BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 354

și a luat-o de soție, după ce a îmbrățișat islamul. Petrecerea de nuntă a avut loc în Sadd As-Sahba', un loc situat în drumul de întoarcere spre Medina și s-au servit curmale, unt, făină de grâu și de orz.

După cucerirea Khaibarului, o evreică, Zeinab bint Al-Harith, a oferit Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - o oaie friptă pe care o otrăvise. Ela luat o îmbucătură, dar nu i-a plăcut și a scuipat-o.

După cercetări, femeia a mărturisit că îmbibase mâncarea cu o otravă, afirmând: "Dacă era rege, ar fi murit otrăvit și noi toți am fi scăpat de el, dar dacă este profet, el trebuia să afle acest lucru printr-o revelație." Deși Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a închis ochii la încercarea ei mișelească, el a poruncit să fie ucisă, când Bișr bin Al-Bara' a murit din cauza otrăvii. Nu se știe cu exactitate numărul musulmanilor martirizați, se crede că acesta variază între 16 și 18, în timp ce evreii uciși au fost în număr de 93.

Musulmanii au cucerit și cealaltă parte a Khaibarului. Allah a inspirat frica în inimile oamenilor din Fadak, un sat așezat la nord de Khaibar, și ei s-au grăbit să ceară pace și posibilitatea de a trăi în siguranță, fiind dispuși să renunțe la averile lor. Profetul a încheiat cu ei un acord asemănător celui anterior, încheiat cu locuitorii Khaibarului. Fadak a aparținut exclusiv Profetului, fiindcă nu au fost implicate în luptă nici cavaleria, nici luptătorii pe cămile.

La ceva timp după cucerirea Khaibarului, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început o nouă ofensivă, îndreptată spre Uadi Al-Qura, o altă colonie evreiască din Arabia. El și-a mobilizat forțele și le-a împărțit în trei regimente, cu patru steaguri, încredințate lui Sa'd bin 'Ubada, Al-Hubab bin Munzir, 'Abbad bin Bișr și Sahl bin Hanif. Înainte de luptă, el i-a invitat pe evrei să adere la islam, dar toate cuvintele și poruncile lui au fost în van. Unsprezece evrei au fost uciși unul câte unul în dueluri și cu fiecare nou ucis avea loc o nouă chemare, care-i invita pe acei oameni să mărturisească noua credință. Lupta a continuat fără încetare cam două zile și s-a încheiat cu predarea totală a evreilor. Pământul lor a fost cucerit și numeroase prăzi au căzut în mâinile musulmanilor.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a rămas în Uadi Al-Qura timp de patru zile, a împărțit prada între luptătorii musulmani și a ajuns cu evreii la o înțelegere asemănătoare celei din Khaibar.[?]

Pagina 355

Evreii din Taima', aflând dinainte despre victoriile succesive ale armatei musulmane și despre înfrângerile pe care frații lor evrei le-au suferit, n-au opus nici un fel de rezistență când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ajuns la așezarea lor. Dimpotrivă, ei au luat inițiativa și s-au oferit să semneze un tratat de reconciliere, potrivit căruia primeau protecție, dar plăteau tribut. După ce și-a atins obiectivul și i-a supus complet pe evrei, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a pregătit de întoarcerea acasă și a sosit în Medina la sfârșitul lui Safar sau începutul lui Rabi 'Al-Auual, 7d.H.

Trebuie să menționăm că, numărându-se printre cei mai buni experți de război, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a dat seama foarte curând că evacuarea Medinei după încheierea lunilor prohibite (Muharram, Zul-qi'de și Zul Hijje) nu ar fi un lucru deloc înțelept, mai ales că beduinii deșertului bântuiau prin împrejurimi. O asemenea atitudine neglijentă, credea Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, ar tenta gloata nediscipilinată să-și pună în aplicare activitatea lor favorită, de jaf și prădăciune. Având acest gând în minte, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis pe Aban bin Sa'id în fruntea unui pluton să-i oprească pe acei beduini și să înlăture orice încercare de atac asupra cartierului general al statului islamic în formare, pe timpul cât se afla în Khaibar. Aban și-a îndeplinit sarcina cu succes și s-a alăturat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în Khaibar, după ce acesta a fost cucerit.

