إِلَهِي هَدَيْتَنِي فَلَهَوْتُ ، وَ وَعَظْتَ فَقَسَوْتُ ، وَ أَبْلَيْتَ الْجَمِيلَ فَعَصَيْتُ ، ثُمَّ عَرَفْتُ مَا أَصْدَرْتَ إِذْ عَرَّفْتَنِيهِ ، فَاسْتَغْفَرْتُ فَأَقَلْتَ ، فَعُدْتُ فَسَتَرْتَ ، فَلَكَ إِلَهِي الْحَمْدُ
ilaahee haday-tanee falahaw-t wa waa’z’-ta faqasaw-t wa ab-lay-tal-jameela faa’s’ay-t thum-ma a’raf-tu maaa as’adar-ta id’ a’r-raftaneeh fas-tagh-far-tu faaqal-t fau’t-tu fasatar-t falaka ilaaheel-h’am-d
1. Dumnezeule, Tu m-ai călăuzit, însă eu m-am rătăcit, m-ai îndemnat, însă eu m-am împietrit, m-ai luat cu frumosul, însă eu m-am răzvrătit. Apoi, când Tu m-ai făcut să cunosc, am aflat de ce Tu Te-ai întors de la mine, așa că am cerut iertare, iar Tu m-ai eliberat, m-am întors, iar Tu m-ai acoperit. Așadar a Ta este slava, Dumnezeul meu!
تَقَحَّمْتُ أَوْدِيَةَ الْهَلَاكِ ، وَ حَلَلْتُ شِعَابَ تَلَفٍ ، تَعَرَّضْتُ فِيهَا لِسَطَوَاتِكَ وَ بِحُلُولِهَا عُقُوبَاتِكَ
taqah’-h’am-tu aw-deeatal-halaak wa h’alal-tu shia’aba talaf taa’r-raz”-tu feehaa lisat’awaatik wa bih’uloolihaa u’qoobaatik
2. M-am avântat în văile pieirii, am poposit în locuri ruinătoare, primejduindu-mă în fața furiilor și a pedepselor Tale!
وَ وَسِيلَتِي إِلَيْكَ التَّوْحِيدُ ، وَ ذَرِيعَتِي أَنِّي لَمْ أُشْرِكْ بِكَ شَيْئاً ، وَ لَمْ أَتَّخِذْ مَعَكَ إِلَهاً ، وَ قَدْ فَرَرْتُ إِلَيْكَ بِنَفْسِي ، وَ إِلَيْكَ مَفَرُّ الْمُسيءِ ، وَ مَفْزَعُ الْمُضَيِّعِ لِحَظِّ نَفْسِهِ الْمُلْتَجِىِ
wa waseelateee ilay-kat-taw-h’eed wa d’areea’teee an-nee lam ush-rik bika shay-aa wa lam st-takhid’ maa’ka ilahaa wa qad farar-tu ilay-ka binaf-see wa ilay-ka mafar-rul-musee- wa maf-zau’l-muz”ay-yii’ lh’az’-z’i naf-sihil-mul-taji-
3. Mijlocul meu de a ajunge la Tine este mărturisirea unității Tale și faptul de a nu-Ți fi pus alături nimic, de a nu lua cu Tine un alt dumnezeu. Am fugit la Tine cu sufletul, căci la Tine este locul de scăpare al celui ce săvârșește rele, locul de spaimă pentru cel ce și-a risipit sufletul și acum caută refugiu.
