IMAMATUL

Pagina 101

ușurință.

Cȃnd Abdul Rehman b. Awf l-a declarat pe Usman ca fiind următorul calif, Hazrat Ali (a.s.) i-a spus: „Pe Dumnezeu, ai făcut acest lucru doar cu speranța pe care a avuto el (Umar) din partea prietenului său.” (Hazrat Ali (as)

s-a referit la faptul că Abdul Rehman l-a numit pe Usman doar cu scopul ca mai tȃrziu Usman să-l numească pe el succesor al său, ȋntocmai cum Abu Bekr l-a numit succesor al său pe Umar). Hazrat Ali (a.s.) a continuat: „Fie ca Dumnezeu să pună vrajbă ȋntre voi doi.” După cȃțiva ani, Abdul Rehman și Usman au devenit dușmani aprigi.

Ei nu și-au vorbit pȃnă la moartea lui Abdul Rehman.

Usman, al treilea calif, a fost ucis de musulmani ȋntrucȃt ei nu au fost mulțumiți de nepotismul său (faptul că favoriza rudele sale). Împrejurările nu i-au dat ocazia să-și aleagă sau să-și numească succesorul. Astfel, musulmanii erau pentru prima dată cu adevărat liberi să-și aleagă califul și s-au adunat cu toții la ușa lui Hazrat Ali

22. Efectele asupra credinței ȋn dreptatea lui Dumnezeu și ȋn infailibilitatea (Ismat)

profeților (a.s.)

Am explicat că aceste credințe sunnite referitoare la

Pagina 102

califatul constituțional i-au slăbit pe musulmani din punct de vedere politic și i-au forțat să se supună oricărei persoane care a reușit să cȃștige ȋn lupta pentru putere, indiferent de aptitudinile sau de caracterul ei.

Mai mult decȃt atȃt, acest lucru i-a obligat să-și schimbe ȋntreaga concepție religioasă și să-și modifice toate credințele. În primul rȃnd, o majoritate copleșitoare a califilor au fost lipsiți de orice fel de simț al bunei cuviințe religioase sau al evlaviei. Pentru a justifica califatul unor astfel de persoane, ei au ajuns să afirme că pȃnă și profeții comiteau păcate. Astfel, credința ȋn infailibilitatea (Ismat) profeților a fost schimbată.

Întrucȃt existau poate sute de persoane mai cunoscătoare, mai evlavioase și mai potrivite pentru funcția de calif decȃt califul aflat la putere, au fost forțați să spună că nu era nimic greșit ȋn a prefera o persoană mai puțin capabilă, ȋn detrimentul uneia mai capabile și mai potrivite.

Cȃnd șiiții au arătat faptul că era un lucru rău, potrivit rațiunii, să se prefere o persoană mai puțin aptă, dacă exista o persoană superioară acesteia, sunniții au declarat că nimic nu este bun sau rău ȋn sine. Orice poruncește Dumnezeu devine un lucru bun și orice interzice Dumnezeu devine un lucru rău.

Este clar că pentru a-i proteja pe califi, nu doar profeții

Pagina 103

au fost deposedați de infailibilitatea (Ismat) lor, dar pȃnă și Dumnezeu a fost deposedat de dreptatea Sa. Acele vremuri tulburi au trecut, iar acum putem ȋnțelege cu ușurință ȋntreaga semnificație a versetului revelat la Ghadir Khum:

„O, Trimisule! Propovăduiește ceea ce ți-a fost pogorât ție de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vestești solia Sa. Dumnezeu te va ocroti de oameni.” - Sura Mai-

Puritatea ȋnvățăturilor și a acțiunilor islamice a depins de califatul lui Ali (a.s.). Dacă acel singur mesaj nu ar fi fost transmis, atunci ar fi fost ca și cum mesajul nu ar fi fost transmis deloc. Siguranța ȋntregii religii a depins de califatul lui Ali (a.s.) după moartea Nobilului Profet

23. Manaqeb-e-Ahle Beit (a.s.)

Virtuțile celor din Ahle Beit așa cum sunt ele consemnate ȋn istorie

Argumentele noastre ȋn favoarea celor din Ahle Beit

Pagina 104

(a.s.), extrase din cărțile sunnite, au fost aduse ținȃnd cont de concizia acestui curs. Evident, nu am putut discuta fiecare detaliu. Pe lȃngă argumentele pe care le-am adus deja, vom prezenta aici alte cȃteva tradiții pentru a ȋncheia argumentarea ȋn mod categoric ȋn favoarea califatului lui Hazrat Ali (as). Important este faptul că toate tradițiile din acest capitol sunt extrase din surse sunnite de ȋncredere și autentice, scrise de savanți de renume.

