BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 101

apropia, a auzit vocea lui Khabbab bin Aratt, care citea "Capitolul Ta-Ha”.

Khabbab, auzind zgomotul pașilor lui, s-a ascuns. Fatima, sora lui Omar, a luat foaia și a ascuns-o, dar Omar auzise deja vocea. “Ce a fost sunetul pe care tocmai l-am auzit?”, a strigat fiul lui Khattab, intrând furios. Sora lui și soțul ei au răspuns deodată: “Nu ai auzit nimic.” - "Ba da”, a spus el, înjurând furios. “Am auzit că v-ați lepădat de credință!” EI s-a repezit la cumnatul lui și l-a lovit, dar Fatima s-a grăbit în apărarea soțului ei. Atunci, Omar i-a tras și ei o palmă. Soțul și soția nu s-au mai putut abține și au strigat cu glas tare: “Da, suntem musulmani, credem în Allah și Mesagerul Lui, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, așa că fă ce vrei tu”. Când Omar a văzut fața surorii lui iubite plină de sânge, s-a înmuiat și a spus: “Lăsați-mă să văd ce citeați ca să știu ce a adus Muhammed".

Fatima s-a mulțumit cu această asigurare, dar a spus: "O, frate, ești necurat din cauza idolatriei tale. Numai cei puri o pot atinge. Mergi întâi și te spală”. El a ascultat-o, s-a îmbăiat, apoi a luat pagina și a citit versetul de deschidere din "Capitolul Ta-Ha", până a ajuns la: "Eu sunt Allah și nu este alt dumnezeu afară de Mine! Așadar, venerează-Mă și împlinește rugăciunea, pentru pomenirea Mea! [20:14]

Omar a citit versetele cu mare interes, a fost foarte pătruns de ele și a zis: "Ce minunat și plin de grație este totul! Vă rog să mă conduceți la Muhammed." Când a auzit asta, Khabbab a ieșit din ascunzătoare și a spus: “O, Omar, sper că Allah a răspuns rugăciunilor Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, fiindcă l-am auzit, spunâna: “0, Allah!

Întărește islamul prin Omar bin Al-Khattab sau prin Abu Jah! bin Hișam.”

Omar a plecat atunci spre o casă din Safa, unde Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - își ținea întâlnirile secrete cu tovarășii săi.

Omar a ajuns în acel loc, având încă sabia în mână. Ela bătut la ușă.

Tovarășii Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - s-au întors să vadă cine era intrusul. Unul dintre ei s-a uitat printr-o crăpătură a ușii și s-a întors, clătinându-se și exclamând: “Este Omar cu sabia lui!”. Hamza, risipind temerile prietenilor lui, a spus: “Lăsați-l să intre. Ca prieten, este bine venit. Ca dușman, i se va tăia capul cu propria lui sabie.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a cerut tovarășilor lui să deschidă ușa. Fiul lui Khattab a intrat înăuntru. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a înaintat să-l întâmpine pe "firavul”

vizitator, l-a apucat de veșmânt și de teacă și i-a spus: "O, Omar! Tu nu te

Pagina 102

vei lăsa până când Allah nu te va umili și nu te va pedepsi așa cum a făcut și cu Al Ualid bin Al Mughira." Omar a răspuns: “O, Mesager a lui Allah! Vin la tine ca să cred în Allah și în Mesagerul Său și în ceea ce a adus de la Domnul său”. Plin de bucurie, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și tovarășii lui au strigat cu glas tare: “Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare). [!]

Convertirea lui Omar a fost un adevărat triumf pentru cauza islamului.

Efectul convertirii lui asupra situației a fost atât de puternic și de spontan, încât credincioșii care până atunci îl venerau pe Allah în secret, între cei patru pereți ai casei lor, se adunau și își făceau ritualurile de adorare, fără a se mai ascunde, chiar în Sfântul Sanctuar. Aceasta i-a făcut mai încrezători, în timp ce Quraișii au început să fie cuprinși de teamă și neliniște.

