BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 304

implorându-l pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să aibă milă de ei. El a sugerat ca Sa'd bin Muw'ad, un aliat mai vechi, să fie numit pentru a stabili un verdict în ceea ce-i privește, iar ei au acceptat.

Sa'd a rămas în Medina din cauza rănilor grave pe care le căpătase în bătălia Confederaților. El a fost chemat de Profet și transportat pe un măgar. În drum spre Profet, evreii l-au îndemnat să fie blând în judecata sa de dragul fostei prietenii care i-a legat. Sa'd a rămas tăcut, dar când ei au insistat, el a murmurat: “A venit timpul ca Sa'd să nu se teamă de învinuirea celor ce învinuiesc.” Când au văzut această atitudine hotărâtă, unii dintre ei s-au întors în Medina, așteptându-se la ce era mai rău.

La sosire, el a descălecat, fiind ajutat de câțiva oameni. | s-a spus că evreii au căzut de acord să accepte verdictul. Din respect pentru Profet, și-a întors fața într-o parte și l-a întrebat dacă acest verdict va fi acceptat de toți cei prezenți, inclusiv de Profet. Răspunsul a fost pozitiv.

El a hotărât ca toate persoanele puternice de sex masculin, ce aparțineau acelui trib, să fie ucise, femeile și copiii să fie luați prinzonieri, iar averile lor să fie împărțite între luptătorii musulmani. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a fost de acord, spunând că Sa'da acționat după porunca lui Allah. De fapt, și-au meritat soarta, drept pedeapsă pentru toate nelegiuirile pe care le urziseră împotriva islamului.

De asemenea, în mâinile musulmanilor a ajuns o cantitate impresionantă de arme acumulate de evrei, și anume: o mie cinci sute de săbii, două mii de sulițe, trei sute de armuri și cinci sute de scuturi. În bazarul din Medina au fost săpate șanțuri în care au fost decapitați între 600 și 700 de evrei.

Astfel, au fost exterminate odată pentru totdeauna cuiburile intrigilor și trădării, în principal pentru că au încălcat pactul semnat cu Profetul și au ajutat armata confederaților să-i nimicească pe musulmani în cea mai critică etapă a istoriei islamice. Ei au fost considerați cei mai mari "criminali de război", meritând astfel pedeapsa cu moartea.

Huiai, un renumit criminal de război, un diavol din neamul Nadir, tatăl Safiiei, a trecut de partea neamului Quraiza, atunci când triburile Quraiș și Ghatafan s-au retras și a fost primit în audiență la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, fiind legat cu mâinile de gât cu ajutorul unei frânghii. EI și-a declarat cu sfidare dușmănia față de Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, dar a recunoscut că Voia lui Allah trebuia împlinită și a adăugat că era resemnat în fața destinului său. | s-a

Pagina 305

ordonat să stea jos și a fost decapitat fără zăbavă.

O singură femeie evreică a fost omorâtă, fiindcă ucisese la rândul ei un luptător musulman, aruncând cu o piatră de moară asupra lui. Doar câțiva dintre necredincioși au îmbrățișat islamul, iar viețile, averea și copiii lor au fost cruțați. În ceea ce privește prăzile de război, Profetul le-a împărțit după ce a păstrat o cincime, potrivit poruncilor lui Allah. Trei pătrimi au fost împărțite călăreților și o pătrime infanteriștilor. Femeile captive au fost trimise la Najd pentru a fi schimbate pe cai și arme. Pentru el însuși, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ales-o pe Rehana bint 'Amr bint Khanaqa, a eliberat-o de sclavie și s-a însurat cu ea în anul 6 d.H. Ea a murit la scurt timp după pelerinajul de adio și a fost îngropată la Al-Bagi.l!)

După ce războiul cu neamul Quraiza s-a încheiat și ei au fost învinși, dorința lui Sa'd bin Mu'ad a fost împlinită și el și-a dat ultima suflare. Ca răspuns la rugăciunea lui, 'A'ișa - Allah să fie mulțumit de ea! - a povestit că rănile din partea frontală a gâtului au început să sângereze, pe când se afla în cortul lui, pe care Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-l ridicase în moschee, pentru a fi alături de el, pentru a se putea interesa de soarta sa și pentru a-i urmări bunăstarea. Oamenii nu s-au speriat decât atunci când sângele a început să curgă spre ei. În moschee, alături de cortul lui Sa'd, se afla și cortul neamului Ghifar. Ei au spus: "O, voi, cei ce sunteți în cort! Ce este ceea ce vine spre noi?” Era de la rana lui Sa'd care sângera și el a murit pe dată [2]

Jabir povestea că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a replicat: “Tronul Celui Milostiv s-a clătinat la moartea lui Sa'd bin Mu'ad."l3l At-Tirmidhi a relatat: "Când l-au purtat pe umeri spre locul de veci ipocriții au considerat că este prea ușor.” Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a replicat: “Îngerii îl poartă.”