فَكَمْ مِنْ عَدُوٍّ انْتَضَى عَلَيَّ سَيْفَ عَدَاوَتِهِ ، وَ شَحَذَ لِي ظُبَةَ مُدْيَتِهِ ، وَ أَرْهَفَ لِي شَبَا حَدِّهِ ، وَ دَافَ لِي قَوَاتِلَ سُمُومِهِ ، وَ سَدَّدَ نَحْوِي صَوَائِبَ سِهَامِهِ ، وَ لَمْ تَنَمْ عَنِّي عَيْنُ حِرَاسَتِهِ ، وَ أَضْمَرَ أَنْ يَسُومَنِي الْمَكْرُوهَ ، وَ يُجَرِّعَنِي زُعَاقَ مَرَارَتِهِ
fakam min a’dooin intaz”aa a’lay-ya say-fa a’daawatih wa shah’ad’a lee z’ubata mud-yatih wa ar-hafa lee shabaa h’ad-dih wa daafa lee qawaatila sumoomih wa sad-dada nah’-wee s’awaaa-iba sihaamih wa lam tanam a’n-nee a’y-nu h’iraasatih wa az”-mara ay-yasoomaneel-mak-rooh wa yujar-ria’nee zua’aqa maraaratih
4. Câți dușmani nu au scos sabia dușmăniei lor asupra mea, nu și-au ascuțit tăișul cuțitelor pentru mine, nu le-au lustruit lama pentru mine, nu au amestecat otrăvuri ucigașe pentru mine, nu și-au îndreptat săgețile către mine, nu au închis ochiul cu care mă pândeau, nu s-au gândit că ceva rău va da peste mine și mă va face să înghit amărăciunea fierii lui?
فَنَظَرْتَ يَا إِلَهِي إِلَى ضَعْفِي عَنِ احْتِمالِ الْفَوَادِحِ ، وَ عَجْزِي عَنِ الِانْتِصَارِ مِمَّنْ قَصَدَنِي بِمُحَارَبَتِهِ ، وَ وَحْدَتِي فِي كَثِيرِ عَدَدِ مَنْ نَاوَانِي ، وَ أَرْصَدَ لِي بِالْبَلَاءِ فِيما لَمْ أُعْمِلْ فِيهِ فِكْرِي
fanaz’ar-ta yaaa ilaaheee ilaa z”aa’-fee a’ni ah’-timaalil-fawaadih’ wa a’j-zee a’nilints’aari mim-man qas’adanee bimuh’aarabatih wa wah’-datee fee katheeri a’dadi man-naawaanee wa ar-s’ada leeal-balaaa-a feemaa lam ua’-mil feehee fik-ree
5. Dar Tu ai privit, Dumnezeul meu, la slăbiciunea mea nevolnică de a duce poveri mari, la neputința mea de a ieși biruitor în fața celui ce mă țintește cu războiul, la singurătatea mea împotriva multora care-mi sunt ostili și mă pândesc cu o nenorocire la care nici cu gândul n-am gândit.
فَابْتَدَأْتَنِي بِنَصْرِكَ ، وَ شَدَدْتَ أَزْرِي بِقُوَّتِكَ ، ثُمَّ فَلَلْتَ لِي حَدَّهُ ، وَ صَيَّرْتَهُ مِنْ بَعْدِ جَمْعٍ عَدِيدٍ وَحْدَهُ ، وَ أَعْلَيْتَ كَعْبِي عَلَيْهِ ، وَ جَعَلْتَ مَا سَدَّدَهُ مَرْدُوداً عَلَيْهِ ، فَرَدَدْتَهُ لَمْ يَشْفِ غَيْظَهُ ، وَ لَمْ يَسْكُنْ غَلِيلُهُ ، قَدْ عَضَّ عَلَى شَوَاهُ وَ أَدْبَرَ مُوَلِّياً قَدْ أَخْلَفَتْ سَرَايَاهُ
fab-tadaa-tanee binas’-rik wa shadat-ta az-ree biqoo-watik thum-ma falal-ta lee h’ad-dah wa s’ay-yar-tahoo mim-baa’-di jam-i’n a’deediw-wah’-dah wa aa’-lay-ta kaa’-bee a’lay-h wa jaa’l-ta maa sad-dadahoo mar-doodana a’lay-h faradat-tahoo lam yash-fi ghayz’ah wa lam yas-kun ghaleeluh qad a’z”-z”a a’lay-ya shawaah wa ad-bara muwal-leeana qad akh-laf-ta saraayaah
6. Tu ai hotărât de îndată să mă ajuți și mi-ai întărit spatele cu puterea Ta, apoi le-ai tocit tăișurile și i-ai făcut dintr-o mare mulțime să fie singuri, mi-ai ridicat călcâiul asupra lor și ai întors către ei cele cu care ei mă ținteau de ei. Așadar i-ai respins, dar furia lor nu s-a potolit, setea lor arzătoare nu s-a stins! Mușcându-și mâinile, s-au întors degrabă fără ca trupele să le fie de vreun folos.
