BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 324

pentru a aduce omagii Casei Sfinte, pentru a se prosterna (în rugăciune), neavând nici cea mai mică intenție de a lupta. | s-a cerut, de asemenea, să-i cheme la islam și să dea vestea bună credincioșilor din Mekka, femei și bărbați, deoarece izbânda era aproape și islamul va învinge cu siguranță, fiindcă Allah dorește ca religia Sa să fie stabilită cu adevărat în Mekka.

“Uthman i-a asigurat că după ceremonii ei vor părăsi Mekka în liniște, dar quraișii au rămas neînduplecați și n-au vrut să le acorde permisiunea să viziteze Al-Ka'ba. Totuși, i-au dat permisiunea lui 'Uthman să facă doar el singur pelerinajul, dacă așa dorea, însă 'Uthman le-a refuzat oferta, spunând: “Cum este posibil să-mi acord această șansă, când Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îi este refuzată?” Musulmanii au așteptat cu nerăbdare sosirea lui “Uthman, dar în același timp erau stăpâniți de teamă și neliniște. Sosirea sa a fost însă întârziată considerabil și musulmanii au bănuit că jocul quraișilor era necinstit. Ei erau foarte îngrijorați și au jurat solemn pe mâna Profetului că își vor sacrifica viețile ca să răzbune moartea tovarășului lor și că vor rămâne hotărâți lângă învățătorul lor, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, indiferent de condiții. Acest legământ este cunoscut sub numele de Baiat Ar-Riduan ("Legământul de fidelitate"). Primii care au jurat au fost Abu Sinan Al-Asadi și Salama bin Al-Akua', care au promis solemn, de trei ori, atât în fața armatei, cât și în mijlocul și în spatele ei, că își vor da viața pentru cauza Adevărului. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a adăugat mâna sa stângă peste mâinile lor legate în jurământ, în locul lui “Uthman. Legământul de fidelitate a fost făcut sub un copac, 'Omar ținând mâna Profetului, în timp ce Ma'gil bin Yasar ținea o rămurică de copac deasupra capetelor lor. Nobilul Coran a făcut referire la acest legământ, cu următoarele cuvinte:

“Allah a fost multumit de dreptcredincioși, când ei au făcut legământ cu tine [acolo] sub pom..." [48:18]

Când quraișii au văzut ferma hotărâre a musulmanilor de a-și vărsa și ultima picătură de sânge în apărarea credinței lor, și-au venit în fire și au realizat că adepții lui Muhammed nu puteau fi speriați cu aceste tactici.

După un alt schimb de mesaje, ei au căzut de acord să încheie un tratat de pace și reconciliere cu musulmanii. Clauzele tratatului menționat sunt după

cum urmează:

1. De această dată, musulmanii se vor întoarce acasă, însă vor reveni

Pagina 325

anul viitor și vor rămâne în Mekka trei zile fără să fie deranjați de quraiși.

Nu vor reveni înarmați, dar pot purta cu ei săbii băgate în teacă. Acestea însă vor fi ținute în tolbe.

2. Activitățile de război vor fi suspendate timp de zece ani, perioadă în care ambele părți vor trăi în deplină siguranță și nici una nu va ridica sabia asupra celeilalte.

3. Dacă vreunul dintre quraiși se va alătura lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - fără permisiunea tutorilor lui, acesta va fi trimis înapoi la neamul Quraiș, iar, dacă unul dintre adepții lui Muhammed se va întoarce la neamul Quraiș, acesta nu va fi trimis înapoi.

4. Oricine dorește să se alăture lui Muhammed sau să încheie vreo înțelegere cu el are libertatea să facă acest lucru. De asemenea, oricine dorește să se alăture neamului Quraiș sau să încheie vreun tratat cu el are îngăduință să facă asta.

