BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)
Text recunoscut automat; poate conține erori. (OCR)
Pagina 464
erau și celelalte mădulare. Scobiturile tălpilor erau bine arcuite. Când se depărta, iute dispărea din vedere, dar umbla liniștit atunci când nu se grăbea. Felul în care umbla se asemăna cu al unui om care se apleacă înainte și este tot timpul gata să cadă." I!]
Abu Juhaita a spus: “N-am atins niciodată o mătase mai fină și mai plăcută la atingere decât palma Profetului și nici n-am mirosit vreodată un parfum mai plăcut mirositor decât al lui." [2]
Într-o altă versiune se spune: "N-am simțit niciodată vreun miros care să fie mai plăcut decât al lui, nici cel de mosc, nici cel de ambră cenușie."
Jabir bin Samura, care pe atunci era un copilaș, a spus: “Când mi-a șters obrazul, am simțit că mâna lui era rece și parfumată de parcă ar fi fost scoasă dintr-o parfumerie.” [5]
Și Anas a zis: “Transpirația lui seamănă cu perlele."Umm Sulaim a confirmat: “Sudoarea lui mirosea mai plăcut decât cel mai bun parfum.”
Jabir a spus: “Oricine urmează un drum pe care a călcat Mesagerul lui Allah va simți mirosul lui și poate fi sigur că Mesagerul lui Allah a trecut deja pe acolo.” Între umeri purta Pecetea Profeției, care era de mărimea unui ou de porumbel și avea în partea stângă niște pete, precum alunițele. [4]
Măreția și noblețea sufletului
Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era renumit pentru admirabila fluență și expresivitate cu care se exprima în limba arabă.
Vorba sa era directă, neprefăcută și fără ocolișuri. Era foarte priceput la arabă și familiar cu dialectele și accentele fiecărui trib. Vorbea cu gazdele lui folosind propriul lor accent și dialect. Stăpânea bine orice dialect și era foarte elocvent atât în vorbirea beduină, cât și în cea de la oraș. Așadar, poseda forța și capacitatea de convingere a limbajului beduin, cât și claritatea și splendidul stil metaforic al limbajului de la oraș. Mai mult decât orice avea sprijinul lui Allah, prin versetele revelate ale Coranului.
Curajul, răbdarea și puterea de a ierta erau talente, atribute și calități
Khulasa As-Siiar, p.19,20.
Sahih Al-Bukhari, 1/503.
Sahih Muslim, 2/256.
[
[
[
1
2
Pagina 465
pe care Însuși Allah le revărsase asupra lui. Până și înțelepții au lipsurile lor, dar Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, spre deosebire de ceilalți, cu cât era mai mare insolența cu care era tratat de ignoranțți, cu atât devenea mai nobil.
'Aișa a spus: “Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, ori de câte ori are posibilitatea de a alege între două lucruri, îl alege întotdeauna pe cel mai ușor și mai convenabil. Dar, dacă se convinge că acel lucru este păcătos, se va îndepărta cât mai mult posibil de el. Nu s-a răzbunat niciodată, dar, dacă dreptul sfânt al lui Allah este încălcat, atunci o face numai de dragul lui Allah, și nu pentru el însuși. Este ultimul care se înfurie și primul care se declară mulțumit. Ospitalitatea și generozitatea sa sunt fără seamăn. Darurile și înzestrările sale evidențiază un om care nu se teme de sărăcie. "!!
Ibn 'Abbas a zis: “Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era foarte generos. Generozitatea sa ajungea pe culmile cele mai înalte, mai ales în Ramadan, în vremea când îngerul Gavriil venea să-l vadă. Acesta îl vizita în fiecare noapte în Ramadan și repeta cu el Coranul.
Cu adevărat, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - este mai generos la daruri și milostenii decât vântul care aduce ploaia.”
Jabir spunea: “Profetul nu refuza niciodată să dea ce i se cerea"?
Curajul, sprijinul și puterea lui sunt de evidențiat. El a trăit vremuri grele și totuși a rezistat. Nu doar o dată, oameni curajoși și îndrăzneți au fugit, lăsându-l singur, însă el a rămas netulburat să-i înfrunte pe dușmani și nu le-a întors spatele celor care aveau nevoie de el. În afară de Profet, toți vitejii trebuie să fi fugit de pe câmpul de luptă la un moment dat. 'Ali a spus: “Întotdeauna când lupta devenea mai aprigă și ochii luptătorilor se întorceau spre Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - după sprijin, el era cel mai aproape de dușman.li!