Ibn Ishaq a povestit cu acordul lui Omar - Allah să fie multumit de el:

"Când am îmbrățișat islamul, mi-am adus aminte de Abu Jahi, vechiul dușman a lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască. Am mers și am ciocănit la ușa lui. Când a ieșit afară să mă vadă, i-am spus direct că am îmbrățțișat islamul. El a trântit imediat ușa cu repulsie, acuzând că fapta mea era josnică și că fața mea era hidoasă”. De fapt, convertirea lui Omar a creat o mare agitație în Mekka, unii oameni acuzându-l că a devenit apostol. El a rămas totuși neclintit în Credință și a insistat în atitudinea lui, punându-și chiar viața în pericol. Politeiștii quraiși s-au îndreptat spre casa lui cu intenția de a-l omori. Abdullah bin Omar - Dumnezeu să fie mulțumit de el - povestea: “În timp ce Omar stătea acasă înfricoșat, Al-As bin Ua'il As-Sahmi Abu'Amr a venit purtând o pelerină brodată și o cămașă cu ornamente de mătase. El provenea din tribul Sahm, care în perioada preislamică era aliatul nostru. Al-As i-a spus lui Omar: "Ce se întâmplă cu tine?” El a răspuns: “Oamenii tăi pretind că mă vor ucide dacă devin musulman”. Al-As a spus: “Nimeni nu îți va face nici un rău după ce ți-am oferit protecția mea.” Așa că Al-As a ieșit afară și i-a întâmpinat pe oamenii care se întindeau în toată valea. El a spus: “Unde mergeți?”, iarei au răspuns: “ÎI vrem pe fiul lui Al-Khattab care a îmbrățișat islamul”. Al-As a

[1] Tarikh 'Omar bin Al-Khattab, p. 7-11, Ibn Hișam, 1/343.

Pagina 103

spus: “Nimeni nu are voie să-l atingă.", așa că oamenii s-au retras. [1]

Convertirea lui Omar a avut un imens impact, dar de factură diferită, și asupra musulmanilor din Mekka. Mujahid, cu acceptul lui Ibn Al-'Abbas - Allah să fie mulțumit de el, a relatat că îl întrebase pe Omar bin Al-Khattab de ce i se dădu-se epitetul "Al-Farouque" ("cel care deosebește adevărul de minciună"). El a răspuns: “După ce am îmbrățișat islamul, l-am întrebat pe Profet - Allah să-i binecuvânteze și să-l miluiască: "Nu e așa că urmărim calea dreaptă și aici, și în Viața de Apoi?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a răspuns: “Sigur că da! Jur pe Allah, în mâinile căruia mi-am pus sufletul, că urmez Adevărul, aici și în Viața de Apoi!" De aceea, l-am întrebat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască: “De ce a trebuit atunci să activăm în secret? Jur pe Allah, Care te-a trimis cu Adevărul, că ne vom părăsi ascunzătoarea și vom proclama nobila nostră cauză în mod public!” Atunci am ieșit afară în două grupuri:

Hamza conducând unul, iar eu pe celălalt. Ne-am îndreptat spre Moschee, ziua în amiaza mare, iar când politeiștii ne-au văzut, s-au făcut albi la față și s-au amărât foarte tare. Chiar în ziua aceea, Profetul - Allah să-l!

binecuvânteze și să-l miluiască - mi-a atribuit epitetul "Al-Farouque”. Ibn Mas'ud - Allah să fie mulțumit de el - a relatat că ei nu avuseseră posibilitatea de a-și practica ritualurile religioase în Sfântul Sanctuar până când Omar nu a îmbrățișat islamul.l2

În același context, Suhaib bin Sinan spunea: "Numai după convertirea lui Omar am început să proclamăm Chemarea, să ne adunăm și să facem ocolul Casei Sfinte, în libertate. Am îndrăznit chiar să ne răzbunăm pentru unele nedreptați care ni se făcuseră. De asemenea, Ibn Mas'ud a spus: “Am devenit foarte puternici de când Omar a îmbrățișat islamul.”

Reprezentanții tribului Quraiș negociază cu Mesagerul lui Allah

La scurt timp după convertirea acestor doi puternici eroi, Hamza bin 'Abdul-Muttalib și Omar bin Al-Khattab - Dumnezeu să fie mulțumit de ei, mai marii tiraniei și ai oprimării au început să se risipească și politeiștii au

[1] Sahih Al-Bukhari, 1/545; Ibn Hișam, 1/349 [2] Ibn Hișam; Tarikh 'Omar bin Al-Khattab, p. 13; Mukthasar Surat Ar-Rasul, p.

Pagina 104

realizat că era inutil să-i mai tortureze pe musulmani. În consecință, ei au încercat să-și îndrepte campania într-o altă direcție. Înscrisurile autentice ale biografiei Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - arată că liderilor mekkani le-a venit ideea să-l tenteze. Într-o zi, câțiva dintre oamenii importanți din Mekka s-au adunat la Al-Ka'ba și Utba bin Rabi'a, un șef de-al lor, s-a oferit să-l abordeze pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și să facă un târg cu el, prin care ei îi ofereau orice bogăție ar fi dorit el, cu condiția să păstreze tăcerea și să nu mai proclame noua credință. Quraișii i-au susținut propunerea și i-au cerut să preia această sarcină. Utba s-a apropiat de Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și i s-a adresat cu următoarele cuvinte: “Nu am mai văzut pe nimeni în Arabia care să fi atras o calamitate mai mare asupra unei națiuni, decât ai făcut tu. Ne-ai înșelat zeii și religia, i-ai acuzat pe strămoșii și pe înțelepții noștri de impietate, i-ai acuzat că au făcut greșeli și ai semănat discordie între noi. Dacă faci toate acestea cu scopul de a te îmbogăți, noi vom pune mână de la mână, și-ți vom oferi mai multe bogății decât a avut vreun quraiș vreodată. Dacă ambiția te animă, te vom face șeful nostru.

Dacă dorești să fii rege, suntem gata să acceptăm. Dacă te afli sub puterea unui spirit rău care te bântuie și te domină și nu te poți scutura de jugul său, atunci vom aduce vraci pricepuți care să te vindece."

“Ai terminat ce ai avut de spus?”, a întrebat Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, și aflând că totul fusese spus a luat cuvântul și a spus:

“În numele lui Allah ce! Milostiv, Îndurător

Ha', Mim.

[Aceasta este] o Revelație de la Cel Milostiv și Îndurător.

O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care știu,

Un binevestitor și un prevenitor, însă cei mai mulți dintre ei se întorc și nu ascultă.

Ei zic: "Inimile noastre sunt acoperite față de aceea la care ne chemi

Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască a continuat să recite versetele, în timp ce Utba ședea și asculta cu atenție, cu mâna sprijinită de șale. Când Mesagerul a ajuns la versetul care cerea prosternare, el s-a prosternat imediat. După aceea, s-a întors spre Utba,

Pagina 105

spunând: “Ei bine, Abu Al-Ualid! Ai auzit răspunsul meu, acum ești liber să faci ce vrei." Utba s-a întors atunci la însoțitorii lui pentru a-i informa despre atitudinea Profetului. Când l-au văzut compatrioții lui, au jurat că el se întorsese cu o expresie a feței diferită de cea pe care o avusese înainte de a-l întâlni pe Profet. El le-a comunicat imediat amănuntele discuției pe care a avut-o și ce răspuns a primit și a încheiat, spunând: "N-am mai auzit cuvinte asemănătoare cu cele pe care le-a recitat. Cu siguranță, nu sunt legate nici de poezie, nici de vrăjitorie și nici nu aparțin unui prezicător.

