BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 253

Atunci, Jabir a menționat cum "ajutoarele" au intrat în luptă și au fost uciși unul câte unul, într-un fel asemănător versiunii lui Muslim: “Când toate "ajutoarele" au fost ucise, Talha a intrat în luptă, luptând cu îndârjire până când a fost rănit la mână, degetele fiindu-i tăiate. El a spus: “Să fie tăiate!"

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a precizat: "Dacă ai fi spus: "În numele lui Allah!", îngerii te-ar fi ridicat de la pământ, chiar sub ochii oamenilor.” Apoi a spus: “Allah i-a alungat pe idolatri de lângă ei!)

În "Al-Iklil", o carte după Hakim, se afirmă că Talha a primit treizeci și cinci sau treizeci și nouă de răni, iar degetele (degetul mare și arătătorul) i-au fost paralizate. [?]

Într-o versiune după Qais bin Abu Hazim, culeasă de Al-Bukhari, se spune: “Am văzut mâna lui Talha paralizată. Era așa din cauză că în bătălia de la Uhud l-a apărat cu ea pe Profet."l5l

At-Tirmidhi a afirmat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus apoi despre Talha: “Cel care dorește să vadă un martir umblând pe pământ, să se uite la Talha bin 'Ubaidullah."I+]

Abu Da'ud At-Taialisi, cu acceptul 'A'ișei - Allah să fie mulțumit de ea!, a spus: “Oricând se vorbea despre bătălia de la Uhud, Abu Bakr spunea: "Aceea a fost ziua (bătălia) lui Talha!"(5l Abu Bakr a recitat un vers poetic despre el: "O, Talha bin 'Ubaidullah! Paradisul ți se cuvine așa cum se cuvine căprioarei să bea din apa de izvor”.l?! În acele circumstanțe dificile și delicate, Allah Preînaltul a trimis Ajutorul Său invizibil.

Într-o versiune după Sa'd, culeasă și autorizată în "Sahih'-ul lui Al-Bukhari și cel al lui Muslim, se spune: “L-am văzut în ziua de la Uhud pe Mesagerul lui Allah, însoțit de doi oameni îmbrăcați în alb, care-l apărau cu dârzenie. N-am mai văzut niciodată ceva asemănător, nici înainte de Uhud, nici după aceea”. Într-o altă versiune, se spune: “EI vrea să spună că erau îngerii Gavriil și Mihail”.(7]

Toate acele evenimente s-au petrecut într-o clipă. Dacă însoțitorii de elită ai Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - ar fi realizat

[6] Mukthasar Tarikh Damișq, 7/82

[7] Sahih Al-Bukhari, 2/580.

Pagina 254

"iarta invaziei Uhud|

43 nare te sir Ati s si î salii n

£ a taie d Maratea eaUtguri e

Să Tabăra armat oi is] rise Aire _ as

NC DI PCIE

Ș n ra Teaser cap, a & «ăi ră A imi "apa

ș AI) ge

KE, Sp î FĂ atat

| | FA E mortar rituri Mel lt ab tnita aro 4 & X 7 5, mara it erat raman di iza She vamareă At A uta Poiana eta i ut > E pute ua bati > pur ALL etztit tata Locul mdSi fost răzita & adult

putut pape tezet rtut pet

tupeu ice HEI suite cariere MURn

Atv trupa UA

"pectultitiiot it vitele

Profetul

bătălie

Munei; stie,

“AA Cașirg“ SA

TR mpui i Def te 7 te ara dd luă

ș 7

Ia o N

R ITP A hatia Din at pater lui

| “Vaii

1) Drumul pe care l-au ales pentru a ajunge lu Profet 2) Drumul pe care cei înfrânți au fugit către poalele muntelui Uhud după retragere.

3) Drumul pe care cei înfrânți l-au ales catre Me dina după retragere

Pagina 255

imediat gravitatea situației, ei i-ar fi sărit îndată în ajutor și nu l-ar fi lăsat să capete aceste răni.