Anas a spus: “Într-o noapte, locuitorii din Medina au fost alarmați. Au ieșit în grabă și s-au îndreptat spre locul de unde venea zgomotul, dar Profetul o luase deja înaintea lor. Era călare pe calul lui Abu Talha care nu era înșeuat și o sabie îi atârna în jurul gâtului. EI le-a spus: "Nu era nimic de care să vă temeți."ll
[1] Sahih Al-Bukhari, 1/503.
[3] Sahih Al-Bukhari, 1/407, Sahih Muslim, 2/252,
Pagina 466
E| era cel mai modest și primul care-și pleca ochii. Abu Said Al-Khudri a spus: “Este mai timid decât o fecioară în iatacul ei. Când urăște un lucru, se citește pe fața lui." El nu privește pe nimeni în față.
Totdeauna își pleacă ochii. Se uită mai mult în jos, spre pământ, decât spre cer. El este ascultat cu bunăvoie și modestie de toată lumea. Nu-i place să cheme pe nume o persoană despre care a auzit vești rele și pe care a urât-o. În loc de asta, spune: "De ce procedează astfel anumiți oameni?”, pentru ca persoana în cauză să înțeleagă, iar ceilalți să nu știe cine a greșit.”
Lui i se potrivește foarte bine versul lui Al-Farazdaqg: “El își pleacă ochii cu modestie, dar ochii celorlalți privesc în jos datorită seriozității sale și nu vorbesc cu el decât când el zâmbește.”
Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l! miluiască! - este cel mai drept, mai sincer în vorbire și cel mai cinstit dintre tați. Cei care au discutat cu el, până și dușmanii lui, recunosc nobilele sale calități. Chiar și înainte de Profeție, el era poreclit "Al-Amin” (“Cel demn de încredere”).
încă din perioada preislamică, ei se întorceau spre el pentru judecată și sfat. În versiunea lui At-Tirmizi se relatează că 'Ali a spus că Abu Janl îi povestise că el i-a spus Mesagerului lui Allah: “Nu spunem că ești mincinos, dar nu avem încredere în ceea ce ai adus.” (2]
În Cartea Sa, Allah Preaînaltul a spus despre ei:
“ ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiții tăgăduiesc versetele lui Allah.” [6:33]
Când Heraclius l-a întrebat pe Abu Sufian: “L-ați acuzat vreodată de minciună înainte de misiunea Profeției?” Abu Sufian a răspuns: "Nu."
E| era modest și nu avea nici un pic de aroganță sau înfumurare.
A interzis oamenilor să se ridice în prezența lui, așa cum fac în mod obișnuit alți oameni în fața regilor lor.
Unul dintre obiceiurile lui era să-i viziteze pe cei săraci și nevoiași și să se intereseze de ei. Dacă un sclav îl invita, el accepta invitația. Stătea întotdeauna cu prietenii lui, ca și cum ar fi fost o persoană obișnuită, unul dintre ei. 'A'ișa spunea că el își repara încălțările, își cosea sau cârpea veșmintele și făcea ceea ce fac oamenii obișnuiți în casa lor. La urma urmei, era un om normal, obișnuit, la fel ca toți ceilalți. Își verifica
[1] Sahih Al-Bukhari, 1/504.
[2] Mișkat Al-Masahib, 2/521.
Pagina 467
îmbrăcămintea să nu aibă insecte pe ea. Mulsul oilor și căutarea hranei se regăseau printre ocupațiile sale și hărnicia era una dintre calitățile lui. Era foarte credincios legămintelor sale obișnuite.l!! Una dintre calitățile sale era să stabilească legături trainice și bune cu rudele sale. El era cel mai milostiv, blând și prietenos dintre toți oamenii. Felul său de viață era foarte simplu. Proastele maniere și indecența erau două trăsături complet străine lui, om decent, care nu jignea pe nimeni. Nu era tipul de om care să înjure sau să facă zarvă pe străzi. Respingea o jignire sau greșeală prin iertare sau trecea cu vederea acel lucru. Nimeni nu avea îngăduința să meargă în spatele lui, chiar dacă acest lucru era pentru protecția lui. Nu se simțea superior față de ceilalți, nici măcar față de sclavii lui (bărbați sau femei), în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea.
Oricine îl slujea era slujit de el. Nu a pronunțat niciodată față de slujitorul său vreun cuvânt de nemulțumire și nici nu l-a condamnat vreodată pe slujitorul lui pentru că a făcut un lucru sau fiindcă l-a lăsat nefăcut.