O, popor Quraiș, vă cer să luați în seamă sfatul meu și să-i acordați omului libertate deplină să-și atingă țelurile, și doar atunci vă veți putea detașa cu siguranță de el. Jur că vorbele lui poartă un Mesaj suprem. Dacă alți arabi vă vor scăpa de el, atunci vă vor scuti de necazuri, dar, pe de altă parte, dacă el preia conducerea arabilor, atunci vă veți desfăta în regatul lui și veți fi părtași la puterea lui”. Desigur, aceste cuvinte au ajuns la urechi surde și nu au fost pe placul necredincioșilor care l-au ocărât pe Utba și au susținut că Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - îl vrăjise.!]

Într-o altă versiune a aceluiași eveniment se povestește că Utba l-a ascultat cu atenție pe Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască până când acesta a început să recite Cuvintele lui Allah:

“Și dacă se întorc ei, atunci spune: "Vă previn pe voi asupra unei nimiciri asemenea nimicirii [care a lovit neamurile] 'Ad și Thamud!” [41:13]

Aici, Utba s-a ridicat cuprins de panică și uimire și a pus mâna pe gura Profetului, implorându-i: “Te rog, în numele lui Allah și al legăturilor de sânge, oprește-te, căci dacă nu, nenorocirea va cădea peste capul poporului Quraiș”. Apoi el s-a întors în grabă la compatrioții lui și i-a informat în legătură cu ceea ce auzise. [2]

Abu Talib reunește neamurile Hașim și Al-Muttalib

Deși noile schimbări erau binevenite și nu întâmpinau rezistență, Abu Talib avea totuși o puternică senzație de frică pentru soarta nepotului său. El a analizat seria precedentă de incidente, inctusiv afacerea trocului lui Amara bin A!-Ualid, piatra lui Abu Jahi, încercarea lui Uqba de a-l sugruma pe Profet și, în sfârșit, intenția lui Omar (înainte de convertire) de a-l ucide pe

[2] Tafsir Ibn Kathir, 6/159-161.

Pagina 106

Muhammed. Înțeleptul și-a dat seama că toate acestea sugerau, fără îndoială, un complot serios, pus la cale pentru a-i ignora statutul de custode al Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și pentru a-l ucide pe acesta din urmă în public. Dacă un asemenea lucru s-ar fi întâmplat, Abu Talib era convins că nici Omar, nici Hamza nu ar fi fost de nici un ajutor, în ciuda poziției lor sociale puternicel!l.

Abu Talib avea dreptate. Politeiștii au alcătuit un plan bine pus la punct pentru a-l ucide pe Profet și s-au adunat să-și pună planul în aplicare. De aceea, el a chemat neamurile Hașim și Al-Muttalib, fiii lui Abd Munaf, și i-a îmboldit să se pregătească pentru a-i apăra nepotul. Absolut toți, indiferent dacă erau sau nu credincioși, au răspuns afirmativ, cu excepția fratelui său, Abu Lahab, care era de partea idolatrilor.

Boicot sociali general

În mai puțin de o lună au avut loc patru evenimente cu o semnificație specială: convertirea lui Hamza, convertirea lui Omar, refuzul lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - de a accepta orice fel de compromis și apoi pactul încheiat între neamul Muttalib și neamul Hașim de a-l apăra pe Muhammed împotriva oricărei încercări perfide de asasinat.

Politeiștii erau zăpăciți și nu știau ce metodă să urmeze pentru a elimina acest obstacol persistent și neîndurător, care apăruse să le sfărâme în bucăți întreaga lor tradiție de viață. Ei se convinseseră deja că, dacă-l omorau pe Muhammed, sângele lor se va revărsa cu siguranță în văile din Mekka și vor fi exterminați fără putință de tăgadă. Luând în considerare această perspectivă înfricoșătoare, ei au hotărât mânioși să aplice o altă tactică murdară, care nu presupunea crima.

