BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET; AR-RAHIQ AL-MAKHTUM (ARABIC: الرّحیق المختوم; NECTARUL PECETLUIT)

Pagina 454

numărat printre cei prinși și ținuți ca sclavi în bătălia de la Khaibar.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a luat-o pentru el însuși. A eliberat-o și s-a însurat cu ea după acea victorie, în anul

11. Maimuna Bint Al-Harith. Fiica lui Al-Harith și sora lui Umm Al-Fadl Lubaba bint Al-Harith. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a căsătorit cu ea după micul pelerinaj de recuperare.

Aceasta se întâmpla în Zul-qi'de, anul 7 d.H.

Acestea sunt cele unsprezece femei cu care s-a căsătorit Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și cu care și-a consumat căsătoria. Cele două soții cu care nu și-a consumat căsătoria au fost: una din neamul Kilab și cealaltă din neamul Kindah, care se numea Al-Jauniia.

În afară de acestea, el a avut două roabe. Prima era Maria, copta (o egipteană creștină), un dar de la Al-Mugaudis, regele Egiptului. Ea a dat naștere fiului lui Ibrahim, care a murit, copil fiind, în Medina, pe 28 sau 29 Șauual, în anul 10 d.H., adică 27 ianuarie 632 e.n.. A doua a fost Raihana bint Zaid An-Nadriia sau Quraziia, o prizonieră din neamul Quraiza. Unii spun că ea era una dintre soțiile lui. Totuși, Ibn Al-Qaiiim acordă mai mult credit primei versiuni. Abu 'Ubaida a amintit de încă două roabe, Jamila, o prizonieră, și cealaltă, o sclavă dăruită lui de către Zeinab bint Jahș.I!]

Oricine meditează la viața Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - își dă seama că Profetul, petrecându-și primii treizeci de ani alături de Khadija și apoi de Sauda, nu s-ar fi putut căsători după vârsta de patruzeci de ani cu un număr așa de mare de femei doar pentru a-și satisface o simplă dorință carnală, ci a fost motivat de un țel mult mai nobil.

Tendința Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de a stabili o legătură prin căsătorie atât cu Abu Bakr, cât și cu 'Omar, prin căsătoria lui cu 'A'ișa și Hafsa, precum și prin căsătoria fiicei sale, Fatima, cu 'Ali bin Abu Talib și a celorlalte două fiice ale lui, Rugaiia și Umm Kulthum cu 'Uthman, arată limpede că ținta lui era întărirea legăturii dintre cei patru oameni ale căror sacrificii și realizări importante pentru cauza islamului sunt bine cunoscute.

În afară de aceasta, există o tradiție a arabilor de a onora legăturile

Pagina 455

prin alianță. Pentru ei, un ginere sau o noră era un mijloc prin care își puteau consolida relația cu diferite frății. Ostilitatea și luptele împotriva alianțelor și a rudelor ar fi adus rușinea, dizgrația și umilința asupra lor.

Căsătorindu-se cu "mamele credincioșilor”, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a dorit să distrugă sau să anihileze dușmănia triburilor arabe față de islam și să stingă ura lor internă. Umm Salama era din neamul Makhzum, clanul lui Abu Jahi și Khalid bin Al-Ualid.

Căsătoria ei cu Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a avut rezultate pozitive. Atitudinea intenționat șovăitoare a lui Khalid la Uhud, de exemplu, s-a datorat căsătoriei Mesagerului cu Umm Salama. Khalid a mers chiar mai departe și în scurt timp a devenit de bunăvoie un musulman supus.

După căsătoria Mesagerului lui Allah cu Umm Habiba, Abu Sufian, tată! ei, nu a mai avut cu el nici un fel de divergență. De asemenea, căsătoria lui cu Juuairiia și Safiia le-a determinat pe cele două triburi să înceteze orice fel de provocare, agresiune sau ostilitate împotriva islamului.

Juuairiia a fost una dintre cele mai mari surse de binecuvântare pentru poporul ei. Cu ocazia căsătoriei ei cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, tovarășii lui au eliberat din sclavie o sută de familii din neamul ei. Ei au spus: “Este pentru înrudirea lor cu Mesagerul lui Allah.”

Nu mai este nevoie să spunem ce impresie deosebită a făcut această favoare în sufletul tuturor. Unul dintre cele mai importante motive este porunca lui Allah către Profetul Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - de a educa și purifica sufletele oamenilor care nu știau nimic despre maniere, educație și cultură. El a trebuit să-i învețe să accepte necesitățile civilizației și să contribuie la întărirea și înălțarea unei noi societăți islamice.

O regulă de bază a societății musulmane este interzicerea amestecării bărbaților și femeilor. Asigurarea unei educațții directe pentru femei, deși foarte necesară, este un lucru imposibil în lumina acestei norme islamice. Din această pricină, Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trebuit să aleagă câteva femei de vârste și cu înclinații diferite și să le instruiască sistematic pentru a educa beduinele, orășenele, bătrânele și tinerele și pentru a le pune astfel la dispoziție instrumentele necesare pentru propagarea adevăratei credințe. "Mamele credincioșilor”

(soțiile Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască:) se aflau

Pagina 456

într-o poziție atât de avantajoasă, încât îi puteau informa pe oameni (bărbați și femei) despre starea și problemele Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Fiind educate în regulile și învățăturile islamului, soțiile lui, mai ales cele care i-au supraviețuit, au jucat un rol foarte important în transmiterea tradițiilor profetice către musulmani. 'A'ișa, de pildă, a relatat foarte multe dintre faptele și declarațiile Profetului.

Căsătoria lui cu verișoara sa paternă, Zeinab bint Jahș, a fost un caz aparte care avea ca scop eradicarea unei tradiții preislamice adânc înrădăcinate — adoptarea copiilor. În perioada preislamică, arabii priveau o persoană adoptată exact ca pe un copil adevărat, cu aceleași drepturi și îndatoriri. Această tradiție preislamică fusese atât de adânc înrădăcinată în inimile lor, încât nu era deloc ușor de îndepărtat. Aceasta ataca de fapt principiile de bază ale islamului, mai ales cele care privesc căsătoria, divorțul, moștenirea și alte câteva aspecte, aducând numeroase stricăciuni și daune. În mod firesc, islamul luptă împotriva acestor fapte și încearcă să le îndepărteze din societatea islamică. Pentru eradicarea acestei tradiții, Allah Preaînaltul a poruncit Mesagerului Său - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - să se însoare cu verișoara sa, Zeinab bint Jahș, care fusese soția lui Zaid. Ea avea divergențe cu Zaid și acesta intenționa să divorțeze de ea. Acest lucru se întâmpla pe vremea când Confederațiile (Al-Ahzab) pregăteau o alianță mișelească împotriva Mesagerului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și împotriva musulmanilor.

Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! se temea că ipocriții, idolatrii și evreii vor face propagandă pe seama asta și vor încerca să-i influențeze pe unii musulmani slabi de înger. Din cauza aceasta, l-a îndemnat pe Zaid să nu divorțeze de ea, pentru a nu fi implicat în acel proces.

Fără îndoială, această ezitare și parțialitate erau străine de caracterul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și nu se potriveau cu capacitatea de decizie și voința cu care fusese trimis. Allah Preaînaltul l-a mustrat pentru aceasta și a spus:

“ȘI i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Și-a trimis harul Său, cum și tu ai trimis harul tău asupra lui: „Păstreaz-o pentru tine pe soața ta și fii cu frică de Allah!”. Tu ai ținut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să

Pagina 457

În final, Zaid a divorțat de Zeinab și Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - s-a căsătorit cu ea, în perioada în care îi asedia pe cei din neamul Quraiza. Aceasta s-a întâmplat după ce ea și-a încheiat perioada de timp în care o văduvă sau o femeie divorțată nu se poate recăsători (ldda). Allah poruncise deja și nu i-a mai oferit altă posibilitate. Allah Însuși începuse deja procedura de căsătorie, spunând:

„Apoi, când Zaid a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ți-am dat-o ție să-ți fie soață, pentru ca drepteredincioșii să nu mai aibă reținere în privința soțiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceștia întrerup orice legături cu ele..

Acest lucru s-a întâmplat pentru a anula tradiția adoptării copiilor, după ce Elo făcuse prin Cuvintele:

“Chemați-i după părinții lor, căci astfel este mai cu dreptate față de

“Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah și încheietorul profeților...” [33:40]

Multe tradiții adânc înrădăcinate nu pot fi distruse și nici măcar corectate numai prin vorbe goale. Ele trebuie să fie asociate cu fapta celui care transmite Mesajul.