Au avut loc unele dispute referitoare la această acțiune. De exemplu, când acordul trebuia scris, Ali bin Abu Talib, care făcea pe scribul, a început astfel: "Bismillah ir-Rahman ir-Rahim", adică “În Numele lui Allah, Cel mai Milostiv, Îndurător!”, dar conducătorul mekkan, Suhail bin 'Amr, a declarat că el nu știa nimic despre Ar-Rahman și a insistat asupra formulei obișnuite "Bi-ismika Allahumma", adică “În Numele Tău, Allah!” Musulmanii au fost nemulțumiți, dar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

- a acceptat. A continuat să dicteze din nou: “Așa s-a căzut de acord cu Profetul lui Allah, Muhammed." Dar Suhail a spus: "Dacă te-am fi recunoscut ca Profet, nu te-am fi împiedicat să intri în Casa Sfântă și nici nu am fi luptat împotriva ta. Scrie numele tău și numele tatălui tău."

Musulmanii au comentat din nou și au refuzat să consimtă la modificare.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, însă, pentru cauza mai importantă a islamului, n-a luat în seamă un asfel de detaliu minor. A șters el însuși cuvintele și a dictat în loc: "Muhammed, fiul lui “Abdullah.” La scurt timp după acest tratat, clanul Khuza'a, un fost aliat al neamului Hașim, a intrat în rândurile oamenilor lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, iar neamul Baber s-au alăturat quraișilor.

În timp ce se scria tratatul, a apărut la fața locului Abu Jandal, fiul lui Suhail. El era în lanțuri și se clătina de foame și oboseală. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și companionii lui au fost înduioșați și au încercat să-i asigure eliberarea, dar Suhail a rămas neînduplecat și a

Pagina 326

spus: “Aceasta este o șanșă pentru voi să demonstrați că sunteți loiali tratatului.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Dar tratatul nu a fost semnat când fiul tău a intrat în tabără.” Auzind acestea, el s-a repezit înainte și a zis: “Dar termenii tratatului au fost negociați”. A fost într-adevăr un moment tensionat. Pe de-o parte, Abu Jandal se văicărea în gura mare: “O, musulmani! Sunt pe cale de a fi predat politeiștilor care m-ar putea îndepărta de la religia mea.”, iar pe de altă parte, angajamentul era considerat necesar, indiferent de celelalte considerente. Inima profetului s-a strâns de milă, însă dorea să-și onoreze cuvântul cu orice preț. El l-a consolat pe Abu Jandal și a zis: “Ai răbdare și resemnează-te în fața Voinței lui Allah. EI te va ușura pe tine și pe tovarășii tăi neajutorați și îți va arăta calea de scăpare. Am încheiat cu ei un tratat de pace și am făcut legământ în Numele lui Allah. De aceea nu putem sub nici un motiv să-l încălcăm”.

Când tratatul de pace a fost încheiat, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a poruncit însoțitorilor lui să taie animalele de sacrificiu, dar ei erau prea deprimați pentru a-l mai asculta. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a dat instrucțiuni în acest sens de trei ori, dar nu a primit nici un răspuns. El a povestit soției sale Umm Salama despre această atitudine a însoțitorilor săi. Ea l-a sfătuit ca el însuși să preia inițiativa, să-și sacrifice animalul și să-și radă capul. Văzând aceasta, cu inimile sfâșiate, musulmanii au început să-și sacrifice animalele și să-și radă capetele. Aproape că s-au omorât unii pe alții din cauza durerii. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a rugat de trei ori pentru cei care și-au ras capul și o dată pentru cei care și-au scurtat părul. A fost sacrificată câte o cămilă sau o vacă în numele a șapte persoane. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a sacrificat o cămilă ce aparținuse cândva lui Abu Jahl și pe care musulmanii o luaseră pradă la Badr, adresându-le astfel injurii politeiștilor.

