Sari la conținut
Bibliotecă
← REVOLȚIA IMAMULUI HUSSEIN (AS)

REVOLȚIA IMAMULUI HUSSEIN (AS)

Text recunoscut automat; poate conține erori. (OCR)

Pagina 1

Ahmad Abdoul Magid Hammoud

hevoluția

Jmamului

Nussein (as)

AMA Aediting

București 2015

Pagina 2

Ahmad Abdoul Magid Hammoud

hevoluția

Jmamului

Tussein (a5)

Pagina 4

Ahmad Abdoul Magid Hammoud

hevoluția

Jmamului ljussein (a5)

AMA Aediting

București, 2015

Pagina 5

Autor ilustrații

Mahmoud Farshchian

Coperta I: Portdrapelul dreptății

Coperta IV: Nedreptate

O Toate drepturile rezervate asupra actualei ediții aparțin editurii.

Pagina 6

CUVÂNT ÎNAINTE

uferința face parte din acea categorie de experiențe

umane care produc transformări de natură existențială

profunde și necesare. Prezentă, sub diferite forme, în planul vieții umane, în funcție de modul în care este evitată sau însușită, ea contribuie la conturarea tipologică a unor persoane sau comunități. Ceea ce determină însă valoarea asumării sau preîntâmpinării suferinței este rațiunea care o justifică. Prin urmare, se poate aprecia că acceptarea suferinței devine o virtute atunci când aceasta ajută la împlinirea unui anumit telos sau vocații esențiale, la fel cum provocarea ei nejustificată contravine instinctului de conservare natural al omului.

Din perspectivă religioasă, acceptarea pătimirii, inclusiv până la sacrificiu, a fost considerată, aproape unanim, un mijloc exemplar de purificare și inițiere, în scopul restabilirii unui statut ideal pe care omul sau lumea le-au înstrăinat. Reiterarea acestei experiențe dureroase, în anumite cadre rituale, presupune deci aprofundarea unei dimensiuni identitare și inspiră parcursul vieții personale și comunitare. De aceea, într-o lume în care materialismul, relativismul moral și indiferentismul religios constituie o normă din ce în ce mai întâlnită, suferința ajunge să fie separată de capacitatea ei de metamorfoză și devine, mai degrabă, un inconvenient care trebuie eludat. Pe de altă parte, atunci când este cu totul insurmontabilă, accentul se mută de la reflecția asupra consistenței interioare a durerii, către impactul emoțional imediat. De asemenea, deși succesul și împlinirile continuă să fie împărtășite comunitar,

Pagina 7

înfrângerea sau eșecul sunt escamotate și trăite în profunzime doar la nivel individual, datorită sentimentului de jenă și dezonoare cu care sunt asociate. Aceste mutații reflectă superficialitatea unei mentalități care a abdicat de la responsabilitatea trăirii integrale a vieții umane și a redus-o pe aceasta doar la satisfacția episodică a intereselor palpabile și limitate. În felul acesta, străduința și lupta pentru idealuri fundamentale ale umanității precum dreptatea, libertatea, egalitatea de șanse, emanciparea socială sau perfecționarea spirituală sunt atrofiate și abandonate, în schimbul conservării unor stări de fapt care, prin imobilismul lor, duc la o erodare treptată a vocației spre progres și bunăstare reală a omului.

Lucrarea de față, ilustrează un arhetip al predispoziției umane genuine de a tinde să se descătușeze de cadrele fixe ale unei ordini mundane prestabilite, impuse de o putere ilegitimă.

Revoluția Imamului Hussein (as), trecând de circumstanțele istorice concrete care au provocat-o, a devenit o paradigmă care a generat o veritabilă filosofie religioasă, politică și socială, profilând un etos comportamental specific în contextul islamic, iar martiriul celui de-al treilea imam șiit a devenit sursa fundamentală ce a insuflat asumarea suferinței în vederea împlinirii idealurilor sociale și spirituale la nivel comunitar.

