DUMNEZEU Șl ATRIBUTELE SALE

Pagina 13

Dumnezeu și atributele Sale

Pagina 14

LECȚIA ÎNTÂ:

EVOLUȚIA FENOMENULUI RELIGIOS

DE-A LUNGUL EPOCILOR

Printre cele mai importante probleme intelectuale care privesc viața omului, chestiunile religioase se bucură de o importanță deosebită. În fapt, ele au fost întotdeauna privite ca preocupare de bază pentru bunăstarea și destinul omului, implicând înțelesuri profunde și cunoștințe cuprinzătoare. Î

Oamenii de știință au întreprins studii extinse și cuprinzătoare asupra originilor și motivelor problemelor religioase ale omului, cercetând dintr-o anumită perspectivă și cu o anume metodologie, care împreună i-au condus la anumite argumente și concluzii.

Adevărul este că, încă din perioada preistorică, credințele și convingerile religioase au făcut parte din structura societății umane; atât în trecut cât și în prezent nu poate fi identificată o societate în care să nu fi fost ridicate chestiuni religioase. Coranul cel Sfânt se referă în diferite versete la faptul istoric ce consemnează apariția sfinților Profeți în societățile din trecut unde, pe lângă benefica lor influență spirituală, jucau de asemenea un rol fundamental în crearea civilizației umane.

Analiza modului în care viața umană a evoluat și a modului în care cunoașterea s-a dezvoltat, alături de cunoașterea originată în cele mai îndepărtate orizonturi istorice, ilustrează faptul că omul împărtășea credința religioasă înainte de a deveni pe deplin conștient de metodele deducției raționale.

Prin urmare, prima epocă în care s-a dezvoltat cunoașterea umană și civilizația materială nu are întâietate față de epocile timpurii ale religiei și credinței. S-ar putea chiar afirma faptul că strădaniile omului pe tărâmul religiei și al credinței au fost mai intense și mai îndelungate decât efortul său în sfera științei și artei, întrucât cunoașterea unei realități transcendente, care este esența lumii ființei, este mai dificilă și imai puțin accesibilă decât cunoașterea esenței acelor lucruri la care Știința și arta se străduiesc necontenit să ajungă.

Pagina 15

Unul dintre cele mai evidente lucruri, strălucirea soarelui, are o explicație care a rămas mai multe secole necunoscută pentru om, iar mișcările soarelui au făcut obiectul unor interpretări de tot felul; deși nici una nu nega luminozitatea razelor solare, cunoașterea naturii acesteia a rămas inaccesibilă celor mai mulți dintre oameni.

Astfel, înțelegerea marilor adevăruri devine imposibilă fără o analiză pătrunzătoare bazată pe deducție și cercetare logică. Deși superstițiile și miturile religioase se regăsesc la popoarele străvechi, fiind constant influențate de modele noi (ca urmare a slăbiciunii gândirii și limitelor cunoașterii), aceasta nu înseamnă că doctrina religiei este falsă. Mai degrabă, ele demonstrează întâietatea și autonomia aspirațiilor religioase în profunzimile sufletului uman. În plus, nu ne putem aștepta ca știința care cercetează epocile preistorice să descopere mai mult din vechile religii decât însăși mărturiile miturilor și superstițiilor dezvăluite de vestigiile subpământene rămase de la omul primitiv.

Cum însă comportamentul și activitatea omului sunt însoțite întotdeauna de două caracteristici evidente — pe de o parte preeminența Și autonomia, pe de altă parte înțelegerea și universalitatea lor în rândul membrilor speciilor — apare evident faptul că trebuie să identificăm originea acestui comportament și acestei activități în profunzimea sufletului omenesc. Existența unui asemenea fenomen continuu într-o formă eternă și universală de-a lungul istoriei și preistoriei nu poate fi privită ca rezultat al datinilor și obiceiurilor; ea este manifestarea setei primordiale și a pornirii imperative spre adevăr. Toate credințele religioase, în diferitele lor aspecte și forme provin din aceeași unică sursă abundentă — natura primordială a omului, care nu este nici impusă din exterior, nici accidentală.