Din nefericire, au ajuns acolo după ce Mesagerul lui Allah fusese deja rănit, iar șase dintre "ajutoare" fuseseră ucise, în timp ce al șaptelea se clătina sub ploaia de lovituri și lupta cu disperare în apărarea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Oricum, de îndată ce au ajuns, I-au înconjurat pe Profet cu trupurile și armele lor și au fost destul de ageri pentru a-i împiedica pe dușmani să ajungă până la el. Primul care s-a întors să dea ajutor a fost camaradul său de peșteră, Abu Bakr As-Siddiq - Allah să fie mulțumit de el!

Într-o relatare a 'A'ișei - Allah să fie mulțumit de ea!, înregistrată în cartea "Sahih” a lui Ibn Hibban, ea a povestit că Abu Bakr spusese:

“În Ziua Uhud, când Profetul a fost lăsat în urmă, eu am fost primul care s-a întors după acesta și, văzând pe cineva lângă el, mi-am spus: "Aș vrea să fie Talha. Țin la el mai mult decât la părinții mei. O, Allah, să fie Talna!

Țin la el mai mult decât la părinții mei." Pe drum, am fost depășit de Abu 'Ubaida bin Al-Jarra, care se mișca mai ușor ca o pasăre. Am alergat împreună să-l apărăm pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

L-am găsit acolo pe Talha care suferea din cauza unor răni grave. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Aveți grijă de fratele vostru. Fapta lui l-a îndreptățit pentru un lăcaș în Paradis”. Am observat că două inele din coiful de zale i se înfipseseră în obraz. Așa că m-am grăbit să i le scot, dar AbwUbaida m-a rugat: “În numele lui Allah, te implor, Abu Bakr, lasă-mă să le scot eu”. Temându-se să nu-l rănească pe Profet, ela început să tragă foarte încet cu dinții și cu multă atenție unul dintre cele două inele. Apoi, tot cu dinții, săgeata. Din această cauză și-a pierdut un dinte din față. Atunci eu am început să scot cel de-al doilea inel, dar Abu 'Ubaida m-a rugat să n-o fac, zicând: "Abu Bakr, te conjur pe Allah, să mă lași pe mine s-o fac." Ela tras și al doilea inel foarte încet și cu grijă, până când l-a scos. Mesagerul lui Allah a spus: "Aveți grijă de fratele vostru. El a dovedit că merită să fie primit în Paradis”. Ne-am apropiat de Talha să-l oblojim și am văzut că primise cam zece lovituri de sabie. 1]

Acest lucru demonstra dârzenia și eficiența de care dăduse dovadă Tahla în ziua aceea."

În acele momente dificile, un grup de eroi musulmani s-a adunat în

Pagina 256

jurul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, alcătuind un scut de apărare împotriva idolatrilor. Printre ei se aflau: Abu Dujana, Mus'ab bin 'Omair, “Ali bin Abu Talib, Sahl bin Hanif, Malik bin Sinan, tatăl lui Abu Sa'id Al-Khudri, Umm 'Amara, Nusaiba bint Ka'b Al-Maziniia, Qataba bin An-Nu'man, 'Omar bin Al-Khattab, Hatib bin Abu Balta'a și Abu Talha.

Numărul idolatrilor creștea constant și, în mod normal, atacurile lor erau mai puternice. Presiunea lor crescuse în așa măsură încât Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a căzut într-una din gropile-capcană, săpate de Abu 'Amir Al-Fasiq. EI s-a zgâriat la genunchi și 'Ali l-a ajutat, prinzându-l de mână și trăgându-l în sus. Talha bin 'Ubaidullah l-a ținut în poala sa până când a fost în stare să se ridice.

Nafi' bin Jubair a spus: "Am auzit un emigrant, spunând: “Am participat la bătălia de la Uhud și am privit cum erau aruncate săgeți din toate părțile înspre Profet. Totuși, nici una nu l-a atins." Abdullah bin Șihab Az-Zuhri a spus: “Condu-mă la Muhammed! Jur pe Allah că dacă nu l-aș ucide, n-aș mai spera să rămân în viață”. Deși Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era lângă el și era și singur, el nu l-a observat. Safuan, un politeist de-al lui, l-a condamnat că nu și-a transformat vorbele în fapte, dar 'Abduilah a jurat că nu l-a văzut pe Profet și a adăugat că el ar putea fi imun la atentatele lor asupra vieții lui. El a mai spus că patru dintre ei juraseră să facă o nouă încercare de a-l ucide, dar, și aceasta, fără nici un rezultat."I!]

