost destul de numeroși. Deși prin această luptă musulmanii nu și-au atins obiectivul, adică răzbunarea morții lui Al-Harith, aceasta a avut un impact puternic și a atribuit musulmanilor o reputație puternică pe câmpul de luptă. Pe vremea aceea, imperiul bizantin era o putere recunoscută și numai gândul de a o înfrunta însemna autodistrugere, pentru a nu mai aminti de faptul că o armată de numai trei mii de soldați se confrunta cu una de 200.000 de soldați, mult mai bine dotați din toate punctele de vedere. Bătălia a fost o adevărată minune, demonstrând pentru prima dată în istorie că musulmanii sunt niște luptători adevărați. În plus, au făcut dovada că erau sprijiniți de Allah și că profetul lor, Muhammed, era

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/611.

Pagina 366

într-adevăr Mesagerul lui Allah. În virtutea acestor noi modificări strategice, dușmanii jurați dintre beduini au început să se împace cu ideea noii credințe și numeroase triburi rebele, precum neamul Salim, Așja', Ghatafan, Zubian, Fazara și altele, au ajuns să mărturisească islamul de bună voie și nesiliți de nimeni.

La urma urmei, bătălia de la Mu'ta a precedat înfruntarea sângeroasă cu bizantinii. A indicat în mod marcant o nouă epocă, de cucerire islamică a imperiului bizantin și, mai târziu, a altor țări îndepărtate.

Campania Zat As-Salasil

Zat As-Salasil este un loc situat cam la zece zile de mers la nord de Medina. Se spune că musulmanii și-au întins tabăra într-un loc cu un puț de apă numit Salsal, de aici venind și denumirea de Zat As-Salasil. Ținând cont de alianța dintre triburile arabe de la granițele Siriei și bizantini, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a considerat de maximă urgență să aplice o manevră înțelept plănuită, care ar fi putut aduce o stare de echilibru cu acei beduini și în același timp i-ar fi depărtat de bizantini. Pentru realizarea acestui plan, el l-a ales pe 'Amr bin Al-As, a cărui bunică paternă provenea din Bali, un trib ce locuia în acea regiune.

Acest plan și acțiunile militare provocatoare conduse de neamul Quda'a au precipitat această primă lovitură, care s-a demarat în Jumada Ath-Thaniia, anul 8 d.H.

“Amr bin Al-'As a primit un steag alb cu flamură neagră pentru a merge cu el la luptă. El a pornit în fruntea unui grup de 300 de emigranți și "ajutoare", însoțiți de o cavalerie de 30 de oameni. El a fost sfătuit să ceară ajutor triburilor Bali, 'Udhra și Balgain. Călătoreau noaptea și se furișau în timpul zilei. În apropierea liniilor dușmane, văzând mulțimea de oameni, a trimis după întăriri la Medina și acestea au sosit pe loc sub conducerea lui Abu 'Ubaida bin Al-Jarra. Acesta se afla în fruntea unui grup de 200 de oameni și a unor plutoane, printre care se aflau și Abu Bakr și Omar bin Al-Khattab. Toți aveau ordine stricte de a coopera și lucra în armonie și, mai presus de toate, de a nu lăsa niciodată loc neînțelegerilor.

La prânz, Abu 'Ubaida a vrut să-i conducă pe musulmani în rugăciune, dar 'Amr a obiectat pe motiv că primul venise cu ajutoare și conducerea în rugăciune a fost acordată lui “Amr.

Pagina 367

Armata musulmană a ajuns la așezările tribului Quda'a și au pătruns în adâncime pe pământul lor, i-au distrus pe dușmani și i-au forțat pe ceilalți să fugă pentru viața lor, în toate direcțiile.

După încheierea operațiunilor militare, a fost trimis un curier la Mesagerul lui Aliah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, să-l pună la curent cu derularea evenimentelor și ultima victorie obținută.

