BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 213

care aruncase măruntaiele de oaie pe capul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, în timp ce acesta se prosterna în rugăciune, iar Fatima venise și-l curățase. Tot el îl strânsese cu pelerina sa de gât pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și l-ar fi omorât dacă nu intervenea Abu Bakr să-l elibereze. Capetele ambilor criminali au fost tăiate de către “Ali bin Abu Talib.

Armata musulmană a fost întâmpinată la Ar-Rauha', o suburbie a Medinei, de musulmanii fericiți care veniseră să-l felicite pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pentru victoria pe care i-o dăruise Allah. Usaid bin Hudair, care a luat cuvântul în numele celorlalți credincioși adevărați, după ce a adus laude lui Allah, s-a scuzat că nu s-a alăturat armatei musulmane, deoarece crezuse că intenția Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era doar de a captura o caravană de cămile. El a adăugat că n-ar fi șovăit nici o clipă dacă i-ar fi trecut prin minte că va fi un război adevărat. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a asigurat pe Usaid că îl crede.

După această victorie, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a intrat în Medina ca un om demn de încredere într-un nou domeniu, și anume cel militar. Drept rezultat, o mulțime de oameni din Medina au îmbrățișat islamul, ceea ce a contribuit mult la întărirea puterii și poziției morale a adevăratei religii.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - i-a îndemnat pe musulmani să-i trateze bine pe prizonieri, într-o asemenea măsură încât aceștia își împărțeau pâinea (cea mai valoroasă parte a hranei) cu oamenii captivi și păstrau pentru ei curmalele.

"Prizonierii de război" au constituit o problemă ce-și aștepta rezolvarea, fiindcă acesta era un fenomen nou în istoria islamului. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a consultat cu Abu Bakr și 'Omar bin Al-Khattab în problema prizonierilor. Abu Bakr a sugerat că el ar trebui să ceară răscumpărare pentru ei și a explicat, spunând: “La urma urmei, este vorba de rudele noastre și acești bani ne vor ajuta să ne întărim forțele împotriva necredincioșilor sau, mai mult, Allah i-ar putea aduce la islam”. Însă, după părerea lui 'Omar, prizonierii trebuiau omorâți, întrucât “ei sunt conducători ai necredincioșilor”.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a ales sugestia

Pagina 214

lui Abu Bakr. În ziua următoare, 'Omar a venit la Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și la Abu Bakr și i-a văzut lăcrimând. Ela fost foarte uimit și i-a întrebat ce se întâmplase ca să poată plânge și el cu ei, dacă era de plâns.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus că i-a fost revelat un verset coranic prin care li se reproșa că în loc să-i ucidă, voiau de fapt să ia răscumpărarea de pe urma prizonierilor:

“Nici un Profet nu ar fi trebuit să aibă prizonieri până [nu ar fi învins], măcelărind pe pământ. Voi voiți bunurile acestei lumi, în vreme ce Allah voiește [pentru voi] Lumea de Apoi, iar Allah este Puternic și Înțelept.

De n-ar fi venit mai înainte hotărâre de la Allah, v-ar fi lovit pe voi mare pedeapsă pentru ceea ce ați luat.” [8:67-68]

Porunca divină de dinainte, suna astfel:

“Apoi, fie îndurare, fie răscumpărare, până ce războiul se sfârșește...” [47:4].

Acest lucru implică existența permisiunii de a primi răscumpărare. Din acest motiv nu s-a aplicat nici o sancțiune. Ei au fost certați că au luat prizonieri înainte de a-i subjuga pe toți necredincioșii. În afară de asta, politeiști aduși la Medina nu erau simplii prizonieri de război, ci, mai mult, adevărați criminali de război, pe care orice Tribuna! Militar de astăzi i-ar acționa în justiție pentru a-și primi sentința meritată, de condamnare la moarte sau închisoare pe viață.

Răscumpărarea pentru prizonieri era între 1000 și 4000 de dirhami, în funcție de situația financiară a prizonierului. O altă formă de răscumpărare avea și o dimensiune educațională. Majoritatea mekkanilor, spre deosebire de medinezi, erau învățați și au hotărât ca orice prizonier care nu-și putea permite răscumpărarea să primească în grija lui zece copii pe care trebuia să-i învețe arta scrisului și a cititului. De îndată ce copilul va fi suficient de competent, instructorul va fi eliberat. Mai mulți prizonieri au fost eliberați fără răscumpărare pe motiv că nu aveau nici o lețcaie. Zeinab, fiica Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, a trimis un colier al Khadijei drept răscumpărare pentru soțul ei, Abdul-As, cu care se căsătorise înainte de interzicerea căsătoriilor între musulmani și cei care nu erau musulmani. Din respect pentru Khadija, Profetul a returnat colierul și fiica lui l-a eliberat pe Abdul-'As cu condiția ca acesta să-i permită lui Zeinab să emigreze la Medina, lucru care s-a și întâmplat.

Pagina 215

În captivitate se afla și un orator priceput, Suhail bin 'Amr. “Omar a sugerat să-i fie scoși dinții din față pentru a-l împiedica să mai vorbească, dar Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu a fost de acord cu această sugestie, pe de o parte, de teamă că tribul Quraiș se va răzbuna sub o formă sau alta, iar, pe de altă parte, de frica mâniei lui Allah în Ziua Învierii.

Un pelerin deținut la Mekka, Sa'd bin An-Nu'man, a fost eliberat în schimbul fiului lui Abu Sufian.

Pagina 216

BĂTĂLIA DE LA BADR ȘI CONTEXTUL EI CORANIC

"Capitolul Al-Anfal” a fost revelat cu ocazia bătăliei de la Badr, pe 17 Ramadan, anul 2 d.H. El a constituit un comentariu divin unic asupra acestei bătălii.

În contextul acestui capitol al Coranului, Allah Preatînaltul schițează probleme importante legate de întregul proces de islamizare. Aici, Allah atrage atenția musulmanilor asupra deficiențelor morale, încă prezente, ale caracterului lor. El voia ca ei să întemeieze o societate integră și purificată.

Le-a vorbit despre sprijinul invizibil pe care l-a trimis slujitorilor Săi ascultători, pentru a le da posibilitatea să-și atingă nobilele lor obiective.

EI vrea ca musulmanii să se elibereze de orice urmă de dispreț și aroganță ce s-ar mai putea strecura în sufletele lor. Dorința lui Allah este ca ei să se întoarcă spre El, să ceară ajutor și să se supună Lui și Mesagerului Său.

După aceea, El a conturat obiectivele prețioase pentru care Mesagerul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - lansase acea bătălie sângeroasă și le-a arătat meritele și calitățile care au condus la marea victorie.

Politeiștii, ipocriții, evreii și prizonierii de război au fost și ei menționați, fiind îndemnați să se predea și să se alăture doar Adevărului.

Problema prăzilor de război a fost rezolvată și au fost definite clar principiile și sarcinile fundamentale legate de acest subiect.

Au fost autorizate și codificate condițiile și reguiile legate de război și pace, mai ales în această etapă avansată a acțiunii islamice. Allah a dorit ca musulmanii să urmeze etici de război diferite de cele preislamice.

Musulmanii sunt meniți să-i întreacă pe ceilalți în etică, valori și idealuri nobile. El vrea să întipărească în mintea oamenilor credința că islamul nu este doar un cod de viață teoretic, ci, mai ales, un set de principii practice orientate spre cultivarea minții.

În acest context, El a stabilit principiile pe care se bazează relațiile între state și în interiorul acestora.

Postul de Ramadan a fost stabilit ca ritual obligatoriu începând cu anul 2 d.H., legat de datoria impusă musulmanilor de a plăti

Pagina 217

Zakat (“dania”), pentru a ușura povara emigranților nevoiași.

O coincidență minunată și frapantă a fost stabilirea 'Eid-ului de după Ramadan ("Sărbătoarea Postului”) imediat după victoria de la Badr. A fosi de fapt cel mai frumos spectacol la care musulmanii au luat parte.

Ei ieșeau din casele lor rugându-se și invocând Numele lui Allah, aducându-l laude cu voce tare, recunoscători pentru Mila și Ajutorul Lui, precum și pentru sprijinul pe care EI l-a acordat, prin care forțele Adevărului au copleșit forțele răului.

“Aduceți-vă aminte când voi erați puțini la număr, slabi și oprimați pe pământ și vă temeați să nu vă răpună oamenii, însă El v-a dat adăpost și v-a întărit cu ajutorul Lui și v-a îndestulat cu bunătăți, pentru ca voi să fiți mulțumitori!” [8:26].

Pagina 218

ACTIVITĂȚILE MILITARE ÎN PERIOADA

DINTRE BĂTĂLIILE BADR ȘI UHUD

Bătălia de la Badr a reprezentat prima ciocnire armată dintre musulmani și quraiși. A fost de fapt o bătălie decisivă în urma căreia musulmanii au câștigat o victorie istorică, recunoscută de toți arabii și care a dat o grea lovitură intereselor religioase și economice ale politeiștilor. De asemenea, evreii obișnuiau să considere fiecare victorie islamică drept o lovitură grea dată entității lor economico-religioase. De când musulmanii câștigaseră marea victorie, ambele grupări ardeau de mânie:

“Vei găsi că iudeii și cei care [Îi] fac asociați [lui Allah] sunt cei mai îndârjiți în dușmănia lor față de cei care cred,..." [5:82]

Însă, ambele grupări aveau proprii lor ipocriți, care se prefăceau că sunt adepți ai islamului doar pentru a-și salva pielea. În fruntea lor se afla “Abdullah bin Ubai, împreună cu alaiul său. Beduinii deșertului, ce trăiau în corturi în vecinătatea Medinei și practicau jaful și prădăciunea ca mijloc de trai, se arătau nepăsători față de această problemă importantă, referitoare la credință și necredință. Îngrijorarea lor era generată de teama că și-ar putea pierde căile pervertite de subzistență în cazul în care ar apărea un stat islamic puternic, ce ar elimina asemenea practici necurate și, de aici, rezulta ciuda pe care o nutreau, în general, împotriva islamului și a musulmanilor, și, în special, împotriva lui Muhammed.

Patru grupări furibunde complotau împotriva noii religii, fiecare în stilul ei: prefăcătorie față de islam, încrustată de conspirații și acte provocatoare, în Medina; animozitate nedisimulată, impregnată de furie și revoltă din partea evreilor; iar în Mekka, instigări deschise și insistente de răzbunare cuplate cu intenții de mobilizare a tuturor resurselor potențiale aflate la îndemână, pentru a reduce la tăcere odată pentru totdeauna vocea islamului. Aceasta s-a materializat mai târziu într-o acțiune militară, invazia de la Uhud, care a lăsat o amprentă nevaforabilă asupra bunului renume și a stimei pe care musulmanii se străduiau din greu să le mențină.

Musulmanii erau forțati să fie în permanență atenți la orice mișcare ostilă și era strict necesar ca ei să lanseze lovituri preliminarii în toate direcțiile, pentru a se bucura de un grad rezonabil de siguranță în acest

Pagina 219

ocean de agitație și instabilitate.

Prezentăm în continuare un rezumat al activităților militare desfășurate după bătălia de la Baar:

1. invazia Al-Kudr

Iscoadele Medinei au raportat că neamul Salim din tribul Ghatafan a constituit trupe de cercetare pentru a-i invada pe musulmani. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a luat el însuși inițiativa și a lansat în propriul lor teritoriu un atac-surpriză împotriva lor, într-un loc cu apă, numit Al-Kudr. Când a aflat vestea, neamul Salim a fugit înainte de sosirea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! El a rămas acolo timp de trei zile, a luat 500 de cămile drept pradă și le-a împărțit luptătorilor, fiecare primind câte două cămile, după ce el își reținuse obișnuita cincime.

Această invazie a avut loc în luna Șauual, anul 2 d.H., la șapte zile după bătălia de la Baar.!]

2. Un atentat la viața Profetului

Impactul înfrângerii de la Badr a fost atât de mare, încât mekkanii au început să fiarbă de indignare și revoltă față de pierderile lor groaznice.

Pentru a rezolva această situație, doi politeiști s-au oferit voluntari pentru a le stinge setea și a înăbuși sursa acelei umiliri, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

'Omair bin Uahab Al-Jumahi, un politeist nemilos, și Safuan bin Omaiia, dușmanul declarat al islamului, au stat împreună deplângând în secret pierderile și amintindu-și de morții și de prizonierii lor. 'Omair și-a exprimat dorința fierbinte de a-l omori pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și de a-și elibera din Medina fiul prizonier, dacă n-ar fi avut o multime de datorii și o familie mare de întreținut. Safuan avea și el motivele lui bine întemeiate de a-l vedea mort pe Profet - Allah să-l pinecuvânteze și să-l miluiască!, așa că s-a oferit să plătească datoriile lui 'Omair și să-i ajute familia în cazul în care-și punea planul în aplicare.