În timpul campaniei Al-Hudaibiia, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - deși era interzis, i-a îngăduit lui Ka'b bin 'Ujra, care se afla în "Ihram" (stare de consacrare rituală a pelerinului) pentru micul pelerinaj să-și radă capul, întrucât era bolnav, cu condiția ca drept răsplată, fie să sacrifice o oaie, fie să postească trei zile, fie să hrănească șase persoane nevoiașe. În legătură cu asta, a fost revelat următorul verset:

“.. Acela dintre voi care este bolnav sau are o durere la cap

Pagina 327

[și trebuie să se tundă], acela trebuie să se răscumpere printr-un post sau printr-o pomană sau printr-o jertfă..." [2:196]

Între timp, niște femei credincioase au emigrat la Medina și i-au cerut Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - un adăpost, care le-a și fost acordat. Când familiile lor au cerut să fie înapoiate, el a refuzat, datorită revelării următorului verset:

“O, voi cei care credeți! Dacă vin la voi muieri credincioase în pribegie, încercați-le pe ele! Allah știe mai bine credința lor. Și dacă aflați că ele sunt credincioase, nu le mai trimiteți înapoi la necredincioși. Ele nu mai sunt îngăduite pentru ei și nici ei nu mai sunt îngăduiți pentru ele [ca soți]. Dați-le lor înapoi ceea ce au cheltuit [ca zestre] și nu este nici un păcat pentru voi să vă căsătoriți cu ele, dacă le dați zestrea ce li se cuvine lor. Și nu le țineți [ca soațe] pe cele necredincioase!..." [60:10]

Motivul pentru care femeile credincioase nu au mai fost înapoiate era acela că ele nu fuseseră incluse de la început în termenii tratatului, care se referea doar la bărbați, iar Coranul abrogase orice termeni referitori la femei, prin versetul:

“O, Profetule! Dacă vin la tine muieri credincioase și îți fac jurământ de credință, făgăduind că nu vor pune nimic în rând cu Allah,...* [60:12]

Acesta este versetul care interzicea femeilor musulmane să se mărite cu necredincioși. De asemenea, bărbații musulmani aveau poruncă să oprească legăturile de căsătorie cu femei necredincioase. În conformitate cu această poruncă, 'Omar bin Al-Khattab a divorțat de două dintre soțiile sale cu care se însurase înainte de a îmbrățișa islamul. Mu'auiia s-a însurat cu prima și Safuan bin Omaiia cu a doua.

Evaluarea consecințelor socio-politice ale tratatului Al-Hudaibiia

O serie de evenimente au confirmat profunda înțelepciune și splendidele rezultate ale tratatului de pace pe care Allah l-a numit “victorie evidentă”. Cum putea fi altfel din moment ce neamul Quraiș a recunoscut existența îndreptățită a musulmanilor pe scena vieții politice a Arabiei și a început să trateze cu credincioșii de pe poziții egale? Prin prisma articolelor tratatului, tribul Quraiș și-a retras indirect pretenția la supremația religioasă și a admis că nu mai era interesat de alte popoare decât de cel Quraiș,

Pagina 328

absolvindu-se de orice responsabilitate față de viitorul religios al Peninsulei Arabice. Musulmanii nu aveau intenția să ia averile oamenilor sau să-i omoare în războaie sângeroase și nici măcar nu s-au gândit vreodată să folosească forța în dorința lor de a propaga islamul. Dimpotrivă, singurul lor scop era să asigure o atmosferă de libertate ideologică sau religioasă:

“... Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă!..." [18:29]

Musulmanii au avut șansa să răspândească islamul în regiuni neexplorate până atunci. Când s-a încheiat armistițiul și războiul a fost abolit, oamenii se întâlneau și se sfătuiau și toți cei înțelepți aderau la islam, astfel încât în doi ani de la încheierea tratatului, numărul celor care au aderat la islam s-a dublat. Această afirmație se sprijină pe faptul că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a plecat la Al-Hudaibiia cu doar 1400 de oameni, dar când a pornit să elibereze Mekka, doi ani mai târziu, avea 10.000 de oameni cu el.

Articolul tratatului referitor la încetarea ostilităților pe o perioadă de zece ani ne îndreaptă atenția spre lipsa totală a mândriei politice a quraișilor și a aliaților lor și stă mărturie în fața prăbușirii și neputinței instigatorului la război.