وَ كَمْ مِنْ بَاغٍ بَغَانِي بِمَكَايِدِهِ ، وَ نَصَبَ لِي شَرَكَ مَصَايِدِهِ ، وَ وَكَّلَ بِي تَفَقُّدَ رِعَايَتِهِ ، وَ أَضْبَأَ إِلَيَّ إِضْبَاءَ السَّبُعِ لِطَرِيدَتِهِ انْتِظَاراً لِانْتِهَازِ الْفُرْصَةِ لِفَرِيسَتِهِ ، وَ هُوَ يُظْهِرُ لِي بَشَاشَةَ الْمَلَقِ ، وَ يَنْظُرُنِي عَلَى شِدَّةِ الْحَنَقِ
wa kam mim-baagh baghaanee bimakaaa-idih wa nas’aba lee shiraaka mas’aaa-idih wa wak-kala bee tafaq-quda ria’ayatih wa az”-baa ilay-ya iz”-baaa-as-sabui’ lit’areedatih antiz’aaral-liantihaazil-fur-s’ati lifareesatih wa huwa yuz’-hiru lee bashaashatal-malaq wa yanz’urunee a’laa shid-datil-h’anaq
7. Câți nemernici nu au încercat să mă prindă cu vicleșugurile lor, câți nu mi-au întins capcane de tot felul, câți nu m-au scrutat cu luare aminte, câți nu m-au pândit precum fiara-și pândește prada, așteptând clipa potrivită pentru a se năpusti, în vreme ce-mi zâmbeau mieros, aruncând-mi priviri furioase?
فَلَمَّا رَأَيْتَ يَا إِلَهِي تَبَاركْتَ وَ تَعَالَيْتَ دَغَلَ سَرِيرَتِهِ ، وَ قُبْحَ مَا انْطَوَى عَلَيْهِ ، أَرْكَسْتَهُ لِأُمِّ رَأْسِهِ فِي زُبْيَتِهِ ، وَ رَدَدْتَهُ فِي مَهْوَى حُفْرَتِهِ ، فَانْقَمَعَ بَعْدَ اسْتِطَالَتِهِ ذَلِيلًا فِي رِبَقِ حِبَالَتِهِ الَّتِي كَانَ يُقَدِّرُ أَنْ يَرَانِي فِيهَا ، وَ قَدْ كَادَ أَنْ يَحُلَّ بِي لَوْ لَا رَحْمَتُكَ مَا حَلَّ بِسَاحَتِهِ
falam-maa raay-ta yaaa ilaahee tabaarak-ta wa taa’alay-t daghala sareeratih wa qub-h’a mant’awaa a’lay-h ar-kas-tahoo lium-mi raa-sihee fee zub-yatih wa radat-tahoo fee mah-waa h’uf-ratih faanqamaa’ baa’-da as-tit’aalatihee d’aleelan fee ribaqi h’ibaalatihi latee kaana yuqad-diru ay-yaraanee feehaa wa qad kaada ay-yah’ul-la bee law-laa rah’-matuka maa h’al-la bisaah’atih
8. Atunci când ai văzut Tu, Dumnezeul meu – binecuvântat și preaînălțat să fii! –, deșănțarea gândurilor lor tainice și urâciunea a ceea ce-au strâns în ei, i-ai dat de-a berbeleacul în propriile lor capcane, i-ai prăvălit în gropile săpate. Așadar, ei au fost târâți, după îngâmfarea lor, de băierile propriilor lor capcane în care sperau să mă vadă pe mine și care m-ar fi înhățat, dacă nu ar fi fost mila Ta.