Pagina 356

EXPEDIȚIA ZAT-UR-RIQA

După ce a supus cele două fracțiuni ale coaliției confederaților, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început pregătirile pentru a disciplina cea de-a treia fracțiune - beduinii deșertului. Aceștia se așezaseră la Najd și își continuau activitățile obișnuite de jaf și prădăciune.

Spre deosebire de evreii din Khaibar și locuitorii din Mekka, lor le plăcea să trăiască în sălbăticie, împrăștiați prin locuri izolate. Așadar, era foarte dificil să fie controlați și, din cauza faptului că nu aveau un loc stabil, era inutilă o acțiune militară împotriva lor. Totuși, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era hotărât să pună punct acestei situații incapabile și i-a chemat pe musulmanii din jurul lui să fie pregătiți pentru lansarea unei campanii decisive împotriva acelor rebeli supărători. Între timp, a primit informația că neamul Muharib și neamul Tha'lba din tribul Ghatafan strângeau armată pentru a-i înfrunta pe musulmani. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a pornit spre Najd în fruntea a 400 de oameni (700, după alte relatări), după ce l-a numit pe Abu Zar (în altă versiune, pe 'Uthman bin 'Affan) să dispună de Medina pe timpul absenței sale. Luptătorii musulmani au pătruns în adâncime pe pământurile lor, până au ajuns într-un loc numit Nakhla, unde au dat peste niște beduini din tribul Ghatafan. Totuși, n-a avut loc nici o luptă, fiindcă aceștia au acceptat să încheie o înțelegere cu musulmanii. În ziua aceea, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a condus adepții în rugăciune, făcând-o ca în condiții de război.

Al-Bukhari, citându-l pe Abu Musa Al-Aș'ari, a relatat că ei au pornit într-o expediție împreună cu Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! “Eram în număr de șase și aveam cu noi doar o cămilă pe care o călăream cu rândul. Picioarele noastre aveau răni. Eu eram atât de grav rănit la picioare, încât mi-au căzut unghiile. Atunci, ne-am bandajat picioarele cu cârpe și, astfel, expediția s-a numit "Zat-ur-Riqa”" ("Expediția Zdrențelor") "1

Jabir povestea: "În timpul expediției Zat-ur-Riqa' am întâlnit un copac

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/592; Sahih Muslim, 2/118.

Pagina 357

cu frunziș bogat, sub care Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a așezat ca să se apere de razele arzătoare ale soarelui.

Ceilalți s-au răsfirat pe ici-colo, căutând locuri umbrite. Profetul - Ailah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ațipit puțin, după ce mai înainte își atârnase paloșul de copac. Un politeist care se ivise între timp a apucat paloșul și l-a scos din teacă. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a trezit și a văzut că sabia lui se află în mâna omului. Atunci, beduinul l-a întrebat pe Profet, care era neînarmat: “Cine m-ar putea împiedica să te omor, acum?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns: “Allah.”

Într-o altă versiune, s-a relatat că a vrut să-l lovească, dar nu a putut să mai țină sabia, iar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a luat sabia, când acesta a căzut jos, și omul a spus: “Tu [Profetul] ești cel mai în măsură să ții o sabie.” Atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întrebat pe om: "Acum, cine te mai scapă de mine?"

și l-a întrebat dacă vrea să mărturisească Unicitatea lui Allah și Solia lui Muhammed. Arabul a răspuns că niciodată n-ar lupta împotriva lui, nici nu s-ar alia cu cei ce luptă împotriva lui și nici nu s-ar alia cu cei ce luptă împotriva musulmanilor. Profetul -Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiascăl-a eliberat pe acel om și el spunea tuturor că îl văzuse pe cel mai bun dintre toți oamenii.l!]

În timpul acestei bătălii, a fost luată prizonieră o femeie din triburile arabe. Când a aflat această veste, soțul ei a jurat că nu se va liniști până ce nu va fi vărsat sângele unui musulman. Noaptea, pe furiș, s-a apropiat de tabăra musulmanilor, unde a văzut că se aflau două santinele pentru a-i alerta pe musulmani în caz de urgență. El l-a doborât cu o săgeată pe primul, Abbad bin Bișr, care își făcea rugăciunea și pe care acest lucru nu I-a putut opri, și-a scos săgeata și, cu toate că a fost lovit de încă alte trei săgeți, el nu și-a întrerupt rugăciunea. După ce a terminat rugăciunea, l-a trezit pe tovarășul lui, Ammar bin Yasir, care i-a reproșat faptul că nu-l trezise, dar Abbad a răspuns că se afla la jumătatea recitării unui Capitol din Coran și n-a vrut să-l întrerupă. [2]

Expediția Zat-ur-Riga' s-a încheiat cu victoria musulmanilor și acest lucru a avut un impact imens asupra lumii arabe. În inima lor s-a instalat

[1] Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.264; Fath Al-Bari, 7/416.

