BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 121

BIOGRAFIA NOBILULU! PROFET

bazele regatului islamic, unde pacea și siguranța vor domni pe tot cuprinsul.

Aceste prevestiri nu erau oferite doar adepților lui Muhammed, ci erau de fapt dezvăluite în permanență atât credincioșilor, cât și necredincioșilor.

Ori de câte ori cele două părți se întâlneau, ultimii îi insultau pe cei dintâi și spuneau batjocoritor: “lată-i pe stăpânii pământului, care-i vor învinge pe Chosroes și pe Caesar.” Credincioșii, însă, în așteptarea acelui viitor strălucitor și de orientare divină, perseverau întotdeauna și răbdau tot felul de persecuții și de umilințe, privindu-le ca pe niște nori de vară ce se risipesc repede [1]

În ceea ce-l privește pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, el hrănea întotdeauna sufletele adepților săi și le sfințea cu lumina credinței, inoculându-le înțelepciunea Coranului și cultivându-le mințile cu spiritul islamic, care îi înălța într-o stare de nobilă spiritualitate și le conferea un grad absolut de libertate față de jugul materialismului, precum și o înaltă morală, suficient de puternică pentru a rezista plăcerilor lumești și pentru a-i conduce de la întuneric, la lumină.

E] îi învăța în permanență să fie toleranți, iertători și să aibă permanent control asupra propriei ființe, pentru a se putea întări în religia lor, a renega patimile și a se dedica prin credința în Allah. l-a învățat de asemenea să tânjească după Grădină (Paradisul), să studieze științele în legătură cu credința lor, să-și dea în primul rând lor înșiși socoteală pentru faptele lor, să țină sub control toate incidentele ce pot provoca mânie și, în final, să respecte sobrietatea, răbdarea și gravitatea.

[1] Figh As-Sirah, p. 84.

Pagina 122

ETAPA A TREIA

Chemarea la islam dincolo de Mekka

În Șauual!! (la sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie 619 e.n.), la zece ani după ce Domnul său îi încredințase misiunea, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a pornit spre At-Ta'if, aflat cam la 60 de km depărtare de Mekka, împreună cu Zaid bin Haritsa, pentru a invita oamenii la islam. Contrar așteptărilor sale, atmosfera generală a fost teribil de ostilă. El a văzut familia lui Omair, care era recunoscută printre nobilii din oraș, dar spre dezamăgirea lui toți s-au prefăcut surzi la mesajul lui și au folosit un limbaj abuziv referitor la cauza nobilă pentru care se străduia el. Trei frați din căpeteniile Thagif: “Abd Yaiil, Mas'ud și Habib - fiii lui Amr bin Omair Ath-Thaqafi - s-au întâlnit cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și acesta i-a invitat să îmbrățișeze islamul și să-l slăvească pe Allah, dar ei l-au insultat cu nerușinare și i-au refuzat invitația. “EI sfâșie straiele de la Al-Ka'ba. Este adevărat că Allah te-a trimis ca Mesager?', a spus unul dintre ei. “Nu a găsit Allah pe altcineva căruia să-i încredințeze Mesajul Său?”, a spus al doilea. “Jur pe Allah că nu voi avea niciodată vreo legătură cu tine. Dacă ești într-adevăr Mesagerul lui Allah, atunci ești prea serios ca să ripostezi, iar dacă îl hulești pe Allah simt că este necesar să nu vorbesc cu tine”, spuse al treilea. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și-a dat seama că ei erau cauze pierdute, așa că s-a ridicat și i-a părăsit, spunând: “Dacă vă complaceți în aceste practici ale voastre, atunci să nu le dați la iveală în fața mea.”