وَ كَمْ مِنْ حَاسِدٍ قَدْ شَرِقَ بِي بِغُصَّتِهِ ، وَ شَجِيَ مِنِّي بِغَيْظِهِ ، وَ سَلَقَنِي بِحَدِّ لِسَانِهِ ، وَ وَحَرَنِي بِقَرْفِ عُيُوبِهِ ، وَ جَعَلَ عِرْضِي غَرَضاً لِمَرَامِيهِ ، وَ قَلَّدَنِي خِلَالًا لَمْ تَزَلْ فِيهِ ، وَ وَحَرَنِي بِكَيْدِهِ ، وَ قَصَدَنِي بِمَكِيدَتِهِ
wa kam min h’aasidin qad shariqa bee bighus’-s’atih wa shajeea min-nee bighay-z’ih wa salaqanee bih’ad-d lisaanih wa wah’aranee biqar-fi u’yoobih wa jaa’la i’r-z”ee gharaz”al-limaraameeh wa qal-ladanee khilaalal-lam tazal feeh wa wah’aranee bikaydih wa qas’adanee bimakeedatih
9. Câți roși de pizmă, făcând spume de furie, nu m-ar spinteca cu tăișul limbii lor, nu m-ar dușmăni, dosindu-și propriile vicii și aruncându-mi-le mie în cârcă, făcând reputația mea ținta săgeților lor, punând în seama mea lipsurile lor permanente, urmărindu-mă, apoi, cu tot felul de vicleșuguri și răutăți!
فَنَادَيْتُكَ يَا إِلَهِي مُسْتَغِيثاً بِكَ ، وَاثِقاً بِسُرْعَةِ إِجَابَتِكَ ، عَالِماً أَنَّهُ لَا يُضْطَهَدُ مَنْ أَوَى إِلَى ظِلِّ كَنَفِكَ ، وَ لَا يَفْزَعُ مَنْ لَجَأَ إِلَى مَعْقِلِ انْتِصَارِكَ ، فَحَصَّنْتَنِي مِنْ بَأْسِهِ بِقُدْرَتِكَ
fanaaday-tuka yaaa ilaahee mus-tagheetham-bik waathiqam-bisur-a’ti ijaabatik a’aliman an-nah laa yuz”-t’ahadu man awaaa ilaa z’il-li kanafik wa lay-yaf-zaa’ mal-lajaa ilaa maa’-qili antis’aarik fah’as’-s’antanee mim-baa-sihee biqud-ratik
10. Așadar Te-am chemat pe Tine, Dumnezeul meu, cerându-Ți ajutor, încrezător în iuțeala răspunsului Tău, știind că acela care caută adăpost la umbra aripii Tale, va fi bine primit, iar acela, care caută adăpost în tabără victoriei Tale, nu va fi înspăimântat. Tu m-ai întărit împotriva asprimii lor cu puterea Ta
وَ كَمْ مِنْ سَحَائِبِ مَكْرُوهٍ جَلَّيْتَهَا عَنِّي ، وَ سَحَائِبِ نِعَمٍ أَمْطَرْتَهَا عَلَيَّ ، وَ جَدَاوِلِ رَحْمَةٍ نَشَرْتَهَا وَ ، عَافِيَةٍ أَلْبَسْتَهَا ، وَ أَعْيُنِ أَحْدَاثٍ طَمَسْتَهَا ، وَ غَوَاشِيَ كُرُبَاتٍ كَشَفْتَهَا
wa kam min- sah’aaa-ibi mak-roohin jal-lay-tahaa a’n-nee wa sah’aaa-ibi nia’min am-t’ar-tahaa a’lay wa jadaawili rah’-matin-nashar-tahaa wa a’afeeatin al-bas-tahaa wa aa’-yuni ah’-daathin t’amas-tahaa wa ghawaasheea kurubaatin kashaf-tahaa
11. Câți nori de ură ai împrăștiat de la mine și câți nori de binefaceri ai făcut să plouă peste mine, câte pâraie de milostenie ai răsfirat asupra mea, cu câtă bunăstare m-ai înveșmântat, câți ochi ai nenorocirilor nu ai închis și câte suferințe nu ai înlăturat!