Pagina 358

frica, devenind astfel neputincioși pentru a mai opune rezistență societății musulmane din Medina. Ei au început să se acomodeze cu situația care predomina și s-au resemnat în fața noilor condiții geo-politice care erau în favoarea noii religii. Unii dintre ei chiar au îmbrățișat islamul și au luat parte activ la cucerirea Mekkăi și la bătălia de la Hunain, primindu-și partea cuvenită din prada de război.

Din acel moment, coaliția tripartită anti-islamică a fost supusă și în zonă s-a instaurat pacea și securitatea. Musulmanii au început apoi să redreseze orice dezechilibru politic și să umple micile goluri care mai generau încă neliniște în unele zone, în fața puternicului curent al islamizării care învăluise întreaga regiune. Pentru a evidenția acest lucru, menționăm câteva dintre aceste încăierări accidentale, care indică puterea crescândă a societății musulmane:

1. Un pluton condus de Ghalib bin “Abdullah Al-Laithi a fost trimis, în luna Safar sau Rabi' Al-Auual 7 d.H., să înăbușe acțiunile provocatoare ale celor din neamul Al-Muluh. Musulmanii au reușit să omoare un număr mare de soldați dușmani și au capturat o mulțime de prăzi. O armată mare de politeiști s-a grăbit pe urmele lor, dar torentele au împiedicat urmărirea lor și musulmanii au reușit să se retragă în siguranță.

2. “Omar bin Al-Khattab, în fruntea unui grup de 30 de soldați, a pornit spre un loc numit Turba, în luna Șa'ban, 7 d.H., pentru a-i pedepsi pe locuitorii din Hauazin. De îndată ce au intrat în așezarea acestora, ei au fugit să-și salveze viețile.

3. Bașir bin Sa'd Al-Ansar, împreună cu treizeci de oameni, s-a îndreptat spre neamul Murra, în Șa'ban 7 d.H,, în regiunea Fadak. Ei au ucis numeroși dușmani și au capturat o mulțime de cămile și vite. Pe drumul de întoarcere, dușmanul și-a întărit forțele și i-a surprins pe musulmani în toiul nopții. Ei au tras o ploaie de săgeți asupra lui Bașir și a oamenilor lui și i-au ucis pe toți musulmanii cu excepția acestuia, care s-a refugiat în Fadak și a rămas acolo cu evreii până ce rănile lui s-au vindecat.

4. Ghalib bin 'Abdullah Al-Laithi, în fruntea unui pluton de 130 de oameni, a lansat un atac împotriva celor din neamurile 'Aual și 'Abd bin Tha'lba, în Ramadan 7 d.H. Ei au ucis câțiva dușmani și le-au capturat vitele și cămilele. 'Usama bin Zaid l-a ucis pe Mardas bin Nahik, un politeist, dar după ce a făcut mărturisirea Unicității lui Allah, eveniment pe care Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a comentat

Pagina 359

adresându-se tovarășilor lui: “l-ați deschis voi inima ca să vedeți dacă spune adevărul sau minte?”

5. Un grup de treizeci de călăreți condus de 'Abdullah bin Rauaha a plecat spre Khaibar, aflând că Asir (sau Bașir) bin Razam se aliase armatei neamului Ghatafan pentru a-i ataca pe musulmani. Ei au reușit să-l convingă pe acel evreu să-i urmeze la Medina, promițându-i că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îl va numi conducător al Khaibarului. Pe drumul de întoarcere s-a ivit o neînțelegere oarecare ce a generat o luptă nemiloasă între cele două părți, sfârșindu-se cu moartea lui Asir și a celor treizeci de oameni ce-l însoțeau.

