OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 210

IL. AL DOILEA IMAM, AL HASAN

A fost fiul cel mai mare al lui Ali și al fiicei Profetului;

Fatima. El a fost calif timp de șase luni după moartea tatălui său, dar a fost în cele din urmă nevoit să renunțe în fața lui Muw'awiyah. Și-a petrecut restul vieții în Medina, în izolare. Este înmormântat în cimitirul Baq'i din Medina.

III. AL TREILEA ÎMAM, AL HUSEIN

Fiul mai mic al lui Ali și al Fatimei; la fel ca fratele său, a trăit cea mai mare parte a vieții sale în tăcere în Medina, sub ochii vigilenți ai oficialilor și spionilor califului.

Când fiul lui Mu'awiyah, Yazid, a devenit calif, el a pretins ca Husein să-i jure credință, dar acesta a refuzat.

În cele din urmă Al Husein a considerat necesar să lupte împotriva lui Yazid pentru a protesta împotriva nedreptăților care erau făcute în numele islamului. El, împreună cu un grup mic de adepți, printre care rudele sale cele mai apropiate, au fost măcelăriți la Karbala. Ziua în care a fost martirizat („Așura) a devenit cea mai solemnă zi din calendarul șiit, marcată de procesiuni și doliu general. Comemorarea acestei zile simbolizează întregul etos al șiismului. EI este înmormântat în orașul Karbala din Irak.

Pagina 211

IV. AL PATRULEA ÎMAM, AU,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE ZAYN AL ABIDIN

SAU AL SAJJAD

Fiul Imamului Al Husein și al fiicei lui Yazdigird, ultimul rege sassanid al Iranului, nu a putut să participe în lupta de la Karbala din cauza unei boli, fiind astfel salvat de la soarta celorlalți trei frați ai săi.

Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în izolare în Medina, venind în contact doar cu câțiva dintre adepții săi. Evlavia sa, care se reflectă în colecția sa de rugăciuni, Al Sahifat Al Sajjadiyya, este renumită. El este înmormântat în cimitirul Baqi' din Medina.

V, AL CINCILEA ÎMAM, MUHAMMAD,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL BARIR

Fiul celui de-al patrulea Imam a fost prezent la evenimentele de la Karbala la o vârstă foarte fragedă. Din cauza schimbării situației politice și religioase, printre care schimbările radicale ce au urmat după evenimentele de la Karbala, mulți oameni au venit la Medina pentru a învăța științele religioase și spirituale de la el.

El a avut mulți discipoli și, din această cauză, este primul Imam după Ali de la care s-a păstrat un număr mare de tradiții. Este înmormântat în cimitirul Baqi' din Medina.

Pagina 212

VI. AL șASELEA ÎMAM, AFAR,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL SADIQ

Fiul celui de-al cincilea Imam, el a trăit într-un climat din ce în ce mai favorabil și a putut să-i învețe pe oameni în mod public în Medina. Un număr mare de savanți s-au adunat în jurul său să învețe, printre care personalități renumite ale lumii sunnite precum Abu Hanifa, fondatorul uneia dintre cele patru școli de jurisprudență sunnite. Spre sfârșitul vieții Imamului Ja'far s-au impus restricții severe asupra activităților sale ca urmare a tulburărilor în creștere din rândul șiiților. De la el s-au păstrat mai multe tradiții decât de la toți ceilalți Imami la un loc. El este atât de important pentru jurisprudența șiismului duodeciman, încât aceasta a fost denumită „Școala Ja'fari”, după numele său. Este înmormântat în cimitirul Baqi' din Medina.

VIL. AL ȘAPTELEA IMAM, MUsa, NUMIT AL KAZIM

Fiul celui de-al șaselea Imam, el a fost contemporan cu unii dintre califii abbasizi precum Al Mansur și Harun Al Rașid. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Medina, sub restricții severe, și a murit în cele din urmă în închisoarea din Bagdad. După el, Imamilor nu li s-a mai permis să locuiască în reședința lor tradițională din Medina, ci au fost obligați să rămână în preajma califului, în Bagdad sau Samarra. Este înmormântat în Kazimayn, în Irak.

Pagina 213

VIII. AL OPTULEA ÎMAM, ALI,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL RIDA

Fiul celui de-al șaptelea Imam a trăit într-o perioadă în care abbasizii se confruntau cu numeroase probleme din cauza revoltelor șiite.

în cele din urmă, califul Al Mamun s-a gândit să rezolve aceste probleme prin desemnarea Imamului ca succesor al său, sperând astfel ca acesta să se ocupe de treburile lumești și să înlăture în acest mod devotamentul pe care-l aveau adepții lui față de el. După ce a reușit să-l convingă pe Al Rida să accepte, el și-a dat seama de greșeala pe care o făcuse, întrucât șiismul a început să se răspândească și mai rapid. În cele din urmă, s-a spus că l-a otrăvit pe Imam. Al Rida este înmormântat în Mașhad, în Iran.