Mai întâi prinde contur în mintea omului capacitatea de a accepta religia și abia apoi aceasta ia formă. Aceeași înclinație lăuntrică ce determină o persoană spre investigație și cercetare în scopul cunoașterii realității constituie o dovadă ce confirmă nevoia omului de a cunoaște religia. Acest fapt nu semnifică desigur că o stare lăuntrică și o anumită condiție psihică a omului sunt însoțite în mod necesar de o credință corectă și pe deplin formată.

În același fel în care corpul resimte nevoia de hrană, fără ca această nevoie să implice calitatea sau caracterul nutritiv al alimentelor, tot astfel

Pagina 16

Dumnezeu și atributele Sale „15

sufletul își caută hrana — și anume credința — insistând în cunoașterea Domnului său și în înălțarea rugilor la pragul Său. Dar această motivație lăuntrică nu este capabilă să recunoască și să discemă credințele și crezurile false de adevărata lor formă.

Oamenii de știință sunt unanimi în privința unei idei, și anume:

credințele religioase au fost întotdeauna intim îmbinate cu viața oamenilor. Cu toate acestea punctele lor de vedere se separă atunci când se au în vedere originile autentice ale religiei și factorii care au jucat un rol fundamental în apariția și evoluția lor. Judecățile lor în această problemă se sprijină în general pe studiul religiilor superstițioase și al credințelor primitive, ducând în ultimă analiză la concluzii eronate și lipsite de logică.

Este adevărat că în cazul anumitor religii, din cauza absenței unei legături cu principiile revelației, condițiile de mediu și alți factori asemănători au avut o anumită influență asupra apariției și evoluției lor.

Totuși nu este lipsit de sens a atribui fundamentarea ansamblului de credințe și tendințe religioase unor necesități materiale și economice, specifice unor împrejurări date, fricii față de forțele terifiante ale naturii, ignoranței sau chiar unor rațiuni respinse de știință.

Fără îndoială, unul dintre factorii ce au contribuit la apariția ideilor ani-religioase și a unei întregi serii de adepți ai ateismului a fost reprezentat de învățămintele greșite, de insuficiențele și deviațiile intelectuale ale partizanilor unor anumite religii. În analiza particularităților și specificului caracterului fiecărei religii, trebuie să se aibă în vedere studiul separat, individual al motivelor ce l-au condus pe om să împărtășească religia respectivă.

În majoritatea evenimentelor ce au marcat istoria, religiei i se poate atribui dominarea întregii rețele de relații sociale. Dacă n-ar fi fost un fenomen fundamental, ea ar fi trebuit să fie condiționată de cadrul strâmt al intereselor de ordin material. Cu toate acestea, ce alt factor ar fi putut să dea personalităților religioase o asemenea capacitate de determinare și de consecvență în urmărirea obiectivelor lor religioase? Ar fi putut fi perspectiva unor câștiguri materiale și a împlinirii unor ambiții cea care să-i fi făcut să suporte duritatea încercărilor Și amărăciunea neșansei?

Dimpotrivă, ei și-au sacrificat toate comoditățile materiale și ambițiile

Pagina 17

personale în favoarea sentimentelor și idealurilor religioase, ajungând să nu mai resimtă forța de reprimare pe care o implică sacrificiul.

Din povestea Faraonului și a vracilor săi aflăm că, din dorința de a-l înfrânge pe Moise, căruia i s-a adresat Dumnezeu — pacea să fie cu el — Faraonul și-a închipuit că iscusința și puterea vracilor vor putea conduce la supunerea lui. Puterile miraculoase ale lui Moise au biruit însă puterile vracilor și i-au împins pe aceștia să se îndrepte către adevărata credință.

Faraonul, a cărui autoritate fusese încălcată, a început să le arunce insulte și să-i amenințe cu cea mai rea pedeapsă dintre toate: tăierea membrelor. În acel moment, o profundă revelație a cuprins sufletele vracilor; ei au rămas fermi și neclintiți în fața insultelor și amenințărilor cu torturi. Ei au răspuns cu o tărie remarcabilă: “...hotărăște ceea ce vrei să hotărăști, dar tu nu vei hotări decâi în această viață a lumii!”