Acest aspect poate fi înțeles și în lumina faptelor musulmanilor la micul pelerinaj de la Al-Hudaibiia, când 'Uura bin Mas'ud Al-Thaaafi a văzut anumiți musulmani alergând după apa cu care el făcuse spălarea rituală, aproape certându-se pentru ea. Au mai fost și alții care s-au întrecut să facă jurământ de moarte și alții care au jurat să nu fugă de pe câmpul de luptă. Printre acești oameni s-au numărat și câțiva tovarăși eminențți ai Mesagerului, cum ar fi “Omar și Abu Bakr, care, deși și-au dedicat întreaga viață Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și credinței islamice, au refuzat să îndeplinească ordinele Profetului legate de sacrificarea animalelor după ratificarea Tratatului de la Al-Hudaibiia, lucru care l-a tulburat și neliniștit pe Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Oricum, când Umm Salama - Allah să fie mulțumit de ea! l-a sfătuit să preia inițiativa și să-și sacrifice animalele, adepții lui s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Aceasta este o dovadă clară ce sprijină zicala:

"Fapta grăiește mai bine decât vorba”, în procesul de exterminare a unei tradiții bine împământenite.

Ipocriții au provocat o mulțime de suspiciuni și au făcut o propagandă

Pagina 458

falsă împotriva acelei căsătorii. Faptele și discuțiile lor legate de acea căsătorie au avut efecte negative asupra musulmanilor a căror credință era încă labilă, mai ales că Zeinab era a cincea soție și Nobilul Coran limitase numărul lor doar la patru. Conform tradiției preislamice, Zaid era fiul lui și astfel căsătoria tatălui cu soția divorțată a fiului său era un păcat odios în ochii arabilor.

"Capitolul Al-Ahzab” din Coran a fost revelat pentru a lumina pe deplin cele două aspecte, după cum urmează: islamul nu recunoaște adoptarea copiilor și Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, spre deosebire de ceilalți musulmani, are [de la Allah] mai multă libertate în ceea ce privește numărul de soții pe care le poate avea, în vederea atingerii unor scopuri nobile.

În orice caz, Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - și-a tratat soțiile cu noblețe. Ele au avut parte de tot ce ține de onoare, satisfacție, răbdare, modestie și servicii (adică, realizarea muncilor gospodărești și a datoriilor casnice). Deși viața casnică a Mesagerului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era dură și insuportabilă, nici una dintre nevestele lui nu s-a plâns. Anas a spus despre viața Profetului:

“După știința mea, Mesagerul lui Allah nu a gustat în viața lui o lipie și nici n-a văzut vreodată cu ochii lui un berbec fript."1]

“Aișa a spus: “Au trecut peste două luni, în timpul cărora am văzut trei semiluni (adică trei începuturi de lună calendaristică, după calendarul islamic) și totuși în casele Mesagerului lui Allah nu s-a aprins nici un foc (n.t. nu au gătit mâncare). “Și cu ce vă hrăneați?”, a întrebat 'Urua. Ea a spus: “Doar cu apă și curmale."(?! Multe lucruri au fost dezvăluite despre viața aspră a Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!

În ciuda acestor greutăți, lipsuri și neajunsuri din casa Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!, nici una dintre nevestele lui nu a murmurat vreun cuvânt de nemulțumire ce i-ar putea fi reproșat, cu o singură excepție și aceasta indusă de înclinații omenești instinctive.

Oricum, nu a avut mare importanță și, în consecință, nu a necesitat decretarea unei reguli legislative. Allah le-a dat posibilitatea să aleagă între două lucruri, după cum reiese limpede din următoarele versete:

"O, Profetule! Spune soțiilor tale: „De voiți voi această viață și

[1] Sahih Al-Bukhari, 2/585.

[2] Ibidem.

Pagina 459

podoabele ei, atunci veniți, căci eu vă voi da vouă mijloacele cele necesare și vă voi da vouă dezlegare [prin divorț], după cuviință.

lar de Îi voiți voi pe Allah și pe Trimisul Său și Casa cea de Apoi, atunci Allah a pregătit pentru cele binefăcătoare dintre voi răsplată mare!"

Ele au fost atât de nobile și cinstite, încât toate au preferat să aleagă locuința din Viața de Apoi în defavoarea “vieții lumești și a strălucirii ei”.

Deși erau multe la număr, în casa lor nu au apărut certurile care se iscă de obicei între soții. De foarte puține ori s-au certat, dar acesta este un lucru normal. Allah le-a mustrat pentru asta și atunci ele au încetat cu asemenea lucruri. incidentul este menționat în "Capitolul At-Tahrim”:

“O, Profetule! De ce îți oprești tu ceea ce Allah ți-a îngăduit,...”

