OBÂRȘIA LUMINI; ISLAMUL ȘIIT ÎN TEXTE ALESE

Pagina 11

patrulea Imam, Imamul Zayn al-Abidin, numit și al-Sajjad. Un martor al tragediei de la Karbela, care trebuie să fi lăsat o amintire de neșters asupra sufletului său, al patrulea Imam și-a manifestat trăirea sa interioară într-o adevărată simfonie de rugăciuni minunate, ceea ce a determinat ca Sahifah să fie numită Psalmii familiei Sfântului Profet. Aceste rugăciuni constituie o parte a vieții religioase de zi cu zi, nu numai a șiiților, ci și a sunniților, care le pot găsi în multe dintre cele mai cunoscute manuale de rugăciuni din cadrul lumii sunnite.!!

Remarcabile în colecția șiită sunt și spusele celui de-al cincilea, al șaselea și al șaptelea Imam, de la care au fost transmise cel mai mare număr de tradiții. Acești Imami au trăit la sfârșitul epocii umayde și începutul dinastiei abasside, când, în urma schimbărilor ce au avut loc în cadrul califatului, autoritatea centrală slăbise, ceea ce le-a permis Imamilor să vorbească în mod mai deschis și să instruiască mai mulți discipoli. Numărul discipolilor, deopotrivă șiiți și sunniți, instruiți de al șaselea Imam, Imamul Jafar Al-Sadiq a fost estimat la patru mii. El a lăsat în urmă un fond vast de hadit-uri care abordează subiecte variate, de la jurisprudență până la științele ezoterice.

Spusele Profetului și ale Imamilor au reprezentat, desigur, o sursă permanentă de reflecție și discuții pentru erudiții șiiți, de-a lungul timpurilor. Dar mai ales în perioada de mai târziu a istoriei șiite, începând cu Sayyid Haydar Amuli și până la marii maeștri ai perioadei safevizilor, precum Mir Damad și Mulla Sadra, continuând până în zilele noastre, aceste hadit-uri au servit ca un izvor distinct pentru metafizică și filosofie, cât și pentru științele juridice și cele coranice. Comentariile aparținând lui Mulla Sadra, Qadi Said al-Qummi și ale multor altora, asupra acestor colecții de hadituri șiite, se număra printre marile capodopere

1! Unele dintre aceste rugăciuni au fost traduse de C. Padwick în lucrarea sa Muslim Devotions, London, 1961.

Pagina 12

ale gândirii islamice.!? De fapt, filosofia și teosofia islamică de mai târziu nu ar putea fi înțelese fără ele.

Volumul de față este cel de-al treilea, dintr-o serie de trei volume, care a fost planificată cu mulți ani în urmă, cu ajutorul și sprijinul profesorului Kenneth Morgan, apoi al Universității Colgate, cu scopul de a prezenta lumii occidentale șiismul, din punctul de vedere al șiismului însuși. Primul volum din această serie a apărut în limba engleză sub titlul Shj'ite Islam (Islamul șiit), de Allamah Sayyid Muhammad Husayn Tabatabaii, editat și tradus de autorul acestor rânduri.

Cel de-al doilea volum, intitulat The Quran in Islam (Quran dar islam), Coranul în islam, a fost scris tot de Allamah Tabatabai, iar versiunea în limba persană a fost tipărită la Teheran. Cea mai mare parte a sa a fost, de asemenea, tradusă de noi în limba engleză, dar traducerea nu a fost finalizată. Evenimentele din Iran de anul trecut au făcut ca manuscrisul a ceea ce am tradus deja să nu ne mai fie accesibil, astfel că, în prezent, nu putem publica traducerea sa în limba engleză, așa cum era planificat.

