Conform relatărilor istorice, în ziua de 13 Rajab, în anul 30 după Anul Elefantului, a avut loc un eveniment extraordinar în Mecca cea sfântă. Fatima bint Asad, soția lui Abu Talib, s-a îndreptat spre Kaaba în timpul durerilor nașterii. Printr-un miracol divin, zidul Kaabei s-a despicat, permițându-i să intre. După trei zile, a ieșit din Kaaba purtând în brațe un nou-născut. Acesta era Ali (as), care a fost înregistrat în istorie ca singura persoană născută vreodată în Casa lui Allah.
Tatăl Imamului Ali (as), Abu Talib, era conducătorul tribului Bani Hashim și cel mai mare apărător al Profetului (s). Mama sa, Fatima bint Asad, era o femeie pioasă și credincioasă, pe care Profetul (s) o considera ca pe propria mamă, iar la moartea ei, a înfășurat-o în propria sa cămașă și s-a culcat în mormântul ei pentru a o proteja de presiunea mormântului.
Copilăria lui Ali (as) a coincis cu anii dificili ai Meccăi. La vârsta de șase ani, când Mecca era lovită de foamete și secetă severă, Profetul (s) a preluat tutela lui Ali (as) pentru a-l ajuta pe unchiul său Abu Talib, care avea o familie numeroasă. Acest moment a marcat începutul unei noi etape în viața lui Ali (as). El a crescut în casa revelației și a cunoscut încă din copilărie virtuțile morale și spirituale.
Despre această perioadă, Imamul (as) a spus: „Îl urmam așa cum puiul de cămilă își urmează mama, în fiecare zi îmi arăta un nou aspect al caracterului său nobil și îmi poruncea să-l urmez.”
În această perioadă, Ali (as) avea calități deosebite care îl deosebeau de ceilalți copii. Nu s-a închinat niciodată idolilor și nu a fost atins de politeism. Sinceritatea și onestitatea sa erau cunoscute de toți. Profetul (s) l-a numit „As-Siddiq al-Akbar” (Cel Mai Mare Sincer) și „Al-Faruq al-Azam” (Cel Mai Mare Care Distinge între Adevăr și Fals).
Unul dintre cele mai importante evenimente din adolescența Imamului Ali (as) a fost noaptea în care a dormit în patul Profetului (s) în timpul Hijrei. În acea noapte, cunoscută sub numele de „Laylat al-Mabit”, când politeștii plănuiau să-l ucidă pe Profet (s), Ali (as) s-a culcat în patul său, făcând un mare sacrificiu pentru ca Profetul (s) să poată părăsi Mecca. Acest sacrificiu a fost atât de măreț încât Allah a revelat versetul „Și printre oameni este cel care își vinde sufletul căutând mulțumirea lui Allah” (referindu-se la cei care își sacrifică viața pentru mulțumirea lui Allah).
Profetul (s) i-a dat lui Ali (as) supranumele de „Abu Turab” (Tatăl Pământului). Aceasta s-a întâmplat după ce Profetul (s) l-a văzut dormind pe pământ în moschee. Acest supranume era atât de drag Imamului Ali (as) încât se bucura de fiecare dată când cineva îl striga astfel.
Următorul: Partea a doua: De la începutul misiunii profetice până la moartea Profetului (s)
Conținutul de mai sus a fost publicat pe 20/3/2025 pe Bibliotecă Fundația Imam Ali (AS)