BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 263

sa, Fatima, a spălat-o, în timp ce 'Ali i-a turnat apă din ploscă."

Când Fatima și-a dat seama că apa a întețit sângerarea, a luato bucată de velință din fir de pai, a ars-o puțin, a presat-o pe rană și sângerarea s-a oprit. [il

Muhammed bin Maslama i-a adus apă proaspătă să bea. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a băut și l-a rugat pe Allah să-l binecuvânteze. [7

Din cauza rănilor destul de grave, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și companionii lui s-au așezat pentru rugăciune, și la fel au făcut și ceilalți musulmani. EI

Când idolatrii și-au încheiat pregătirile de plecare, Abu Sufian a urcat pe munte și a strigat: “Muhammed se află printre voi?” Ei nu i-au răspuns.

Atunci el a întrebat: “ibn Abu Quhafa (Abu Bakr) se află printre voi?” Nu'i s-a răspuns. El a întrebat din nou: “Omar bin Al-Khattab se află printre voi?”, însă nici acum nu a primit răspuns, fiindcă Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - le-a interzis să răspundă. El a întrebat doar de cei trei, deoarece atât el, cât și oamenii săi știau prea bine că mișcarea islamică depindea într-o mare măsură de acești bărbați. Apoi, Abu Sufian a spus: “Noi v-am ușurat de grija celor trei”. 'Omar nu s-a putut abține să nu vorbească și a spus: “O, dușman al lui Allah, îți spun că aceștia de care vorbești încă trăiesc. Allah i-a salvat pe cei pe care-i urăști”. Abu Sufian a răspuns: “Mutilarea morților voștri este un lucru pe care nu eu l-am poruncit, însă nu mi-a displăcut”. Apoi a strigat: “Idolul Hubal este măreț!” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! i-a întrebat: “De ce nu răspundeți?”, însă ei au zis: “Ce să spunem?”

“Spuneți: Allah este Cel mai Măreț, mai Înalt și mai Puternic”.

El a spus: “Idolul 'Uzza este al! nostru, dar voi nu aveți nici un 'Uzza”.

Din nou, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a întrebat:

“De ce nu răspundeți?” “Ce să spunem?” au întrebat ei. El a spus: “Spuneți:

Allah este Protectorul nostru, dar voi nu aveți nici un protector”.

Abu Sufian a spus: “Fapte bune! Ziua de azi e o răzbunare pentru Ziua Badr. Acum, pentru atunci. În război, victoria este schimbătoare”.

Răspunsul lui 'Omar a fost: “Nu. Nu este același lucru. Morții noștri sunt primiți în Paradis, însă ai voștri merg în iad."

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/584.

[2] As-Sirat Al-Halabiia, 2/30

Pagina 264

Atunci, Abu Sufian a spus: “Vino încoace, 'Omar!” Mesagerul lui Allah a zis: “Mergi și vezi ce vrea”. EI s-a dus. Abu Sufian l-a rugat: “Te implor în Numele lui Allah să-mi spui adevărul: l-am ucis sau nu pe Muhammed?”

“Omar a spus: “Pe Allah, nu! Chiar acum el ascultă cuvintele tale”. Atunci, Abu Sufian a zis: “Pentru mine, tu ești mai sincer și mai de încredere decât Ibn Qami'a. "1"

Ibn Ishaq a spus că atunci când Abu Sufian și însoțitorii lui se aflau pe punct de plecare, el a strigat, făcând următoarea precizare: “Ne vom întâlni din nou la Badr, anul viitor”. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus unuia dintre oamenii lui: “Spune:

"Da, rămâne stabilit pentru fiecare dintre noi”. [2]

Mai târziu, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a trimis pe “Ali bin Abu Talib să se țină după ei. El i-a spus:

“Urmărește-i și vezi ce au de gând să facă și spre ce țintesc. Dacă descalecă de pe cai și se urcă pe cămile, înseamnă că se îndreaptă spre Mekka; iar dacă rămân în continuare pe cai și duc cămilele siobode, atunci se îndreaptă spre Medina. Jur pe Singurul în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă ei atacă Medina, voi merge după ei acolo și voi lupta cu ei.” 'Ali a spus: “M-am ținut după ei să văd ce puneau la cale. l-am văzut urcând pe cămile și lăsând caii slobozi. Se îndreptau spre Mekka”.[2]