12 A se vedea H. Corbin, En islam iranien.

13 Nu doar Mulla Sadra, ci și discipolii săi au fost profund influențați de această colecție. Unul dintre cei mai renumiți discipoli ai lui Mulla Sadra, Mulla Muhsin Fayd Kașani, care era totodată teolog, gnostic și filosof, a fost și un savant remarcabil în ceea ce privește hadit-urile șiite. Lucrarea sa, al- Wafi este una dintre cele mai studiate scrieri cu privire la hadit-urile Imamilor șiiți și la linia lor de transmitere.

4 În introducerea acelei lucrări ne-am ocupat de condițiile în care au fost concepute aceste lucrări, cât și de o biografie a savantului Allamah Tabataba'i. Lucrarea Shi'ite Islam (Islamul șiit), a fost publicată atât de Allen & Unwin din Londra, cât și de Universitatea de stat din New York.

Lucrarea a apărut de curând și sub formă de broșură în America. Este interesant de știut că versiunea originală în limba persană a acestei lucrări, scrisă anume pentru acest proiect, cu o introducere în limba persană de S.

H. Nasr, a devenit una dintre cele mai citite lucrări despre șiism chiar în Iran, fiind retipărită de multe ori.

Pagina 13

Volumul de față este al treilea și ultimul din această serie.

După o lungă perioadă de studiu și dezbateri, Allamah Tabataba'i a făcut selecția de față din vasta colecție de hadit-uri, o sarcină care ar fi fost copleșitoare pentru oricine nu posedă cunoștințele sale cu privire la această literatură de inspirație. De îndată ce selecția a fost realizată, Dr. William Chittick, care locuia în acel moment la Teheran și lucra cu noi la multe proiecte științifice, a preluat anevoioasa sarcină de a traduce textele foarte concise și dificile din limba arabă în limba engleză.

Datorită lipsei unui precedent de a reda aceste scrieri în limbile europene și a naturii textelor în sine, Dr. Chittick a fost pus în fața unei sarcini foarte grele. Numai grație cunoștințelor sale aprofundate de limbă arabă, persană, cât și a cunoașterii subiectului, combinate cu o mare răbdare și un studiu meticulos, a fost posibil ca să reușească într-o muncă atât de laborioasă și de exactă. El ar merita să fie felicitat pentru îndeplinirea cu succes a acestei munci colosale.

A mai rămas doar ca Trustul Muhammad să realizeze acest proiect, făcând posibilă publicarea acestei lucrări. Cinstea apariției acestui volum cât și efectul ei, care constă în a face șiismul mai bine cunoscut, se datorează în mare parte Trustului.

Ca unul dintre cei responsabili pentru acest volum încă de la începerea sa, vreau să mulțumesc Trustului, mai ales lui Q.

Husayn și secretarei lui foarte capabile care, cu mare dragoste și devoțiune pentru adevărata cauză a islamului, ne-a dat posibilitatea să finalizăm acest proiect. Dr. Chittick, de asemenea, și-a câștigat recunoștința tuturor celor care studiază islamul pentru marea sa erudiție și devoțiune pentru finalizarea unui proiect foarte dificil.

Acest volum este oportun mai ales în momentul de față, când o erupție vulcanică și talazuri de natură politică, legate de

numele islamului în general și de cel al șiismului în particular,

Pagina 14

au cerut în mod imperios cunoașterea autentică a islamului, ca nu cumva ignoranța să distrugă chiar bazele societății umane și relațiile care fac posibilă comunicarea între diferitele națiuni și comunități religioase.

În zorii celui de-al cincisprezecelea secol al existenței islamului pe pământ, fie ca acest volum să fie un sprijin pentru dobândirea înțelegerii uneia dintre cele mai fundamentale surse de inspirație și cunoaștere, nu numai a șiismului, ci și a islamului ca atare.

Wa'Llahu alam (Și Allah știe mai bine!)

Seyyed Hossein Nasr

Cambridge, Massachussetts

Muharram 1400, noiembrie 1979

Pagina 15

NOTE EXPLICATIVE

În lucrările despre islam, cuvântul „hadit” se referă de obicei la spusele sau „tradițiile” care au fost transmise de la Profet. Musulmanii le socotesc pe acestea ca fiind cea mai importantă sursă a învățăturilor islamice, după Coran. S-au scris numeroase lucrări în limbile occidentale referitoare la rolul literaturii hadit-urilor în islam! și s-a realizat un număr de traduceri importante.?