În timpul asediului celor din neamul Quraiza, unul dintre musulmani, Khallad bin Suuaid, a fost ucis de o evreică. Ea a aruncat asupra lui cu o piatră de moară. Tot atunci a murit și Abu Sinan bin Mihsan, fratele lui 'Ukașa. Abu Lubaba a rămas legat timp de șase nopți. Nevasta lui îl dezlega când era timpul de rugăciune, după care el se lega din nou de

[1] Ibn Hișam, 2/245; Talqih Fuhum Ahli Al-Athar, p.12. (cimitir din Medina)

[2] Sahih Al-Bukhari, 2/591.

[3] Sahih Al-Bukhari, 1/536; Sahih Muslim, 2/294, Jami' At-Tirmidhi, 2/225.

Pagina 306

stâlp. Într-o dimineață, Allah Atoateștiutorul a revelat un verset Mesagerului Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, din care reieșea că Allah îl iertase pe Abu Lubaba. Musulmanii s-au grăbit să-l elibereze, dar el a insistat ca numai Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! să-l dezlege. Acest lucru a fost făcut după rugăciunea de dimineață.

Această invazie a avut loc în luna Zul-qi'de, anul 5 d.H.,i] și asediul asupra forturilor celor din neamul Quraiza a durat 25 de zile. "Capitolul Confederaților” din Coran a fost revelat în Cuvintele lui Allah cu privire la probele esențiale date de credincioși și ipocriți în timpul bătăliei confederaților, precum și consecințele trădării și încălcării legămintelor de

către evrei.

Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.287-290.

Pagina 307

ACTIVITĂȚILE MILITARE CONTINUĂ

Salam bin Abu Al-Hugaiq (Abu Rafi) era un criminal! evreu notoriu, care, pe de o parte, reunise trupele confederaților și le asigurase provizii și bunăstare,l!l iar, pe de altă parte, îl discredita pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Atunci când musulmanii și-au încheiat disputa cu cei din neamul Quraiza, tribul Al- Khazraj, rival al tribului Al-Aus, a cerut permisiunea Profetului de a-l omori pe criminal, pentru a câștiga onoruri egale cu cele ale tribului Al-Aus, care omorâse alt criminal evreu, pe Ka'b bin Al-Așraf. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! le-a acordat permisiunea, cu condiția să nu fie omorâte femeile și copiii.

Un grup de cinci oameni, în frunte cu “Abdullah bin “Atig, s-a îndreptat spre Khaibar, unde era situat fortul lui 'Abu Rafi'. Când au ajuns în apropierea locului respectiv, 'Abdullah și-a sfătuit oamenii să rămână puțin în urmă, în vreme ce el a mers înainte, înfășurat în mantia lui. Când locuitorii fortului au intrat, portarul l-a lăsat și pe el să intre, gândindu-se că era unul dintre ei. “Abdullah a intrat și s-a strecurat înăuntru. Apoi a început să tragă zăvoarele pe dinăuntru la ușile ce duceau spre camera lui Salam.

Acolo era întuneric beznă, dar el a reușit să-l ucidă cu sabia. Apoi a plecat în siguranță. În drum spre ieșire și-a rupt piciorul și, de îndată, și l-a legat cu o fașă, după care s-a ascuns într-un loc secret, până dimineata, când cineva a urcat pe zid și a anunțat oficial moartea lui Salam bin Abu Al-Hugaidg. De îndată ce a auzit această veste, a plecat să-l întâlnească pe Profet. Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ascultat întreaga poveste, apoi i-a cerut lui Abdullah să-și întindă piciorul, pe care l-a șters și fractura s-a vindecat pe loc.[?]

Într-o altă versiune se spune că toți cinci au participat la uciderea acelui dușman al islamului. Acest incident a avut loc în Zul-gi'de sau Zul-Hijje, anul 5 d.H.EI

La scurtă vreme de la încheierea bătăliei cu confederații și cu tribul Quraiza, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! -

[2] Sahih Al-Bukhari, 2/577

[3] Rahmat-al-lil-alamin, 2/223.