Această istorie stă mărturie pentru forța cu care omul nutrește cunoașterea adevărului și a realității, în condițiile în care trebuie să se înfrunte cu superstițiile, amenințările și forța. Oamenii care au trăit în chiar inima aparatului dominat de autoritatea Faraonului și care au obținut unele câștiguri din poziția lor s-au revoltat, fiind pregătiți să întoarcă spatele unei astfel de vieți.

Tendința lăuntrică a omului spre religit nu poate fi explicată în termenii unei interpretări materialiste; dimpotrivă, întâmplări precum cele care au avut ca actori pe vraci demonstrează preeminența simțului religios în firea omului.

Credințele lipsite de logică nu se rezumă doar la chestiunile religioase. Înainte de a-și dobândi rigurozitatea, majoritatea științelor se sprijineau în explicațiile lor pe superstiții. Oamenii au străbătut o cale lungă de la alchimie la chimie, de la superstițiile legate de incantație și de practicile magice la medicină. Nimeni nu poate însă afirma faptul că dacă umanitatea a comis cândva o greșeală în investigațiile sale, nu va putea niciodată să găsească drumul spre adevărata cunoașiere, condamnată fiind să se înșele mereu. Cei care cred în filozofia științifică și în întâietatea metodei experimentale nu neagă faptul că există cazuri în care experimentele lor pot duce la rezultate greșite, dar întotdeauna își însușesc aceste rezultate ca adevăruri.

Cei care-L neagă pe Dumnezeu insi

un produs al gândirii om ți

Pagina 18

Russell privește frica față de forțele naturii ca aflându-se la originea ideilor religioase: “În opinia mea, religia are mai întâi de toate ca bază ieama: teama de necunoscut, teama de moarte, teama de a fi înfrânt, teama de mistere și de cele nevăzute. În plus, așa cum am mai precizat, credința îi procură omului un sentiment care îl face să-și imagineze că nu este lipsit de sprijin în problemele și în confruntările cărora trebuie să Je facă față.”!

Această afirmație reprezintă o supoziție ce nu se susține prin vreo dovadă. Î

Samuel King spunea: “Originea religiei este învăluită în mister. În legătură cu acest subiect, oamenii de știință au avansat numeroase teorii, unele mai logice decât altele; dar chiar și cele mai bune dintre acestea pot face obiectul criticilor, atunci când se supun testului confruntării cu probele științifice. Acestea nu pot depăși sfera speculațiilor logice. Din aceste motive există un puternic dezacord în rândul sociologilor cu privire la identificarea originii religiei.”? :

Totuși putem răspunde obiecțiilor lui Russel afirmând faptul că deși putem accepta teama ca reprezentând motivația inițială a credinței omului în Dumnezeu, nu suntem îndreptățiți cu toate acestea să considerăm existența lui Dumnezeu o simplă iluzie, lipsită de realitate.

Dacă frica este cea care l-a îndemnat pe om să caute un refugiu și dacă pe parcursul căutării sale el a descoperit o anumită realitate (pe Dumnezeu), se poate face vreo obiecție în acest sens? Dacă frica este Cauza căreia se datorează descoperirea unui lucru, putem afirma că acel lucru este imaginar, lipsit de realitate, doar pentru că omul a fost motivat în acțiunea sa de frică?

Ar fi cu siguranță lipsit de logică să afirmăm faptul că, de exemplu, medicina nu reprezintă ceva real plecând de la pretextul că descoperirea ei de către om se datorează fiicii de boală și de moarte. Adevărul este că medicina ca știință reprezintă o realitate, indiferent de faptul dacă motivația inițială a omului a fost dată de frica de suferință sau moarte sau de alt factor.

În toate împrejurările vieții, credința într-un Dumnezeu înțelept și puternic a reprezentat un refugiu real și un sprijin puternic. Acest fapt face loc unei probleme diferite de aceea cu privire la faptul dacă

Pagina 19

motivația actelor omului a fost sau nu frica de vicisitudini și nevoia de a afla un adăpost. Cele două probleme diferă și trebuie analizate separat.

