Ruga a 40-a: rugă la pomenirea morții

 

اللَّهُمَّ صَلِّ عَلَى مُحَمَّدٍ وَ آلِهِ، وَ اكْفِنَا طُولَ الْأَمَلِ، وَ قَصِّرْهُ عَنَّا بِصِدْقِ الْعَمَلِ حَتَّى لَا نُؤَمِّلَ اسْتِتْمَامَ سَاعَةٍ بَعْدَ سَاعَةٍ، وَ لَا اسْتِيفَاءَ يَوْمٍ بَعْدَ يَوْمٍ، وَ لَا اتِّصَالَ نَفَسٍ بِنَفَسٍ، وَ لَا لُحُوقَ قَدَمٍ بِقَدَمٍ

al-laahum-ma s’al-li a’laa muh’am-madiw-wa aaalih wak-finaa t’oolal-amal wa qas’-s’ir-hoo a’n-naa bis’id-qil-a’mal h’at-taa laa noo-am-mila is-tit-maama saaa’tim-baa’-da saaa’h wa laa as-teefaaa-a yaw-mim-baa’-da yaw-m wa laa at-tis’aala nafasim-binafas wa laa luh’ooqa qadamim-biqadam

1. Dumnezeule, binecuvântează-i pe Muḥammad și pe ai săi, cruță-ne așteptările și scurtează-le prin adeverirea lucrării, căci nu putem spera împlinirea lor ceas de ceas, zi de zi, nici suflare de suflare, sau urmărirea lor pas cu pas!

 

وَ سَلِّمْنَا مِنْ غُرُورِهِ، وَ آمِنَّا مِنْ شُرُورِهِ، وَ انْصِبِ الْمَوْتَ بَيْنَ أَيْدِينَا نَصْباً، وَ لَا تَجْعَلْ ذِكْرَنَا لَهُ غِبّاً

wa sal-lim-naa min ghuroorih wa aaamin-naa min shuroorih wans’ibil-maw-ta bay-na ay-deenaa nas’-baa wa laa taj-a’l d’ik-ranaa lahoo ghib-baa

2. Apară-ne de iluziile așteptării, păzește-ne de relele ei, înalță-ne moartea în față și nu ne lăsa să o dăm uitării!

 

وَ اجْعَلْ لَنَا مِنْ صَالِحِ الْأَعْمَالِ عَمَلًا نَسْتَبْطِىُ مَعَهُ الْمَصِيرَ إِلَيْكَ، وَ نَحْرِصُ لَهُ عَلَى وَشْكِ اللَّحَاقِ بِكَ حَتَّى يَكُونَ الْمَوْتُ مَأْنَسَنَا الَّذِي نَأْنَسُ بِهِ، وَ مَأْلَفَنَا الَّذِي نَشْتَاقُ إِلَيْهِ، وَ حَامَّتَنَا الَّتِي نُحِبُّ الدُّنُوَّ مِنْهَا

waj-a’l-lanaa min s’aalih’il-aa’-maali a’malana nas-tab-t’i-u maa’hul-mas’eera ilay-k wa nah’-ris’u lahoo a’laa wash-kil-lah’aaqi bik h’at-taa yakoonal-maw-t maa-nasanaal-lad’ee naa-nasu bih wa maa-lafanaal-lad’ee nash-taaqu ilay-h wa h’aaam-matanaal-latee nuh’ib-bud-dunoo-wa min-haa

3. Fă-ne nouă, dintre toate lucrările drepte, o lucrare prin care să ne întoarcem încet către Tine și să dorim cu înfocare unirea cu Tine, astfel încât moartea să fie locul desfătării noastre, lăcașul nostru intim către care tânjim și ruda noastră apropiată a cărei venire o iubim!

 

فَإِذَا أَوْرَدْتَهُ عَلَيْنَا وَ أَنْزَلْتَهُ بِنَا فَأَسْعِدْنَا بِهِ زَائِراً، وَ آنِسْنَا بِهِ قَادِماً، وَ لَا تُشْقِنَا بِضِيَافَتِهِ، وَ لَا تُخْزِنَا بِزِيَارَتِهِ، وَ اجْعَلْهُ بَاباً مِنْ أَبْوَابِ مَغْفِرَتِكَ، وَ مِفْتَاحاً مِنْ مَفَاتِيحِ رَحْمَتِكَ

fa id’aaa aw-rat-tahoo a’lay-naa wa anzal-tahoo binaa faas-i’d-naa bihee zaaa-iraa wa aaanis-naa bihee qaadimaa wa laa tush-qinaa biz”eeaafatih wa laa tukh-zinaa bizeeaaratih waj-a’l-hoo baabam-min ab-waabi magh-firatik wa mif-taah’am-mim-mafaateehee rah’-matik

4. Când Tu ne-o aduci, o pogori asupra noastră, fă-ne fericiți cu ea precum cu un oaspete, mângâie-ne cu sosirea ei precum cu un drumeț, nu ne nenoroci prin venirea ei în ospeție, nu ne umili prin vizita sa, ci fă-o una dintre porțile către iertarea Ta și una din cheile către mila Ta!

 

أَمِتْنَا مُهْتَدِينَ غَيْرَ ضَالِّينَ، طَائِعِينَ غَيْرَ مُسْتَكْرِهِينَ، تَائِبِينَ غَيْرَ عَاصِينَ وَ لَا مُصِرِّينَ، يَا ضَامِنَ جَزَاءِ الْمُحْسِنِينَ، وَ مُسْتَصْلِحَ عَمَلِ الْمُفْسِدِينَ

amit-naa muh-tadeena ghay-ra z”aaal-leen t’aaa-ie’ena ghay-ra mus-tak-riheen taaa-ibeena ghay-ra a’as’eena wa laa mus’ir-reen yaa z”aamina jazaaa-il-muh’-sineen wa mus-tas’-lih’a a’malil-muf-sideen

5. Dă-ne nouă moartea când suntem bine-călăuziți și nu rătăciți, ascultători și nu plini de ură, căitori și nu potrivnici, încăpățânați, o, Tu, Chezaș al răsplății făcătorilor de bine și Îndreptător al lucrării celor ce răspândesc răul!

 

Înapoi la Cuprins

 

Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului