BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 161

câtorva întâmplări interesante, petrecute pe parcursul obositoarei călătorii:

1. Într-o zi nu puteau găsi nici un loc care să-i apere împotriva căldurii înăbușitoare. Atunci Abu Bakr - Allah să fie mulțumit de el), aruncând o privire în jur, a văzut în cele din urmă puțină umbră lângă o stâncă. El a curățat pământul și și-a așternut mantia pentru ca Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să se întindă pe ea și apoiel a stat de pază.

S-a întâlnit cu un păstor, un băiat beduin, care, de asemenea, căuta adăpost. Abu Bakr l-a rugat să-i dea puțin lapte pe care, după ce l-a răcit puțin în apă, l-a dus Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Apoi s-a întors și a așteptat până ce Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a trezit și și-a potolit setea cu laptele adus.I!]

2. Pe drum, oricui îl întreba pe Abu Bakr -Allah să fie mulțumit de eldespre identitatea onorabilului său tovarăș, acesta îi răspundea să acel om era călăuza lui. Cel care primea răspunsul se gândea că Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era o călăuză de drum, în timp ce Abu Bakr voia să spună că era călăuzit pe calea Adevărului.[2]

3. Quraișii, după cum am menționat deja, declaraseră că oricine îl va prinde pe Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - va primi o sută de cămile drept recompensă. Acest lucru i-a îndemnat pe mulți să-și încerce norocul. Printre cei care pentru a câștiga recompensa îi căutau pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și pe tovarășul lui era și Suraqa, fiul lui Malik. După ce a primit informația că un grup de patru persoane fusese văzut pe un anumit drum, a hotărât să-l urmărească în secret pentru ca el singur să câștige recompensa. S-a urcat pe un cal iute și a pornit grabnic în urmărirea lor. Pe drum, calul s-a împiedicat și el a fost aruncat la pământ. A dat atunci cu zarul ca să vadă dacă trebuia să continue sau nu urmărirea, așa cum fac de obicei arabii în asemenea circumstanțe, și a găsit sorții nefavorabili dorinței lui. Lăcomia pentru avere însă l-a orbit de tot și el a reluat urmărirea. | s-a întâmplat același lucru, dar el nu a dat nici o atenție. A sărit iarăși în șa și a galopat cu viteză amețitoare până când a ajuns să audă glasul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în timp ce recita din Coran. Abu Bakr era foarte agitat și își întorcea mereu capul să privească în urmă, în timp ce

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/510.

[2] Sahih Al-Bukhari, 1/556.

Pagina 162

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era foarte calm și continua să recite versuri din Coran.

Pe parcursul drumului, calul lui Suraga se tot împiedica, iar el era aruncat la pământ. Deodată, a văzut că picioarele din față ale calului intraseră în pământ și din ele ieșea fum. Abia atunci s-a trezit la realitate și și-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah față de planul nelegiuit pe care îl avea în minte împotriva Profetului. El i-a rugat să se apropie de grupul de călători și cu inima spășită a implorat cu toată umilința iertare Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

EI s-a adresat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! și tovarășului său, astfel: “Oamenii tăi (n.t. quraișii) au promis o răsplată generoasă celui care te va prinde”. A mai adăugat apoi că putea să le ofere provizii, dar ei i-au refuzat oferta. l-au cerut doar să le acopere plecarea și să nu le spună politeiștilor care era locul unde se ascundeau. Apoi, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a iertat și i-a confirmat acest lucru printr-o dovadă scrisă de 'Amir bin Fuhaira pe o bucată de pergament. Suraqga s-a întors în grabă la Mekka și a încercat să dejoace planurile celor care erau în urmărirea lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și a tovarășului său. Așadar, dușmanul jurat a devenit un sincer credinciosi]

Într-o versiune a lui Abu Bakr - Allah să fie mulțumit de el!, acesta spune: "Am emigrat în timp ce mekkanii ne urmăreau. Nimeni nu ne-a ajuns din urmă, în afară de Suraga bin Malik bin Ju'șam, pe calul său. Eu am spus: “O, Mesager al lui Allah, acesta ne-a ajuns din urmă!”. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a răspuns:

“Nu fi mâhnit, căci Allah este cu noi”. [9:40]

4. Grupul și-a continuat călătoria până când a ajuns la niște corturi izolate ce aparțineau unei femei numite Umm Ma'bad Al-Khuzaiia. Era o femeie milostivă și ședea în ușa cortului ei, cu un covoraș așternut pe jos, pregătit pentru orice călător ce se întîmpla să treacă pe acolo. Obosiți și însetați, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și tovarășul lui au vrut să se învioreze cu hrană și puțin lapte. Femeia le-a spus că turma este la păscut, iar capra ce se află în apropiere era aproape stearpă.

