CĂLĂTORIA MAGICĂ MARIEI ÎN PERSIA

Pagina 23

Întoarsă la Castelul Bran, Maria își privea familia, întrebându-se cum să le povestească despre toate aventurile ei. Cum să le vorbească despre pasărea legendară care îi devenise prietenă, despre misterele orașului Persepolis și despre covorul fermecat care o purtase în zbor? Știa că pentru ei totul ar părea doar o poveste, dar în sufletul ei era mai mult decât atât.

Când amurgul a început să-și întindă umbrele blânde peste castel, Maria a ieșit în grădină, sperând că îl va zări pe Simurg. Dar nu a găsit decât vântul care adia ușor printre copaci, aducând parcă ecouri din îndepărtatul tărâm persan. Deși simțea un gol în inimă, și-a ridicat privirea spre cerul înstelat și a mulțumit pentru toate aventurile trăite. În liniștea serii, Maria și-a promis că, deși nu îl mai vedea pe Simurg, spiritul său o va călăuzi mereu.

Povestea Mariei nu se încheiase. În fiecare noapte, covorul magic și spiritul lui Simurg aveau să o poarte în vis spre lumi necunoscute, în călătorii fantastice, dincolo de timp și spațiu.