Dar aproape toate studiile occidentale se limitează la punctul de vedere al islamului sunnit și se bazează pe sursele și colecțiile sunnite. Practic, niciunul dintre ele nu a acordat vreo atenție deosebită caracterului diferit al literaturii hadit-urilor în șiism și a diverselor surse de unde provin hadit-urile.

Deosebirea fundamentală care trebuie făcută între hadit-urile șiite și cele sunnite este că, în șiism, hadit-urile nu se limitează la cele aparținând Profetului, ci le includ și pe cele ale Imamilor. Pe cât de important și de fundamental este acest lucru, el nu a fost totuși înțeles nici măcar în lucrările standard de referință, precum noua Encyclopedia of Islam (Enciclopedia islamului). În aceasta,

autorul articolului „Hadith” este conștient de faptul că există o

! Pe tema hadit-urilor profetice, în general, a se vedea articolul “Hadith” din Encyclopedia of Islam (ediție nouă), unde există și o bibliografie vastă (vol. III, p.23-8).

2 Poate că cea mai importantă colecție de hadit-uri, care urmează a fi terminată în limba engleză este Mishkat al-masabih, tradusă de ]. Robson, Lahore 4 vol., 1963-5. A se vedea și traducerea lui Bukhari, și Sahih Muslim, tradusă de A.K Siddigi, Lahore, 1972.

Pagina 16

oarecare diferență între șiism și sunnism, în ceea ce privește selectarea hadit-urilor incluse în colecțiile lor, dar el crede că acest lucru se datorează faptului că, în colecțiile șiite, se acceptă „numai acele hadit-uri transmise prin Ali și familia sa” Acest lucru este greșit, din moment ce numeroase tradiții sunt transmise și prin alte surse. Ceea ce nu reușește el să menționeze, este că literatura hadit-urilor, așa cum e ea înțeleasă de șiiți, nu se limitează la spusele Profetului, ci le include și pe cele ale Imamilor.? !

Pe scurt, colecțiile de hadit-uri în islamul sunnit, precum cele ale lui al-Bukhari și Muslim, conțin doar spuse transmise de la și despre Profet. Dar colecțiile șiite, precum cea a lui al- Kulayni, conțin și spusele transmise de la și despre cei doisprezece Imami. În mod firesc, șiiții fac o distincție între hadit-uri, astfel că cele transmise de la Profet se bucură de o autoritate mai mare, dar cu toate acestea toate hadit-urile sunt enumerate potrivit temei dezbătute și nu potrivit autorului.

Cele mai renumite și mai importante colecții ale hadit-urilor șiite sunt patru lucrări care, în ceea ce privește importanța lor pentru șiism, corespund celor șase colecții autentice din islamul sunnit.

Acestea sunt: al-Kafi fi „ilm al-din (Ceea ce este suficient pentru cunoașterea religiei) de 'Thiqat al-Islam Muhammad ibn Yaqub al-Kulayni (care a murit în anul 329/940), Man la yahduruhu al-fagih (Pentru cel care nu se află în prezența juristului), aparținând lui Șaykh al-Saduq Muhammad ibn Babuyah al- Qummi (care a murit în 381/991), Tahdhib al-ahkam (Rectificarea legilor) de Șaykh al-Taifah Muhammad al-Tusi (care a murit în anul 460/ 1068) și al-Istibsar fi ma ukhtulif fihi min al-akhbar (Comentariu asupra tradițiilor contestate) de același al-Tusi.

? The Encyclopedia of Islam, vol. III, p.24.