Un pact de nedreptate și agresiune

Păgânii din Mekka s-au adunat în Valea Al-Muhassab și au hotărât de comun acord să-i constrângă pe cei din neamurile Hașim și Al-Muttalib, prin interzicerea mariajelor între ei și aceștia. Au hotărât, de asemenea, să nu le mai vîndă nimic și să nu mai cumpere nimic de la ei, să nu stea împreună cu ei, să nu le mai calce pragul și să nu le mai vorbească.

[1] Ibn Hișam, 1/269, Mukthasar Sirat Ar-Rasul, p. 106

Pagina 107

Au scris aceste lucruri pe un pergament, completând la sfârșit: "Nu vom încheia niciodată vreun tratat de pace cu neamul Hașim și nu vom arăta îndurare până când nu ni-l vor preda pe Muhammed, pentru a-l ucide”.

Aceste constrângeri care prevedeau măsuri nemiloase împotriva celor din neamul Hașim au fost scrise de un idolatru, Baghid bin 'Amir bin Hașim, și apoi agățate în Al-Ka'ba. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a invocat mânia lui Allah asupra lui Baghid, a cărui mână a fost mai târziu paralizată. [1]

Abu Talib a luat cunoștință de situație cu înțelepciune și, în liniște, a hotărât să se retragă într-o vale, la periferia estică a Mekkăi. Cei din neamul Al-Muttalib au fost închiși într-o trecătoare îngustă (Și'b Abu Talib), de la începutul lunii Muharram, în al șaptelea an al misiunii lui Muhammed, până în al zecelea an, deci pe o perioadă de trei ani. A fost un asediu sufocant. Aprovizionarea cu hrană a fost aproape oprită și cei marginalizați au întâmpinat mari greutăți. Idolatrii cumpărau toate alimentele care intrau în Mekka pentru ca acestea să nu ajungă la oamenii din Aș-Și'b, care erau atât de istoviți, încât ajunseseră să se hrănească și cu frunze din copaci și piei de animale. Plânsetele copilașilor care sufereau de foame se auzeau de departe. Nu aveau nimic de mâncare. Numai de câteva ori, cantități infime de hrană le fuseseră aduse pe furiș de câțiva mekkani miloși. În timpul “lunilor interzise”, când ostilitățile încetau prin tradiție, ei își părăseau "temnița” și cumpărau hrană care provenea din afara Mekkăi. Chiar și atunci, alimentele erau pe nedrept scumpite, astfel că proasta lor situație financiară nu le mai permitea accesul la ele.

Odată, Hakim bin Hizam era pe cale să strecoare pe furiș niște grâu mătușii lui, Khadija - Allah să fie mulțumit de ea, când Abu Jah! l-a prins și a încercat să-l oprească. Numai după ce a intervenit Al-Bukhtari, Hakim a reușit să ajungă la destinație. Abu Talib era foarte preocupat de siguranța personală a nepotului său. Când oamenii se retrăgeau la culcare, el îi cerea Profetului să se întindă pe locul lui, dar când ceilalți adormeau, îi poruncea să-și schimbe locul cu altul pentru a induce în eroare un potențial asasin.

În ciuda tuturor necazurilor, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a insistat pe calea lui, iar curajul și hotărârea nu i-au slăbit niciodată. El a continuat să meargă la Al-Ka'ba și să se roage în public. Nu pierdea nici o ocazie să predice străinilor care vizitau Mekka

Pagina 108

pentru afaceri sau pelerinaj în lunile sfinte și în perioadele speciale de adunări.