Campania Khadra

În luna Șa'ban, anul 8 d.H., Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a aflat că neamul Ghatafan, care nu aderase încă la islam, își strângea trupele. EI l-a chemat urgent pe Abu Qatada și l-a trimis în fruntea a cincisprezece oameni să-i pună la punct pe acei proscriși. l-a luat cincisprezece zile ca să le dea o lecție de neuitat. Unii au fost uciși, iar ceilalți luați prizonieri și toate bunurile lor confiscate. [!]

[1] Rahmat-al-lil'alamin, 2/233; Talqih Fuhum Ahli Al-Athar, p.33.

Pagina 368

CUCERIREA MEKKĂI

Ibn Al-Qaiiim a descris cucerirea Mekkăi ca fiind cea mai mare cucerire cu care Allah a onorat atât religia Sa, cât și pe Mesagerul și soldații Săi. Prin aceasta, El a recuperat Casa Sfântă, a cărei călăuzire o caută toată lumea. A fost cel mai măreț eveniment de pe pământ, o acțiune premergătoare unei noi ere ce venea să vestească marele marș al aderării la islam și al convertirii mulțimilor de oameni la acesta, ceea ce a dat naștere unei fețe strălucitoare și unei surse luminoase de inspirație pentru întreg pământul. l?!

Motivele cuceririi

Potrivit condițiilor tratatului de la Hudaibiia, triburilor arabe li s-a oferit posibilitatea de a se alătura fie partidei musulmane, fie celei quraișe, cu care doreau să semneze un tratat de alianță. Dacă vreunul dintre aceste triburi era agresat, atunci partida cu care era aliat avea dreptul să riposteze. În consecință, neamul Bakr s-a aliat cu tribul Quraiș, iar neamul Khuza'a s-a alăturat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Astfel, au trăit pentru o vreme în pace, dar acțiunile ulterioare, care își aveau rădăcinile în perioada preislamică, fiind ațâțate de un joc nedomolit, au condus la noi ostilități. Neamul Bakr, fără să țină seama de termenii tratatului, i-a atacat pe cei din neamul Khuza'a, într-un loc numit Al-Uatir, în Șa'ban, 8 d.H. Profitând de noaptea întunecoasă, tribul Quraiș i-a ajutat pe cei din neamul Bakr cu oameni și arme. Hăituiți de dușmanii lor, cei din tribul Khuza'a au căutat adăpost în Sfântul Sanctuar, dar nici acolo viețile nu le-au fost cruțate și, contrar tuturor condițiilor acceptate, Naufal, căpetenia neamului Bakr, i-a urmărit în locul sfânt în care era interzisă vărsarea de sânge și i-a masacrat.

Amr bin Salem Al-Khuzaii s-a îndreptat spre Medina să-l! înștiințeze pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de ceea ce s-a întâmplat și să-i ceară ajutor. Când a ajuns la Medina, l-a găsit pe Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - la moschee

Pagina 369

împreună cu însoțitorii lui și a început să recite în versuri ce explicau evenimentele dureroase care s-au petrecut, rugându-l pe Profet să intervină.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns pozitiv la cererea lui și a spus: "Acest nor care este deasupra noastră vesteșie victoria neamului Ka'ab."

Comportamentul quraișilor era, în mod clar, atât o încălcare a tratatului de la Al-Hudaibiia, cât și o acțiune ostilă față de aliații musulmanilor, neamul Khuza'a. Quraișii au realizat pe dată situația gravă și s-au temut de consecințele oribile ce se iveau la orizont. Au organizat imediat o adunare de urgență și au hotărât să-l împuternicească pe șeful lor, Abu Sufian, să meargă la Medina, pentru o reînnoire a înțelegerii. El s-a îndreptat direct spre casa fiicei lui, Umm Habiba, soția Profetului. Însă, în timp ce voia să se așeze pe covorașul Profetului, ea l-a împăturit. Ela spus: “Fiica mea, nu-mi dau seama... Ce gândești?! Covorul este prea bun pentru mine sau eu sunt prea bun pentru covorul acesta?” Ea a răspuns:

“Este covorașul Mesagerului lui Allah și tu ești un politeist necurat.” Auzind asta, Abu Sufian a zis: "Pe Allah! De când m-ai părăsit, te-ai schimbat în rău."

