La începutul misiunii profetice, Ali (as) era un băiat de zece ani și a fost primul bărbat care a îmbrățișat Islamul. Sursele relatează că atunci când Profetul (s) și-a anunțat misiunea în adunarea cunoscută sub numele de „Yawm ad-Dar”, dintre toate rudele, doar Ali (as) a acceptat chemarea sa, și în condiții în care sprijinirea Profetului (s) era plină de pericole, a spus: „Eu voi fi ajutorul tău, o, Mesager al lui Allah!”
După declararea publică a misiunii islamice, Ali (as) a fost prezent în toate momentele de apărare a Islamului și a Profetului (s). În timpul blocadei economice a musulmanilor în Valea lui Abu Talib, care a durat trei ani, Ali (as), în ciuda vârstei sale fragede, a fost unul dintre cei mai importanți apărători ai Profetului (s). Ieșea noaptea cu precauție din vale pentru a aduce hrană musulmanilor înfometați.
După migrarea la Medina, rolul lui Ali (as) în răspândirea și consolidarea Islamului a crescut. A participat la toate bătăliile din perioada de început a Islamului, cu excepția bătăliei de la Tabuk. În bătălia de la Badr, care a fost prima confruntare între musulmani și politeiști, Ali (as), prin curajul său unic, a jucat un rol principal în victorie.
În bătălia de la Uhud, când mulți musulmani au părăsit câmpul de luptă, Ali (as) a rămas alături de Profet (s) cu un grup mic de credincioși pentru a-l apăra. În această bătălie s-a auzit strigătul: „Lā fatā illā Ali, lā sayfa illā Dhul-Fiqār” (Nu există tânăr viteaz în afară de Ali, nu există sabie în afară de Dhul-Fiqar).
În bătălia Șanțului, când Amr ibn Abd Wudd, celebrul cavaler arab, a cerut un adversar pentru duel și nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte, Ali (as) s-a oferit voluntar. Profetul (s) a spus atunci: „Toată credința se confruntă cu toată necredința.” În acest duel individual, Ali (as) l-a învins pe Amr. Profetul (s) a spus: „Lovitura lui Ali în ziua Șanțului este mai valoroasă decât adorația ambelor lumi (a oamenilor și a djinilor).”
La cucerirea Khaybar-ului, după ce mai mulți comandanți musulmani nu au reușit să cucerească fortăreața, Profetul (s) a spus: „Mâine voi da steagul unui bărbat care Îl iubește pe Allah și pe Mesagerul Său, și pe care Allah și Mesagerul Său îl iubesc.” A doua zi, Ali (as) a luat steagul și a obținut o victorie măreață smulgând poarta fortăreței Khaybar, pe care patruzeci de bărbați nu reușeau să o miște.
Motivul absenței lui Ali (as) de la bătălia de la Tabuk a fost că Profetul (s) i-a cerut să rămână în Medina în locul său și să supravegheze uneltirile ipocriților.
Unul dintre cele mai importante evenimente din viața lui Ali (as) a fost căsătoria sa cu Doamna Fatima (as), fiica nobilă a Profetului (s). Această binecuvântată căsătorie a avut loc în al doilea an după Hijra. Profetul (s) a spus despre această căsătorie: „Dacă nu ar fi fost Ali, nu ar fi existat un partener potrivit pentru Fatima.” Din această căsătorie s-au născut Imam Hassan (as), Imam Hussein (as), Doamna Zeinab (as) și Umm Kulthum (as).
Deși Profetul (s) vorbise de multe ori despre poziția înaltă a Imamului Ali (as) și îl descrisese cu titluri precum „Poarta Orașului Cunoașterii”, „Imamul celor cu frică de Allah”, „Cel care va da apă din Kawthar” și altele, în ultimul an al vieții sale, în ziua de Ghadir Khum, la întoarcerea din Pelerinajul de Adio, l-a desemnat oficial pe Ali (as) drept succesor, spunând: „Pentru oricine îi sunt conducător, Ali este conducătorul său” (Celui căruia îi sunt protector și stăpân, Ali îi va fi protector și stăpân după mine).
Următorul: Partea a treia: De la moartea Profetului până la califat
Anterior: Partea întâi: Nașterea și copilăria până la tinerețe
Conținutul de mai sus a fost publicat pe 20/3/2025 pe Bibliotecă Fundația Imam Ali (AS)