Această situație a creat în ultimă instanță diversiuni între diferitele coaliții mekkane, legate de cei asediați prin legături de sânge. După trei ani de blocadă, în luna Muharram, în al zecelea an al misiunii lui Muhammed, pactul a fost încălcat. Hișam bin Amr, care pe timpul nopții ducea hrană în secret celor din neamul Hașim, a mers să-l vadă pe Zuhair bin Abu Omaiia Al-Makhzumi și i-a reproșat că s-a resemnat față de modul inuman în care erau tratați unchii săi aflați în exil. Acesta din urmă s-a arătat nepoliticos, dar a consimțit să colaboreze cu Hișam și să formeze un grup de presiune care să asigure eliberarea exilaților. Pe motivul legăturilor de sânge, s-a format un grup de cinci oameni care a stabilit să desființeze pactul și să declare toate clauzele nule și neavenite. Grupul era format din: Hișam bin 'Amr, Zuhair bin Abu Omaiia, Al-Mut'im bin 'Udai, Abu Al-Bukktari și Zama bin Al-Asuad. Ei au decis să se întâlnească la locul de adunare și să-și înceapă misiunea cu care singuri se însărcinaseră, chiar din incinta Casei Sfinte. Zuhair, după ce împreună cu tovarășii săi a făcut de șapte ori ocolul, s-a apropiat de grupurile de oameni ce se aflau acolo, reproșându-le că se desfătau în plăcerile vieții, în timp ce vecinii și rudele din neamul Hașim piereau din cauza foamei și a poicotului economic. Ei au jurat că nu-și vor găsi odihna până ce pergamentul boicotului nu va fi rupt în bucăți și pactul desființat imediat.

Abu Jahl, care stătea în apropiere, a ripostat că pergamentul nu se va rupe niciodată. Zam'a s-a înfuriat și l-a acuzat pe Abu Jahl de minciună, adăugând că pactul fusese stabilit și pergamentul fusese scris fără acordul lor. Al-Bukhtari a intervenit și l-a susținut pe Zam'a. Al-Mutim bin 'Udai și Hișam bin 'Amr au atestat adevărul spuselor celor doi tovarăși ai lor. Într-o încercare șireată de a pune capăt discuțiilor înfierbantate care erau în defavoarea acțiunilor sale răutăciose, Abu Jahl a răspuns că problema fusese deja rezolvată în altă parte și cu ceva timp în urmă.

în acest răstimp, Abu Talib ședea într-un colț al Moscheei. El venise să le comunice că nepotului său, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, îi fusese trimisă o Revelație, precum că termitele devoraseră toată proclamația lor, cea plină de nedreptate și agresiune, cu excepția acelor părți în care era însemnat numele lui Allah. EI a argumentat că va fi

Pagina 109

pregătit să-l predea pe Muhammed în mâinile lor dacă se dovedea că vorbele sale erau neadevărate, însă, dacă erau adevărate, urma ca ei să se retragă și să revoce boicotul. Mekanii au consimțit că propunerea lui era cinstită și Al-Mut'im a mers să verifice pergamentul și a descoperit că într-adevăr era devorat de termite și că nu mai rămăsese nimic din el, cu excepția unor porțiuni pe care scria: “În Numele lui Allah”.

Proclamația a fost astfel abrogată. Atât Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, cât și ceilalți oameni au primit permisiunea să părăsească Aș-Șib și să se întoarcă acasă. În contextul acestei întâmplări la care au fost supuși musulmanii, politeiștii au avut șansa extraordinară de a fi martorii unui semn izbitor al Profeției lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, dar, spre nenorocirea lor, nu au renunțat și au persistat în necredință: “Însă când văd un semn, ei se îndepărtează și zic: "[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă". [54:2]l1)

Etapa finală a diplomației negocierilor

Mesagerul lui Allah - Allah să-l! binecuvânteze și să-l miluiască - și-a părăsit temnița și a continuat să propăvăduiască islamul, ca de obicei.