Quraișii au fost obligați să piardă acele avantaje în schimbul unuia singur care aparent era în favoarea lor, dar care de fapt nu i-a deranjat deloc pe musulmani, și anume articolul ce se referă la extrădarea credincioșilor care se refugiază la aceștia, fără consimțământul tutorilor lor.

La prima vedere era o clauză foarte dureroasă și în tabăra musulmană era considerată inadmisibilă. Oricum, pe parcursul evenimentelor, s-a dovedit a fi o mare binecuvântare. Musulmanii trimiși înapoi la Mekka nu aveau intenția să renunțe la binecuvântările islamului, ci, dimpotrivă, chiar acești musulmani s-au dovedit a fi centrul de influență al islamului. Era imposibil de crezut că ei vor deveni apostați sau renegațți. Înțelepciunea din spatele acestui acord a atins apogeul pe parcursul câtorva evenimente ulterioare.

După ce Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ajuns înapoi la Medina, Abu Basir, care evadase de la quraiși, a venit la el ca musulman. Quraișii au trimis doi oameni să-l aducă înapoi, astfel că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a predat în mâinile lor. În drum spre Mekka, Abu Basir a reușit să-l ucidă pe unul dintre ei, iar celălalt a fugit la Medina, cu Abu Basir pe urmele lui. Când a ajuns la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, el i-a spus: “Datoria ta

Pagina 329

s-a încheiat și Allah te-a eliberat de ea. Pe bună dreptate, tu m-ai predat oamenilor și Allah m-a salvat din mâinile lor.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Vai de el! S-ar fi declanșat un război dacă mai erau și alții cu el.” Când a auzit asta, el și-a dat seama că va fi din nou predat mekkanilor și a fugit din Medina la Saif Al-Bahr.

Ceilalți musulmani care erau oprimați în Mekka au început să fugă la Abu Basir. Lui i s-au alăturat Abu Jandal și alții până când s-a format o adevărată colonie, care destul de curând a început să se răzbune pe quraiși și să le captureze caravanele. Nefiind capabili să-i controleze pe acei coloniști, păgânii din Mekka l-au implorat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să desființeze clauza care guverna extrădarea. L-au implorat în Numele lui Allah și al legăturii lor de sânge să trimită după grupul acela, spunând că, din punctul lor de vedere, oricine se va alătura musulmanilor din Medina va fi în siguranță. Atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trimis după acel grup și ei au răspuns, așa cum era de așteptat, pozitiv.

Acestea erau principalele clauze ale tratatului de pace și se pare că toate funcționau în favoarea statului islamic, aflat în plină dezvoltare.

Cu toate acestea, două puncte din tratat nu au fost pe placul musulmanilor:

faptul că în acel an nu aveau acces la Sfântul Sanctuar și atitudinea aparent umilitoare în ceea ce privește reconcilierea cu păgânii quraiși.

'Omar, incapabil să se abțină din cauza durerii care-i cuprinsese inima, a mers la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și i-a spus:

"Nu ești tu adevăratul Mesager al lui Allah?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns calm: “De ce n-aș fi?” Omar a vorbit din nou și a întrebat: “Nu suntem noi pe calea cea dreaptă și quraișii pe cea greșită?” Fără să manifeste nici un resentiment, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns că așa era. Când a primit acest răspuns, el a continuat grăbit: "Atunci nu ar trebui să suferim nici o umilire în privința Credinței.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a rămas netulburat și a spus cu deplină încredere: “Eu sunt adevăratul Mesager al lui Allah, totdeauna supus Lui, iar El mă va ajuta”.