'Omair a acceptat și l-a rugat pe Safuan să păstreze secretul asupra întregului plan. El a plecat spre Medina, având cu elo sabie pe care aplicase un fel de otravă mortală. 'Omar bin Al-Khattab l-a văzut la ușa moscheei și a înțeles că venise cu intenții necurate. El a intrat imediat în moschee și l-a anunțat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l

[1] Zad Al-Ma'ad, 2/90; Ibn Hișam, 2/43,44; Muktasar Sirat Ar-Rasu! p.236

Pagina 220

miluiască! 'Omair a fost lăsat înăuntru după ce i s-a luat banduliera sabiei și l-a salutat pe Profet, spunând: “Bună dimineața!”, în timp ce Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns că Allah fusese Milostiv și îl învățase salutul locuitorilor din Paradis: “Pacea fie cu tine!”

Când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întrebat care era motivul vizitei lui, 'Omair a răspuns că venise să vadă dacă fiul său prizonier era bine tratat. Când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întrebat despre sabie, el! a blestemat-o și i-a spus că nu i-a fost de nici un ajutor. Când l-a îmboldit să vorbească despre adevăratul său scop, el a rămas neînduplecat și nu a mărturisit întâlnirea secretă cu Safuan. Atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a pierdut răbdarea și i-a dezvăluit el însuși lui 'Omair, misiunea sa secretă. 'Omair a fost luat prin surprindere și, cuprins de o uimire incredibilă, a mărturisit de îndată că Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era Trimisul lui Allah.

Pe urmă, a început să aducă laudă lui Allah, Care-l îndrumase pe Calea cea Dreaptă. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a fost mulțumit și i-a rugat pe tovarășii lui să-l învețe pe 'Omair principiile islamului, să-i recite din Nobilul Coran și să-l elibereze pe fiul său din captivitate.

Între timp, Safuan se hrănea cu false iluzii despre recâștigarea cât mai curând a onoarei pierdute și îngroparea amintirii luptei de la Badr. El aștepta cu nerăbdare vești de la 'Omair, dar, spre marea lui surpriză, a aflat că omul îmbrățișase islamul și se transformase într-un credincios devotat. 'Omair s-a întors mai târziu la Mekka, unde a început să cheme oamenii la islam și a reușit chiar să convertească la islam o mulțime de

mekkani. [1]

3.Invazia celor din neamul Qainuqga

Am amintit deja despre tratatul pe care Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îl încheiase cu evreii. El a fost foarte

atent să-l respecte cu acuratețe, iar musulmanii n-au încălcat nici măcar cea mai mică dispoziție a acestui tratat. Evreii, însă, erau prin natura lor înclinați spre înșelătorie, trădare și încălcarea promisiunilor și nu s-au putut elibera nici acum de tradiția lor, inițiind o activitate presărată de intrigi și minciuni cu scopul de a produce o schismă în rândurile solide ale

Pagina 221

musulmanilor, care se înmulțeau pe zi ce trece.

Prezentăm în continuare un exemplu relevant al comportamentului lor:

Șas bin Qais, un evreu mai în vârstă, un necredincios convins care îi invidia pe musulmani, a trecut pe lângă un grup de adepți ai lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, din triburile Aus și Khazraj. El a putut să simtă un puternic spirit de reconciliere și o atmosferă caldă de echilibru și prietenie, ce învăluia întregul grup, oferindu-i astfel o scenă neobișnuită, categoric alta decât animozitatea și ura ce caracterizau comportamentul lor preislamic. Atunci, el a trimis un tânăr de-al lui să stea printre aceștia, să le amintească de războiul de la Bu'at dintre cele două triburi și să le recite câteva dintre versurile pe care le compuseseră pentru a se ironiza reciproc - toate astea cu scopul de a împrăștia semințele discordiei și neînțelegerii și de a submina noile relații de orientare islamică dintre triburi.