Fără îndoială, la începutul existenței sale, umanitatea a fost într-adevăr victima terorii, în confruntarea sa cu forțele naturii, precum furtuni, cutremure, boli. Spectrul fricii își întindea umbra funestă asupra tuturor aspectelor vieții și asupra manifestărilor spiritului. În lupta sa neîncetată împotriva neputinței și a fricii, umanitatea se afla în căutarea unui sprijin care să-i servească de adăpost împotriva naturii și care să-i dea garanția păcii interioare, până în momentul în care ea avea să învingă treptat, printr-un efort continuu, umbra fricii și a umilinței, triumfând.

Cercetarea diferitelor momente din viața oamenilor primitivi și descoperirea dovezii ce indică sucombarea spiritelor în fața fricii nu probează faptul că teama și necunoașterea au fost singurii factori decisivi ce au stat la baza înclinației omului către religie. O asemenea afirmație dovedește abordarea problemei dintr-o perspectivă unidimensională.

Studiile și cercetările asupra istoriei permit evidențierea unor concluzii generale numai în măsura în care sunt analizate și aprofundate toate perioadele din istoria umanității, și nu avându-se în vedere doar un singur unghi al unei istorii atât de vaste și variate.

Totodată nu se poate alcătui un criteriu general de judecată care să cuprindă toate domeniile vieții considerându-se ca bază dominația fricii și a neputinței asupra vieții omului în anumite perioade. Nu este oare o concluzie pripită a afirma că toate ideile religioase ale omului, toate sentimentele sale, tendința de a-L venera pe Dumnezeu în toate epocile, inclusiv în cea prezentă au fost determinate de teroare, de teama furiei forțelor naturii, a războaielor și a bolilor?

În fapt cei mai hotărâți în credința lor nu sunt și cei mai slabi. Cei care de-a lungul istoriei au ridicat drapelul religiei erau printre cei mai energici și mai întreprinzători. Credința unui individ nu crește proporțional cu neputința sa, iar conducătorul celor ce împărtășesc credința religioasă nu este cel mai slab, cel mai neputincios și mizer dintre aceștia.

Se poate afirma despre credința care se regăsește în rândul numeroșilor oameni de știință și pânditori că este produsul fricii față de cutremurele, bolile și vicisitudinile cu care aceștia se confruntă? Puteri

Pagina 20

Dumnezeu și atributele Sale „19

atribui înclinația lor către religie, rezultatele cercetărilor întreprinse de ei, ale dovezilor logice pe care le-au folosit ignoranței și cunoașterii greșite a cauzelor naturale ale fenomenelor? Ce răspuns ar da la această problemă o persoană înzestrată cu inteligență?

Însă nu nevoia de a atinge pacea interioară este cea care stă la baza înclinației omului către religie. Mai degrabă pacea și liniștea interioară apar ca un rezultat, un fruct al manifestării credinței.

Potrivit oamenilor de știință credincioși, lumea se prezintă ca o structură de cauze și efecte bine calculate, ce stă mărturie pentru existența unui principiu de știință și putere. Desenele improvizate și realizate în contururi trase la întâmplare nu constituie măsura talentului unui pictor, în schimb contururile ferme, îndelung concepute, articulate într-o lucrare plină de substanță, relevă măiestria artistului.

XX x

Există unele persoane care consideră credința într-o realitate metafizică drept un reflex al factorilor economici. Acestea insistă în identificarea unei legături între manifestarea religiei și condițiile economice. Ele susțin că religia s-a aflat din totdeauna în slujba imperialismului și a exploatării, clasa exploatatoare fiind -cea care a creat ideologia religioasă servindu-se de ea pentru a reprima rezistența maselor dominate. Religia a fost folosită — afirmă aceștia — pentru a înșela muncitorii deposedați, încurajându-i să accepte acest statut al lor.

Nu este nici o îndoială că, asemenea oricărui alt lucru din lumea aceasta, religiei i se poate găsi o întrebuințare greșită. Deviată de la adevăratele ei obiective, religia devine o unealtă în mâinile celor ce profită de ea ca mijloc de înrobire a națiunilor. Totuși acest tip de abuz al religiei nu ar trebui să servească drept pretext oportuniștilor pentru a ataca fără milă tot ceea ce poartă numele de religie. În ultimă instanță trebuie să se tragă o linie de separație între religiile autentice, constructive și formele religioase pervertite, inventate de imperialism pentru a se servi de ele în scopul impresionării maselor.