IX. AL NOUĂLEA ÎMAM, MUHAMMAD,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL TARI

Fiul celui de-al optulea Imam s-a căsătorit cu fiica califului Al Mamun și a rămas în Bagdad la cerința califului. Dar spre sfârșitul domniei califului, el a putut să se întoarcă în Medina, unde a rămas până la sfârșitul domniei lui Al Mamun. Noul calif, Al Mutasim, l-a chemat din nou la Bagdad, unde a și murit. EI este înmormântat în Kazimayn, în Irak.

Pagina 214

X. AL ZECELEA ÎMAM, Au,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL NARI

Fiul celui de-al nouălea Imam a rămas în Medina unde a predat științele islamice până în anul 243/857 când a fost chemat de califul Al Mutawakkil la Samarra. Acolo a fost tratat cu asprime de către calif și de succesorii acestuia până când a murit. El este înmormântat în Samarra.

XI. AL UNSPREZECELEA IMAM, AL HAsAN,

NUMIT AL ASKARI

Fiul celui de-al zecelea Imam a trăit în detenție severă în Samarra sub supravegherea atentă a califului, mai ales pentru că se cunoștea că șiiții așteptau ca să se nască fiul său, al doisprezecelea Imam, cel care urma să fie salvatorul promis, Mehdi, sau „cel călăuzit”, care trebuia să înlăture nedreptatea de pe pământ. Al unsprezecelea Imam s-a căsătorit cu fiica împăratului bizantin, Nargis Khatun care, urmând recomandările primite într-un vis, s-a vândut ca sclavă pentru a deveni soția sa. EI este înmormântat în Samarra.

XII. AL DOISPREZECELEA IMAM, MUHAMMAD,

CUNOSCUT SUB NUMELE DE AL Menbr

Al doisprezecelea Imam a trăit ascuns de ochii oamenilor sub protecția și paza tatăl. i său până când acesta

Pagina 215

a murit. Apoi el a intrat în „ocultație”. Cu alte cuvinte, el a fost ascuns de ochii oamenilor obișnuiți și a apărut numai în fața reprezentanților săi.

În anul 329/939 a început ocultația majoră care va continua cât va dori Dumnezeu; atunci când acesta va reapărea, el va înlătura răul și nedreptatea din lume.

Pagina 216

BIBLIOGRAFIE

Sursele selecțiilor

PARTEA I: Din Muhammad Baqir Majlisi: Bihar al-anwar, 110

A. PROFETUL

1. Mărturisirea de credință: vol. 4, p. 287-8.

2. Atributele lui Dumnezeu: vol. 3, p. 303-4.

B. Au

1. Transcendența lui Dumnezeu: vol. 4, p. 221-3.

2. Via negativa: vol. 4, p.247-8.

3. Stabilirea fermă în cunoaștere: vol. 4, p. 274-8.

4. Cel mai Bun Creator: vol. 4, p. 313-5,

5. Există un singur Dumnezeu: vol. 3, p.206-7.

6. Discernământul: vol. 4, p.253.

7. Ochii inimii: vol. 4, p.304-6.

C. Ar-Bania: Domnul Incomparabil: vol. 4, p. 299-300.

D. JA'EAR

1. A-L vedea pe Dumnezeu: vol. 4, p.44-5.

2. Numele care poate fi numit .. .: vol. 4, p. 160-1.

E. Musa: Puterea și măreția lui Dumnezeu: vol. 4, p. 298.

F. Au AL-RiA

1. Doctrina unicității lui Dumnezeu: vol. 4, p. 228-30.

PARTEA A II-A: Din Nahj al-balaghah, ediția îngrijită de Muhyi al-Din Muhammad „Abd al-Hamid, comentarii de Muhammad „Abduh, în trei părți, Cairo, parteaa treia, p. 92-122.

Pagina 217

PARTEA AIII-A: Viața spirituală

A. Ar HusErn:Ruga pentru ziua de Arafah,din „Abbas Qummi: Mafatih al-jinan, ediția îngrijită de Muhammad Hasan Ilmi, Teheran, 1381/1961, p. 531-53, și ediția Islamiyyah, îngrijită de Muhammad Baqir Kamarai, Teheran,

B. Ai ZAYN AL ABIDIN: prima și a șasea rugă din al- Sahifat al-sajjadiyyah (Sahifa-yi kamila-yi sajjadiyyah), cu traducere în limba persană de M. A. Șarani, ediția Islamiyyah, Teheran, p. 15-20, 32-6; cu traducere în limba persană de A.

Fayd al-Islam, Teheran, 1375/1955-6, p. 28-41, 68-75; cu traducere în limba persană de ]. Fadil, Teheran, 1348/1969, p.

C. AL DOISPREZECELEA IMAM: Rugă pentru luna Rajab:

ALTE SURSE

Abduh, Muhammad: Șarh nahj al-balaghah, tipărită cu ediția Nahj al-balaghah menționată în sursele selecțiilor de mai sus (Partea all-a).