Pagina 308

i-a condamnat pe criminalii de război și a început să trimită expediții "educative" pentru triburile agresive și pentru arabii rebeli care nu înțelegeau decât de limba sabiei, pentru ca aceștia să ajungă la termeni pașnici cu statul islamic în formare.

După sfârșitul celor două bătălii, un pluton de treizeci de credincioși, sub conducerea lui Muhammed bin Maslama, a fost detașat într-o misiune militară, în luna Muharram, anul 6 d.H. Plutonul s-a îndreptat spre așezarea clanului Bakr. Musulmanii au atacat clanul și i-au răspândit în toate direcțiile. Apoi s-au întors acasă cu o mulțime de prăzi, printre care și o pradă umană, și anume un necredincios, Thumama bin Uthal Al-Hanafi, șeful neamului Hanifa, care plecase din ordinul lui Musailama "MincinosuPl! să-l asasineze pe Profet. Adepții Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-au legat de un stâlp al Moscheei Profetice. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întrebat: "Ce ascunzi, Thumama?”

Acesta a răspuns: “Doar binele. Dacă mă omori, vei ucide un om nevinovat.

Fii milostiv și eu îți voi fi recunoscător. Cere-mi bani și eu îți voi da cât ceri.” El a repetat acest lucru de trei ori, în trei ocazii diferite. A treia oară, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a poruncit ca el să fie eliberat. El s-a dus însă și s-a spălat, apoi s-a întors să mărturisească noua credință, adresându-se Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!: “Nici un obraz n-a fost mai groaznic la vedere pentru mine decât al tău și iată că acum este aproape de inima mea. Nici o religie n-a fost mai silnică pentru mine decât a ta și acum ea este foarte dragă inimii mele. Doresc să pornesc în pelerinajul cel mic."

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a făcut urări de bine și l-a aprobat. În Mekka, la sosirea sa, quraișii l-au acuzat de apostazie. El a negat, a afirmat că îmbrățișează islamul și a jurat că nu vor primi nici un bob din grânele de la Yamama, o regiune suburbană din împrejurimile Mekkăi, dacă Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu va fi de acord. De fapt, așa a și făcut, a refuzat să trimită provizii de hrană la Mekka, până când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu a intervenit, la rugămintea fierbinte a mekkanilor. 2]

[1] Conform As-Sirah Al-Halabiiah, 2/297, este o persoană ce pretindea că ar fi

profet, precum Muhammed.

[2] Zad Al-Ma'ad, 2/119; Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.292,293.

Pagina 309

Invazia neamului Lihian

Cei din neamul Lihian au spânzurat pe zece dintre companionii Profetului. Aceștia își aveau așezarea în inima Hijaz-ului, la granița cu Mekka, însă Profetul a considerat că nu este înțelept ca ei să pătrundă în adâncime și să se apropie de marele dușman quraiș, din cauza luptelor sângeroase dintre musulmani, pe de o parte, și quraiși și arabi, pe de alta.

Totuși, când puterea confederaților aliați a scăzut, iar ei au început să se potolească și să se resemneze în privința echilibrului nefavorabil de puteri, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a folosit această șansă unică și a hotărât că venise vremea să se răzbune pe cei din neamul Lihian. El a pornit în Rabi' Al-Auual sau Jumada Al-Ula, în anul 6 d.H, în fruntea a două sute de luptători musulmani, a simulat că se îndreaptă spre Siria, apoi a schimbat direcția spre Batn Gharran, scena tragediei însoțitorilor săi, și a chemat Mila lui Allah asupra lor. Vestea că el mărșăluia spre ei a ajuns la neamul Lihian, care a fugit imediat în munții din împrejurimi, și astfel el nu i-a mai putut ajunge. Pe drumul de întoarcere, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trimis un grup de zece călăreți spre un loc numit Kura' Al-Ghamim, în vecinătatea așezării tribului Quraiș, pentru a confirma indirect puterea sa militară în plină dezvoltare. Toate aceste manevre au durat paisprezece zile, după care s-a întors spre casă.

Expedițiile și delegațiile continuă

1. Un pluton condus de 'Ukașa bin Mihsan a fost detașat spre un loc numit Al-Ghamir, locuit de neamul Asad, în anul 7 d.H. Dușmanul a fugit pe dată, lăsând în urmă două sute de cămile care au fost duse la Medina.

