إِلَهِي أَحْمَدُكَ وَ أَنْتَ لِلْحَمْدِ أَهْلٌ عَلَى حُسْنِ صَنِيعِكَ إِلَيَّ ، وَ سُبُوغِ نَعْمَائِكَ عَلَيَّ ، وَ جَزِيلِ عَطَائِكَ عِنْدِي ، وَ عَلَى مَا فَضَّلْتَنِي بِهِ مِنْ رَحْمَتِكَ ، وَ أَسْبَغْتَ عَلَيَّ مِنْ نِعْمَتِكَ ، فَقَدِ اصْطَنَعْتَ عِنْدِي مَا يَعْجِزُ عَنْهُ شُكْرِي
ilaaheee ah’-maduk wa anta lil-h’am-di ah-lun a’laa h’us-ni s’aneei’ka ilay wa subooghi naa’-maaa-ika a’lay wa jazeeli a’t’aaa-ika i’ndee wa a’laa maa faz”-z”al-tanee mir-rah’-matik wa as-bagh-ta a’lay-ya min-nia’-matik faqadi as’-t’anaa’-ta i’ndee maa yaa’-jizu a’n-hoo shuk-ree
1. Dumnezeul meu, Te voi slăvi, căci Tu ești vrednic de slavă, pentru binefacerile Tale față de mine, pentru revărsarea binelui Tău asupra mea, pentru preadărnicia Ta față de mine, pentru cele dăruite mie din milostivenia Ta. Mi-ai făcut atât de mult bine, încât îmi este cu neputință să-Ți mulțumesc.
وَ لَوْ لَا إِحْسَانُكَ إِلَيَّ وَ سُبُوغُ نَعْمَائِكَ عَلَيَّ مَا بَلَغْتُ إِحْرَازَ حَظِّي ، وَ لَا إِصْلَاحَ نَفْسِي ، وَ لَكِنَّكَ ابْتَدَأْتَنِي بِالْإِحْسَانِ ، وَ رَزَقْتَنِي فِي أُمُورِي كُلِّهَا الْكِفَايَةَ ، وَ صَرَفْتَ عَنِّي جَهْدَ الْبَلَاءِ ، وَ مَنَعْتَ مِنِّي مَحْذُورَ الْقَضَاءِ
wa law-laaa ih’-saanuka ilay wa subooghu naa’-maaa-ika a’lay maa balagh-tu ih’-raaza h’az’-z’ee wa laaa is’-laah’a naf-see wa lkin-naka ab-tadaa-tanee bil-ih’-saan wa razaq-tanee feee umwree kul-lihaal-kifaayah wa s’araf-ta i’n-nee jah-dal-balaaa- wa manaa’-ta min-nee mah’-d’ooral-qaz”aaa-I
2. Dacă nu ar fi fost binefacerea Ta față de mine, revărsarea binelui Tău asupra mea, nu aș fi ajuns să îmi iau partea, nici sufletul meu nu s-ar fi îndreptat, însă Tu ai început cu binefaceri către mine, mi-ai dat îndestulare în toate treburile mele, ai întors de la mine truda necazului și ai dat îndepărtat de la mine temuta hotărâre.
إِلَهِي فَكَمْ مِنْ بَلَاءٍ جَاهِدٍ قَدْ صَرَفْتَ عَنِّي ، وَ كَمْ مِنْ نِعْمَةٍ سَابِغَةٍ أَقْرَرْتَ بِهَا عَيْنِي ، وَ كَمْ مِنْ صَنِيعَةٍ كَرِيمَةٍ لَكَ عِنْدِي
ilaahee fakam mim-balaaa-in jaahidin qad s’araf-ta a’n-nee wa kam min-nia’-matin saabighatin aq-rar-ta bihaa a’y-nee wa kam min s’aneea’tin kareematil-laka i’ndee
3. Dumnezeul meu, câte necazuri răscolitoare nu ai îndepărtat de la mine! Cu câte daruri îmbelșugate nu mi-ai încântat ochiul! De câte ori nu am avut parte de binefacerile Tale alese!
أَنْتَ الَّذِي أَجَبْتَ عِنْدَ الِاضْطِرَارِ دَعْوَتِي ، وَ أَقَلْتَ عِنْدَ الْعِثَارِ زَلَّتِي ، وَ أَخَذْتَ لِي مِنَ الْأَعْدَاءِ بِظُلَامَتِي
antal-lad’ee ajab-ta i’ndaliz”-t’iraari daa’-watee wa aqal-ta i’ndal-i’thaari zal-latee wa akhad’-ta lee minal-aa’-daaa-i biz’ulaamatee
4. Tu ești Cel ce a răspuns rugii mele la nevoie, Cel ce m-a izbăvit de care alunecări și poticniri și mi-ai luat partea în fața dușmanilor ca să nu mă oropsească.