Pagina 17

COLECȚIA DE FAȚĂ

Predicile, spusele, rugăciunile și scrierile traduse aici alcătuiesc o parte reprezentativă a gândirii religioase șiite, cu accent pe ceea ce constituie bazele religiei în sine și pe ceea ce este cel mai general fiind, deci, mai ușor de înțeles pentru cei care nu sunt musulmani. Așa cum subliniază Allamah Tabataba'i în prefața sa, scopul urmărit de el în realizarea acestei selecții a fost să pună în evidență cele trei aspecte de bază ale tradiției șiite:

1. Doctrina Unicității lui Dumnezeu (a tawhid), sau principiile metafizice și teologice ale credinței;

2. Învățăturile politice, sociale și morale;

3. Viața lăuntrică, spirituală și devoțională a comunității.

Prin urmare, selecțiile pun accentul pe principiile și fundamentele (usul) islamului, în timp ce tind să ignore subiectele și aspectele secundare (furu). Cu alte cuvinte, se spun puține lucruri despre ramificațiile concrete ale principiilor, în ceea ce privește detaliile aplicării legii divine (al-Șariah) în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, aspectele secundare sunt reflectate cu claritate în Recomandările lui Ali pentru Malik Al Aștar și, într-o mai mică măsură, în rugăciuni.

Deși este binecunoscut faptul că primul „stâlp al islamului”

îl reprezintă mărturisirea de credință, care începe cu declarația unicității divine, savanții occidentali au avut tendința de a explica credința islamică în singularitatea lui Dumnezeu ca pe o afirmație relativ simplistă, a existenței unui singur Dumnezeu. Poate că unul dintre motivele pentru care Nahj al-balaghah și literatura hadit-urilor șiite, în general, au fost neglijate, sau pur și simplu stigmatizate și considerate a fi contrafăcute este faptul că, prin însăși natura lor, contrazic în mod categoric concepția general

Pagina 18

acceptată în care islamul este văzut ca religia unui beduin needucat, cu câteva nuanțe filosofice sau metafizice. În aceste scrieri putem vedea că deja în primele secole ale islamului unicitatea lui Dumnezeu a fost formulată în termeni care amintesc de subtilitatea sufismului „teosofic” de mai târziu, dar îmbibate încă de

parfumul spiritual caracteristic revelației înseși.

SURSELE

În realizarea selecției, Allamah 'Tabatabai a utilizat patru lucrări: Nahj al-balaghah, al-Sahifat al-sajjadiyyah, Bihar al-anwar și Mafatih al-jinan. Primele două lucrări sunt discutate în introducerea dr. Nasr.

Bihar al-anwar (Oceanele luminii) este o enciclopedie monumentală a hadit-urilor care încearcă să reunească toate tradițiile șiite într-o singură lucrare, clasificându-le potrivit temei pe care o dezbat. A fost compilată în perioada safevizilor de renumitul teolog Muhammad Bagir Majlisi (decedat în anul 1110/1698-9 sau 1111/1699-1700). Importanța deținută de această scriere, ea fiind lucrarea de referință, etalon pentru toate studiile șiite, poate fi cu greu accentuată. Un semn al popularității sale este că, în ciuda dimensiunilor sale enorme, a fost publicată de două ori, începând cu secolul al nouăsprezecelea. Ediția modernă a lucrării cuprinde 110 volume de aproximativ 400 de pagini fiecare.

Majlisi a strâns tradițiile sale din numeroase surse mai timpurii. Ca exemple, putem menționa câteva dintre lucrările din care provin hadit-urile din colecția de față, lucrări care au fost publicate în mod individual în epoca modernă. Șaykh al-Saduq, autorul uneia dintre cele patru lucrări fundamentale privitoare la hadit-urile șiite, la care ne-am referit mai înainte, a strâns zeci de colecții de hadit-uri importante, fiecare dintre ele tratând o anumită temă.