“Nu tu ne-ai spus să facem pelerinajul?” “Dar nu v-am spus niciodată” a răspuns Profetul, “să-l facem chiar anul acesta.” “Omar a tăcut, dar mintea lui era tulburată. A mers la Abu Bakr și și-a dezvăluit sentimentele în fața sa. Abu Bakr care nu se îndoise niciodată de buna credință a Profetului, a

Pagina 330

confirmat ce-i spusese Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

La timpul potrivit a fost revelat "Capitolul Biruinței”, care spune:

“Noi ți-am dat ție o biruință învederată," [48:1]

Mesagerul! lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a chemat pe 'Omar și i-a făcut urări de bine. 'Omar s-a bucurat și a regretat foarte mult atitudinea sa anterioară. El a făcut milostenii, a ținut post și rugăciuni și a eliberat cât de mulți sclavi a putut, ca ispășire pentru atitudinea necugetată pe care o adoptase.l!]

La începutul anului 7 d.H., trei oameni de vază din Mekka au aderat la islam, 'Amr bin Al-'As, Khalid bin Al-Ualid și 'Uthman bin Talha. La sosirea și intrarea lor în rândurile islamului, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Quraișii ne-au oferit propriul lor sânge”,

Pagina 331

A DOUA ETAPĂ

O NOUĂ FAZĂ A ACȚIUNII ISLAMICE

Tratatul de pace de la Al-Hudaibiia a marcat o nouă etapă în procesul acțiunii islamice și în viața musulmanilor. Tribul Quraiș, un dușman puternic al islamului, se retrage acum din arena politică și acceptă o înțelegere pașnică cu musulmanii, dispărând astfel influența unui dușman tripartit, din care făceau parte tribul Quraiș, tribul Ghatafan și evreii. De asemenea, quraișii erau purtătorii stindardului păgânismului în Arabia și, din această cauză, sentimentele agresive ale celorlalți păgâni împotriva islamului au scăzut considerabil. Tribul Ghatafan n-a mai constituit o amenințare și faptele lor provocatoare erau mai ales acțiuni stârnite de evrei.

Evreii, după ce au fost izgoniți din Medina, s-au retras în Khaibar, pe care l-au transformat într-un cuib de intrigi împotriva Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Acolo își urzeau comploturile, ațâțau focul disensiunilor și îi ademeneau pe arabii ce locuiau în vecinătatea Medinei să se unească cu ei în scopul exterminării noului stat islamic sau, cel puțin, să producă pierderi substanțiale musulmanilor. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, atent la activitățile lor diavolești a stabilit la scurt timp după confirmarea tratatului mai sus menționat un plan de război care să aibă prioritate în planurile sale. Tratatul de la Hudaibiia a permis musulmanilor să-și intensifice activitățile islamice și să-și sporească eforturile pentru propagarea Chemării la islam și, prin urmare, să acorde acestui gen de acțiune mai multă importanță decât activităților militare. De aceea, considerăm necesar să divizăm această etapă posterioară tratatului în două secțiuni:

1. Eforturi pașnice neîncetate pentru propagarea Chemării la Islam și menținerea prin corespondență a relațiilor cu regii și prinții entităților politice învecinate.

2. Activități militare.

Pagina 332

PLANURILE PROFETULUI DE A RĂSPÂNDI

ÎN AFARA ARABIEI MESAJUL ISLAMULUI

Spre sfârșitul anului 6 d.H., la întoarcerea sa de la Hudaibiia, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a hotărât să trimită mesaje regilor din afara granițelor Arabiei, chemându-i la islam. Pentru a autentifica scrisorile de recomandare ale ambasadorilor săi a fost făcut un sigiliu de argint pe care erau gravate cuvintele: "Muhammed, Mesagerul lui Allah"It]

Ambasadorii au fost aleși în virtutea experienței și cunoștințelor lor și trimiși în misiune, în luna Muharram, anul 7 d.H., cu câteva zile înainte de invazia Khaibar.[2]