După plecarea quraișilor, oamenii au mers să verifice identitatea celor morți și răniți. Zaid bin Thabit a spus: “Mesagerul! lui Allah m-a trimis în Ziua Uhud să-l caut pe Sa'd bin Ar-Rabi' și mi-a spus: “Când îl găsești, spune-i:

"Pacea fie cu tine din partea mea!" și mai spune-i: "Mesagerul lui Allah întreabă: "Cum te simți?” Zaid a spus: "Am început să rătăcesc în căutarea morților, până când am dat peste Sa'd, care era pe moarte, având aproape șaptezeci de lovituri și împunsături de sabie, o suliță și o săgeată înfipte în corp. Așa că am spus: “Sa'd, Mesagerul lui Allah îți trimite urările lui și spune: "Pacea fie cu tine! Spune-mi, cum te simți?” Sa'd a zis: “Și pacea fie cu Mesagerul lui Allah! Spune-i că simt parfumul Paradisului și spune-le "ajutoarelor", oamenii mei: "Allah nu o să vă ierte dacă Mesagerul lui Allah este rănit, iar ochii voștri încă mai clipesc (adică sunteți încă în viață și n-ați murit).” Apoi s-a stins.I?i

Pagina 265

Au dat din întâmplare peste Al-Usairim - “Amr bin Thabit, pe care îl îndemnaseră deja să îmbrățișeze islamul, dar acesta refuzase. L-au găsit printre răniți, pe punctul de a-și da sufletul. “Pentru ce a mai venit aici?

Când ne-am despărțit de el, era încă neînduplecat să accepte islamul ca religie a sa”. Ei l-au întrebat: “Ce te-a făcut să vii aici? Dorința de a-ți apăra poporul sau înclinația spre islam?” El a spus: “Cu siguranță, înclinația spre islam. Cred în Allah și în Mesagerul Său. Am luptat împreună cu Mesagerul lui Allah până am căpătat ceea ce vedeți”, după care și-a dat ultima suflare.

Când a auzit, el a spus: “EI este unul dintre locuitorii Paradisului, deși nu a făcut nici măcar o singură rugăciune”, a povestit Abu Huraira |]

Qazman, care a fost găsit printre răniți, a luptat vitejește și a ucis șapte sau opt idolatri. Era slăbit din cauza rănilor pe care le căpătase și ei l-au dus la locuința unuia din neamul Zufr. Musulmanii i-au vorbit cu bucurie despre Paradis, însă el a spus: “Pe Allah, am luptat din zel față de poporul meu. Dacă n-ar fi fost așa, n-aș fi luptat niciodată”. Când rănile i s-au înrăutățit, el s-a sinucis. Ori de câte ori i se povestea despre el, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - spunea: “Este un locuitor al ladului”.l2] Acesta este sfârșitul celor care luptă pentru o cauză rasială sau pe altă cale decât cea a preamăririi Cuvântului lui Allah, chiar de-ar fi luptat sub stindardul islamului sau chiar în armata Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - ori a însoțitorilor lui.

Printre cei răniți se afla și un evreu din tribul Tha'laba, care era total diterit de Qazman. El a spus oamenilor săi: “O, popor de evrei! Pe Allah, știați dinainte că este necesar să-l sprijiniți pe Muhammed.”, însă aceștia au zis: “Astăzi este sâmbătă.” El a răspuns: “Pentru voi nu este sâmbătă”.

Și-a luat paloșul și echipamentul de război și a spus; “Dacă sunt ucis, averea mea să fie pusă la dispoziția lui Muhammed”. Apoi, în dimineața următoare, a mers și a luptat până ce a fost omorât.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a

spus despre el: “Mukhairiq este cel mai bun dintre evrei” 2

Pagina 266

Îngroparea martirilor

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a supravegheat îngroparea martirilor și a zis: “Mărturisesc că Allah va învia pe oricine este rănit pe calea Sa, iar din rană va curge un lichid ce seamănă la culoare cu sângele, dar miroase a mosc”.[!]