Musulmanii au dat dovadă de un eroism nemaiîntâlnit și sacrificii minunate. De exemplu, Abu Talha l-a apărat cu trupul său pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și și-a folosit pieptul drept scut împotriva săgeților inamice. Anas a relatat că în Ziua Uhud, când oamenii s-au împrăștiat de lângă Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, Abu Talha era un arcaș foarte priceput, care trăgea cu săgeata atât de puternic, încât în ziua aceea a rupt două sau trei arcuri. Când cineva care avea o tolbă plină de săgeți trecea pe acolo, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îi spunea: “Dă-i săgețile lui Abu Talha”. Apoi, când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! îi urmărea pe oameni trăgând cu săgeata, Abu Talha îi spunea: “l-aș sacrifica pe mama și pe tatăl meu pentru siguranța ta. Nu merge prea

Pagina 257

aproape să nu te nimerească vreuna dintre săgețile lor. Mai bine aș muri decât să te văd rănit” 1]

Abu Dujana stătea în fața Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru a-l proteja de săgeți cu spatele lui.

Hatib bin Balta'a l-a urmărit pe 'Utba bin Abu Uaqqgas, cel care-i rupsese un dinte Profetului, l-a lovit cu sabia, i-a spart capul și i-a luat iapa și sabia.

Sa'd bin Abu Uaqgas ar fi dorit să-l omoare pe fratele său, 'Utba, dar n-a putut. Oricum, acesta a fost ucis de Hatib.

Sahl bin Hanif, un erou arcaș, care a jurat să moară pentru cauza lui Allah, a jucat și el un rol important în groaznica bătălie de la Uhud.

Însuși Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

- a folosit arcul și săgețile. Într-o relatare a lui Qatada bin An-Nu'man se spune că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a tras atât de multe săgeți, încât cele două capete ale arcului său s-au aplatizat. Qatada bin An-Nu'man a decis să rămână alături de el pentru totdeauna. În ziua aceea, a fost atât de grav rănit la un ochi, încât acesta i s-a rostogolit pe obraz. Însă, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a așezat cu mâna lui înapoi în orbită și, de îndată, Qatada a început să vadă cu acest ochi mult mai clar și mai pătrunzător decât cu celălalt.

Tot în ziua aceea 'Abdur Rahman bin “Auf a continuat să lupte până când i-a fost zdrobit maxilarul. El a căpătat peste douăzeci de răni, dintre care unele în picior, râni care în final l-au doborât.

Malik bin Sinan, tatăl lui Abu Sa'id Al-Khudri, a supt tot sângele de pe obrazul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, până l-a curățat. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus:

“Scuipă-l!”, dar Malik a spus: “Pe Allah, nu-l voi scuipa niciodată”. Apoi s-a întors la luptă și Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: “Cel care vrea să vadă pe unul dintre locuitorii Paradisului, să se uite la acesta”. De îndată ce s-a întors la luptă, el a fost ucis în vâltoarea bătăliei.

Umm 'Amara a participat și ea la luptă. Ea l-a înfruntat în luptă pe Ibn Qami'a și a căpătat o rană ușoară la umăr, dar, în același timp, și ea l-a lovit cu sabia de mai multe ori. El însă a supraviețuit deoarece purta două armuri. Cu toate acestea, ea a continuat să lupte, până când a

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/581.

Pagina 258

căpătat douăsprezece răni.

La rândul său, Mus'ab bin 'Umair a luptat aprig pentru a-l apăra pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de atacurile lui Ibn Qami'a și de prietenii lui.