إِلَهِي مَا وَجَدْتُكَ بَخِيلًا حِينَ سَأَلْتُكَ ، وَ لَا مُنْقَبِضاً حِينَ أَرَدْتُكَ ، بَلْ وَجَدْتُكَ لِدُعَائِي سَامِعاً ، وَ لِمَطَالِبِي مُعْطِياً ، وَ وَجَدْتُ نُعْمَاكَ عَلَيَّ سَابِغَةً فِي كُلِّ شَأْنٍ مِنْ شَأْنِي وَ كُلِّ زَمَانٍ مِنْ زَمَانِي ، فَأَنْتَ عِنْدِي مَحْمُودٌ ، وَ صَنِيعُكَ لَدَيَّ مَبْرُورٌ
ilaahee maa wajat-tuk bakheelana h’eena saal-tuk wa laa munqabiz”ana h’eena arat-tuk bal wajat-tuka lidua’aa-ee saamia’a wa limat’aalibee mua’-t’eeaa wa wajat-tu nua’-maaka a’lay-ya saabighatan fee kul-li shaa-nim-min shaa-nee wa kul-li zamaanim-min zamaanee faanta i’ndee mah’-mood wa s’aneeu’ka laday-ya mab-roor
5. Dumnezeul meu, eu nu am găsit un zgârcit, când Ți-am cerut ceva, și nici un calic, când am avut nevoie de Tine, ci am găsit un ascultător al rugilor mele și un dăruitor la cererile mele. Am găsit binefacerile Tale, revărsându-se asupra mea în orice împrejurare și în orice timp Așadar Tu, la mine, ești mereu slăvit, iar binefacerile Tale, cinstite cum se cuvine!
تَحْمَدُكَ نَفْسِي وَ لِسَانِي وَ عَقْلِي ، حَمْداً يَبْلُغُ الْوَفَاءَ وَ حَقِيقَةَ الشُّكْرِ ، حَمْداً يَكُونُ مَبْلَغَ رِضَاكَ عَنِّي ، فَنَجِّنِي مِنْ سُخْطِكَ
tah’-maduka naf-see walisaanee wa a’q-lee h’am-day-yab-lughul-wafaaa-a wa h’aqeeqatash-shuk-r h’am-day-yakoonu mab-lagha riz”aaka a’n-nay fanaj-jinee min sakhat’ik
6. Sufletu-mi, limba și mintea Te slăvesc, o slavă care atinge profunda sinceritate și mulțumirea cea adevă-rată, o slavă care adună în ea mulțumirea Ta față de mine. Așadar scapă-mă de urgia Ta!
يَا كَهْفِي حِينَ تُعْيِينِي الْمَذَاهِبُ وَ يَا مُقِيلِي عَثْرَتِي ، فَلَوْ لَا سَتْرُكَ عَوْرَتِي لَكُنْتُ مِنَ الْمَفْضُوحِينَ ، وَ يَا مُؤَيِّدِي بِالنَّصْرِ ، فَلَوْ لَا نَصْرُكَ إِيَّايَ لَكُنْتُ مِنَ الْمَغْلُوبِينَ ، وَ يَا مَنْ وَضَعَتْ لَهُ الْمُلُوكُ نِيرَ الْمَذَلَّةِ عَلَى أَعْنَاقِهَ ، فَهُمْ مِنْ سَطَوَاتِهِ خَائِفُونَ ، وَ يَا أَهْلَ التَّقْوَى ، وَ يَا مَنْ لَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَى ، أَسْأَلُكَ أَنْ تَعْفُوَ عَنِّي ، وَ تَغْفِرَ لِي فَلَسْتُ بَرِيئاً فَأَعْتَذِرَ ، وَ لَا بِذِي قُوَّةٍ فَأَنْتَصِرَ ، وَ لَا مَفَرَّ لِي فَأَفِرَّ
yaa kah-fee h’eena tua’-yeeneel-mad’aahib wa yaa muqeelee a’th-ratee falaw-laa sat-ruka a’w-ratee lakuntu minal-maf-z”ooh’een wa yaa moo-ay-yidee bin-nas’-r falaw-laa nas’-ruka ee-yaaya lakuntu minal-magh-loobeen wa yaa maw-waz”aa’t lahul-mulwku neeral-mad’al-lati a’laaa aa’-naaqihaa fahum min sat’awaatihee khaaa-ifoon wa yaaa ah-lat-taq-waa wa yaa mal-lahul-as-maaa-ul-h’us-naa as-aluka an taa’-fuwa a’n-nee wa tagh-fira lee falas-tu baree-ana faaa’-tad’ir wa laa bid’ee qoo-watin faantas’ir wa laa mafar-ra lee faafir
7. O, Tu, peștera mea, când drumurile îmi vor fi istovitoare! O, Tu, Cel care mă ferești de poticneli! Dacă nu mi-ai fi acoperit cele de rușine, aș fi fost respingător. O, Tu, Cel ce mă sprijini cu izbânda! Dacă n-aș fi avut ajutorul Tău, aș fi fost doborât! O, Tu, Cel dinaintea căruia regii își pun gâturile în jugul umilirii, temători de asprimea Lui! O, Tu, Cel vrednic de adâncă evlavie! O, Tu, Cel ce are cele mai frumoase nume (1)! Te rog să mă îngădui și să-mi ierți, căci nu sunt fără de vină și, ca atare, Îți cer iertare, nu sunt atât de puternic, ca atare cer ajutor, nu am unde să fug, ca atare fug la Tine!