Dezgustat de răspunsul tăios al fiicei sale, Abu Sufian a ieșit afară din camera acesteia și a mers să-l vadă pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, însă acesta cunoștea prea bine șiretlicurile lui și nu i-a dat nici o importanță, fiind supărat. Atunci, el s-a apropiat de Abu Bakr, dar acesta a refuzat să intervină. L-a rugat și pe 'Omar să intervină, dar acest tovarăș adevărat l-a refuzat fără să stea pe gânduri. În final, văzându-l pe 'Ali bin Abu Talib, a început să-l implore cu cele mai umile vorbe, făcând aluzii șirete la posibilitatea de a prelua conducerea tuturor arabilor dacă el avea să intervină pentru reînoirea tratatului. Ali însă, la fel ca și ceilalți, și-a exprimat scurt regretul, spunându-i că nu-l poate ajuta cu nimic. Abu Sufian s-a întors înapoi la Mekka, dezamăgit și dezgustat. Acolo a prezentat un raport despre întâlnirea cu fiica lui, despre cea cu Abu Bakr și apoi cu 'Omar, despre reacția lui 'Ali, precum și despre tăcerea plină de înțeles a Profetului. Mekkanii au fost consternati, temându-se de ce se putea întâmpla și regretând încălcarea tratatului de la Al-Hudaibiia.

Pagina 370

Pregătiri pentru un atac asupra Mekkăi

- Profetul încearcă să impună suprimarea știrilor -

După spusele lui At-Tabari, cu trei zile înainte de a primi știrea conform căreia înțelegerea fusese încălcată, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a cerut soției sale, 'Aișa, să facă pregătiri speciale și să fie pregătită de război. Între timp a intrat Abu Bakr și a întrebat-o pe 'Aișa ce se întâmplă, fiind surprins de pregătirile ce se făceau, fiindcă nu era, așa cum spunea el, perioada obișnuită pentru război.

Ea a răspuns că nu știa nimic. În dimineața celei de-a treia zile, 'Amr bin Salim Al-Khuza'i a venit însoțit de patruzeci de călăreți pentru a-l informa pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - despre situația poporului său și pentru a cere ajutorul musulmanilor de a-și lua revanșa.

Atunci, oamenii din Medina au aflat că tribul Quraiș încălcase convenția.

Budail l-a urmărit pe 'Amr și apoi pe Abu Sufian și vestea a fost confirmată fără echivoc.

Pentru a asigura o suprimare completă a știrilor referitoare la intențiile lui militare, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trimis un pluton, alcătuit din opt oameni, sub conducerea lui Qatada bin Rabii, către Edam, la mică depărtare de Medina, în Ramadan 8 d.H., pentru a distrage atenția oamenilor și a camufla ținta principală, de care era preocupat.

Era atâta groază și frică peste tot, încât Hatib, unul dintre adepții cei mai de încredere ai Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, a trimis în secret o femeie, drept mesager, cu o scrisoare către Mekka, ce conținea indicații despre atacul ce se punea la cale. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - fusese înștiințat de îngerul Gavriil despre fapta lui Hatib și i-a trimis pe “Ali și pe Al-Migqdad să meargă după ea.

Ei au prins mesagera și după o căutare amănunțită au găsit scrisoarea ascunsă cu grijă în zulufii de pe capul ei. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a chemat pe Hatib și l-a întrebat ce l-a determinat să procedeze astfel. El a răspuns: “O, Mesager al lui Allah! Să nu te grăbești să mă judeci, că nu am nici o legătură de sânge cu quraișii.

între ei și mine există doar un fel de relație amicală. Familia mea se află la Mekka și nu există nimeni care să-i poarte de grijă sau să o ocrotească.