E! ținea steagul cu mâna dreaptă. Pe parcursul luptei, mâna i-a fost tăiată, așa că a apucat steagul cu mâna stângă, însă și aceasta i-a fost tăiată și atunci a îngenunchiat și l-a acoperit cu pieptul și gâtul. În acel moment, Ibn Qamia l-a ucis, confundându-l cu Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, fiindcă semănau la înfățișare. Atunci, Ibn Qami'a a început să strige că Muhammed a fost ucis.(?]

De îndată ce lbn Qamia a anunțat această veste îngrozitoare, consternarea s-a răspândit printre adepții lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și moralul lor a avut mult de suferit.

Acest zvon a avut un impact negativ asupra musulmanilor. Asalturile politeiștilor s-au domolit, fiindcă ei au ajuns cu adevărat să creadă că și-au atins scopul final, așa că s-au întors să desfigureze cadavrele.

După ce a fost ucis Mus'ab, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a predat steagul lui “Ali bin Abu Talib.

“Ali și tovarășii săi au continuat să lupte cu mult curaj și să dea minunate exemple de eroism și vitejie atât în apărare, cât și în atac.

Apoi Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască s-a îndreptat spre armata sa încercuită. Ka'b bin Malik, care l-a recunoscut primul pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în timp ce acesta se apropia, a strigat cât de tare a putut: “O, popor de musulmani, bucurați-vă! Mesagerul lui Allah este aici”. Dar Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a făcut semn să tacă, pentru ca poziția sa să nu fie localizată de idolatri. Imediat ce au auzit strigătul, musulmanii au alergat spre locul de unde se auzise acesta. Acolo se găseau în jur de treizeci de companioni, toți așezați în jurul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Împreună cu aceștia, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început să plănuiască retragerea spre dealurile din apropiere.

Ostilitățile dușmanilor au devenit din ce în ce mai aprige, cu intenția de a împiedica retragerea musulmanilor. Eforturile lor, însă, s-au dovedit a fi inutile, datorită dârzeniei și eroismului leilor islamici.

Pagina 259

“Uthman bin “Abdullah bin Al-Mughira, unul dintre căiăreții inamici, a înaintat spre Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, spunând:

“Ori îl ucid pe Muhammed, ori voi fi ucis”. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a pornit să-l înfrunte, dar iapa lui s-a împotmolit în niște gropi și nu a mai putut ajunge.

Atunci, Al-Harith bin As-Simma s-a luptat cu dușmanul și l-a lovit cu paloșul în picior, schilodindu-l. Apoi l-a lichidat, i-a luat armele și i le-a înmânat Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Mai târziu, un alt călăreț, “Abdullah bin Jabir, l-a atacat pe Al-Harith bin As-Simma și l-a izbit cu paloșul în umăr. El a fost dus în tabăra musulmanilor, suferind de răni grave. Oricum, idoiatrul acela n-a scăpat de moarte, fiindcă Abu Dujana, aventurierul cu bandă roșie pe cap, l-a izbit cu putere și i-a tăiat capul.

În timpul acestei lupte fioroase, pe musulmani i-a copleșit o dorință de a dormi. Aceasta semnifica siguranța și liniștea ajutorului lui Allah către sclavii Săi musulmani, după cum amintește și Coranul, în acest context.

Abu Talha a spus: “Am fost unul dintre cei posedați de dorința de a dormi în Ziua Uhud. În ziua aceea, paloșul mi-a căzut din mână de mai multe ori.

A căzut iarăși și iarăși, dar eu tot l-am ridicat” 1]

În final, musulmanii s-au retras în ordine, cu mare îndrăzneală și curaj, la adăpostul muntelui Uhud. Apoi, restul armatei i-a urmat spre acel refugiu. Așadar, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a dat dovadă de mult mai multă înțelepciune decât Khalid bin Al-Ualid.

Ibn Ishaq a relatat: “Când Mesagerul lui Allah se îndrepta spre colină, el a fost urmărit de Ubai bin Khalaf, care spunea: “Unde este Muhammed?