Este posibil ca în multe dintre societățile umane condițiile economice defavorabile, stagnarea și înapoierea, să coexiste alături de credința religioasă. Dar această coexistență nu lasă să se întrevadă vreo legătură

Pagina 21

cauzală; unul dintre aceste fenomene nu reprezintă în mod necesar cauza celuilalt. Constatăm că se întâmplă câteodată ca o societate să prospere și să se dezvolte economic și să fie totodată profund atașată religiei, în timp ce altă societate, care se bucură de aceleași condiții economice favorabile, refuză religia. În mod similar, într-un mediu caracterizat de sărăcie astrul religiei să fie apus, în timp ce într-unul la fel de defavorizat, același astru să strălucească în toată splendoarea sa. Lipsa evidentă a unei corelații între condițiile economice și preeminența sau declinul influențelor religioase reprezintă o dovadă a faptului că pentru stabilirea unei legături cauzale nu este suficientă sincronicitatea. Trebuie să nu existe și un alt factor pentru ca apariția sau dispariția unui fenomen să depindă de existența sau, respectiv, de non-existența altui fenomen.

Putem sesiza cu claritate această lipsă de corelație între două societăți, aflate amândouă sub dominația opresivă a clasei exploatatoare.

În una dintre ele religia a fost pe deplin înlăturată, în timp ce în cealaltă influența sa crește.

Factorii obiectivi nu constituie un indiciu care să confirme faptul că oamenii se apropie de religie sub influența unei serii de condiții externe.

În cazul tendințelor religioase trebuie avute în vedere motivațiile lăuntrice, de ordin psihologic, și nu condițiile de ordin economic. În plus, atunci când analizăm obiectivele religiilor cerești, ni se impune concluzia potrivit căreia garanția progresului social și a stabilirii unei echități a sistemului economic, bazată pe religie, a reprezentat unul dintre motivele pentru care Profeții au fost trimiși. Totodată, acest fapt a constituit în același timp atât unul dintre motivele care l-au făcut pe om să se apropie de religie, cât și unul dintre beneficiile pe care religia le-a adus umanității.

Pagina 22

LECȚIA A DOUA

NATURA PROFUNDĂ A OMULUI ÎL

ÎNDEAMNĂ PE ACESTA SĂ-L

CAUTE PE DUMNEZEU

Fără a-i privi complexitatea doar la nivelul corpului uman, ființa umană prezintă o serie de dimensiuni vitale, care nu - sunt în nici un fel îngrădite de către mecanismele corpului său. Pentru a descoperi aceste aspecte și planuri, aflate dincolo de structura corporală și de dimensiunea fizică a omului, trebuie avută în vedere înțelegerea structurii lăuntrice, spirituale a omului precum și a orizonturilor largi ale naturii sale cuprinzătoare, alături de cea a delicatelor și rafinatelor manifestări ale sentimentelor și instinctelor sale.

Lek

Existența umană își făurește diferite modalități de înțelegere a lumii, avându-și originea în ele însele, generate de esența însăși a naturii umane și care nu își datorează apariția nici unui factor extern. Printre aceste modalități se află atașamentul față de adevăr, dreptate, sinceritate și onestitate.

Înainte de a intra în domeniul Științei și al cunoașterii, omul este capabil de a percepe anumite adevăruri, prin intermediul acestor intuiții lăuntrice. O dată pătruns în sfera științei și a filozofiei, împovărându-și mintea cu diverse dovezi și deducții, ei ar putea da uitării intuițiile sale năturale sau chiar să înceapă să se îndoiască de ele. Acesta este motivul pentru care încep să apară diferențe în definirea unei credințe, și anume în momentul în care omul înțelege să facă acest lucru desconsiderând natura sa lăuntrică.

Tendința către religie și către credința în Dumnezeu avea drept cauză, în fazele sale inițiale, anumite cerințe instinctuale și intuiții lăuntrice;

ulterior acestea s-au dezvoltat și au evoluat cu ajutorul demersurilor