1. Umar a declarat: „Dacă toate cele șapte planete și toate cele șapte ceruri și lumi ar fi puse pe un taler al balanței, iar credința lui Ali pe celălalt, talerul lui Ali va ȋnclina balanța.”1

2. Nobilul Profet (s.a.w.a.) a spus:

„Mi s-a poruncit (de către Dumnezeu) ca ușile tuturor caselor cu deschidere ȋn moschee să fie ȋnchise, cu excepția ușii lui Ali.

Despre asta șușoteau oamenii, deși pe Dumnezeu, nu eu am dat porunca de a deschide sau de a ȋnchide ușile. Eu doar am ȋndeplinit ceea ce mi s-a poruncit.” 2

1. Riyazun Nazarah, vol. 2, p. 226; Izalatul Khifa vol. 2, p. 256 & 259

2. Selecție din Kanzul Ummal, p. 29

Pagina 105

3. „Acela este cu siguranță un necredincios, care nu-l consideră pe Ali ca fiind Khairun Nas (Cel mai ales dintre oameni).”1

4. „A vorbi despre Ali este un act de adorare.”2

5. „Dragostea pentru Ali nimicește păcatele cuiva ȋntocmai cum focul mistuie lemnul.” 3

6. „Nimeni nu va putea să negocieze puntea Sirat, dacă Ali nu-i scrie un răvaș.”4

7. „Doar adepții (șiiții) lui Ali vor afla mȃntuirea.”5

8. Abu Bekr s-a ȋntors trist și necăjit la Trimisul lui Dum-

1. Selecție din Kanzul Ummal, p. 35

2. Jamea Saghir, p. 16, Kunuzul Haqaique, p. 120

3. Kunuzul Haqaique, p. 104, Selecție din Kanzul Ummal, p. 33, Riyazun Nazarah, vol. 2, p. 215

4. Riyazun Nazarah, vol. 2, p. 172 & 177, Selecție din Kanzul Ummal, p. 34

Pagina 106

nezeu (s.a.w.a.) și l-a ȋntrebat dacă era prin porunca lui Dumnezeu că i-a fost luată Sura Barat.

Nobilul Profet (s.a.w.a.) i-a spus că Dumnezeu i-a poruncit (Profetului) ca propovăduirea surei să fie făcută fie de el ȋnsuși, fie de un membru al familiei sale.1

9. Ayșa relatează:

„Cȃnd Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.) se afla ȋn ultimele momente ale vieții sale, el a spus: «Chemații pe cei dragi mie!» Cei care se aflau ȋn jurul său l-au adus pe Abu Bekr. Profetul (s.a.w.a.) i-a aruncat o privire și și-a lăsat capul ȋn jos. El a spus din nou: «Chemați-i pe cei dragi mie!» De această dată oamenii l-au chemat pe Umar. El i-a aruncat o privire și din nou și-a lăsat capul ȋn jos. El a repetat ȋncă o dată: «Chemați-i pe cei dragi mie!» De această dată l-au adus pe Hazrat Ali (a.s.). Cȃnd Profetul (s.a.w.a.) l-a privit pe Ali, l-a luat pe Ali sub pătura sa și l-a ținut acolo pȃnă la ultima sa suflare. Chiar și după moartea sa, mȃna i-a

1. Khasais Nisai, p. 14, Selecție din Kanzul Ummal, capitolul 1, p. 444, Izalatul Khifa vol. 2, p. 261, Riyazun Nazarah, vol. 2, p. 203, Isabah, vol. 4,

Pagina 107

fost gasită odihnindu-se pe Ali.”1

10.Ura lui Muawiya față de Ali (a.s.):

Amir b. Saad b. Abi Waqqas relatează: „Muawiya i-a poruncit tatălui meu să-l blesteme pe Hazrat Ali (a.s.). El a refuzat. La auzul acestor vorbe, Muawiya a ȋntrebat: «Ce te ȋmpiedică să-l blestemi pe Ali

«Din cȃte ȋmi amintesc, l-am auzit pe Nobilul Profet (s.a.w.a.) spunȃnd trei lucruri spre lauda lui Hazrat Ali (a.s.)», a răspuns Saad.

«Nu voi putea niciodată să mă determin să-l blestem pe Ali (a.s.). Dacă aș avea doar una dintre cele trei calități, aș prefera-o pe aceasta ȋn locul posedării unui șir de cămile stacojii.