1. O scrisoare către Negus, regele Abisiniei (Etiopia)

Negus, regele Abisiniei (Etiopiei), pe numele său adevărat Așama bin Al-Abjar, a primit mesajul Profetului, care i-a fost înmânat de Amr bin Omaiia Ad-Damari, mesaj la care s-a referit At-Tabari, spre sfârșitul anului 6 sau începutul anului 7 d.H. O cercetare atentă a scrisorii, arăta că nu era cea trimisă după evenimentul de la Al-Hudaibiia. Conținutul scrisorii indica mai degrabă că a fost trimisă acelui rege când Ja'far și însoțitorii săi au emigrat în Abisinia (Etiopia), în timpul perioadei mekkane. Una din propoziții spune: “L-am trimis la tine pe vărul meu Ja'far cu un grup de musulmani. Fii generos cu ei și renunță la aroganță.” Al-Baihagi, cu acceptul lui Ibn ishag, a făcut următoarea relatare a scrisorii Profetului trimisă lui Negus:

"Această scrisoare este trimisă de Muhammed, Profetul lui Allah, către Negus Al-Așama, regele Abisiniei (Etiopiei). Pacea să fie cu el care urmează dreapta călăuzire și crede în Allah și în Mesagerul Lui.

Mărturisesc că nu este alt zeu în afară de Allah, Cel Unic, care nu a avut nici soție, nici fiu și că Muhammed este sclavul și Mesagerul Lui. Te chem în rândurile islamului. Dacă îmbrățișezi islamul, vei găsi siguranță.

“Spune: "O, voi oameni ai Cărții, veniți la un cuvânt comun între noi și

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/605.

[2] Rahmat-al-lil'alamin, 1/71

Pagina 333

voi: să nu credem decât în Allah, să nu punem nimic în rând cu El și să nu ne luăm unii pe alții drept dumnezei, în afara lui Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spunețți-[le]: Mărturisiți [cel puțin] că noi suntem supuși

Dacă însă refuzi această invitație, atunci tu vei fi responsabil pentru toate nenorocirile creștinilor din poporul tău”.

Dr. Hamidullah, un cercetător de încredere, a prezentat o versiune a scrisorii de mai sus, descoperită cu puțin timp în urmă și identică în conținut cu relatarea lui Ibn Al-Qaiiim. Dr. Hamidullah a făcut eforturi considerabile și a folosit toate mijloacele tehnologiei moderne pentru a verifica textul scrisorii, care sună după cum urmează:

“în Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător!

De la Muhammed, Mesagerul lui Allah, către Negus, regele Abisiniei (Etiopia).

Pacea să fie cu cel care urmează dreapta călăuzire. Salutări! Aduc slavă lui Allah, nu există alt zeu în afară de El, Stăpânul, Preasfântul, Făcătorul de pace, Dăruitorul de pace, Apărătorul credinței, Păstorul liniștei.

Mărturisesc că Isus, fiul Mariei, este spiritul lui Allah și Cuvântul Său, pe care El l-a coborât în Maria, fecioara, care era pură și atât de bună la suflet, încât a meritat cu desăvârșire să-l nască pe Isus. Allah l-a creat din spiritul și suflarea Sa, așa cum l-a creat pe Adam cu Mâna Sa. Te chem la Allah, Unicul, să-i dai ascultare și să mă urmezi, să crezi în ceea cea venit la mine, fiindcă eu sunt Mesagerul lui Allah. Vă invit pe tine și pe oamenii tăi la Allah, Cel Glorios și Atotputernic. Prin aceasta, mărturisesc că mi-am comunicat mesajul și sfatul. Te invit să asculți și să-mi accepți îndemnul. Pacea să fie cu cel ce urmează dreapta călăuzire."!?]

Textul acestei scrisori este, fără îndoială, autentic, însă susținerea faptului că a fost scrisă după evenimentul de la Al-Hudaibiia, reprezintă încă o problemă, neexistând dovezi clare în acest sens.

După ce 'Amr bin Omaiia Al-Damari a comunicat scrisoarea profetică lui Negus, acesta a luat pergamentul, l-a dus la frunte, s-a aruncat la pământ și și-a mărturisit credința în islam, apoi a scris Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - următorul răspuns:

“În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător!

De la Negus Așama către Muhammed, Mesagerul lui Allah. Pacea să