Pagina 19

În colecția sa intitulată al-Tawhid, el adună tradiții care ilustrează doctrina unicității lui Dumnezeu. În colecția sa denumită Uyun akhbar al-Rida, el strânge tot ce s-a relatat cu privire la Imamul Ali al-Rida, al optulea Imam, al cărui mormânt din Mașhad este cel mai sfânt loc de pelerinaj din Iran. Lucrarea cuprinde descrierea mamei Imamului, explicarea motivului pentru care a fost ales numele său, toate spusele sale care au fost consemnate, tradițiile privitoare la moartea sa și minunile care au avut loc la mormântul lui.

Lucrarea lui Șaykh al-Saduq, intitulată al-Khisal, demonstrează importanța numerelor în cadrul tradițiilor. În douăsprezece capitole ample, el consemnează toate hadit-urile care menționează numerele de la 1 la 12. Autorul lucrării al-Ihtijaj, Abu Mansur Ahmad ibn ,al-Tabarsi (decedat în anul 599/1202-3), respinge viziunea anumitor contemporani de-ai săi care afirmau că Profetul și Imamii nu au luat parte niciodată la dezbateri. El adună tradițiile în care au fost consemnate discuțiile acestora cu oponenții lor.

A patra lucrare din care și-a realizat selecția Allamah Tabataba' este Mafatih al-jinan (Cheile grădinilor Paradisului), o colecție clasică de rugăciuni șiite compilate din Bihar al-anwar și din alte surse de Abbas Qummi (decedat în anul 1359/1940-1).

Aceasta include rugăciuni care trebuie recitate zilnic, rugăciuni pentru ocazii speciale precum sărbătorile religioase sau zilele de doliu, litanii și invocații pentru diverse momente din viața cuiva, instrucțiuni pentru efectuarea unei vizite la mormântul Profetului sau al oricăruia dintre Imami, cât și rugăciuni pentru

oricare altă ocazie din viața unui om.

"TRADUCERILE

Este necesar să atragem atenția asupra metodei de traducere.

Datorită caracterului sacru al textelor și importanței lor fundamentale ca izvoare pentru ramura șiită a islamului, am încercat

Pagina 20

să le traduc într-o manieră strict literală, astfel că s-a recurs la cel mai mic grad de interpretare personală. Există dezavantaje clare ale acestei metode, dar necesitatea unei traduceri exacte se pare că a fost mai mare decât acestea. La urma urmelor, Coranul a fost tradus de zeci de ori. Alții, care vor considera că traducerea de față nu face dreptate calităților literare ale textului, pot să-și încerce propriul talent în a le reda în limba engleză.

Necesitatea unei traduceri literale este cu atât mai mare cu cât o mare parte a materialului tradus aici, în special acele fragmente care provin din Nahj al-balaghah, a mai fost tradus și altundeva, fiind în general denaturat. Înainte de a realiza astfel de traduceri interpretative și de a le accepta ca oglindire a gândirii Imamilor, traducerile literale sunt de importanță majoră.

Pentru a păstra loialitatea traducerii, am adăugat note de subsol ori de câte ori m-am îndepărtat de traducerea strict literală a textului sau de fiecare dată când existau mai multe variante de lecturare a textului original.

Întrucât nu există traduceri standard pentru mulți termeni speciali, am simțit nevoia de a-i adăuga pe aceștia între paranteze, așa cum apar ei în original, în limba arabă, pentru a veni în ajutorul savanților și vorbitorilor de limbă arabă. Acest lucru este valabil cu precădere în cea mai dificilă parte a lucrării, cea legată de metafizică, Partea I Despre Unicitatea lui Dumnezeu (On the Unity of God). Deși termenii în limba arabă vor crea confuzie celor mai mulți dintre cititori, ei reprezintă singurul mod practic de a lega textul de față de cunoștințele de limba arabă ale cititorilor.

În cele din urmă, aș vrea să-mi exprim sincera recunoștință față de Seyyed Hossein Nasr care m-a rugat să întreprind această lucrare cu mulți ani în urmă și care m-a îndrumat în fiecare etapă a sa, deși rămân, bineînțeles, total responsabil de eventualele incorectitudini care pot apărea în traduceri sau în