Era un an secetos. Cu permisiunea ei, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a atins ugerul caprei, invocând Numele lui Allah și, spre

Pagina 163

marea lor bucurie, din uger a început să curgă lapte din belșug. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a oferit lapte stăpânei casei și apoi a împărțit restul cu ceilalți membrii ai grupului. Înainte de plecare, el a muls capra, a umplut plosca și i-a dat-o lui Umm Ma'bad.

Mai târziu, soțul ei a venit cu caprele slăbănoage care nu aveau nici un pic de lapte în ugere. Ela fost uimit să găsească lapte în casă. Soția sa i-a povestit că trecuse pe acolo un om binecuvântat și i-a dat mai multe amănunte despre înfățișarea și felul său de a vorbi. Abu Ma'bad și-a dat seama imediat că omul acela era cel pe care îl căutau quraișii și i-a cerut nevestei să i-l descrie în întregime. Ea a schițat într-un mod minunat aspectul și manierele lui, dar acest subiect îl vom detalia mai târziu, când vom vorbi despre trăsăturile și meritele Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

După ce a ascultat descrierea soției lui, Abu Ma'bad și-a exprimat dorința sinceră de a-l însoți pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, oricând se va ivi ocazia. Și-a arătat admirația față de acesta prin versuri care au răsunat cu o asemenea putere în toată Mekka, încât oamenii de aici au crezut că un dijinn îi întipărea aceste cuvinte în minte.

Asma', fiica lui Abu Bakr, auzind aceste versuri, și-a dat seama că acești doi tovarăși se îndreptau spre Medina.!!] Micul poem începea cu mulțumiri către Allah, care le dăduse șansa (n.t. familiei Ma'bad) de a-l găzdui, chiar și pentru puțin timp, pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

Apoi era descrisă lumina ce va învălui inima celui ce-l va însoți pe Profet, indiferent cine ar fi fost acela, încheindu-se cu invitația adresată tuturor oamenilor de a veni s-o vadă cu ochii lor pe Umm Ma'bad, pe capra ei și plosca plină cu lapte, ce stăteau mărturie a bunei-credințe a Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

5. În drum spre Medina, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduși de lăcomie pentru obținerea răsplății quraișilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrățișat islamul împreună cu alți șaptezeci dintre oamenii săi. El și-a scos turbanul și l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că îngerul păcii și armoniei venise să umple întreaga lume de cinste și

[2] Rahmat-al-lil'alamin, 1/101.

Pagina 164

dreptate. [2]

6. Cei doi emigranți și-au reluat călătoria. În această perioadă, l-au

întâlnit pe Az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros și Az-Zubair le-a dăruit două veșminte albe, pe care ei le-au acceptat cu recunoștință. [i]

Într-o zi de luni, pe 8 Rabi' Al-Auual, în cel de-a! treisprezecelea an al Profeției, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Mesagerul lui Allah a sosit la Quba' 2]

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammed, mulțimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munților și în copaci.

Veneau în fiecare dimineață și așteptau cu nerăbdare apariția lui până când erau nevoiți să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi, plecaseră ca de obicei și după o lungă așteptare și pândă se întorceau în oraș, când un evreu, care a văzut călători îmbrăcați în alb care-și croiau grăbiți calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline: “O, voi, familii de arabil Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-ați așteptat cu nerăbdare a venit!” Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra. ll Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraș și lumea a ieșit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn Al-Qaiiim a spus: “Strigătele de "Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare) au răsunat în neamul 'Amr bin 'Auf. Auzindu-le, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a emoționat foarte tare, dar, cu un rar simț al coordonării și bunei-cuviințe, a cerut să se facă liniște.

Seninătatea l-a învăluit și revelația i-a fost trimisă.[%)

“ atunci Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil și drepteredincioșii evlavioși și îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.” [68:4]l

“Urua bin Az-Zubair a spus: "Ei l-au primit pe Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul 'Amr bin 'Auf l-au găzduit. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni, în Rabi' Al-Auual. El s-a așezat în tăcere și "ajutoarele" care nu avuseseră ocazia să-l vadă mai înainte au venit să-l salute. Se spune că soarele dogorea și atunci Abu Bakr s-a ridicat în

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/554.

[2] Rahmat-al-lil'alamin, 1/102.

[3] Sahih Al-Bukhari, 1/555.

[6] Sahih Al-Bukhari, 1/555.

Pagina 165

Așezările triburilor Yatrib la începutul emigrării

Nord

Vaiea Qanat

Medina

Î Casa

„Pomul e

APE.

Al“ Aualj

Grădinile ue p

ezeno nirueau ajasea

almieri

Pagina 167

picioare să-l apere cu umbra lui de razele arzătoare.ll Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înțeles care este Profetul. A fost într-adevăr o zi nemaiîntâlnită în Medina. Chiar și evreii, din semnele pe care le-au văzut la Muhammed, și-au dat seama de adevărul spuselor Profetului lor.