Câțiva dintre tovarăși și-au purtat oamenii uciși în război la Medina, dar Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a poruncit să fie trimiși înapoi spre a fi îngropați unde au fost omorâți. Ela dat ordin să nu fie spălați, ci îngropați așa cum erau, după ce li se vor scoate armurile. El îngropa doi-trei martiri împreună într-un singur mormânt și chiar îmbrăca doi oameni cu același veșmânt de înmormântare, spunând:

“Cine este mai învățat în Coran?” și pe acela îl punea primul în mormânt. El spunea: “Sunt martorul lor în Ziua Învierii”. EI i-a îngropat pe 'Abdullah bin “Amr bin Haram și pe 'Amr bin Al-Jumuh într-un singur mormânt, datorită afecțiunii pe care și-o purtau unul altuia. [2]

Ei au pierdut trupul lui Hanzala, au început să-l caute și l-au găsit într-un loc din apropiere, cu apă picurând din el. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus însoțitorilor lui că îngerii îl spălau și a zis: “Întrebați-o pe nevasta lui”. Ei au întrebat-o și ea a confirmat că el fusese într-o stare de necurățenie ceremonială. Din acest motiv, Hanzala a fost numit "Ghasil Al-Mala'ika" ("cel spălat de îngeri”) li

Mesagerul lui Allah - Allah să-l! binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a îndurerat foarte mult când a văzut cum a fost mutilat unchiul și fratele său de lapte, Hamza. Când mătușa lui, Sațiia, a venit să-l vadă pe fratele ei, Hamza, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a poruncit fiului ei, Az-Zubair, s-o ducă de acolo, ca să nu vadă ce se întâmplase cu fratele ei. Ea a refuzat și a spus: “De ce să plec? Mi s-a spus că l-au mutilat. Atâta vreme însă cât este pe calea lui Allah, orice se întâmplă cu el, este bine pentru noi, și spun: "Allah este mărinimos și eu voi avea răbdare, dacă Allah așa dorește”. Ea s-a apropiat, l-a privit și s-a rugat la Allah pentru el, spunând: “Cu toții suntem ai lui Allah și, cu

[2] Zad Al-Ma'ad,2/98; Sahih Al-Bukhari, 2/584.

Pagina 267

adevărat, la El ne vom întoarce!”, apoi s-a rugat la Allah pentru iertare.

După aceea, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a poruncit să fie îngropat cu 'Abdullah bin Jahș, care era nepotul și fratele lui de lapte.

Ibn Mas'ud a spus: "Nu l-am văzut niciodată pe Mesagerul lui Allah plângând atât de mult, ca pentru Hamza bin “Abdul Muttalib”. El l-a îndreptat spre Al-Qibla, apoi a asistat la îngroparea lui și a plâns din toată inima]

Vederea martirilor era așa de groaznică, încât îți frângea inima.

Descriind înmormântarea lui Hamza, Khabbab a spus: “Nu s-a găsit nici un giulgiu care să fie destul de lung pentru Hamza, în afară de un veșmânt alb-cenușiu. Dacă îi acopereau capul, îi rămâneau dezgolite picioarele, iar de îi acopereau picioarele, capul rămânea descoperit. În final, i-au acoperit capul cu el, iar cu o plantă numită "Al-ldhkhir” i-au acoperit picioarele."?l]

Al-lmam Ahmad a relatat că în Ziua Uhud, când idolatrii s-au întors, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Formați șiruri ca pentru rugăciune, ca să-l aduc mulțumiri și laude Domnului meu, Cel Mare și Atotputernic”. Auzindu-l, ei au format șiruri în spatele lui.

Atunci el a zis: “O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu permiți sau permite ceea ce Tu oprești. Nimeni nu-l poate călăuzi pe cel pe care Tu îl menești să rătăcească sau să-l rătăcească pe cel pe care Tu îl călăuzești. Nimeni nu poate să dăruiască lucrurile pe care Tu le-ai reținut și nici nu poate să rețină ceea ce Tu dăruiești. Nimeni nu poate să apropie lucrurile pentru care Tu ai poruncit să rămână la distanță sau să îndepărteze ceea ce Tu poruncești să rămână aproape. O, Allah, Îndurarea, Mila și Binecuvântarea Ta să fie cu noi toți!”

“O, Allah, Te implor să-mi dăruiești Bunăstarea eternă, care nici nu se schimbă, nici nu piere! O, Allah la Tine, Singurul, căutăm ajutor pentru orice încercare! La Tine, Singurul, căutăm sprijin în ceasul spaimei! O, Allah, la Tine, Singurul, căutăm adăpost împotriva răului din ceea ce ne-ai dat și din ceea ce nu ne-ai dat! O, Allah, coboară în noi dragostea pentru Credință și fă-o plăcută și iubită inimilor noastre! Necredința, răutatea și neascultarea să nu ne fie plăcute nouă! Să fim noi printre cei drept călăuziți! O, Allah, ajută-ne să trăim ca musulmani și să murim ca

[1] Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.255.