După părerea mea, nu este cazul să discutăm cu privire la poligamie, din moment ce suntem familiarizați cu europenii și practicile lor indecente, cu suferințele, răutățile, tristețile și necazurile lor, cu crimele oribile pe care le comit, cu procesele și dezastrele în care sunt implicați și care rezultă direct din disprețul lor față de principiul poligamiei. Toate acestea reprezintă un bun argument pentru a justifica temeinicia poligamiei. Imaginea deformată a vieții în Europa, cu practicile ei nesănătoase, ar putea cu adevărat justifica existența și practicarea poligamiei. În acest sens, există semne divine pentru toți oamenii înzestrați cu o gândire lucidă.

Pagina 460

ÎNSUȘIRILE ȘI DEPRINDERILE PROFETULUI

Caracterul Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! a îmbinat perfecțiunea creației cu cea a manierelor.

Această impresie asupra oamenilor se poate deduce din lumina care le-a copleșit inimile și i-a umplut de respect. Demnitatea, credința și stima oamenilor față de Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - au fost fără egal. Nici un alt om din întreaga lume nu a fost atât de onorat și iubit. Cei care l-au cunoscut bine au fost fascinați și încântați de el. Erau gata să-și dea viața pentru ca nici măcar un fir de păr din capul lui să nu se clintească.

Prezentăm în continuare un scurt rezumat al versiunilor legate de frumusețea și măreția lui, admițând, însă, că este peste puterile noastre să le cuprindem pe toate.

Pagina 461

FRUMUSEȚEA TRĂSĂTURILOR SALE

în timpul călătoriei de migrare spre Medina, profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - a trecut pe lângă cortul lui Umm Ma'bad Al'Khuzaiia. Aceasta i l-a descris astfel soțului ei:

“E] avea o strălucire inocentă, o constituție puternică și maniere fine.

Nu avea abdomenul îngroșat, iar capul îi era acoperit de o coroană de păr.

Avea ochi negri atrăgători și sprâncene îmbinate, frumos arcuite. Părul și-l purta lung și era lucios și negru, ușor ondulat. Vocea avea un timbru poruncitor. Avea capul mare, bine făcut și gâtul suplu. Expresia feței era gânditoare și contemplativă, senină și sublimă, în același timp. De la depărtare, era un străin fascinat, dar, de îndată ce te obișnuiai cu el, această fascinație se transforma în atașament și respect. Expresia lui era foarte plăcută și distinctă. Vorbea concis și fără cuvinte de prisos, precum alunecă un șir de mătănii. Statura nu-i era nici prea înaltă, nici prea scundă, ci mijlocie și era strălucitor și proaspăt. Întotdeauna era înconjurat de tovarășii lui. Oricând rostea ceva, ei îl ascultau cu atenție mărită și oricând dădea vreun ordin, ei se întreceau în a-l împlini. Era un adevărat stăpân și comandant. Afirmațiile lui erau marcate de adevăr și sinceritate și lipsite de ipocrizie și minciună."|!] “Ali bin Abu Talib l-a descris astfel:

“Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - nu era nici exagerat de înalt, nici foarte scund. Printre prietenii lui, era de înălțime mijlocie. Părul lui nu era nici creț, nici ondulat, ci cumva între acestea. Nu era prea cârlionțat, dar nici drept. Era o combinație între cârlionți și drept.

Fața lui nu era nici buhăită, nici cărnoasă, ci de formă rotundă. Avea ochi mari și negri, cu gene lungi. Mădularele și încheieturile umerilor erau puternice. Avea o coamă micuță de păr care cobora dinspre piept până la buric, dar restul corpului era aproape lipsit de păr. Avea palme mari și oase puternice. Când mergea, își ridica picioarele de la pământ de parcă ar fi călcat într-o baltă mâloasă. Când se întorcea, o făcea cu tot trupul.

Pecetea Profeției o avea între umeri. El este Pecetea Profeților, cel mai generos și curajos dintre toți.

Vorba lui era demnă de toată încrederea. Era foarte preocupat și atent în ceea ce privește încrederea oamenilor, precum și foarte grijuliu în a

Pagina 462

da fiecăruia dreptul lui în întregime. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - era cel mai blând și mai maleabil tovarăș. Vederea lui îți inspira pe neașteptate teamă și venerație, iar cel care ajungea să îl cunoască nu avea cum să nu-l respecte. Cel care îl descrie, spune: “N-am mai întâlnit o astfel de persoană, nici înaintea lui, nici după eri

Jabir bin Samura a relatat că Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! - avea o față lată cu ochi mari, iar călcâiele îi erau uscățive.[?]

Abu At-Tufail a spus: “Avea fața albă și era chipeș. Nu era nici gras, nici slab, nici înalt și nici scund.”