Tânărul chiar a reușit să facă acest lucru, cele două părți amintindu-și pe dată de vechile timpuri, iar fanatismul tribal preislamic a ieșit la iveală, aducându-i în preajma unei stări de război.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a aflat de aceasta și imediat a plecat în fruntea unui grup de emigranți să vadă cum putea calma situația. El a început să-i mustre, dar așa cum numai un îndrumător și conducător înțelept ar putea să o facă: “O, musulmani! Încă vă mai înfruntați cu argumente preislamice, după ce eu v-am fost trimis ca Mesager? Țineți minte, nu este drept ca voi să vă întoarceți după ce Allah v-a condus pe Calea cea Dreaptă, v-a eliberat de necredință și a creat armonie între voi”. Musulmanii au realizat imediat că era vorba de o urzeală satanică și un complot al dușmanilor. Atunci s-au îmbrățișat reciproc și s-au întors acasă mulțumiți, cu desăvârșită supunere față de Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!l?i

Acestea erau activitățile provocatoare de necazuri și disensiuni ale evreilor, printre care se numărau: fabricarea minciunilor, mimarea credinței în timpul zilei și practicarea necredinței la adăpostul întunericului. În viața cotidiană, ei au strâns nodurile afacerilor financiare cu musulmanii. Dacă, din întâmplare, datorau ceva unui musulman, ei se sustrăgeau de la obligație, pe motiv că acesta se convertise la o nouă religie și pretindeau că înțelegerea nu mai era valabilă. Dacă era invers, evreii nu conteneau să-l hărțuiască zi și noapte pentru a-și plăti datoria, totul într-o încercare

Pagina 222

disperată de a demola marele edificiu al noii religii, ce câștiga teren cu iuțeală și se înălța cu repeziciune spre înaltul cerului.

4. Evreii din tribul Qainuqa încalcă acordul

Când au văzut că Allah era de partea credincioșilor, dăruindu-le o victorie fără echivoc, și observând prezența pătrunsă de teama respectoasă a musulmanilor în Medina, evreii nu și-au mai putut ascunde indignarea. Ei au început în văzul tuturor o serie de acțiuni provocatoare și dăunătoare.

Cei mai vicleni dintre ei erau cei din tribul Qainuqga', locuitori din cartierele din Medina, ce le purtau numele. Aceștia se ocupau cu auritul, fierăritul și făurirea uneltelor gospodărești. Din acest motiv, în casele lor se găseau din abundență arme de război. Aveau cam 700 de războinici, fiind cei mai îndrăzneți din comunitatea evreiască din Arabia. Ei au fost primii care au încălcat tratatul de cooperare și non-agresiune pe care-l semnaseră deja cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Purtarea lor era din ce în ce mai nepoliticoasă și insuportabilă. Ei au început să provoace scandaluri și să-i insulte pe musulmani, jignindu-i pe cei ce le frecventau bazarele și intimidându-le femeile. Asemenea lucruri au început să agraveze situația generală, astfel încât Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a cerut o adunare, i-a mustrat, le-a cerut să fie raționali, sensibili și echilibrați și i-a avertizat să nu mai greșească.

Oricum, ei au rămas neînduplecați și n-au dat atenție avertismentului său, spunând: “Nu vă lăsați induși în eroare de faptul că ați învins niște quraiși fără experiență în arta războiului. Dacă ați lupta împotriva noastră, ați vedea că suntem adevărați experți în război.”

În acest sens au fost revelate cuvintele lui Allah:

“Și spune celor care nu cred: “Veți fi biruiți [în curând] și veți fi adunați spre Gheena! Și ce pat groaznic veți avea!”

“Ați avut un semn în cele două oștiri ce s-au ciocnit: o oștire care lupta pe calea lui Allah și o alta necredincioasă, care i-a văzut [pe credincioși] de două ori mai mulți decât ei, cu proprii lor ochi. Allah îl întărește cu ajutorul Său pe cel care voiește EI! În aceasta este o pildă pentru cei care au ochi să vadă!" [3:12,13]l1]

Răspunsul celor din tribul Qainuqa' s-a materializat, după cum am văzut, într-o declarație de război. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a reprimat furia și i-a sfătuit pe musulmani să aibă răbdare și

[1] Sunan Abu Da'ud cu 'Aunul-Ma'bud, 3/115; Ibn Hișam, 1/552