Al-Fakiki: Al-Ra'i wa-l-ra'iyyah, Najaf, 1940.

Al-Hașimi, Mirza Habiballah:Minhaj al-baraah fi șarh nahj al-balaghah, vol. 20, Teheran, 1389/1969-70.

Ibn Abi-l-Hadid: arh nahj al-balaghah, Beirut.

Ibn Maytham: Șarh nahj al-balaghah, 'Teheran, ediție

Al-Kulayni:al-Usul min al-kafi, ediție îngrijită de Muhammad Bagir Kamara'i, Teheran, 1388/1968-9.

Al-Saduq: al-Tawhid, ediție îgrijită de Hașim al-Husayni al-Tehrani, Teheran, 1387/1967-8.

Al-Șirazi, al-Sayyid „Alikhan:Talkhis al-riyad, vol. I,

Pagina 218

ALLAMAH SAYYID MUHAMMAD

HUsAynN TABATABA'I

Allamah Sayyid Muhammad Husayn Tabataba'i (1904 - 15 noiembrie, 1981) (persană: Edleo Oas p7ai Tousc dareillacalis cs)

a fost unul dintre cei mai proeminenți gânditori contemporani specializați în filosofia islamică și islamul șiit. El este cunoscut pentru realizarea exegezei coranice Tafsir al-Mizan.

Născut în Tabriz, Azerbaijan, în nord-vestul Iranului, a studiat la Najaf sub îndrumarea unor maeștri precum Mirza „Ali Qadhi (gnoză), Mirza Muhammad Husain Na'ini, Shaykh Muhammad Husain Isfahani Viqh și jurisprudență), Sayyid Abu'l-Qasim Khwansari (matematică). De asemenea, a aprofundat textele clasice, cum ar fi Șifa a lui Avicecenna, Asfar a lui Sadr al-Din Șirazi și Tamhid al-aawa'id a lui Ibn Turkah.

Împreună cu Sayyid Husayn Badkubaii, el a fost discipolul a doi dintre cei mai renumiți maeștri ai timpului său, Sayyid Abul- Hasan Jilwah și Aqa „Ali Mudarris Zunuzi,

Tabataba'i a fost nu doar un filosof, scriitor prolific, ci și o sursă vie de inspirație pentru studenții săi. În ultimii ani ai vieții a susținut adesea sesiuni de studii cu Henry Corbin și Sayyid Hossein Nasr, în care au fost discutate nu doar textele clasice ale înțelepciunii divine și gnosticismului, ci și o întreagă serie din ceea ce Nasr numește gnoză comparată. În cadrul fiecărei sesiuni, textele sacre ale marilor religii care conțin învățături mistice și gnostice, cum ar fi Dao de Jing, Upanișadele și Evanghelia lui

Pagina 219

Ioan, au fost discutate și comparate cu sufismul și cu doctrinele islamice ezoterice, în general.

Najaf a fost orașul în care 'Tabatabari și-a adus cele mai mari contribuții în domeniul exegezei coranice (tafsir), al filosofiei și istoriei credinței șiite. În domeniul filosofiei, cea mai importantantă lucrare a sa este Usul-i falsafeh va raveș-e-realism (Principiile filosofiei și metoda realismului), care a fost publicată în cinci volume cu note explicative și comentarii de Morteza Motahhari.

Contribuțiile lui Tabataba'i în domeniul tafsir-ului, al filosofiei și misticismului islamic au generat revitalizarea intelectuală a hawza-ei (școala teologică șiită), având implicații adânci în planul de învățământ.

O altă lucrare filosofică importantă este comentariul amplu la Asfăr al-arbath, capodopera lui Mulla Sadra, ultimul mare filosof și teolog musulman persan al Evului Mediu. Abordarea umanistă a lui Tabatabaii este pusă în evidență de cele trei cărți ale sale despre natura umană - omul înainte de a fi în această lume, în această lume și după ce nu va mai fi în această lume. Filosofia lui se axează pe tratarea sociologică a problemelor umane. Alte două lucrări ale sale, Bidăyat al-hikmah și Nihâyat al-hikmah sunt considerate opere redutabile ale filosofiei islamice.

Lui Tabatabai îi mai aparțin și câteva tratate despre doctrinele și istoria șiismului. Unul dintre acestea cuprinde clarificările sale și expunerea credinței șiite ca răspuns la întrebările puse de renumitul orientalist francez Henry Corbin. Încă una dintre cărțile sale pe această temă, Șiah dar Islam a fost tradusă în limba engleză de Sayyid Hossein Nasr sub titlul de Islamul Șiit (Shia Islam), cu ajutorul lui William Chittick. Aceste cărți furnizează instrumentul academic ideal de demontare, eliminare și clarificare a celor mai răspândite preconcepții nocive despre credința șiită, pentru a deschide calea unei mai bune înțelegeri ecumenice între

diferitele școli de gândire islamice.