[2] Mișkat Al-Masabih, 1/140.

Pagina 268

musulmani, să ne alăturăm celor drepți și nu celor nenorociți și rătăciți. O, Allah, mânia Ta să cadă asupra necredincioșilor care-l hulesc pe Mesagerul Tău și se depărtează de la calea Ta dreaptă. O, Allah, fie ca mânia, pedeapsa și răzbunarea Ta să cadă asupra necredincioșilor cărora le-ai trimis Solia. Să fie ei loviți de un război condus de Tine. O, Allah, Tu, Creator al Adevărului” |?)

După ce i-a îngropat pe toți martirii și i-a adus laudă și rugăciuni lui Allah, Mesagerul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a întors la Medina. Pe drumul de întoarcere, i-au fost dezvăluite exemple de neasemuită dragoste și devotament din partea femeilor drept-credincioase, cu nimic mai neînsemnate decât faptele eroice de luptă ale bărbaților.

În drumul său, Hamna bint Jahș l-a întâmpinat pe Mesagerul! lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și el a anunțat-o despre moartea fratelui ei, “Abdullah bin Jahș. Ea a spus: “Toți suntem ai lui Allah și la EI, cu adevărat, ne întoarcem. Îl rog pe Allah pentru iertare”. Atunci a anuntat-o și de moartea unchiului ei matern, Hamza bin “Abdul Muttalib. Ea a spus: “Toți suntem ai lui Allah și la EI, cu adevărat, ne întoarcem. Îl rog pe Allah pentru iertare”. Dar, când a anunțat-o de moartea soțului ei, Mus'ab bin 'Umair, ea a țipat și s-a văicărit. Când a văzut-o că face astfel, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Pentru femeie, soțul ei este foarte scump."P?l

El a trecut pe lângă o femeie din neamul Dinar, al cărei soț, tată și frate fuseseră uciși la Uhud. Când a aflat de moartea lor, ea a întrebat:

“Cum se simte Mesagerul lui Allah?” Ei au spus: “Bine, într-adevăr, mulțumim lui Allah! El este bine și sănătos, după cum dorești”. Ea a zis:

“Vreau să-l văd”. Ei i l-au arătat. Când l-a văzut, ea a spus: “Toate nenorocirile sunt nesemnificative, atâta vreme cât tu ești teafăr” El

Umm Sa'd bin Mu'ad a venit alergând să-l vadă pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! În acel moment, fiul ei ținea frâul iepei lui.

Văzând-o pe mama lui, el a spus Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!: “O, Mesager al lui Allah! lat-o pe mama mea”. Profetul a spus: “Este bine venită”, și s-a oprit s-o aștepte. Când ea s-a apropiat, el a consolat-o pentru moartea fiului ei, “Amr bin Mu'ad. Dar ea a spus: “Atât

[1] Musnad Imam Ahmad, 3/424.

Pagina 269

timp cât tu ești teafăr, nenorocirea mea va fi cu siguranță acoperită de uitare”. Atunci, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a implorat pe Allah pentru rudele celor ce muriseră la Uhud și a spus: “Luminează-te, Umm Sa'd și du această veste fericită familiilor lor!

Spune-le că toți cei care au fost uciși în luptă sunt prieteni în Paradis și mijlocitori pentru tot neamul lor”. Ea a răspuns: “O, Mesager al lui Allah, noi suntem mulțumiți. Cine să mai plângă după ei, în urma acestei vești bune?" Apoi, ea a reluat, spunând: “O, Mesager al lui Allah, roagă-te lui Allah pentru cei care au rămas în urmă”. El a spus: “O, Allah, depărtează necazul din inimile lor și consolează-i pentru nenorocirile lor. Răsplătește-i cu bunătate și bunăstare pe cei rămași în urmă” [!]

În seara acelei zile de sâmbătă, 7 Șauual, anul 3 d.H., Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a sosit în Medina. De îndată ce a ajuns acasă, el a înmânat paloșul fiicei sale, Fatima, și i-a spus: “O, fiică, spală sângele de pe această sabie. Jur pe Allah, ea mi-a fost de mare ajutor astăzi.”