El a rămas acolo timp de zece zile, transmițând soli care să vorbească fiecărui om în parte, dar totul fără nici un rezultat. Nerăbdători să grăbească plecarea vizitatorului nepoftit, oamenii l-au fugărit pe toate potecile cu huiduieli, l-au lovit cu pietre și l-au forțat să fugă din oraș, urmărit de o gloată veninoasă. Sângele îi șiroia pe ambele picioare și Zaid, silindu-se să-l apere, a fost rănit la cap. Mulțimea nu s-a liniștit însă, până când nu l-a alergat 3-4 km prin câmpiile nisipoase de la poalele colinelor.

[1] Tarikh-el-islam, 1/122.

Pagina 123

Acolo, dezgustat și sfârșit de oboseală, s-a refugiat într-una din numeroasele livezi și s-a odihnit lângă zidul unei vii.

Într-un moment în care întreaga lume părea că s-a întors împotriva lui, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - s-a întors spre Domnul său și s-a aplecat în rugăciune și cuvintele sale emoționante încă se păstrează, imortalizând momentul în care sufletul său chinuit a dat frâu liber disperării. El era obosit și rănit, dar încrezător în ajutorul Stăpânului său:

“O, Allah! Numai Ție mă pot plânge de neajutorarea mea, de sărăcia resurselor mele și de nimicirea mea în fața omenirii. Tu ești cel mai Milostiv dintre cei milostivi! Tu ești Domnul celor neajutorați și slabi, O, Stăpâne al meu! În mâinile cui mă vei părăsi? În mâinile unei rude distante și neprimitoare care, văzându-mă, s-ar încrunta supărată, sau ale dușmanului căruia i s-a oferit control asupra mea? Dacă, însă, mânia Ta cade asupra corpului meu, nu am pentru ce să mă îngrijorez, căci bunătatea Ta mă încape și pe mine."

"Caut apărare în lumina Obrazului Tău care luminează cerurile și alungă întunericul, care veghează asupra tuturor lucrurilor din lumea aceasta și din Lumea de Apoi. Fie ca niciodată să nu-ți stârnesc mânia sau ca mânia Ta să se îndrepte asupra mea. ȘI, întru mulțumirea Ta, nu voi săvârși păcate. Și nu este altă putere sau alt ajutor decât singur al Tău."

Văzându-l în această situație neajutorată, doi fii ai lui Rabia, mekkani înstăriți, au fost înduioșați, mai ales că erau și rude și au trimis la el pe unul dintre servitorii lor creștini pentru a-i duce o tavă cu struguri.

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a acceptat fructele cu invocația pioasă: “În Numele Lui Allah”. Servitorul creștin Addas a fost foarte impresionat de aceste cuvinte și a spus: “Acestea sunt cuvinte pe care, în general, oamenii de aici nu le folosesc." Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - l-a întrebat de unde provine și ce religie mărturisește.

Addas a răspuns: "Sunt creștin prin credința-mi și vin din Ninive. Profetui - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a spus atunci: "Aparții orașului lui lona cel drept, fiul lui Matta?” Addas l-a întrebat uimit: "Dar de unde știi despre Iona, fiul lui Matta?" Profetul a răspuns: "EI este fratele meu. A fost Profet și asta sunt și eu.” Auzind acestea, Addas i-a sărutat mâinile și picioarele.

Stăpânii lui l-au certat pentru această faptă, dar el a răspuns: "Nimeni pe acest pământ nu este mai bun decât el. Mi-a dezvăluit un adevăr pe

Pagina 124

care numai un Profet îl știe.” Ei l-au certat din nou și au spus:

"Te avertizăm asupra consecințelor ce se vor ivi dacă părăsegști credința strămoșilor tăi. Religia pe care o mărturisești este mult mai bună decât cea spre care te simți atras.” Cu inima frântă și deprimat, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - s-a pregătit să se întoarcă la Mekka.

