Orice credință corectă și benefică este expusă denaturării, abuzului și unor pericole care o pot transforma într-un lucru dăunător și periculos. Credința în ideologia Mahdawiyyah nu face excepție de la această regulă și încă din primele secole ale Islamului a fost supusă interpretărilor ignorante și incorecte și utilizărilor instrumentale pentru atingerea unor scopuri precum puterea, faima și bogăția și încă poate fi supusă unor asemenea pericole. Cele mai importante pericole și devieri de care trebuie să ne ferim sunt:
1. Pretinderea contactului și întâlnirii
Chiar dacă acceptăm posibilitatea ca unele persoane alese să fi avut în anumite condiții contact cu Imamul Mahdi (aj), sau că el uneori, de dincolo de perdeaua ocultației, a arătat o ghidare și atenție specială față de o persoană, tot nu putem avea încredere deplină în nicio pretenție în acest domeniu. Pentru că, dincolo de posibilitatea minciunii și abuzului, de obicei în astfel de chestiuni ne confruntăm cu probleme precum interpretări greșite, erori în aplicare, iluzii nedorite și alte ambiguități care ne pot îndepărta de adevăr.
Coranul și Ahlul Bayt (as) au avertizat în repetate rânduri despre bazarea pe presupuneri și urmarea ghicirilor și au considerat că factorul principal al devierii majorității celor care s-au rătăcit a fost încrederea în altceva decât știința și cunoașterea. În chestiunea Mahdawiyyah trebuie să fim de asemenea atenți să nu fim înșelați de nume, titluri și aparențe sacre și chiar de la personalități mari și persoane în a căror intenție bună avem încredere, să nu acceptăm și nici să nu respingem nimic fără dovezi și documente.
2. Pretinderea reprezentării
Conform credinței șiiților duodecimani, epoca actuală este perioada ocultației Imamului Mahdi (aj). În aceste condiții, beneficierea de existența sa este asemenea folosirii luminii soarelui când este ascuns în spatele norilor; adică deși nu-l vedem și nu avem contact cu el, lumina existenței sale strălucește asupra inimilor noastre și primim binecuvântări spirituale pe această cale.
Dar trebuie să fim atenți că în perioada ocultației Imamului Vremii (aj) suntem privați de îndrumările sale directe și nu avem dreptul să atribuim nicio opinie, fie în chestiuni religioase sau sociale sau non-religioase, către el. Pentru că nicio persoană sau grup specific nu a fost desemnat ca reprezentant sau locțiitor al Imamului în perioada ocultației și în esență, poziția și autoritatea Imamului infailibil nu este de așa natură încât cineva non-infailibil să poată prelua reprezentarea sa.
3. Aplicarea semnelor și stabilirea timpului
Deși în sursele de hadith șiite sunt relatate numeroase tradiții despre semnele apariției Imamului Vremii (aj), în primul rând modul de relatare al niciunuia dintre aceste hadithuri nu este de așa natură încât să poată fi atribuit cu certitudine liderilor religioși și în al doilea rând, presupunând că astfel de aspecte sunt corecte, posibilitatea de eroare în determinarea exemplelor este foarte mare.
Pe lângă abuzul frecvent pe care curentele puterii l-au făcut în diferite perioade de hadithurile despre sfârșitul timpurilor și semnele apariției și ale căror exemple pot fi găsite în istoria scrisă, au fost raportate și numeroase erori în acest domeniu de la savanți și personalități în a căror intenție bună nu ne îndoim și ale căror analize nu le considerăm legate de interese politice.
4. Așteptarea pasivă
O altă eroare care apare în interpretarea conceptului de așteptare a mântuitorului este evitarea îndeplinirii îndatoririlor și responsabilităților proprii și amânarea lor pentru viitor. Unii cred că pentru că ni s-a promis că toate problemele vor fi rezolvate odată cu apariția Imamului Vremii (aj), până atunci nu este nevoie de efort pentru progres personal sau combaterea anomaliilor sociale, sau că aceste eforturi nu duc la niciun rezultat și astfel evită ceea ce rațiunea și logica le pune în responsabilitate.
Aceasta în timp ce conform tradițiilor islamice, așteptarea eliberării a fost prezentată ca „cea mai bună dintre fapte” care arată că așteptarea reală este un fel de efort și acțiune în direcția apropierii de ceea ce suntem nerăbdători să atingem, nu inactivitate și pasivitate. Adevăratul așteptător este cel care se străduiește pentru reformarea sa și a societății, nu rămâne tăcut în fața opresiunii și nedreptății, și prin învățare și dobândirea de abilități se pregătește pentru a-l ajuta pe Imamul Vremii (aj); el, în timp ce speră într-un viitor luminos, nu neglijează îndatoririle sale actuale și știe că pregătirea societății pentru apariție necesită efort și luptă continuă.
5. Promovarea superstițiilor
Existența ambiguității și complexității în chestiunea ocultației și apariției Imamului Mahdi (aj) și ascunderea multor dintre secretele sale a creat un teren fertil pentru speculații și promovarea aspectelor nefondate în domeniul Mahdawiyyah. Această vulnerabilitate include multe aspecte precum fabricarea și relatarea de tradiții false și slabe, acordarea de credibilitate viselor și imaginației, atribuirea de minuni și miracole false diferitelor persoane, credința în efectul unor acte specifice asupra grăbirii sau întârzierii apariției și amestecarea credințelor non-islamice cu învățăturile autentice ale Mahdawiyyah.
Pentru a face față acestei probleme, este necesar ca, în timp ce ne referim la surse șiite autentice și credibile și beneficiem de opiniile savanților religioși în înțelegerea tradițiilor, să ne abținem de la acceptarea necondiționată a pretențiilor oamenilor și prin întărirea gândirii critice și limitarea la ceea ce este clar și cert, să prevenim răspândirea acestor superstiții în societate.
În speranța realizării promisiunii profeților și sfinților divini și a apariției salvatorului omenirii și instauratorului păcii, dreptății și libertății.
În speranța împlinirii promisiunilor profeților și sfinților divini și a apariției mântuitorului omenirii și a stabilitorului păcii, dreptății și libertății.
اللهم عجل لولیک الفرج
Anterior: Ceea ce este important
Conținutul de mai sus a fost publicat pe 20/3/2025 pe Bibliotecă Fundația Imam Ali (AS)