2. Un pluton condus de Muhammed bin Maslama a pornit spre așezarea neamului Tha'laba, în Zil Qassa. Au fost însă prinși într-o ambuscadă de o sută de dușmani care i-au ucis pe toți, în afară de Muhammed bin Maslama, care, deși grav rănit, a reușit să scape.

3. Ca să se răzbune pe neamul Tha'laba, Abu 'Ubaida bin Al-Jarra a fost trimis în fruntea a patruzeci de oameni, la Zil Qassa. Ei au mărșăluit noaptea și l-au luat pe dușman prin surprindere dis-de-dimineață.

Pagina 310

Musulmanii au ieșit învingători și din nou i-au pus pe fugă pe necredincioși.

Aceștia au fugit în munți, în afară de unul care a fost rănit și care mai târziu a îmbrățișat islamul. În această expediție au capturat o mulțime de prăzi.

4. În același an, un pluton afiat sub conducerea lui Zaid bin Haritsa a fost trimis la Al-Jumum, așezarea celor din neamul Salim. O femeie din neamul Muzaina le-a arătat drumul spre o mulțime de prăzi. Mai târziu, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a eliberat-o pe femeie de sclavie și a căsătorit-o cu unul dintre adepții lui.

5. În Jumada Al-Ula, anul 6 d.H., Zaid bin Haritha a pornit în fruntea a o sută șaptezeci de călăreți, spre un loc numit Al-Ais. Acolo au capturat o caravană quraișă condusă de Abul-'As, rudă cu Profetul, și au jefuit-o de cămile. Abul-'As a scăpat și s-a ascuns în casa lui Zeinab (soția lui și fiica Profetului). El a implorat-o să-l roage pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să-i restituie bunurile. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a recomandat acest lucru oamenilor săi, dar fără să-i oblige. EI s-a întors la Mekka, a înapoiat împrumuturile celor cărora li se cuveneau, a îmbrățișat islamul și a emigrat la Medina, unde Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a reunit cu soția sa, Zeinab, după trei ani și jumătate de la căsătorie. Versetul care se referă la interzicerea căsătoriei între femeile musulmane și necredincioși nu fusese revelat încă.

6. În Jumada Ath-Thania, același an, Zaid, aflat în fruntea unui grup de cincisprezece oameni, i-a atacat pe cei din neamul Tha'laba. Ei au capturat douăzeci dintre cămilele lor, dar oamenii au fugit.

7. În Regeb, același an, Zaid, aflat la conducerea unui grup de doisprezece oameni, a pornit spre un loc numit Uadi Al-Qura într-o misiune de recunoaștere, încercând să spioneze mișcările dușmanilor. Oamenii de acolo i-au atacat pe musulmani, au ucis nouă dintre ei, iar ceilalți, inclusiv Zaid bin Haritsa, au reușit să scape!

8. Invazia Al-Khabt, în traducere "lapte acru", a avut loc în anul 8 d.H., înaintea Tratatului Al-Hudaibiia. Abu 'Ubaida bin Al-Jarra a condus trei sute de oameni în urmărirea unei caravane ce aparținea quraișilor.

Fiindcă nu aveau destulă hrană, mureau de foame și aveau doar Khabt (lapte acru), de unde și apelativul de “Armata de lapte acru”. Pe parcursul

[1] Rahmat-al-lil'alamin; Zad Al-Ma'ad, 2/120-122.

Pagina 311

misiunii, unul dintre oameni a măcelărit nouă cămile în trei ture, de fiecare dată câte trei. Abu 'Ubaida, șeful campaniei, i-a interzis să mai facă acest lucru. Marea a fost însă generoasă și le-a dăruit un animal numit Al-'Anbar (cașalot), atât de bogat în grăsime, încât s-au hrănit din e! o jumătate de lună. Când s-au întors acasă, i-au povestit Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - întâmplarea, iar acesta a spus că fusese hrană dăruită de Allah și le-a cerut să-i dea și lui puțină carne!!!

Cronologic, această campanie a avut loc înainte de Tratatul Al-Hudaibiia, fiindcă după acesta musulmanii au încetat să mai intercepieze caravanele

qurayșilor.

Pagina 312

INVAZIA NEAMULUI AL-MUSTALIQ (MURAISI')

- LUNA ȘABAN, ANUL 6 D.H. -

Deși din punct de vedere militar, nu a avut dimensiuni impresionante, această invazie a avut consecințe care au condus la o stare de turbulență în statul islamic și i-a acoperit pe ipocriți de rușine. Mai mult, a condus la consolidarea legislației, ceea ce a atașat o impresie de noblețe, demnitate și puritate a spiritelor în comunitatea islamică.