Când a ajuns la Qarn Al-Manazil, Allah Atotputernicul i l-a trimis pe Gavriil, împreună cu îngerul munților. Ultimul i-a cerut Profetului permisiunea să îngroape Mekka între munții Abu Qubais și Qu'aiqa'an. Această întâmplare a fost relatată de 'A'ișa, soția Profetului. Ea a spus: “L-am întrebat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - dacă trăise o zi mai proastă decât cea de Uhud. Ela răspuns că suferise mult din cauza acelor oameni, dar cea mai dureroasă a fost ziua de 'Aqaba. "Am mers să caut ajutor la Ibn “Abd Yalil bin “Abd Kabal, dar m-a alungat. Am plecat obosit și întristat, indiferent la ce se întâmpla în jurul meu, când am realizat dintr-o dată că mă aflam în Qarn Ath-Tha'alib, numit și Qarn Al-Manazil. Acolo am privit în sus și am văzut un nor care-și întindea umbra deasupra mea și Gavriil mi s-a adresat: "Allah a auzit cuvintele poporului tău și a trimis pe îngerul munților în ajutorul tău." Ultimul a strigat, mi-a transmis urările sale și apoi mi-a cerut permisiunea să îngroape Mekka între cei doi munți care o mâărgineau. Eu am răspuns că nu. Poate se va naște din spița lor cineva care să se închine lui Allah Atotputernicul.” Acesta este un răspuns concis și plin de înțeles, care indică în mod clar caracterul fără de pereche al Profetului, manierele alese și firea sa măreață și generoasă [!]

Trimisului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - i-a revenit atunci vigilența și inima sa s-a liniștit, în lumina acelui ajutor divin invizibil. El a plecat la Uadi Nakhla ("Valea Curmalului”), unde a rămas timp de câteva zile.

În timpul șederii sale acolo, Allah i-a trimis un grup de djinni, care l-au ascultat recitând din Nobilul Coran:

“Și [adu-ți aminte] când am abătut Noi către tine o ceată de djinni ca să asculte Coranul. Și când s-au adunat ei, au zis: "Ascultați cu luare-aminte!". lar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători și prevenitori.

Și au zis ei: “O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzește

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/458; Sahih Muslim, 2/109

Pagina 125

către Adevăr și către o cale dreaptă.

O, neam al nostru! Răspundeți celui care cheamă la Allah și credeți în El, căci El vă va ierta păcatele voastre și vă va apăra pe voi de o pedeapsă dureroasă!”. [46:29-31]

La același incident se referă "Capitolul Al-Djinn":

“Spune: "Mi-a fost revelat mie că o ceată de djinni au ascultat și apoi au zis: "Noi am auzit un Coran minunat,

Care călăuzește către drumul cel drept! Noi credem în el și nu-i vom face Domnului nostru nici un asociat!

Pentru că EI - înalță-se mărirea Domnului nostru! - nu Și-a luat soață și nici copil!

Și netrebnicul nostru a spus asupra lui Allah minciuni.

Noi am crezut că nici oamenii, nici djinnii nu vor spune împotriva lui Allah minciuni,

Însă au fost bărbați dintre oameni care au căutat apărare la bărbații dintre djinni, dar le-a sporit lor suferința,

Și că ei au crezut, așa cum ați crezut și voi, că Allah nu va învia pe nimeni. |

Noi am atins cerul și l-am aflat plin de păzitori aspri și de bolizi.

Noi ne-am așezat în el pe niște locuri pentru a auzi. Însă cine se pune la ascultat acum găsește un bolid stând la pândă pentru el.

Noi nu știm dacă se voiește rău celor de pe pământ sau dacă voiește Domnul lor [să-i călăuzească] pe calea cea dreaptă.

Printre noi se află unii drepți și [alții] mai puțin drepți; astfel și noi am fost împărțiți în felurite cete.

Noi credem că nu-L vom putea slăbi niciodată pe Allah pe pământ și nu-L vom putea slăbi pe EI, fugind noi.

Și când am auzit noi călăuzirea, am crezut în ea și acela care crede în Domnul său să nu se teamă nici de împuținare, nici de împovărare!