Anas bin Malik a zis: “Avea brațe puternice și culoarea pielii era rozalie. Nu era nici alb, nici tuciuriu, ci mai degrabă palid. Pe cap și în barbă avea mai mult de douăzeci de fire de păr alb." [2

Abu Juhaifa a zis: “Am observat o tentă albă a pielii sale chiar sub buza inferioară.” Ala Bara' a menționat: “EI era de înălțime mijlocie, cu umerii largi, iar părul îi ajungea până la lobii urechilor. L-am văzut îmbrăcat într-un veșmânt roșu și vă asigur că n-am văzut niciodată pe cineva mai frumos. La început, obișnuia să-și lase părul liber, așa cum făceau oamenii Cărții, dar mai apoi a început să-și facă o cărare” ll

Al-Bara a mai spus: “Avea cea mai frumoasă față și cel mai nobil caracter.” Când a fost întrebat: “Fața Mesagerului era ascuțită la fel ca sabia?”, el a răspuns: “Nu, era rotundă precum luna”. Într-o altă versiune el a zis: “Fața lui era rotundă”.

Ar-Rabi' bint Muauuid a spus: “Dacă-l vedeai, era ca și cum ai fi simțit soarele strălucind.” Jabir bin Samura spunea: “L-am văzut într-o noapte cu lună plină. M-am uitat la el. Era îmbrăcat într-un veșmânt roșu.

L-am comparat cu luna și am desoperit că, pentru mine, era mai arătos decât ea." [8]

Abu Huraira spunea: “N-am văzut pe nimeni sau nimic mai plăcut decât Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Era ca și cum fața îi era luminată de soare. N-am văzut niciodată pe cineva care

[1] Ibn Hișaim, 1/401: Jami' At-Tirmidhi, 4/303.

[2] Sahih AI-Muslim, 2/258.

[3] Sahih Al-Bukhari, 1/502.

[5] Mișkat Al-Masabih, 2/518.

Pagina 463

să pășească mai iute decât Mesagerul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască! Era ca și cum pământul s-ar fi pliat ca să scurteze distanța pentru el, fiindcă noi ne dădeam sufletul pe drum, în vreme ce el se afla în largul lui.” [i]

Ka'b bin Malik a spus: “Când era mulțumit, fața îi strălucea atât de tare, încât aveai impresia că era un colț de lună.” Odată, când se afla la A'ișa, s-a mâniat atât de tare, încât trăsăturile feței au început să-i lucească. Eu am recitat un poem scris de Abu Kabur Al-Huzali:2l “Dacă te uiți la trăsăturile feței sale vei vedea că lucesc precum fulgerul care prevestește furtuna”. 2!

Ori de câte ori îl vedea, Abu Bakr spunea: “EI este un credincios ales de Allah care ne cheamă Ia iertare. Strălucește ca lumina lunii pline când iese din întunericul norilor.” l*]

“Omar obișnuia să recite versuri de Zuhair, care-l descriau pe Harman bin Sinan: “Dacă nu erai o ființă omenească, ai fi fost o lună strălucitoare într-o noapte luminată.” Apoi adăuga: "Astfel era Mesagerul lui Allah.)

Când era furios, fața i se înroșea atât de tare, încât ai fi crezut că era “o piele cu puncte roșii și semințe de rodie pe amândoi obrajii”. [9]

Jabir bin Samura a spus: “Avea picioare fine, delicate și ele se potriveau cu restul trupului. Râsul său era mai mult un zâmbet. Când îl priveai îți venea să spui: “Are ochii negri.", deși nu era așa. 7]

Ibn Al-Abbas a zis: “Între cei doi dinți din față avea strungăreată și atunci când vorbea lumina trecea printre ei. Gâtul era curat și argintiu, ca al unei păpuși. Pleoapele ochilor aveau gene lungi și barba îi era deasă.

Fruntea sa era largă și sprâncenele erau ca o bucată de metal lipită de o suliță, dar nu erau încruntate. Avea nasul în vânt, ușor arcuit și cu nări înguste. Obrajii săi erau netezi, dar avea o coamă micuță de păr ce cobora de la gât până spre buric. În afară de câteva fire de păr pe brațe și pe umeri, corpul său era aproape lipsit de păr. Pieptul lui era larg și plat. Avea antebrațele lungi și palme puternice. Picioarele erau drepte și zvelte, la fel

(2] Sahih Al-Bukhari, 1/502.

[3] Rahmat-al-lil'alamin, 2/72.

[4] Khulasa As-Siiar, p.20.

[5] Ibidem.

[6] Mișkat Al-Masabih, 2/22.

[7] Jami At-Tirmidhi, 4/306.