(1) Eu ȋnsumi l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.) spunȃnd despre Ali, cȃnd se pregătea să plece la Bătălia de la Tabuk și l-a lăsat pe Ali ȋn locul său, care s-a supus chiar dacă a fost lăsat ȋn urmă pentru a avea grijă de femei și de copii: „O, Ali, nu ești foarte bucuros de faptul că ai aceeași poziție față de mine pe care a avut-o Aaron față de Moise, cu excepția faptului că nu există niciun profet după

1. Riyazun Nazarah, vol. 2, p. 180

Pagina 108

mine?”

(2) În ziua Bătăliei de la Khaibar l-am auzit pe Nobilul Profet (s.a.w.a.) spunȃnd: „(Mȃine) voi preda steagul celui care este un prieten al lui Dumnezeu și al Trimisului Său, iar Dumnezeu și Trimisul Său ȋl ajută (ȋi sunt prieteni), de asemenea.” La auzul acestor vorbe, ne-am ridicat astfel ca să fim văzuți de Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.), dar el a spus: „Chemați-l pe Ali!” A fost adus Ali, chiar dacă suferea de infecție la ochi. Trimisul (s.a.w.a.) i-a ȋnmȃnat steagul lui Ali, aplicȃndu-i pe ochi saliva gurii sale. Iar prin mȃinile lui Ali, Dumnezeu a dăruit victoria.

(3) Cȃnd a fost pogorȃt versetul de la Mubahila (Sura Al Imran 3: 61), Trimisul (s.a.w.a.) i-a chemat pe Ali, pe Fatima, pe Hasan și pe Husein și a afirmat: „O, Dumnezeule, aceștia sunt descendenții mei.”1

11. „Dacă nu ai fi tu, o, Ali, după moartea mea ar fi greu să fie recunoscuți credincioșii.” 2

12. „Dacă ȋl faceți pe Ali calif al vostru, deși știu că nu veți

1. Sahih Muslim, vol. 2, p. 218

2. Selecție din Kanzul Ummal, p. 51

Pagina 109

face acest lucru, el vă va călăuzi la calea dreptății și veți vedea ȋn el un lider și pe cel care a fost bine călăuzit.”1

13. „Ali este cu Coranul și Coranul este cu Ali, iar aceștia doi nu se vor despărți niciodată unul de celălalt pȃnă cȃnd vor ajunge la mine, la Hauz-e-Kausar.”2

14. „Ali, cinstea locului tău este ca cea a Casei lui Dumnezeu. Oamenii merg personal la Casa lui Dumneze.

Casa lui Dumnezeu nu merge la oameni. Așadar, cȃnd nu voi mai fi eu, dacă acești oameni te aleg ei ȋnșiși ca să fii calif al lor, să devii califul lor. Dacă ei nu te abordează, niciodată să nu mergi după ei, atȃta timp cȃt ei ȋnșiși nu vin la tine.”3

15. Trimisul lui Dumnezeu (s.a.w.a.) i-a prezis lui Hazrat Ali (a.s.):

„Alții vor fi preferați ȋn locul tău, cu toate că

1. Imam Hanbal: Musnad, selecție din Kanzul Ummal, vol. 1, p. 29

2. Jamea Saghir, p. 56, selecție din Kanzul Ummal, p. 30, Izalatul Khifa, p. 279

3. Usudul Ghaba, vol. 4, p. 31, Kunuzul Haqaeque, p. 173

Pagina 110

ei nu vor avea acest drept. Să te detașezi de acest lucru pȃnă cȃnd vei ajunge la mine, la Hauze Kausar.” 1

16. Amir b. Wasmiyyah a relatat că l-a auzit pe Hazrat Ali (a.s.) afirmȃnd de la amvon:

„Întrebați-mă orice doriți. Pe Dumnezeu, pot să vă vorbesc despre orice se va ȋntȃmpla pȃnă ȋn Ziua Judecății. Întrebați-mă despre Cartea lui Dumnezeu, știu doar prea bine despre fiecare verset din ea. Știu dacă a fost pogorȃt ȋn timpul zilei sau al nopții, dacă s-a pogorȃt ȋntr-un ținut deluros sau de cȃmpie.” 2

17. „Cu siguranță, cineva va merge ȋn Iad, ȋn ciuda rugăciunilor și a postului neȋntrerupt, dacă el sau ea poartă dușmănie față de familia mea / Ahle Beit

1. Sahih Muslim, vol. 2, p. 127

2. Selecție din Kanzul Ummal, vol. 2 p. 42, Al-Hakim Al-Nișapuri: Mustadrak

3. Al-Hakim Al-Nișapuri: Mustadrak Al-Sahihain, vol. 2, p. 149