Unii dintre noi sunt musulmani și unii dintre noi sunt nelegiuiti. Aceia dintre noi care au îmbrățișat Islamul sunt aceia care au căutat calea cea dreaptă.

Cât despre cei nelegiuiți, ei sunt vreascuri de foc pentru Gheena”.

Din contextul acestor versete și interpretarea lor relevantă reiese cu claritate că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - nu era conștient de prezența acelui grup de djinni acolo.

Pagina 126

E| și-a dat seama de aceasta doar când Allah i-a revelat acele versete. Versetele mai confirmă că era prima dată când ei veniseră.

Capitolul, în anumite versete, sugerează că, mai târziu, djinnii și-au repetat vizitele. Prezența acelui grup este plasată în contextul ajutorului pe care Domnul l-a acordat Mesagerului Său și constituie un semn favorabil al succesului și victoriei finale a Chemării islamice. Această prezență reprezintă o dovadă neștirbită a faptului că nici o putere, oricât de mare ar fi, nu poate schimba ceea ce a fost lucrat de Allah:

“Acela care nu va răspunde celui care cheamă la Allah nu va scăpa de puterea [lui Allah] pe pământ și nu va avea ocrotitori în locul Lui. Aceia se află în rătăcire învederată." [46:92]

“Noi credem că nu-L vom putea slăbi niciodată pe Allah pe pământ și nu-L vom putea slăbi pe EI, fugind noi.” [72:12]

După ce i s-a acordat acest sprijin, depresia, dezamăgirea și tristețea, care îl copleșeau de când fusese alungat din At-Ta'if, l-au părăsit pe Muhammed și el și-a întors fața spre Mekka cu hotărârea de a-și pune în aplicare planul inițial, adică de a-i chema pe oameni la islam și de a le transmite Mesajul său, cu mare zel și cu un entuziasm fără pereche.

Zaid bin Haritha, tovarășul său, s-a adresat Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - astfel: “Cum îndrăznești să mai pui piciorul în Mekka după ce ei te-au exilat?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - i-a răspuns: "Ascultă, Zaid! Allah ne va ușura cu siguranță și Își va sprijini religia și pe Profetul Său”.

Când au ajuns la o distanță scurtă de Mekka, el s-a retras la peștera Hira. De acolo, a trimis un om din tribul Khuza'a la Al-Akhnas bin Șuraiq să-i ceară protecție. Acesta i-a răspuns că era aliatul quraișilor, nefiind astfel în măsură să-i ofere protecție. Atunci, Mesagerul l-a trimis la Suhail bin 'Amr, dar tot fără nici un folos. Al-Mut'im bin 'Udai, om de vază din Mekka, s-a oferit să răspundă chemării Profetului pentru adăpost. E! le-a poruncit oamenilor lui să se înarmeze temeinic și apoi i-a cerut lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - să intre în oraș și să se îndrepte direct spre Sfântul Sanctuar. Profetul a făcut două Raka'h și apoi a plecat spre casa lui, păzit de servitorii înarmați ai lui 'Udai.

S-a povestit că, mai târziu, Abu Jahi, dușmanul crâncen al islamului, l-a întrebat pe Mut'im dacă purtarea lui însemna protecție sau convertire, iar acesta i-a răspuns că era doar protecție. Abu Jah! s-a simțit rușinat și a

Pagina 127

spus că, de dragul lui, îi va acorda protecție lui Muhammed.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască n-a uitat niciodată serviciul lui Mut'im. La sfârșitul bătăliei de la Baar, el a declarat public că, în cazul în care Mut'im se afla încă în viață și cerea eliberarea captivilor quraiși, el nu-i va refuza cererea.

Pagina 128

PREZENTAREA ISLAMULUI TRIBURILOR ARABE

ȘI FIECĂRUI OM ÎN PARTE

În luna Zul-qi'de, în al zecelea an al Profeției (iulie 619), Profetul -Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască- s-a întors la Mekka pentru a-și relua activitățile. Se apropia timpul pelerinajului și el s-a grăbit să inițieze în islam atât triburile, cât și pe fiecare om în parte, chemându-i să îmbrățișeze noua religie, așa cum procedase încă din al patrulea an al Profeției.