“Ali bin Abu Talib i-a dat și el sabia lui și a spus: “Spală și sângele de pe această sabie. Pe Allah, mi-a fost de mare ajutor azi”. lar Mesagerul lui Allah a zis: “Sah! bin Hanif și Abu Dujana au fost la fel de curajoși ca tine în luptă” [2]

Majoritatea povestirilor au confirmat că au fost uciși șaptezeci de musulmani, cei mai mulți dintre ei, în număr de șaizeci și cinci, fiind “ajutoare”. Dintre aceștia, patruzeci și unu erau din tribul Khazraj, iar douăzeci și patru din tribul Aus. Ceilalți cinci musulmani uciși erau patru emigranți și un evreu.

În ceea ce-i privește pe politeiști, au fost uciși douăzeci și doi, dar unele versiuni menționează chiar treizeci și șapte. La urma urmei Allah știe cel mai bine. El

În noaptea de sâmbătă, 8 Șauual, după întoarcerea lor de la Uhud, musulmanii nu și-au petrecut noaptea în liniște, deși erau frânți de oboseală. Ei au păzit toată noaptea intrările și ieșirile din Medina. Îl păzeau mai ales pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, de teamă ca nu cumva anumiți suspecți să comită o nebunie

[1] As-Sirat Al-Halabiia, 2/47.

Pagina 270

neașteptată.

Invazia Hamra' Al-Asad

În ceea ce-l privește pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, acesta și-a petrecut noaptea cântărind atent situația. Se temea că idolatri, după ce ar fi realizat că nu folosiseră nimic din acea victorie, s-ar putea gândi în timp ce se aflau în drum spre Mekka să se îndrepte spre Medina. Se gândea că ei vor regreta și ar putea decide să invadeze Medina, drept compensație. Din acest motiv, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era hotărât să pornească în urmărirea armatei mekkane.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a chemat oamenii și le-a poruncit să meargă să-i înfrunte pe dușmanii islamului.

Acest lucru se întâmpla în dimineața zilei următoare după Uhud, duminică, 8 Șauual. El a spus: "Nimeni nu va merge la luptă, cu excepția celor ce au participat deja în lupta de la Uhud”. “Abdullah bin Ubai a spus: "Vreau să merg cu voi”, însă Profetul a spus: “Nu!”

Deși musulmanii sufereau mult și erau foarte neliniștiți, au răspuns pozitiv chemării sale. Jabir bin 'Abdullah I-a implorat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să-i îngăduie să participe și el! la acea nouă invazie, pe motiv că îi plăcuse întotdeauna să fie martor la toate bătăliije în care era implicat Profetul. El nu participase la Uhud fiindcă tatăl său îi ceruse să rămână în Medina cu surorile lui. Dorința acestuia s-a îrhplinit.

Musulmanii au mărșăluit până când au ajuns într-un loc numit Hamra' Al-Asad, cam la opt mile distanță de Medina și și-au ridicat tabăra acolo.

Acesta a fost locul în care Ma'bad bin Abu Ma'bad a venit la Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și a mărturisit islamul.

Unii oameni au spus că el a rămas un idolatru, dorind numai să-l avertizeze pe Muhammed, din respect pentru o înțelegere făcută între Khuza'a (tribul său) și neamul Hașim. El a spus: “O, Muhammed! Pe Allah, ne pare foarte rău pentru ceea ce ți s-a întâmplat ție și tovarășilor tăi. Sperăm sincer să nu suferiți din nou”. Atunci, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a sugerat ca el să-l ajungă din urmă pe Abu Sufian și să-l împiedice să-și ducă la îndeplinire intențiile păcătoase.

Pagina 271

Temerile Mesagerului în legătură cu o posibilă reîntoarcere a idolatrilor s-au dovedit a fi absolut întemeiate. De îndată ce idolatrii au descălecat și și-au făcut tabăra la Ar-Rauha', un loc situat cam la treizeci și șase de mile distanță de Medina, au început să se certe între ei, reproșându-și unii altora: “N-ați făcut nimic! Le-ați înfrânt puterea și apoi i-ați părăsit. Mai sunt printre ei personalități care probabil își vor aduna oamenii să lupte din nou împotriva noastră. Să ne întoarcem, să-i anihilăm și să le zdrobim forțele”.

De fapt, a fost o decizie pripită, luată de niște oameni cu minte îngustă, care judecaseră greșit moralul și forța potențială a ambelor grupări.