Dragostea față de săraci și nevoiași și participarea la înmormântările lor erau lucruri obișnuite pentru Profet - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Nu-și bătea niciodată joc de un sărac pentru sărăcia lui. Odată, călătorea cu tovarășii lui și când a venit timpul să se pregătescă hrana, le-a cerut să taie o oaie. Cineva a spus: "O tai eu!", altul a zis: "Eu o jupoi.", iar al treilea: "Eu o gătesc.” Și Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a spus: "Eu culeg lemne pentru foc." Ei au zis: “Nu. Vom face noi și asta în locul tău.” Atunci, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a zis: “Știu că o puteți face voi în locul meu, dar nu-mi place să fiu privilegiat față de ceilalți.” Și a mers să culeagă lemne pentru foc.I2l
Hind bin Abu Halah l-a descris astfel: “Mesagerul lui Allah era în permanență trist și îngândurat. Nu avea odihnă. Vorbea doar când era necesar. Rămânea tăcut mult timp și când vorbea folosea tot maxilarul și nu doar colțul gurii. Vorbirea lui era cuprinzătoare și hotărâtă. Nu era nici excesivă, nici fără sens. EI slăvea întotdeauna îmbelșugarea venită de la Allah, chiar dacă aceasta nu îi era suficientă. Dacă nu-i plăcea mâncarea cuiva, nici nu lăuda, nici nu critica.
Era întotdeauna temperat și nu se înfuria, decât atunci când era
[2] Khulasa As-Siiar, p.22
Pagina 468
necesar. Nu se mânia și nu se răzbuna niciodată pentru dreptul lui. Numai pentru religia și dreptul sfânt al lui Allah părea întotdeauna supărat.
Când arăta spre un lucru, o făcea cu palma întreagă și apoi o întorcea pentru a arăta mirare. Dacă era supărat, își întorcea într-o parte atât trupul, cât și chipul. Când era mulțumit, își pleca ochii. Râsul lui era mai mult un zâmbet. Doar atunci i se vedeau dinții ca niște pietricele. Nu vorbea niciodată decât dacă era ceva foarte important pentru el. E! întărea legătura de frăție între însoțitorii lui și astfel îi apropia unii de alții, nu îi despărțea și nici nu semăna dușmănie între ei. Cei care erau respectați de poporul lor erau respectați și de el și erau numiti căpetenii peste oamenii lor. Își vizita prietenii și se interesa de problemele oamenilor. Întărea ce era drept și critica greșeala, încercând să o elimine. Era moderat în toate lucrurile. Era egal cu ceilalți și nu căuta favoruri. Nu acționa cu nepăsare, decât dacă ceilalți deveneau nepăsători. Fiecare situație era mânuită cum se cuvenea.
Dreptatea era ținta lui, de aceea nu era niciodată indiferent față de ea.
Oamenii care ședeau lângă el erau cei mai buni din poporul lor și, pentru el, cei mai buni dintre toți erau cei care ofereau sfaturi de bun simț. Pentru el, cei mai buni erau cei care puteau oferi cea mai mare consolare, cooperare și sprijin. Să amintească de Allah era lucrul cel mai important pentru el și îl făcea oricând se așeza sau se ridica. Nu avea un loc dinainte stabilit pe care să se așeze. Putea să stea la capătul grupului, așezat lângă ultimul om din acel loc. El poruncea oamenilor să facă la fel. Cu participanții la adunările sociale se purta la fel, astfel încât cel căruia i se adresa să creadă că el era singurul spre care se îndrepta atenția sa. Cel care ședea lângă ei sau îl întrerupea pentru a-i cere ajutorul într-o anumită problemă personală era primul care începea discuția și tot el o încheia.
Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - îl asculta cu răbdare până termina de vorbit. Nu refuza niciodată cererea cuiva, dar, dacă nu putea să i-o împlinească, îi spunea vorbe de consolare și mulțumire.
Mărinimia, vederea sa largă și spiritul de toleranță îi cuprindea pe toți oamenii și îl îndreptățeau să fie privit ca un tată al tuturor. În ceea ce privește dreptatea, toți erau aproape egali. Nici unul nu era mai bun decât altul, decât după criteriul supunerii față de Allah. Cel mai bun prieten era, după el, cel care se temea cel mai mult de Allah. Adunarea lui era o întâlnire a clemenței, timidității, răbdării și cinstei. Nu se ridicau vocile în
Pagina 469
certuri și divergențe. Lucrurile sfinte nu erau niciodată încălcate. Teama față de Allah și închinarea era modalitatea lor de a-și arăta mila și compasiunea. Aveau respect pentru cei bătrâni și milă față de cei tineri. Îi ajuta pe nevoiași și îi ospăta pe străini.
Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! era întotdeauna vesel, simplu, cu o fire plăcută și răbdătoare. Nu era nepoliticos sau brutal, nici zgomotos sau indecent. Trecea cu vederea ceea ce nu dorea, totuși nu dispera din cauza acestuia. De trei lucruri se ferea:
de ipocrizie, excesivitate și de lucrurile care nu-l priveau. Oamenii nu se temeau de el, fiindcă se vedea de departe că era un om bun: niciodată nu reproșa nimănui nimic, nu desconsidera pe nimeni și nici nu căuta defectele sau neajunsurile altora. Vorbea doar despre lucruri a căror răsplată era de proveniență divină. Când începea să vorbească, oamenii îl ascultau cu atenție, aplecându-și capetele. Ei vorbeau doar atunci când tăcea el. Nu se certau cine să vorbească primul. Cel care vorbea era ascultat de toți ceilalți, până ce termina ce avea de spus. Apoi discuția lor se referea la problema prezentată de primul vorbitor. Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - râdea de ceea ce-i amuza și pe ei și admira ceea ce admirau și ei. Arăta întotdeauna răbdare față de asprimea unui străin în vorbire.
Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - spunea: “Când vedeți că o persoană caută un obiect, ajutați-o să-și împlinească nevoia. Și nu cereți niciodată răsplată decât de la Cel ce răsplăteșie, adică de la Allan. "ll
Kharija bin Zaid a spus : “Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era cel mai respectat dintre oamenii cu care stătea. Adeseori era tăcut și vorbea rar, doar dacă era necesar. Se îndepărta de cei care vorbeau grosolan și nepoloticos. Râsul său era mai degrabă un zâmbet.
Vorbirea lui hotărâtă nu era nici excesivă, nici incompletă. Din stimă și respect, urmând exemplul Profetului lor - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, râsul tovarășilor săi, în prezența sa era, de asemenea, un zâmbet.” I2]
În ansamblu, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! era înzestrat cu unele calități fără egal. Nu este de mirare că așa era,
Pagina 470
deoarece fusese crescut, educat și învățat (Coranul) de către Allah, fiind chiar lăudat de către Acesta în versetul:
“Și tu ai o fire minunată!” [68:4]
Acestea erau atributele și calitățile de care se bucura Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și care i-au făcut pe oameni să se apropie de el și să-l iubească din străfundul sufletelor. Aceste trăsături l-au făcut atât de popular încât reținerea și dușmănia arătate de poporul său s-au diminuat și ei au început să îmbrățișeze islamul în masă.
Această descriere este de fapt o scurtă recapitulare a trăsăturilor lui Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Am încercat până aici să prezentăm o imagine cât mai clară, care să evidențieze calitățile desăvârșite ale Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!
Nimeni nu poate pretinde că posedă cunoștințe depline sau că stăpânește marile atribute ale celui mai mare Om din acest univers. Nimeni nu ar putea face vreodată o descriere potrivită a acestui om, care era perfecțiunea întruchipată. El era un om care căuta în permanență lumina lui Allah, într-o asemenea măsură, încât era întrutotul pătruns de învățătura coranică.
O, Allah! Coboară pacea Ta asupra lui Muhammed și asupra neamului lui Muhammed, așa cum ai coborât pacea Ta asupra lui Avraam și a neamului lui Avraam, că a Ta este toată Siava,
Gioriosule!
O, Aliah! Binecuvântează-l pe Muhammed și neamul lui
Muhammed, așa cum l-ai binecuvântat pe Avraam și neamul lui Avraam, că a Ta este toată Slava, Gloriosule!