Conform relatării lui Az-Zuhri, între triburile în care islamul fusese prezentat, am putea menționa neamurile: 'Amir bin la'sa'a, Muharib bin Khasfa, Fazara, Ghassan, Murra, Hanufa, Salim, 'Abs, Nasr, Al-Bura,, Kinda, Kalb, Al-Harith bin Ka'b, Udhra și oamenii din Hadrmaut.

Islamul nu le-a fost prezentat într-un singur an, ci în mod repetat, din al patrulea an până în ultimul sezon al pelerinajului dinaintea emigrării.

Totuși, ei au rămas neînduplecați și nici unul dintre ei nu a răspuns pozitiv. [1]

Prezentăm în continuare un rezumat al aspectelor legate de chemarea Profetului la noua credință pe care o propovăduia:

1. A vizitat un clan din neamul Kalb, cunoscut și sub numele de neamul Abdullah. EI i-a chemat la mesajul lui Allah și i-a implorat să-l accepte de dragul lui Allah, apoi a spus: "O, neam Abdullah! Allah a ales părintelui vostru ce! mai frumos nume, dar voi nu ați primit Mesajul Său.”

(Abdullah - "Robul lui Allah”)

2. l-a vizitat pe cei din neamul Hanifa la lăcașul lor, dar aceștia l-au tratat într-un mod respingător.

3. S-a adresat celor din neamul 'Amir bin Sa'sa'a în tabăra lor, chemându-i să părăsească idolatria și să li se alăture. Unul dintre ei, Buhaira bin Firras, i-a răspuns: “Dacă ți-am da crezare și Allah îți va da putere asupra dușmanilor tăi, ne vei acorda dreptul să te moștenim și să-ți urmăm la putere?” Profetul a răspuns: “Întreaga lucrare stă în mâinile lui Allah, care dă puterea oricui dorește el.” Omul a comentat: “Tu te aștepți ca noi să stârnim mânia și răzbunarea arabilor fără să avem nici cea mai mică speranță că am putea prelua puterea? Atunci ne putem dispensa cu

[1] At-Tirmidhi; Mukthasar Sirat Ar-Rasul, p. 149; Tarikh-el-Islam, 1/125.

Pagina 129

ușurință de ofertele tale.”

Când cei din neamul 'Amir s-au întors la lăcașul lor, au relatat

povestirea unui om mai în vârstă, care rămăsese în urma lor fiindcă era prea bătrân. Ei au spus: "Un tânăr quraiș din neamul 'Abdul Muttalib, pretinzând că este profet, a venit la noi, ne-a cerut ajutor și ne-a invitat să îmbrățișăm religia lui.” Bătrânul șeic a fost șocat de această veste și s-a întrebat dacă mai există vreo cale de a recupera pierderea acelei șanse și a jurat: "EI este un ismaelit (descendent al lui Ismail). El este Adevărul (un profet adevărat). Cum s-a putut întâmpla de i-ați judecat greșit cuvintele?”

Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - nu a fost dezamăgit deloc. El a insistat în misiunea sa de a duce la bun sfârșit lucrul cu care fusese însărcinat și pentru care lupta în ciuda tuturor necazurilor. El nu și-a îndreptat eforturile doar spre triburi, ci a luat legătura cu fiecare om în parte, unii dintre aceștia răspunzând favorabil la Chemarea sa. În plus, spre sfârșitul acelui sezon, unii dintre ei au crezut în profeția lui și s-au alăturat islamului.