în luna Șaban, ziua a doua, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a aflat că șeful neamului Al-Mustalig, Al-Harith bin Dirar, și-a mobilizat oamenii și alți câțiva arabi să atace Medina. Buraida bin Al-Hasib Al-Aslami a fost trimis imediat să verifice rapoartele. El a schimbat câteva cuvinte cu Abu Dirar, care și-a confirmat intenția de război.

E| a trimis mai târziu o iscoadă să estompeze pozițiile musulmanilor, dar aceasta a fost prinsă și ucisă. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a adunat oamenii și le-a poruncit să se pregătească de război. Înainte de plecare, Zaid bin Haritsa a fost numit să conducă Medina. Când au auzit de venirea musulmanilor, necredincioșii s-au speriat, iar arabii care erau cu ei s-au retras și au fugit să-și apere viețile. Abu Bakr a primit steagul emigranților, iar Sa'd bin 'Ubada pe cel al "ajutoarelor". Cele două armate s-au oprit la o fântână, numită Muraisi. Timp de o oră s-a tras cu săgeți, iar apoi s-au angajat în luptă cu dușmanii, luptă care s-a încheiat cu victoria deplină a musulmanilor. Au fost uciși câțiva oameni, femeile și copiii necredincioșilor au fost luați prizonieri și o mulțime de prăzi au căzut în mâinile musulmanilor.

Doar un singur musulman a fost ucis din greșeală de un "ajutor".

Printre captivi se afla și Juuairiia, fiica lui Al-Harith, șeful necredincioșilor.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a însurat cu ea și, în schimb, musulmanii au trebuit să elibereze o sută de prizonieri dușmani, care au îmbrățișat islamul și au fost numiți "rudele Profetului” I!]

Pagina 313

Rolul trădător al ipocriților înainte de invazia neamului Al-Mustaliq

Abdullah bin Ubai, un necredincios ipocrit, avea sufletul plin de ranchiună atât împotriva islamului, cât și a musulmanilor, fiindcă el credea că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a înlăturat de la conducerea celor două clanuri Al-Aus și Al-Khazraj, care i se supuseseră și acceptaseră deja profeția lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Ranchiuna lui Abdullah se manifestase înainte ca el să încerce să simuleze islamul. După bătălia de la Badr s-a prefăcut a fi musulman, dar în inima lui a rămas același dușman jurat al lui Allah, al Mesagerului Lui și al tuturor credincioșilor, în genere. Unicul lui scop fusese întotdeauna să semene semințele discordiei în comunitatea musulmană și să submineze cauza noii religii cerești. Comportamentul său mișelesc putea fi recunoscut oriunde era, însă în bătălia de la Uhud s-a evidențiat prin încercările sale răutăcioase de a crea o stare de confuzie și dezordine printre musulmani.

Ipocrizia și minciuna lui au căpătat dimensiuni neplăcute și grave, când s-a amestecat printre musulmani, cu puțin înainte de cuvântarea Profetului, și le-a spus batjocoritor: “Acesta este Mesagerul lui Allah, cu care v-a onorat Allah și pe care trebuie să-l sprijiniți, să-l ascultați și să îi arătați supunere.” Așa făcea în fiecare vineri, înainte de cuvântarea Profetului.

EI a făcut același lucru și în vinerea următoare bătăliei de la Uhud.

Era atât de grosolan și de prezumțios, încât nu-și putea ascunde ura din cuvinte. Auzindu-l, câțiva musulmani l-au apucat cu reproș de mantie, făcându-l să tacă. El a plecat îndată, murmurând cuvinte grosolane și jignitoare. Un “ajutor” l-a întâlnit la poarta Moscheei și i-a poruncit să se întoarcă și să-l implore pe Mesager pentru iertarea lui Allah, dar el i-a răspuns că nu va avea niciodată nevoie de Profet să facă asta.!!l Mai mult, a avut legături clandestine cu neamul Nadir, alt trib de evrei, încurajându-i să se alieze cu el și promițându-le sprijin în toate aceste eforturi neîncetate, care făceau parte dintr-un lung șir de conspirații și intrigi urzite împotriva musulmanilor.

Cuvintele lui Allah privitoare la acțiunile lui trădătoare și atentatele înfricoșătoare din timpul bătăliei "Tranșeei" subliniază foarte clar acest fel