وَ كَمْ مِنْ ظَنٍّ حَسَنٍ حَقَّقْتَ ، وَ عَدَمٍ جَبَرْتَ ، وَ صَرْعَةٍ أَنْعَشْتَ ، وَ مَسْكَنَةٍ حَوَّلْتَ
wa kam min- z’an-nin h’asanin h’aq-qaq-t wa a’damin jabar-t wa s’ara’tin an-a’sh-t wa mas-kanatin h’aw-wal-t
12. Câtor gânduri bune nu le-ai dat viață, câte lipsuri nu ai îndreptat, câte beteșuguri nu ai înviorat, câte închistări nu ai schimbat!
كُلُّ ذَلِكَ إِنْعَاماً وَ تَطَوُّلًا مِنْكَ ، وَ فِي جَمِيعِهِ انْهِمَاكاً مِنِّي عَلَى مَعَاصِيكَ ، لَمْ تَمْنَعْكَ إِسَاءَتِي عَنْ إِتْمَامِ إِحْسَانِكَ ، وَ لَا حَجَرَنِي ذَلِكَ عَنِ ارْتِكَابِ مَسَاخِطِكَ ، لَا تُسْأَلُ عَمَّا تَفْعَلُ
kul-l d’alika in-a’amaw-watat’aw-wulam-mink wa fee jameei’hee an-himaakam-min-nee a’laa maa’as’eek lam tam-naa’-ka isaaa-atee a’n it-maami ih’-saanik wa laa h’ajaranee d’alika a’ni ar-tikaabi masaakhit’ik laa tus-alu a’m-maa taf-a’l
13. Toate acestea au fost binefaceri și dărnicii din partea Ta, pe când eu, în toate acestea, m-am dedat răzvrătirilor împotriva Ta, însă relele săvârșite de mine nu Te-au oprit să duci la bun sfârșit binefacerea Ta, însă nici pe mine nu m-au împiedicat să săvârșesc alte fapte de nesupunere față de Tine. Tu nu ești întrebat de ceea ce faci!
وَ لَقَدْ سُئِلْتَ فَأَعْطَيْتَ ، وَ لَمْ تُسْأَلْ فَابْتَدَأْتَ ، وَ اسْتُمِيحَ فَضْلُكَ فَمَا أَكْدَيْتَ ، أَبَيْتَ يَا مَوْلَايَ إِلَّا إِحْسَاناً وَ امْتِنَاناً وَ تَطَوُّلًا وَ إِنْعَاماً ، وَ أَبَيْتُ إِلَّا تَقَحُّماً لِحُرُمَاتِكَ ، وَ تَعَدِّياً لِحُدُودِكَ ، وَ غَفْلَةً عَنْ وَعِيدِكَ ، فَلَكَ الْحَمْدُ إِلَهِي مِنْ مُقْتَدِرٍ لَا يُغْلَبُ ، وَ ذِي أَنَاةٍ لَا يَعْجَلُ
wa laqad su-il-ta faaa’-t’ay-t wa lam tus-al fab-tadaa-t was-tumeeh’a faz”-luka famaaa ak-day-t abay-ta yaa mawlaay il-laaa ih’-saana wa am-tinaanaw-wa tat’aw-wulaw-wa in-a’amaa wa abay-tu il-laa taqah’-h’umal-lih’urumaatik wa taa’d-deeal-lh’udoodik wa ghaf-latan a’w-wae’edik falakal-h’am-du ilaahee min- muq-tadiril-laa yugh-lab wa d’eee anaatil-laa yaa’-jal
14. Ți s-a cerut și ai dat. Nu ți s-a cerut și ai preconizat. Ți s-a pretins bunătate și nu Te-ai zgârcit. Tu poți refuza, o, Maiestate, orice, în afara binefacerii Tale, a bunătății Tale, a dărniciei și milosteniei, pe când eu am refuzat totul, în afara scufundării mele în tot ceea ce Tu ai socotit oprit, încălcându-Ți hotarele, nepăsător la amenințarea Ta. A Ta este slava, Dumnezeul meu, Atotputernicule de nebiruit, Stăpâne al răbdării fără de grabă!