Sărbătoarea Ashura comemorează acest moment într-o manieră rituală mișcătoare. Durerea este exprimată prin autoflagelări, procesiuni îndoliate, adunări în moschei sau huseiniahuri în care sunt ascultate predici sau recitate și cântate elegii, la care cei prezenți participă prin repetarea retrenelor. Reconstituirile teatrale ale tragediei de la Kerbala sunt, de asemenea, mișcătoare și contribuie la stimularea meditației asupra destinului exemplar ales de Imamului Hussein (as) ca un mesaj adresat musulmanilor din toate timpurile.

Regretul și durerea nu se referă doar la cazul singular și istoric al Imamului Hussein (as), deoarece tradiția comunitară

Pagina 8

atribuie tuturor celorlalți imami și unui număr important dintre urmașii lor o moarte martirică. Evenimentele de la Kerbala, de fapt, schițează, în viziune șiită, soarta ingrată pe care dreptatea, corectitudinea și virtutea le-au avut permanent în istorie și le vor avea până la sfârșitul veacurilor, astfel că retrăirea acestui moment îndeamnă la o reflecție a responsabilității și contribuției proprii în înfruntarea acestei situații. De aceea, asumarea suferinței devine o componentă identitară a șiismului și un scop în sine, atâta vreme cât legitimitatea, virtutea și adevărul sunt contestate sub diferite forme

Mesajul lucrării de față vizează nu doar o simplă expunere a unui eveniment istoric (în special, urmând linia tradițiilor transmise de Abu Mikhnaf), ci și o anamneză a valorilor umane și sociale perene, care au fost rațiunea asumării martiriului de către Imamul Hussein (as). Cunoscut promotor al întrepătrunderilor culturale, autorul a căutat și reușit, totodată, prin descrierile sale detaliate, să ofere cititorilor nemusulmani mai puțin familiarizați cu acest moment tulburător al islamului, o explicație a motivului pentru care suferința și tragedia de la Kerbala este formatoare pentru conștiința religioasă, socială și politică șiită.

prof. univ. dr. Remus Rus

Pagina 10

Dedicație

Celui mai mare martir din istoria omenirii

Imamul Hussein b. Ali (as)

Pagina 12

MULȚUMIRI

Sunt întru totul recunoscător secretarului general al Sfântului Mormânt al Imamului Hussein (as) și Centrului Internațional Media din Kerbala pentru publicarea acestei cărți.

Fie ca Allah să binecuvinteze pe Mohammad (s), învățătorul nostru, pe bunii și preacurații săi urmași și, de asemenea, pe nobilii săi însoțitori, iar ultimele noastre cuvinte sunt: „Lăudat fie Allah, Stăpânul lumilor”.

Pagina 14

AUTORUL

Dr. Ahmad Hammoud a emigrat din Liban în Australia în 1969. De la sosirea sa aici, a fost profund implicat în dezvoltarea comunității musulmane australiene din Noua Galie de Sud. A sprijinit înființarea moscheii Imam Ali din Lakemba, a moscheii A] Zahra și a Asociației Musulmane Al Zahra din Arncliffe. De asemenea, a avut un rol esențial în crearea Consiliului Islamic din Noua Galie de Sud. În calitate de promotor neobosit al conștientizării întrepătrunderilor culturale, s-a adresat departamentelor guvernamentale, organizațiilor comunitare și școlilor în dorința de a face mai bine cunoscută comunitatea musulmană australiană. A fost primul musulman australian și arab care a primit distincția Australia Day Award pentru literatură și a fost invitat să vorbească și să susțină o lucrare la cea de-A Saptea Conferință Națională asupra Dreptului Familial, fiind distins de Guvernul Federal, de Departamentul pentru Familii, Servicii Comunitare și Afaceri Indigene și de Consiliul Islamic din Noua Galie de Sud drept recunoaștere pentru munca sa de pionierat în slujba islamului și a comunității musulmane din Noua Galie de Sud.

Dr. Hammoud contribuie în mod obișnuit la diferite publicații australiene și internaționale și este renumit pentru cartea sa Statutul femeilor în islam, care a fost tradusă în mai multe limbi, la fel ca și lucrarea sa Biografia Alesului