Quraișii, la fel, au abrogat boicotul, dar au continuat cu atrocitățile și oprimarea musulmanilor. Abu Talib, notabilul octogenar, era încă preocupat să-și apere nepotul, însă, datorită evenimentelor puternice și durerilor neașteptate, începuse să aibă anumite perioade de slăbiciune. Imediat după victoria asupra boicotului inuman, a fost cuprins de o boală rebelă și de slăbiciune fizică. Văzând că situația se agravează, politeiștii din Mekka s-au temut că și ceilalți arabi i-ar putea acuza de infamie dacă acționau agresiv împotriva Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, în cazul în care el și-ar fi pierdut cel mai important aliat, Abu Talib, și atunci au hotărât să mai negocieze încă o dată cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - și să-i prezinte alte propuneri pe care nu le menționaseră anterior. Ei au delegat câțiva reprezentanți pentru o întrevedere cu Abu Talib, în care să discute această problemă cu el. Ibn Ishaq și ceilalți au povestit: “Când o boală gravă l-a lovit pe Abu Talib, quraișii au început să analizeze situația și au trecut în revistă principalele

[1] Sahih Al-Bukhari (în mai multe capitole); Zad Al-Ma'Ad, 2/46; ibn Hișam,

Pagina 110

trăsături care au caracterizat acea perioadă între convertirea lui Omar și a lui Hamza la islam, cuplată cu o imensă agitație pe care Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - o crease printre triburile quraișe. Au considerat apoi necesar să-l vadă pe Abu Talib înainte să moară, pentru a-l presa pe nepotul său să facă un compromis asupra diferitelor puncte aflate în dispută. Le era însă teamă de ceilalți arabi, care i-ar fi putut acuza de oportunism”.

Delegația quraișă era alcătuită din douăzeci și cinci de oameni, inclusiv persoane notabile, precum: 'Utba bin Rabi'a, Șaiba bin Rabi'a, Abu Jahl bin Hișam, Omaiia bin Khalaf, Abu Sufian bin Harb.

Mai întâi l-au salutat și l-au asigurat de înalta stimă pe care o aveau față de persoana sa și față de poziția pe care o deținea printre ei. Apoi au trecut la o nouă politică de negociere, pe care pretindeau că o vor urma.

Pentru a da mai multă substanță argumentelor lor, ei au declarat că nu vor interveni în religia lui, atâta timp cât și el va proceda la fel.

Abu Talib l-a chemat pe nepotul său, i-a povestit toate aceste lucruri și i-a spus: “lată, nepoate, aici se află cei mai cunoscuți oameni din poporul tău. Ei au propus această întâlnire pentru a prezenta o politică bazată pe concesii mutuale și o conviețuire pașnică.”

Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască s-a întors spre ei, spunând: “Vă voi arăta mijloacele prin care veți câștiga suveranitatea atât asupra arabilor, cât și a celor care nu sunt arabi."

Într-o altă versiune, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - s-a adresat lui Abu Talib cu următoarele cuvinte: “O, unchiule!

De ce nu-i chemi la ceva mai bun?” Abu Talib l-a întrebat: “Care este lucrul la care îi inviți?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască a răspuns: “Îi invit să țină post pentru un Mesaj care le va deschide calea spre domnie asupra arabilor, precum și a celor care nu sunt arabi.” După versiunea lui Ibn Ishaqg: "Există doar un singur cuvânt ce poate oferi supremație asupra arabilor și a celor care nu sunt arabi”. Deputații mekkani au fost puternic surprinși și au început să se întrebe ce fel de cuvânt era acela care i-ar avantaja într-o asemenea măsură. Abu Jah! a întrebat: “Care este cuvântul acela? Jur pe tatăl tău, că îți vom îndeplini, cu siguranță, dorința și chiar de zece ori mai mult.” El a spus: "Vreau să-mi mărturisiți că nu există alt zeu care merită să fie slăvit în afară de Allah și apoi lepădați-vă de orice fel de credință pe care o manifestați pentru alți