هَذَا مَقَامُ مَنِ اعْتَرَفَ بِسُبُوغِ النِّعَمِ ، وَ قَابَلَهَا بِالتَّقْصِيرِ ، وَ شَهِدَ عَلَى نَفْسِهِ بِالتَّضْيِيعِ
had’aa maqaamu mani aa’-tarafa bisubooghin-nia’m wa qaabalahaa bit-taq-s’eer wa shahida a’laa naf-sihee bit-taz”-yeea’
15. Aceasta este poziția celui care mărturisește revărsarea binefacerilor, cărora nu le-a răspuns pe măsură și care recunoaște propria neglijență.
اللَّهُمَّ فَإِنِّي أَتَقَرَّبُ إِلَيْكَ بِالْمُحَمَّدِيَّةِ الرَّفِيعَةِ ، وَ الْعَلَوِيَّةِ الْبَيْضَاءِ ، وَ أَتَوَجَّهُ إِلَيْكَ بِهِمَا أَنْ تُعِيذَنِي مِنْ شَرِّ كَذَا وَ كَذَا ، فَإِنَّ ذَلِكَ لَا يَضِيقُ عَلَيْكَ فِي وُجْدِكَ ، وَ لَا يَتَكَأَّدُكَ فِي قُدْرَتِكَ وَ أَنْتَ عَلَي كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ
al-laahum-ma fa in-neee ataqar-rabu ilay-ka bil-muh’am-madee-yatir-rafeea’h wal-a’lawee-ytil-bay-z”aaa-i wa atawaj-jahooo ilay-ka bihimaaa an tue’ed’anee min shar-ri kad’aa wa kad’aa fa in-na d’alika laa yaz”eequ a’leeka fee? wuj-dik wa laa yatakaaa-aaduka fee qud-ratik wa anta a’laa kul-li shay-in Qadeer
16. O, Dumnezeule, așadar am căutat apropierea de Tine prin înalta poziţie a lui Muḥammad și prin poziția strălucitoare a lui ‘Alī și mă întorc la Tine cu ele, ca Tu să-mi dai oblăduire de răul [cutare…], căci aceasta nu Te va stânjeni pe Tine în bogăția Ta și nu Te va tulbura în puterea Ta, căci Tu ești puternic peste toate!
فَهَبْ لِي يَا إِلَهِي مِنْ رَحْمَتِكَ وَ دَوَامِ تَوْفِيقِكَ مَا أَتَّخِذُهُ سُلَّماً أَعْرُجُ بِهِ إِلَى رِضْوَانِكَ ، وَ آمَنُ بِهِ مِنْ عِقَابِكَ ، يَا أَرْحَمَ الرَّاحِمِينَ
fahab lee yaaa ilaahee mir-rah’-matika wa dawaami taw-feeqik mat-takhid’-hoo sul-laman aa’-ruju bih ilaa riz”-waanik wa aaamanu bih min i’qaabk yaaa ar-h’am-r-raah’imeen
17. Așadar dăruiește-mi, Dumnezeul meu, prin mila Ta, izbânda permanentă, pe care aș putea-o lua ca pe o scară pe care să urc spre buna Ta plăcere, să fiu ocrotit de pedeapsa Ta, o, Tu, Milostivul milostivilor!
Înapoi la Cuprins
Biblioteca islamică: Cunoașterea islamului