6. În Șauual 7 d.H., Bașir bin Sa'd Al-Ansar a mărșăluit spre Yemen și Jabar, în fruntea a 300 de luptători musulmani, pentru a supune o gloată imensă de politeiști ce se adunaseră să atace periferia Medinei. Bașir și oamenii săi mărșăluiau noaptea și se furișau în timpul zilei. Aflând despre venirea musulmanilor, politeiștii au fugit, lăsând în urma lor o pradă bogată și doi oameni care, mai târziu, după ce au ajuns în Medina, au îmbrățișat islamul.

7. În anul 7 d.H., cu puțin înainte de micul pelerinaj ce trebuia recuperat din anul anterior, Jașm bin Mu'auia a ajuns în Ghaba, unde a vrut să-i adune pe oamenii din tribul Qais și să-i ațâțe la luptă împotriva musulmanilor. Când a aflat această știre, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis pe Abu Hadrad împreună cu alți doi oameni să rezolve lucrurile. Abu Hadrad, printr-o strategie iscusită, a reușit să-i înfrângă pe dușmani și să captureze multe din vitele lor.(?]

[1] Zad Al-Ma'ad, 2/149,150: Rahmat-al-lil'alamin, 2/229,230; Mukhtasar Sirat

Pagina 360

'UMRA DE RECUPERARE

- MICUL PELERINAJ -

Când se apropia luna Zul-qi'de, spre sfârșitul anului 7 d.H, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a poruncit oamenilor lui și, în special, celor care participaseră la Tratatul de pace Al-Hudaibiia, să facă pregătiri pentru micul pelerinaj. Împreună cu 2000 de bărbați, câteva femei și copii,!'! precum și cu 60 de cămile pentru sacrificiu, el a pornit să viziteze Sfântul Sanctuar din Mekka. Musulmanii și-au luat armele cu ei, temându-se de trădarea quraișilor, dar le-au lăsat în grija unui grup de 200 de luptători, într-un loc situat cam la 13 km de Mekka. Ei au intrat în oraș cu săbiile în teacă,l?! avându-l pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în fruntea lor, călare pe cămila sa, Al-Qasua. Tovarășii lui îi priveau cu atenție și spuneau cu toții: “lată-mă! În slujba Ta, o, Allah!”

Musulmanii au făcut ocolul obișnuit, cu energie și vioiciune și, la recomandarea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, au făcut totul pentru a dovedi că sunt puternici și hotărâți, fiindcă politeiștii răspândiseră zvonuri că erau slăbiți din cauză că febra de la Yathrib (Medina) îi secase de puteri. Li s-a poruncit să alerge în primele trei ture și apoi pe parcursul celor rămase să meargă obișnuit. Între timp, mekkanii se aliniaseră pe vârful muntelui Qu'aiga'an, urmărindu-i pe musulmani cu invidie pentru tăria și devotamentul lor. Când au intrat în Sfântul Sanctuar, “Abdullah bin Rauaha a recitat o poezie înaintea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!:

“Feriți-vă din cale, necredincioșilor!

Faceți loc, căci ce e mai bun în Profet este.

El a primit de la Cel Milostiv

Revelația trimisă lui.

O, Doamne! Eu cred în ceea ce zice

căci n-am văzut decât Adevărul.

Și cea mai bună moarte e pe calea lui Allah,

Când ne vom lupta

Pagina 361

și prietenul de prieten va uita.”

După înconjurarea rituală și mersul între cele două dealuri din Mekka, Safa și Marua, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! și musulmanii s-au oprit pe locul din urmă pentru a tăia animalele de sacrificiu și pentru a-și rade capetele.

Majoritatea pelerinilor făcuse acum ritualurile de bază specifice micului pelerinaj, dar rămăseseră cei care aveau în grijă armele. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a înlocuit cu alții și ei au început să împlinească același ritual.

În dimineața celei de-a patra zile de pelerinaj, notabilii quraiși i-au cerut lui “Ali bin Abu Talib să-i transmită Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să părăsească Mekka, împreună cu tovarășii lui. Firește, el nu putea concepe violarea termenilor Tratatului Al-Hudaibiia, poruncind de aceea oamenilor lui să meargă în satul Sarif, unde au și rămas pentru o vreme.

În timpul acestei vizite a Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în Mekka pentru pelerinaj, unchiul său, 'Abbas, i-a oferit mâna cumnatei sale, Maimuna, fiica lui Harith. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a fost destul de amabil să accepte oferta, care efectiv era un pas înainte în vederea unei consolidări a legăturilor dintre el și oamenii influenți din Mekka. Nunta a avut loc la Sarif.l!] Naratorii au atașat diverse denumiri acestui mic pelerinaj. Unii l-au numit "micul pelerinaj de recuperare", făcut în locul celui neterminat la Hudaibiia.