Pagina 371

Poziția mea este complet diferită de cea a emigranților, ale căror familii se află în siguranță, datorită legăturilor de sânge cu tribul Quraiș. Am simțit că, din moment ce nu mă înrudesc cu ei, ar trebui, pentru protecția copiilor mei, să le câștig recunoștința, făcându-le un bine. Jur pe Allah, că n-am făptuit astfel ca un apostat, părăsind islamul. Am fost împins doar de motivele pe care tocmai le-am explicat.”

“Omar a vrut să-i taie capul, considerându-l un ipocrit, dar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a acceptat scuzele și l-a iertat, apoi s-a adresat lui 'Omar, astfel: “Hatib este unul dintre cei care au luptat în bătălia de la Badr. De unde știi că este un ipocrit? Allah îi privește favorabil pe cei care au luat parte la acea bătălie." Apoi le-a zis:

"Faceți ce vreți, fiindcă eu v-am iertat!"

După ce a făcut toate pregătirile, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a pornit spre Mekka, în fruntea a zece mii de soldați, pe 10 Ramadan, 8 d.H. El l-a împuternicit pe Abu Ruhm Al-Ghifari să conducă Medina, pe durata absenței sale. Când au ajuns la Al-Juhfa, Al-'Abbas bin “Abdul Muttalib și familia sa au venit să-l însoțească pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! La Al-Abua', musulmanii au dat peste Abu Sufian bin Al-Harith și 'Abdullah bin Omaiia, verii Profetului, însă, din cauza răului pe care-l făcuseră și a limbajului satiric la adresa credincioșilor, ei n-au fost bineveniți. 'Ali l-a îndemnat pe Abu Sufian să meargă și să implore iertarea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și să-și mărturisească faptele rele, într-un mod asemănător cu cel al fraților lui Yusuf (profetul losif):

“Au zis ei: „Pe Allah! Într-adevăr Allah te-a preferat pe tine nouă, iar noi am fost supuși greșelii!” [12:91].

Abu Sufian a respectat sfatul lui “Ali. Atunci, Profetul a citat răspunsul, menționat în Coran, care a fost dat de Iosif fraților lui.

“A zis el: „Astăzi nu mai este nici o dojană împotriva voastră! Allah să vă ierte, căci El este Cel mai Milostiv dintre cei milostivi!" [12:92]

Abu Sufian a recitat câteva versuri, plătind un tribut generos Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, după care a mărturisit islamul drept unica lui religie.

Musulmanii au mers mai departe, ținând post, până când au ajuns la Al-Qadid, unde au găsit apă. Acolo era timpul să întrerupă postul și au reluat marșul spre Mar Az-Zahran. Quraișii nu erau la curent cu mersul

Pagina 372

lucrurilor, dar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - n-a vrut să-i ia prin surprindere. Din această cauză, el a poruncit oamenilor lui să aprindă focuri în toate locurile, pentru a-și pregăti hrana. Intenția ascunsă era însă ca tribul Quraiș să aibă șansa deplină de a evalua situația neplăcută în care fuseseră puși pe drept și să nu-și pericliteze viețile, intrând ca orbii pe câmpul de bătaie. 'Omar bin Al-Khattab a fost împuternicit cu paza. Între timp, Abu Sufian împreună cu Hakim bin Hizam și Budail bin 'Uarqua, doi politeiști groaznici, au ieșit în recunoaștere și, văzând focuri, au vrut să știe cine sunt. Înainte de a se apropia de tabără, ei l-au întâlnit pe “Abbas, unchiul Profetului. EI l-a informat pe Abu Sufian despre situația existentă și l-a sfătuit să accepte islamul și să-și convingă oamenii să se predea în fața lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, altfel capul îi va zbura de pe umeri.

În aceste circumstanțe potrivnice, Abu Sufian și cu Abbas au mers să-l caute pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru a vorbi cu el. Când l-au văzut pe Abu Sufian, musulmanii s-au înfuriat și au vrut să-l omoare pe loc. Cei doi oameni au reușit, însă nu fără dificultate, să-l găsească pe Mesagerul lui Allah, care i-a sfătuit să-l caute în ziua următoare. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a spus lui Abu Sufian: “Vai de tine! Nu crezi că a sosit timpul pentru tine să mărturisești Unicitatea lui Allah și Profeția lui Muhammed?” Auzind acest lucru, dușmanul jurat al islamului a început să-l implore pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, folosind cele mai sincere cuvinte ce stau mărturie generozității și firii blânde a Profetului, rugându-se pentru iertare și mărturisind din toată inima noua credință.