Din acest motiv, o căpetenie eminentă a quraișilor, Safuan bin Omaiia, a încercat să-i împiedice pe oamenii săi să ia această decizie, spunând: “O, oameni! Nu faceți un asemenea lucru, fiindcă mi-e teamă că el îi va aduna pe cei care au rămas acasă și n-au participat la bătălia de la Uhud.

Mergeți acasă ca învingători, deoarece nu sunt sigur de întorsătura pe care o vor lua lucrurile dacă vă implicați într-o asemenea luptă. Până la urmă ar putea fi în defavoarea noastră”. Fără a băga de seamă înțelepciunea acelor remarce, majoritatea politeiștilor erau hotărâți să participe ia această riscantă acțiune.

Între timp, Ma'bad bin Abu Ma'bad a ajuns la fața locului și a încercat să exagereze pericolul ce-i aștepta, pentru a le dejuca planul. Ela spus:

“Muhammed a pornit să vă întâlnească împreună cu o ceată imensă de luptători. N-am mai văzut așa ceva până acum. El a adunat toate trupele ce au rămas în urmă și n-au participat la Uhud. Aceștia regretă cu siguranță ce au pierdut și vor să-și ia acum revanșa. Inimile lor sunt pline de ură și dușmănie”.

Abu Sufian a spus: “Vai de tine! Ce sugerezi?” El a spus: “Pe Allah, văd că nu vreți să plecați până ce nu-l vedeți pe el sau capetele cailor lor, ori până ce avangarda armatei lui nu se arată ochilor voștri de după dealul acela.”

Abu Sufian a spus: “Pe Allah, am căzut de comun acord să-i zdrobim pe musulmani și forțele lor”. Încă o dată, omul i-a avertizat și i-a sfătuit să se oprească.

Auzind această veste, hotărârea mekkanilor a pălit, iar spaima și panica s-au instalat printre ei. Drept urmare, ei au considerat că poate cea mai sigură cale este să-și continue retragerea spre Mekka. Totuși, ca o alternativă, au început o propagandă ostilă cu scopul descurajării armatei

Pagina 272

musulmane de a-i urmări. Coincidența a făcut ca o caravană ce aparținea lui “Abd Qais să treacă pe acolo, îndreptându-se spre Medina. Conform planului, Abu Sufian le-a cerut să-i comunice lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - un mesaj din partea sa, în care să-i spună că mekkanii își strânseseră rândurile pentru a-l anihila pe Mesager și pe companionii lui. În schimb, Abu Sufian a promis ca în anul următor, la forumul de la 'Ukaz, să le dea oamenilor din caravană încărcături de stafide.

Cei din caravană i-au transmis Mesagerului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - mesajul la Hamra' Al-Asad, însă acesta nu a avut nici un efect negativ asupra lor. Din contră, cuvintele lui Abu Sufian i-a întărit în Credință. Allah spune:

“..și au zis ei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah și El este cel mai bun ocrotitor al nostru!

Și ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah și harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au căutat multumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat.” [3:173,174]

După sosirea caravanei, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a stat la Hamra' Al-Asad, timp de trei zile - luni, marți și miercuri, 9 - 11 Șauual, anul 3 d.H., după care s-a întors la Medina. Înainte de întoarcere l-a luat prizonier de război pe Abu 'Azza Al-Jumahi. Acest om mai fusese prins și la Badr, dar pe motivul sărăciei și al faptului că avea de întreținut o familie numeroasă, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - fusese destul de milostiv și-l eliberase, cu condiția să nu se mai implice într-un război împotriva musulmanilor. Abu 'Azza nu și-a ținut însă promisiunea și a luptat alături de politeiști în bătălia de la Uhud. Și de data asta, el l-a implorat pe Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să-l ierte, dar acesta i-a spus că un credincios nu ar face de două ori aceeași greșeală. Așadar, și-a meritat pe deplin condamnarea la moarte, sentință ce a fost executată ori de Az-Zubair, ori, conform unei alte versiuni, de Asim bin Thabit.

Un spion mekkan, Mu'auiia bin Al-Mughira bin Abu Al-'As, a fost și el condamnat la moarte. Acest spion era bunicul din partea mamei al lui “Abdul Malik bin Maruan. După bătălia de la Uhud, când idolatrii s-au întors, Mu'auiia a venit la vărul său patern, “Uthman bin Affan - Allah fie mulțumit de el!

După ce a cerut permisiunea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și