وَ أَسْتَقِيلُكَ عَثَرَاتِي ، وَ أَتَنَصَّلُ إِلَيْكَ مِنْ ذُنُوبِيَ الَّتِي قَدْ أَوْبَقَتْنِي ، وَ أَحَاطَتْ بِي فَأَهْلَكَتْنِي ، مِنْهَا فَرَرْتُ إِلَيْكَ رَبِّ تَائِباً فَتُبْ عَلَيَّ، مُتَعَوِّذاً فَأَعِذْنِي ، مُسْتَجِيراً فَلَا تَخْذُلْنِي ، سَائِلًا فَلَا تَحْرِمْنِي مُعْتَصِماً فَلَا تُسْلِمْنِي ، دَاعِياً فَلَا تَرُدَّنِي خَائِباً
wa as-taqeeluka a’tharaatee wa atanas’-s’alu ilay-ka min d’unwbeeal-latee qad aw-baqat-nee wa ah’aat’at bee faah-lakat-nee min-haa farar-tu ilay-ka rab-bi taaa-ibana fatub a’lay mutaa’w-wid’ana faai’d’-nee mus-tajeerana falaa takh-d’ul-nee saaa-ilana falaa tah’-rim-nee mua’-tas’imana falaa tus-lim-nee daae’eana falaa tarud-danee khaaa-ibaa
8. Te rog să mă ferești de poticneli și să mă ajuți să mă descotorosesc de păcatele care care m-au copleșit, m-au împresurat și m-au nimicit! Eu fug de ele la Tine, Doamne, spăsit, așadar primește-mi căința, Îți cer oblă-duire, așadar oblăduiește-mă, Îți cer ocrotire, așadar nu mă alunga, Te rog, așadar nu mă lipsi, nu mă respinge așa încât să nu plec dezamăgit!
دَعَوْتُكَ يَا رَبِّ مِسْكِيناً ، مُسْتَكِيناً ، مُشْفِقاً ، خَائِفاً ، وَجِلًا ، فَقِيراً ، مُضْطَرّاً إِلَيْكَ
daa’w-tuka yaa rab mis-keenam-mus-takeenaa mush-fiqana khaaa-ifaa wajilana faqeeraa muz”-t’ar-ran ilay-k
9. Te rog, Doamne, ca un sărman, umil, vrednic de milă, speriat, înfiorat, sărac, care nu are altă cale decât către Tine!
أَشْكُو إِلَيْكَ يَا إِلَهِي ضَعْفَ نَفْسِي عَنِ الْمُسَارَعَةِ فِيما وَعَدْتَهُ أَوْلِيَاءَكَ ، وَ الُْمجَانَبَةِ عَمَّا حَذَّرْتَهُ أَعْدَاءَكَ ، وَ كَثْرَةَ هُمُومِي ، وَ وَسْوَسَةَ نَفْسِي
ash-kw ilay-ka yaaa ilaahee z”aa’-fa naf-see a’nil-musaaraa’ti feemaa waa’t-tahooo aw-leeaaa-ak wal-mujaanabati a’m-maa h’ad’-d’ar-tahooo aa’-daaa-ak wa kath-rata humoomee wa was-wasata naf-see
10. Mă plâng Ție, Dumnezeul meu, de nevolnicia sufletului meu care nu poate să se zorească la și nici să se ferească de cele asupra cărora i-ai prevenit pe dușmanii Tăi, și nici de mulțimea îngrijorărilor și a îndemnurilor sufletului meu.