Ori îl omor, ori voi fi omorât”. Tovarășii lui Muhammed au spus: “O, Mesager al lui Allah, ai ceva împotrivă dacă unul dintre noi luptă cu el?” Dar Mesagerul lui Allah a spus: “Lăsați-l!”, iar, când el s-a apropiat mai mult, Mesagerul lui Allah a luat sabia lui Al-Harith bin As-Simma. El a fost cuprins de un fior atât de putrenic, încât i-a împrăștiat în toate direcțiile pe toți cei din jurul lui, cu violență și impulsivitate. Apoi s-a întors spre el, i-a zărit clavicula prin deschizătura largă a armurii din zona gâtului și l-a lovit chiar în locul acela. Efectul loviturii a fost atât de puternic, încât l-a făcut să se rostogolească de pe cal de mai multe ori. Când s-a întors la quraiși, aceștia au observat că el avea doar o mică zgârietură la gât. Când sângele

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/582.

Pagina 260

a început să curgă abundent, el a spus: “Pe Allah, Muhammed m-a omorât”.

Când l-au auzit că spune asta, ei au zis: “Pe Allah, ți-e frică de moarte. Pe Allah, ești posedat de diavol”. El a răspuns: “EI îmi spusese deja când eram în Mekka: “Te voi ucide”. Pe Allah, și dacă (numai) m-ar fi scuipat, m-ar fi ucis”.

În cele din urmă, dușmanul lui Allah și-a dat ultima suflare într-un loc numit Sarif, în timp ce-l duceau înapoi la Mekka”.!]

într-o versiune după Abdul-Asuad, culeasă de la 'Urua, se spune: "EI mugea ca un taur și spunea: “Jur pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu că dacă durerea pe care o simt acum ar cuprinde poporul lui Al-Majaz, i-ar omori pe toți”. [2]

În timp ce Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - se retrăgea pe munte, o stâncă i-a blocat calea. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a încercat să urce pe ea, dar, din cauza armurii grele pe care o purta și fiindcă era grav rănit, n-a putut.

Talha s-a așezat repede într-o poziție care i-a permis Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să se urce pe umerii lui. Apoi l-a ridicat și el a reușit să se urce pe stâncă. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus atunci: “După acest gest, Talha este ales pentru Paradis”.l5l

Când Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

și-a stabilit comandamentul central pe colină, idolatrii au lansat ultimul atac asupra musulmanilor.

Ibn Ishaq a relatat că: “În timp ce Mesagerul lui Allah se afta în drum spre colină, un grup quraiș de elită a urcat pe munte. Ei erau conduși de Khalid bin Al-Ualid și Abu Sufian. Atunci, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a implorat pe Domnul său, spunând:

“O, Allah, fie ca idolatrii să nu fie mai sus, în poziție sau putere, decât noi, musulmanii”. Atunci 'Omar bin Al-Khattab și câțiva dintre emigranți au luptat cu idolatrii și i-au alungat de pe munte” [+i

În "Al-Maghazi”, o carte de Al-Umaui, se afirmă că idolatrii au urcat

] Mukhtasar Sirat Ar-Rasul, p.250.

]

E

[2

Pagina 261

pe munte și Mesagerul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiascăi-a spus lui Sa'd: “Alungă-i!”, iar acesta a zis: “Cum pot să-i alung de unul singur, fără să mă ajute nimeni”. Însă, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a repetat același lucru de trei ori. Sad a scos atunci o săgeată din tolbă, a tras într-unul dintre ei și l-a omorât. Ela spus: “Atunci am luat altă săgeată, despre care știam că este bună, și am tras într-altul. Apoi, am luat-o pe cea de-a treia și l-am omorât și pe acesta. Drept urmare, ei au coborât de pe munte. Eu mi-am spus: "Aceasta trebuie să fie o săgeată binecuvântată.” și am pus-o în tolbă. A păstrat-o cu el până la moarte, iar copiii săi au păstrat-o tot timpul cu sfințenie.!]

Vutilarea martirilor

Acesta a fost ultimul atac al idolatrilor împotriva Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Fiind aproape siguri de moartea lui, idolatrii s-au retras în tabăra lor și au început pregătirile de întoarcere la Mekka.

Unii dintre ei s-au apucat să-i mutileze pe musulmanii uciși, iar femeile lor au făcut același lucru. Atât femeile, cât și bărbații au tăiat urechile, nasurile și organele genitale ale martirilor, apoi le-au spintecat burțile. De pildă, Hind bint 'Utba a tăiat ficatul lui Hamza și a început să-l mestece, apoi l-a scuipat. De asemenea, ea a făcut din urechile și nasurile musulmanilor brățări pentru glezne și coliere.?]

În ultimele două ore de luptă au apărut două incidente, care au dezvăluit cu siguranță cât de departe erau în stare să meargă musulmanii cu lupta și sacrificiul pe calea lui Allah. Acestea au fost:

1. Ka'b bin Malik a spus: "Eu sunt unul dintre musulmanii care au luptat la Uhud și am fost martor la barbaria cu care politeiștii au mutilat cadavrele, dar am plecat fiindcă nu am mai putut suporta. Apoi am văzut un idolatru voinic, care era înarmat și trecea printre musulmani, spunând:

“Adunați-i la un loc și puneți-i la fel cum sunt puse și măcelărite oile”. De asemenea, am văzut un musulman înarmat care-l aștepta. M-am îndreptat spre ei, până când am ajuns în spatele lui. Comparându-i, mi-am dat seama că necredinciosul era și mai bine înarmat, și mai zdravăn ca înfățișare decât celălalt. Am continuat să-i urmăresc până când s-au angajat în luptă.

Pagina 262

Musulmanul s-a repezit la necredincios cu sabia, pe care i-a coborât-o până la șold, spintecându-i-l în două. Când musulmanul și-a descoperit fața, a spus: “Ce părere ai, Ka'b? Eu sunt Abu Dujana” |!

2. După ce lupta s-a încheiat, câteva femei musulmane au venit pe câmpul de luptă. Anas a spus: "Am văzut-o pe Aișa bint Abu Bakr împreună cu Umm Sulaim. Veșmintele lor erau ridicate, așa că le-am putut vedea gleznele. Ele cărau burdufuri cu apă pe umeri și le dădeau oamenilor să bea.[2! Apoi le umpleau din nou și se întorceau." “Omar a spus: “În Ziua Uhud, Umm Salit ne aducea apă cu burduful” (2)

Umm Aiman, una dintre femeile musulmane, când i-a văzut pe luptătorii musulmani învinși intrând în Medina, a început să le arunce cu praf în față, spunând mustrător: “lată o roată de tors, luați-o și renunțați să mai purtați săbii”. Apoi ea a alergat pe câmpul de luptă. Acolo le-a dat celor răniți apă să bea. Hibban bin Al-'Arga a tras în ea cu o săgeată și ea a căzut la pământ cu poalele ridicate. Văzând asta, dușmanul lui Allah a izbucnit în râs. Această imagine l-a înfuriat pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, așa că i-a dat lui Sa'd bin Abu Uaqqas o săgeată căreia îi lipsea vâriul și a spus: “Trage săgeata!” Sa'd a tras și săgeata a străpuns gâtul idolatrului. El s-a prăbușit și anumite părți ale corpului i s-au dezvelit. Sa'd a răzbunat-o pe femeie și Allah a răspuns la rugămintea ei.l?!

De îndată ce Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ajuns la trecătoare, 'Ali bin Abu Talib a mers și și-a umplut cu apă din Al-Mihras plosca. Se spune că aceasta (Al-Mihras) este o piatră de formă concavă ce conține multă apă. De asemenea, se spune că este un izvor de apă din muntele Uhud. Oricum, 'Ali i-a adus Mesagerului lui Allah să bea din apa aceea. Din cauza că mirosea urât, el a refuzat să bea și doar și-a spălat sângele de pe față și și-a turnat puțină pe cap, spunând:

"Mânia lui Allah este cumplită asupra celor care au mâniit de sânge fata Mesagerului Său."I5]

Sahl a spus: “Pe Allah, știu și cine a spălat rana Mesagerului lui Allah și cine i-a turnat apă și cu ce substanțe a fost oblojită rana lui. Fiica

[1] Al-Bidaia uan Nihaia, 4/17.

[4] As-Sirat Al-Halabiia, 2/22.