La încheierea micului pelerinaj au avut loc câteva operațiuni militare împotriva unor arabi ai deșertului, nesupuși încă. Dintre acestea, putem menționa:

1. Un pluton de 50 de oameni conduși de Ibn Abu Al-'Auja' a fost trimis de către Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - la așezarea celor din neamul Salim, pentru a-i invita să îmbrățișeze islamul, dar toate vorbele au fost în zadar. Între cele două grupări a izbucnit o luptă crâncenă, în timpul căreia conducătorul musulman a fost rănit și doi dintre dușmani au fost prinși.

2. Ghalib bin “Abdullah, în fruntea a 200 de oameni, a fost trimis la Fadak. Acolo, ei au ucis câțiva rebeli și au capturat o pradă bogată.

3. Neamul Quda'a a adunat o mulțime de oameni pentru a ataca

Pagina 362

pozițiile musulmane. Când a aflat știrea, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis pe Ka'b bin 'Umair Al-Ansar, în fruntea a 15 oameni, să rezolve situația. Ei au înfruntat armata și i-au chemat să intre în rândurile islamului, dar rebelii au răspuns negativ, trăgând o ploaie de săgeți asupra musulmanilor și omorându-i pe toți, cu excepția unuia singur, care mai târziu a fost dus acasă, grav rănit.l!]

În luna Rabi' Al-Auual 8 d.H. Șuja' bin Uahab Al-Asadi împreună cu 25 de oameni au mărșăluit către tribul Hauazin, unde n-au întâmpinat nici un fel de rezistență, ba chiar au reușit să captureze câteva prăzi.[?

[1] Rahmat-al-lil'alamin, 2/231.

[2] Talqih Fuhum Ahli Al-Athar, p.33; Rahmat-al-lil'alamin, 2/231.

Pagina 363

BĂTĂLIA DE LA MU'TA

Bătălia de la Muta (un sat așezat la granițele Siriei vechi) a fost cea mai semnificativă și mai crâncenă bătălie din timpul vieții Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, o acțiune premergătoare marilor cuceriri asupra pământului creștinilor. Aceasta a avut loc în Jumada Al-Ula 8 d.H. (septembrie 629 e.n).

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis pe Al-Harith bin 'Umair Al-Azdi pentru a duce o scrisoare conducătorului din Busra. Pe drum, a fost prins de Șarhabi! bin 'Amr Al-Ghassani, guvernatorul localității Al-Balqga' și un aliat de nădejde al bizantinilor. Al-Harith a fost legat și decapitat de către Al-Ghassani.

Uciderea trimișilor și a mesagerilor era privită drept crima cea mai groaznică și echivala cu o declarație de război. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a cutremurat când a aflat vestea și a poruncit să fie mobilizată o armată de 3000 de oameni pe care a trimis-o spre nord, pentru a-i pedepsi astfel pe păcătoși.l!] Exceptând armata care a participat la bătălia confederațiilor, aceasta a fost cea mai mare armată musulmană mobilizată vreodată.

La conducerea armatei a fost numit Zaid bin Haritsa, Ja'far bin Abu Talib urmând să-l înlocuiască în cazul în care ar fi fost ucis, iar Abdullah bin Rauaha i-ar fi luat locul lui Ja'far, dacă și acesta ar fi fost doborât.l?l Un steag alb a fost ridicat și i s-a înmânat lui Zaid.lSl

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a recomandat să ajungă în locul unde a fost omorât Al-Harith și să-i invite pe oameni să mărturisească islamul. Dacă aceștia ar fi dat un răspuns pozitiv, atunci n-ar fi avut loc nici un război, în caz contrar, singura alternativă rămasă fiind lupta. EI le-a poruncit: “Luptați cu necredincioșii în Numele lui Allah, nu încălcați o înțelegere și nu întrețineți trădarea și, în nici o împrejurare, nu omorâți un nou născut, o femeie, un bătrân sau un călugăr. În plus, să nu doborâți arborii și să nu demolați casele."!“!

[2] Sahih Al-Bukhari, 2/611.

[3] Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.327.

[4] Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.327; Rahmat-al-lil'alamin, 2/271.