„>
a
vez dea SI) «pal dh ale
Pagina 471
CUPRINS
Cuvânt înainte... 5
Nota editorului ......ce eee eee 7
Autobiografie eee 10
Localizarea și natura triburilor arabe .............. me 12 Localizarea arabilor... eee 12 Triburile arabe ......... eee 13 Autoritatea și regalitatea la arabi... 19 Autoritatea în Yemen... nenea 19 Autoritatea în Hira ........ eee nene 21 Autoritatea în vechea Sirie........... eee nea 23 Autoritatea în Hijaz......... men 23 Autoritatea în întreaga Arabie ...........mee eee 28 Situația politică... 29 Religiile arabilor... ana ann 30 Situația religioasă ......... mean eee 36 Aspectele societății arabe preislamice ...................cceeeeee 38 Viața socială a arabilor... nana 38 Situația economică... nenea 41 Etica... nenea 41 Obârșia și familia lui Muhammed ............ mere 44 Familia Profetului... 45 Nașterea lui Muhammed
și cei 40 de ani de dinaintea Revelației ....................eeeeeee 50 Nașterea sa... eee anna 50 Copilăria ...... nana 51 Înapoi la iubitoarea sa mamă ........ nenea nea 53 La milostivul său bunic eee 53 Bahira, călugărul... nn 54 Războaiele "sacre"... emana 55 Confederația Al-Fudul....... eee nenea 55
Pagina 472
Ocupația timpurie a lui Muhammed... 56
Căsătoria Profetului cu Khadija .........mme eee 57 Reconstrucția Al-Ka'ba și controversa arbitrajului... 57 O analiză succintă a biografiei
Profetului înainte de primirea Profeției .................eeeeeee 60 În umbra mesajului din peștera de la Hira ......m ear 61 Îngerul Gavriil aduce Revelația... 62 Întreruperea Revelației .......... na 65 Încă o dată, îngerul Gavriil aduce Revelația lui Allah... 66 Detalii pertinente referitoare la formele Revelației ........................... 66 îndemnul la religia lui Allah cel Preaînalt.......mmeneeae 68 Etapele chemării........... en 71 Prima etapă
Strădania pe calea chemării............. eee 72 Trei ani de chemare în secret... eee nenea 72 Primii musulmani nenea 72 As-Salat (Rugăciunea)... nenea 74 Tribul Quraiș aude despre Chemare.............eeeeeee nene 74 A doua etapă
Propovăduirea deschisă... nenea 76
Prima revelație privitoare la propovăduire ....... eee 76 Chemarea celor mai apropiate rude ...........eeeeeeeeeeeeeeeaaaee 76 Pe muntele As-Safa....... eee anna 77 Strigarea Adevărului și reacția politeiștilor ............cmmeeeenneeeeeeee 79 Un consiliu consultativ pentru
a-i priva pe pelerini de Chemarea lui Muhammed..................eeee. 80 Tentative de a împiedica evoluția islamului... 81 Persecuțiile eee ana 85 Casa Al-Arqam aaa 91 Prima migrare în Abisinia (Etiopia)... nenea 91 Complotul quraișilor împotriva emigranților... 94 Încă o dată guraișii încearcă să trateze cu Abu Talib ...............i..., 97 Decizia tiranilor de a-l ucide pe Profet... 98 Hamza bin 'Abdul-Muttalib trece la islam ...........ceeneeeeeee 100 Omar bin Al-Khattab se face musulman... eee 101 Reprezentanții tribului
Quraiș negociază cu Mesagerul lui Allah... 105
Pagina 473
BIOGRAFIA NOBILULUI PROFETȚ
Abu Talib reunește neamurile Hașim și Al-Muttalib ........eeee. 107 Boicot social genera]... nenea 108 Un pact de nedreptate și agresiune... 108 Etapa finală a diplomației negocierilor... 111 Anul mâhnirii enma nn 114 Moartea lui Abu Talib eee nenea 114 Khadija spre mila lui Allah... 115 Căsătoria Profetului cu Sauda..... ceea 116 Factori ce inspirau răbdare și perseverență... 117 Etapa a treia... enma 124 Chemarea la islam dincolo de Mekka .......mmceeeeeeeee 124 Prezentarea islamului triburilor
arabe și fiecărui om în parte... enma 130
Speranța reînvie în Medina... 134
Al-Isra' și Al-Mi'raj .........menennenne nenea 136 Călătoria nocturnă și Înălțarea spre sferele cerești....................... 132 Primul jurământ de la 'Agqaba.............mmeeeeeeenee 143 Vestitorii islamului la Medina ...........meenneeeeee eee 144 Al doilea jurământ de la 'Agqaba ............cceeeeee 146 Primii emigranți... nenea 152 Casa An-Nadua. Parlamentul quraiș..............ccmeeeeeeeeeee 155 Emigrarea Profetului... enma 157 Viața în Medina... nana 169 Prima etapă
Situația în Medina în perioada de emigrare .............................. 170 Se construiește o nouă societate ............... mm 176 O cartă a alianței islamice....... eee 178 Un pact de cooperare și neagresiune cu evreii... 182 Profetul pe câmpul de luptă... nenea 185 Misiunile și invaziile anterioare luptei de la Badr ..............eeieeee... 187 Lupta de ia Badr
Prima bătălie decisivă din istoria islamului ...............mmeeeeeee. 194 Motivul care a generat lupta .......... eee 194 Reacție la Mekka.......m mmm 210 Medina primește vestea victoriei... 211 Bătălia de la Badr și contextul ei coranic.................meceeeeeee 216 Activități militare între bălăliile Badr și Uhud.......................... 218