إِلَهِي لَمْ تَفْضَحْنِي بِسَرِيرَتِي ، وَ لَمْ تُهْلِكْنِي بِجَرِيرَتِي ، أَدْعُوكَ فَتُجِيبُنِي وَ إِنْ كُنْتُ بَطِيئاً حِينَ تَدْعُونِي ، وَ أَسْأَلُكَ كُلَّمَا شِئْتُ مِنْ حَوَائِجِي ، وَ حَيْثُ مَا كُنْتُ وَضَعْتُ عِنْدَكَ سِرِّي ، فَلَا أَدْعُو سِوَاك ، وَ لَا أَرْجُو غَيْرَكَ
ilaahee lam taf-z”ah’-nee bisareeratee wa lam tuh-lik-nee bijareeratee ad-u’wka fatujeebunee wa in kuntu bat’ee-ana h’eena tad-u’wnee wa as-aluka kul-lamaa shi-tu min h’awaaa-ijee wa h’ay-thu maa kuntu waz”aa’-tu i’ndaka sir-ree falaaa ad-u’w siwaak wa laaa ar-joo ghay-rak
11. Dumnezeul meu, Tu nu mi-ai dat în vileag gândurile mele tainice și nu m-ai dat pieirii din pricina netrebniciilor mele! Te chem, iar Tu îmi răspunzi, chiar dacă eu sunt încet, când Tu mă chemi pe mine. Eu Îți cer tot ce am nevoie și Îți încredințez tainele mele, oriunde aș fi. Nu chem pe nimeni în afară de Tine și nu am nădejde decât în Tine.
لَبَّيْكَ لَبَّيْكَ ، تَسْمَعُ مَنْ شَكَا إِلَيْكَ ، وَ تَلْقَى مَنْ تَوَكَّلَ عَلَيْكَ ، وَ تُخَلِّصُ مَنِ اعْتَصَمَ بِكَ ، وَ تُفَرِّجُ عَمَّنْ لَاذَ بِكَ
lab-bay-ka lab-bay-k tas-mau’ man shakaaa ilay-k wa tal-qaa man tawak-kala a’lay-k wa tukhal-lis’u mani aa’-tas’ama bik wa tufar-riju a’m-mal-laad’a bik
12. Răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale! Tu îl auzi pe cel care se plânge la Tine! Tu îl primești pe cel care își pune încrederea în Tine! Tu îl mântuiești pe cel care ține de Tine! Tu îi dai alinare celui care caută oblăduire la Tine!
إِلَهِي فَلَا تَحْرِمْنِي خَيْرَ الآْخِرَةِ وَ الْأُولَى لِقِلَّةِ شُكْرِي ، وَ اغْفِرْ لِي مَا تَعْلَمُ مِنْ ذُنُوبِي
ilaahee falaa tah’-rim-nee khay-ral-akhirati wal-oolaa liqil-lati shuk-ree wagh-fir lee maa taa’-lamu min d’unoobee
13. Dumnezeul meu, nu mă lipsi de bunătățile lumii de apoi și ale lumii dintâi, ale ultimei lumi și ale primei lumi, din pricina puținătății mulțumirii mele, și iartă-mi mie păcatele pe care Tu le știi!
إِنْ تُعَذِّبْ فَأَنَا الظَّالِمُ الْمُفَرِّطُ الْمُضَيِّعُ الآْثِمُ الْمُقَصِّرُ الْمُضَجِّعُ الْمُغْفِلُ حَظَّ نَفْسِي ، وَ إِنْ تَغْفِرْ فَأَنْتَ أَرْحَمُ الرَّاحِمِينَ
in tua’d’-d’ib faanaa az’-z’aalimul-mufar-rit’ al-muz”ay-yiu’l-aaathim al-muqas’-s’irul-muz”aj-jia’- al-mugh-filu h’az’-z’a naf-see wa in tagh-fir faanta ar-h’amur-raah’imeen
14. Dacă Tu mă osândești, este pentru că eu sunt nedreptul fără de măsură, pierdutul, păcătosul, cel ce nu face îndeajuns pentru sine, trândavul, nepăsătorul cu partea ce-i revine sufletului meu! Iar, dacă Tu mă ierți, este pentru că Tu ești Milostivul milostivilor!
(1) Coran 20: 8.
Înapoi la Cuprins
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