În lista următoare vom prezenta câțiva dintre cei dintâi convertiți:

1. Suaid bin Samit. Era un poet inteligent și discret din Yathrib (Medina). În timpul șederii sale la Mekka cu ocazia pelerinajului cel mare sau a celui mic, el s-a întâlnit cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. Muhammed l-a ajutat să îmbrățișeze islamul. La invitația Profetului, Suaid i-a împărtășit acestuia câteva cuvinte profunde din înțelepciunea lui Lugman. Profetul a aprobat acea înțelepciune, dar i-a spus omului că el îi va împărtăși altceva, mai pătrunzător decât tot ce spusese el mai înainte. A recitat câteva versete din Coran. Omul a ascultat meditativ și cuvintele au fost pe placul sufletului său pur la origine și a acceptat pe dată islamul, ca propria-i religie. El a fost ucis în bătălia de la Bu'ath, în al unsprezecelea an al Profeției.[!]

2. Eias bin Mu'adh. El era un adolescent din tribul Aus, venit ca membru al unei delegații care dorea o alianță cu tribul Quraiș, împotriva unui alt trib rival, Al-Khazraj, ce locuia în Medina. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - i-a întâlnit și i-a sfătuit să urmeze o cale mai bună decât cea pe care o aveau în minte. El li s-a prezentat, le-a vorbit despre islam și misiunea lui și le-a povestit câteva versete din Coran.

Inima lui Eias a fost imediat câștigată de mesajul divin și l-a acceptat pe

Pagina 130

Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. Abu Haisar Anas bin Rafi', un membru al delegației, a dezaprobat comportamentul băiatului și l-a redus la tăcere, aruncându-i praf în față. Oamenii au plecat atunci la Medina fără să reușească să pună bazele unei alianțe cu tribul Quraiș. La scurt timp după sosirea la Medina, băiatul și-a dat ultima suflare, slăvind numele lui Allah și lăudându-l gloria.l?]

3. Abu Zar Al-Ghifari. Acesta trăia în suburbia Yathrib-ului. Vestea islamizării lui Suaid bin Samit și a lui Eias bin Mu'ad a ajuns la el și acest lucru a constituit un moment crucial în viața sa. EI și-a trimis fratele la Mekka pentru a afla mai multe amănunte despre intențiile Profetului. Acesta s-a întors și i-a povestit lui Abu Zar că “Omul menit” aproba binele și interzicea răul. Abu Zar nu s-a mulțumit numai cu atât și a hotărât că el însuși trebuia să meargă să vadă care era situația reală. După câteva încercări de a-l identifica pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - el a reușit să-l întâlnească, deși nu fără dificultăți, datorită modalităților antagoniste în care adepții noii credințe încercau să-și croiască drumul. Imediat ce a fost introdus în adevăratul spirit islamic, Abu Zar s-a convertit. În ciuda rugăminții sincere a Profetului de a nu-și dezvălui noua credință, Abu Zar a mers direct la Sfântul Sanctuar și a declarat public că mărturisise Unicitatea lui Allah și Profeția lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. Păgânii din jurul lui s-au repezit la el și au început să-l bată. Era aproape mort când Al-' Abbas a intervenit și i-a avertizat asupra posibilității de a ucide pe cineva al cărui trib stăpânea în întregime drumurile strategice ale caravanelor comerciale care se îndreptau spre Mekka.

Întâmplarea s-a repetat și în dimineața următoare și, din nou, același om a venit la fața locului și l-a salvat.[2]

4. Tufail bin “Amr Ad-Dausi. Era poet și șef al tribului Ad-Daus care locuia în apropierea granițelor Yemenului cu Arabia. A sosit în Mekka în al unsprezecelea an al Profeției. În cinstea sosirii sale a fost organizată o mare ceremonie de primire. Mekkanii au început apoi să-i împuie urechile cu tot felul de lucruri împotriva Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. Ei au declarat chiar că el cauzase cea mai groaznică agitație socială, până și legăturile de familie făcând subiectul planurilor sale de

[1] Ibn Hișam, 1/424; Tarikh-el-lslam, 1-126

[2] Sahih Al-Bukhari, 1/449-544