În Quba', Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a locuit la Khultum bin Al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului 'Amr bin “Auf. Aici el și-a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundația Moscheei din Quba. La baza acestei inițiative a stat credința adevărată. “Ali a mai rămas în Mekka timp de trei zile, pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - spre păstrare. După aceea, și-a început emigrarea, pentru a se întâlni cu Profetul la Quba' [1]

Vineri dimineața, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

- a trimis după cei din neamul An-Najjar, unchii săi din partea mamei, să vină și să-i conducă pe Abu Bakr și pe el la Medina. EI s-a cprit într-o vale unde locuia neamul Salim și acolo și-a făcut rugăciunea de vineri împreună cu o sută de oameni.!! Între timp, familiile și triburile din Medina, noua denumire pentru Yathrib și o formă prescurtată a “Al-Medinatun Nabauiia”

- "Orașul Profetului”, au început să se întreacă unii pe alții în a-l invita pe nobilul oaspete în casele lor. Fiicele mediniților i-au cântat versuri minunate de bun venit prin care își afirmau ascultarea și supunerea față de noul Mesager.

Deși nu erau bogați, fiecare “ajutor” își dorea cu nerăbdare și din toată inima să-l primească pe Mesager în casa lui. A fost într-adevăr o procesiune triumfală. Alături de cămila lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și ale adepților săi apropiați călăreau căpeteniile orașului în cele mai bune veșminte și armuri strălucitoare, fiecare spunând: “Descalecă aici, O, Mesager al lui Allah, sprijină-te pe noi”. Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - răspundea fiecăruia cu amabilitate și bunăvoință: “Cămila aceasta este condusă de Allah. Unde se oprește ea, acolo va fi adăpostul meu”.

Cămila a mers mai departe cu frâul slăbit, până ce a ajuns pe locul Moscheei Profetice, iar acolo a îngenunchiat. Muhammed n-a descălecat până ce ea nu s-a ridicat din nou, a mai mers puțin, s-a întors și iara

[2] Sahih Al-Bukhari, 1/555.

Pagina 168

îngenunchiat, chiar pe locul de dinainte. Aici el a descălecat într-un cartier locuit de neamul Najjar, trib înrudit cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - pe linie maternă. De fapt, a fost dorința sa să-i cinstească pe unchii săi materni și să trăiască printre ei. Gazda norocoasă, Abu Aiiub Al-Ansari, a pășit înainte cu bucurie nespusă pentru binecuvântarea divină care-l copleșise, l-a întâmpinat pe nobilul oaspete și l-a rugat să intre în casă.l1]

Câteva zile mai târziu, a sosit și soția Profetului, Sauda, împreună cu cele două fiice ale acestuia, Fatima și Umm Kulthum, dar și cu Usama bin Zaid, Umm Aiman, 'Abduliah, fiul lui Abu Bakr, și familia lui Abu Bakr, inclusiv 'A'ișa - Allah să fie mulțumit de ea! Zeinab nu putuse să emigreze, rămânând cu soțul ei, Abu Al-As', până la bătălia de la Baar.?

'A'ișa - Allah să fie mulțumit de ea! - a relatat: "Când Mesagerul lui Allah a intrat în Medina atât Abu Bakr, cât și Bilal au căzut la pat. Eu îi îngrijeam pe amândoi. Când era chinuit de febră, Abu Bakr obișnuia să recite versuri care vorbeau despre moarte, în timp ce Bilal, atunci când febra s-a mai domolit, a început să recite versuri din care reieșea clar dorul de casă."

Tot 'Aișa a mai adăugat: “L-am anunțat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de situația lor gravă și el a spus: “O, Allah, Te implorăm să înalți în inimile noastre o dragoste la fel de puternică pentru Medina cum este cea pe care am simțit-o pentru Mekka, sau chiar mai puternică. O, Allah, binecuvântează și sporește bunăstarea Medinei și, Te rugăm, mută-i “boala” într-un alt loc”.ltl

[2] Sahih Al-Bukhari, 1/556.

[3] Sahih Al-Bukhari, 1/588.

Pagina 169

VIAȚA ÎN MEDINA

Perioada medinită ar putea fi divizată în trei etape:

1. Prima etapă a fost caracterizată de nenumărate necazuri, neînțelegeri și mult prea multe obstacole venite din interior, cărora li se alătura valul de ostilitate de afară, axat pe anularea definitivă a noii credințe. Tratatul de pace de la Al-Hudaibiia, din Zul-qi'de, anul 6 d.H.

încheie această perioadă.

2. În a doua etapă a avut loc un armistițiu cu conducătorii păgâni, care s-a încheiat cu cucerirea Mekkăi, în Ramadan, anul 8 d.H. Tot atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a început să invite regii din afara Arabiei să intre în rândurile islamului.

3. În a treia etapă o mulțime de oameni a intrat în islam. Triburile și oameni din afara lor veneau la Medina să-l omagieze pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Această ultimă etapă se va încheia cu moartea Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - în Rabi' Al-Auual, anul 11 d.H.

Pagina 170

PRIMA ETAPĂ

SITUAȚIA ÎN MEDINA ÎN PERIOADA DE EMIGRARE

Emigrarea la Medina nu ar putea fi niciodată atribuită doar încercărilor de a scăpa de batjocură și oprimare, ci a constituit și un fel de alianță care avea scopul de a pune bazele unei noi societăți, într-un loc care să le confere siguranță. Din acest motiv, era absolut necesar ca fiecare musulman să contribuie la construirea acestei noi reședințe, întărind-o și sprijinind-o.

Fără nici o urmă de îndoială, căpetenia și călăuza spirituală era Nobilul Mesager - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, în mâinile căruia se puteau rezolva toate problemele.

La Medina, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a avut de-a face cu trei categorii diferite de oameni, fiecare cu probleme specifice. Acestea erau:

1. Tovarășii săi, elita nobilă și cei cu frică de Allah (credincioșii).

2. Politeiștii care nu îmbrățișaseră încă islamul și făceau parte din triburi pur medinite.

3. Evreii.

1. În ceea ce-i privește pe tovarășii săi, condițiile de viață din Medina difereau în totalitate de cele pe care le avuseseră în Mekka. Acolo, în Mekka, deși luptau pentru o cauză bine organizată, din punct de vedere fizic erau dispersați, depășiți numeric și abandonați. Se găseau astfel în imposibilitatea de a-și urmări noua direcție de orientare. Mijloacele sociale și materiale necesare înființării noii comunități musulmane le lipseau.

În paralel, capitolele mekkane din Nobilul Coran se rezumau la descrierea preceptelor islamice, interpretarea legislației ce ținea de fiecare credincios în parte, impunând binele și credința și interzicând păcatele și faptele rele.

În Medina, lucrurile stăteau însă altfel. Aici ei înșiși aveau putere de decizie asupra problemelor vieții lor. Acum erau ușurați și puteau aborda cu încredere provocările civilizației, construcțiile, mijloacele de trai, economia, politica, administrația guvernamentală, războiul și pacea, codificarea chestiunilor de permis și interzis, credința, etica și toate celelalte aspecte

Pagina 171

relevante.

Pe scară mică, ei aveau în Medina libertatea desăvârșită de a ridica

pilonii unei noi comunități musulmane, nu doar complet diferită de modul de viață preislamic, ci unică prin trăsăturile ei în întreaga lume. Era o societate care putea într-adevăr să apere Chemarea islamică, de dragul căreia timp de zece ani musulmanii fuseseră supuși la torturi indescriptibile.

Cu siguranță, clădirea unei societăți care funcționează după acest tip de etică nu poate fi realizată peste noapte, într-o lună sau într-un an. Ea necesită o perioadă îndelungă pentru construcție, în care legislația și legalizarea se înfăptuiesc gradat, într-un proces complementar cultivării minților și educației. Bineînțeles, Allah Atoateștiutorul deținea legislația, iar profetul Său, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, avea rolul implementării și orientării conform acesteia:

“E] este Cel care le-a trimis celor fără știință de carte un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Sale, să-i curățească pe ei și să-i învețe Cartea și Înțelepciunea..." [62:2]

Tovarășii Profetului - Allah să fie mulțumit de ei! - s-au grăbit entuziasmați să asimileze regulile coranice și să-și umple bucuroși inimile cu ele:

“și a căror credință sporește când Ii se citesc versetele Lui...” [8:2]

Referindu-ne la musulmani, trebuie să menționăm că această sarcină a constituit o mare încercare pentru Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! De fapt, chiar acesta este scopul ce stă la baza Chemării islamice și a misiunii lui Muhammed. Nu a fost niciodată un lucru întâmplător, deși au existat probleme care impuneau o soluționare urgentă.

Practic, musulmanii din Medina erau formați din două categorii. Prima categorie era alcătuită din “ajutoare” (Al-Ansar) și deja ei se stabiliseră în locuințe, beneficiind de bunăstarea și pământul lor. Mărul discordiei era însă adânc înrădăcinat între ei, iar ostilitatea era caracteristica de bază a acestei categorii. Cea de-a doua grupare era formată din "emigranți"

(Al-Muhajirun) care nu aveau nici casă, nici slujbă și erau săraci.

Numărul acestora nu era mic, ci, dimpotrivă, creștea pe zi ce trece, mai ales de când Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! le dăduse permisiunea să plece spre Medina, a cărei structură economică, inițial nu atât de prosperă, începuse să dea semne de dezechilibru,