La cererea lui “Abbas, în contextul amnistiei generale pe care o proclamase, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a oferit lui Abu Sufian, care avea slăbiciunea lăudăroșeniei, un privilegiu special, spunând: “Cel care caută adăpost în casa lui Abu Sufian se află în siguranță. Oricine se adăpostește în casa lui se va afla în afara oricărui pericol, la fel ca și cel ce intră în Moscheea cea Sfântă.”

În dimineața zilei de marți, 17 Ramadan, 8 d.H., Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a părăsit Mar Az-Zahran. El i-a poruncit lui Al-'Abbas să-l rețină pe Abu Sufian într-un defileu impunător care permitea o vedere clară a armatei musulmane ce mărșăluia în drum spre Mekka, dându-i astfel șansa să vadă puterea și măreția soldaților lui Allah.

Pagina 373

Diverse triburi au trecut în mod succesiv cu stindardele înălțate, ultimul fiind batalionul bine înarmat al emigranților și “ajutoarelor”, în frunte cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Abu Sufian a început să se întrebe cine erau acei oameni despre care Al-Abbas i-a spus că erau Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și companionii lui.

Abu Sufian a spus că nici o armată, oricât de puternică, nu putea opune rezistență în fața acelor oameni și, adresându-se lui Al-'Abbas, a adăugat:

“Jur pe Allah, că puterea fiului fratelui tău a devenit prea mare ca să mai fie înfrântă.” Al-'Abbas a răspuns, sub formă de aprobare: "Este mai degrabă puterea Profeției.”

Sa'd bin 'Ubada purta stindardul "ajutoarelor". Când a trecut pe lângă Abu Sufian, el a spus: “Astăzi va avea loc marea luptă, nu te poți ascunde în sanctuarul de la Al Ka'ba. Astăzi quraișii vor fi umiliți.” Abu Sufian s-a plâns Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - despre acest lucru. Muhammed s-a înfuriat și a zis: “Ba nu, astăzi Al-Ka'ba va fi sfințită și tribul Quraiș onorat” și a dat poruncă grabnică să i se ia steagul lui Sa'd și să fie încredințat fiului său, Qais. Într-o altă versiune, se spune că steagul ar fi fost încredințat lui Az-Zubair.

Al-'Abbas l-a îndemnat pe Abu Sufian să se grăbească spre Mekka și să-i avertizeze pe quraiși asupra comportamentului agresiv față de musulmani. Acolo, în Mekka, el a strigat cu putere și i-a avertizat pe locuitori asupra viitoarelor acte ostile, sfătuindu-i să se refugieze în casa lui. Soția lui a fost indignată și l-a tras de mustăți, blestemându-l și ocărându-l pentru atitudinea sa lașă. Însă, el le-a spus: "Să nu vă păcălească această femeie. Muhammed va veni cu o armată uriașă pe care voi nu o veți putea înfrânge, așa că oricine intră în casa mea va fi în siguranță." Ei au răspuns: "Pe Allah, dar câți oameni pot să încapă în casa ta?" Atunci, el a strigat: "Cine se va adăposti în casa mea va fi în siguranță și, în siguranță, va fi și cel ce va intra în Moscheea cea Sfântă.

Locuitorii din Mekka l-au batjocorit pe Abu Sufian și s-au împrăștiat în diferite direcții, unii spre casele lor, alții spre Sfântul Sanctuar, în vreme ce câțiva ticăloși necugetați și nedisciplinați, conduși de 'Ikrima bin Abu Jahl, Safuan bin Qiaiia și Suhail bin 'Amr s-au postat într-un loc numit Khandama, având intenții criminale.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - schița cu multă modestie și calm ultimele detalii. El l-a numit pe Khalid bin Al-Ualid